Stelian Tănase – ISTORIA CA O GRĂMADĂ DE GUNOAIE
Mistificarea adevărului istoric prin filmele avându-l ca scenarist pe Titus Popovici pentru a servi propagandei comuniste.
https://www.stelian-tanase.ro/istoria-ca-o-gramada-de-gunoaie/
Partajează asta:
Baptiștii români şi implicarea acestora în Marea Unire din 1918
Anul 2018 este unul important si pentru comunitatea baptista din România, fapt evidențiat si de aparițiile editoriale care vin sa prezinte implicarea baptiștilor in evenimentele din anul 1918 sau premergătoare acestuia.
Dintre aparițiile editoriale care fac o legatura între baptiștii români si Unirea din 1918, Conf. Univ. Dr. Mihaela Bucin de la Universitatea din Seghedin s-a oprit la două lucrări despre care puteți citi AICI.
Baptiștii și Marea Unire din 1918: adevăruri și fapte scrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica
Cea de-a doua lucrare este realizată de Teodor – Ioan Colda, cuvânt înainte Daniel Mariș și se intitulează Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor.
Ambele volume evidențiază implicarea baptiștilor în societatea românească la începutul secolului XX, atât în timpul Războiului pentru Reîntregire Națională, cât și în anul de grație 1918 când s-a realizat România Mare prin unirea provinciilor românești cu Regatul României.
Aceste lucrări, scrise de către pastori baptiști, constituie un imbold pentru cercetarea istoriei baptiștilor din acea perioadă într-un mod sistematic.
Revenind la subiectul celor două volume este de evidențiat contribuția importantă pe care acestea o aduc la cunoașterea istoriei confesionale și implicit a celei naționale.
Cartea scrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica este un volum care cuprinde pe lângă articole de presă referitoare la baptiștii din România și Marea Unire din 1918, care constituie materialul principal al cărții, documente de arhivă, secțiune care merită îmbunătățită, precum și mărturii despre baptiști români care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ce s-a ținut la 1 decembrie 1918.
Cea de-a doua lucrare prezentată și în ordinea apariției editoriale este a Lect. Univ. Dr. Teodor-Ioan Colda care dovedește si onaplecare asupra istoriei comunității baptiste din România pe parcursul secolelor XIX și XX.
Biserica Baptistă Golgota din București, a cărei istorie seculară se împletește cu cea a României moderne, are meritul de a fi un far de lumină în orașul București. Implicarea acesteia în treburile cetății, atașamentul față de valorile creștine și naționale, precum și oamenii dedicați Cuvântului lui Dumnezeu, precum Constantin Adorian, sunt evidențiate de această lucrare. Meritul cărții constă și în prezentarea într-un mod cronologic și concis a evoluției din punct de vedere spiritual și administrativ, dar și a implicării în plan social a Bisericii Baptiste Golgota din București, prima biserică baptistă română din Vechiul Regat. La un secol de la Marea Unire din 1918, cartea documentează implicarea credincioșilor baptiști în realizarea idealului de veacuri al românilor, acela de a trăi liberi și a avea un stat al lor.
Demersul editorial este unul binevenit, iar subiectul este de asemenea interesant și de dorit a fi inteles, cu atât mai mult cu cât anul 2018 este Anul Centenar al României.
Partajează asta:
Oliver Jens Schmitt : Observăm tensiuni mari în sânul populației românești – între BOR și Biserica Greco-Catolică, între BOR și români neoprotestanți, între BOR și un milion de stiliști
În presa românească a apărut recent un interviu cu istoricul Oliver Jens Schmitt, despre relația dintre Biserica Ortodoxă și puterea politică, din care am selectat câteva aspecte care se referă la relația cu românii neoprotestanți.
Dupa 1918, cu ridicarea la rang de patriarhie, BOR a fost, cel putin in perioada interbelica, cea mai mare biserica ortodoxa libera, in sensul ca n-a fost supusa prigoanelor ca biserica sub dictatura bolsevica in Uniunea Sovietica.
In acelasi timp, prin Constitutie, a obtinut un rang politic extrem de ridicat, ca „biserica dominanta”.
BOR a contribuit activ la omogenizarea politica si culturala a unei tari multietnice si multiconfesionale. Si, daca excludem 30% dintre cetateni, adica pe cei de alta apartenenta etnica, observam tensiuni mari in sanul populatiei romanesti – intre BOR si Biserica Greco-Catolica, intre BOR si romani neoprotestanti, intre BOR si un milion de stilisti (etnici romani care tin calendarul vechi) din Basarabia.
BOR si statul (interbelic, antonescian si comunist) au colaborat strans pentru a reprima aceste institutii si curente concurente. Si, nu din intamplare, greco-catolicii si neoprotestantii au devenit victime ale acestei colaborari intre stat si BOR.
Amandoua au ravnit sa cladeasca o societate nationala omogenizata si nivelata. […]
BOR a sustinut mereu acest proiect de omogenizare nationala si a obtinut asta – in dauna cetatenilor de alta confesie: evrei, greco-catolici si altii – pozitia politica si economica dominanta pe care o detine astazi.
Partajează asta:
Larisa Grenaderov – Amintiri
În luna iunie 2018, împreună cu pastorul Vasile Bel am avut ocazia deosebită de a o cunoaște și a sta de vorbă cu doamna Larisa Grenaderov, născută în octombrie 1939, credincioasă baptistă care provine din două familii baptiste celebre, Issler și Grenaderov. Urmărind aceste materiale video veți descoperi multe lucruri interesante despre cele două familii amintite, despre copilăria, adolescența și viața în perioada comunistă a doamnei Larisa Grenaderov. De asemena, amintirile dumneaei despre bunicul, tatăl și mama dânsei reconstituie o epocă istorică. Totodată aduce lămuriri referitoare la viața comunității baptiste din Tulcea și împrejurimi în anii 40 ai secolului XX.
Amintiri I
Amintiri II
Partajează asta:
Samy Tuțac – Remember 22 decembrie 1989
O rememorare care merită atenția noastră.
Remember 22 Decembrie 1989…
În dimineața zilei de 22 Decembrie 1989, o zi de Vineri, coloanele de manifestanți veneau înspre Piața Operei. S-au adunat din nou peste 100.000 de oameni. Știam de la Europa Liberă de ceea ce se întâmpla în București. Eram încrezători în Dumnezeu și în victorie. Din balconul Operei se țineau scurte cuvântări mobilizatoare, apoi cântam:”Sfârșitul veacului trăim” și rosteam în genunchi rugăciunea Tatăl nostru.
Pe la ora 10.00 am plecat din piață, acasă la pastorul Petru Dugulescu. L-am găsit vorbind la telefon cu postul de știri BBC din Anglia. I-am spus că nu este nici un lider creștin în Piața Operei și că oamenii așteaptă un sprijin din partea Bisericii. Am plecat împreună spre Centru. Cristi Dugulescu era împreună cu noi. Am ajuns la Operă și am mers direct la intrarea laterală a Operei. Acolo erau doi prieteni care păzeau intrarea și ne-au dus înăuntru. A venit Beni Oprea să ne conducă sus unde se aflau liderii revoluționarilor. L-am lăsat pe pastorul Dugulescu acolo și am revenit în piață unde erau mai mulți credincioși de la Betel: Cornel Târziu, Gelu Paul și alții.
Cândva înainte de ora 12.00 în balcon, în aplauzele mulțimii, a apărut în uniformă militară, maiorul pe atunci, Viorel Oancea. Era primul ofițer care ne-a asigurat că Armata a trecut de partea noastră. La scurt timp s-a anunțat că Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit cu un elicopter de pe clădirea Comitetului Central PCR, din București. Entuziasmul era maxim. Peste puțin timp pastorul Dugulescu a vorbit din balcon, iar oamenii strigau:”Există Dumnezeu!” Am cântat din nou Imnul revoluției și ne-am rugat în genunchi Tatăl Nostru.
După ora 16.00 am plecat acasă pe jos. Era nebunie în oraș. Toți șoferii claxonau și arătau semnul victoriei. Miliția dispăruse, eram liberi în sfârșit. Auzeam tot felul de vești despre cei care au fost duși la crematoriul din București și arși. Între acești martiri ai Timișoarei era și Marga Căceu, mătușa soției mele Simona. Am aflat apoi și despre a doua mătușă ce fusese împușcată, Mariana Căceu, că era moartă, iar înmormântarea a avut loc pe 25 Decembrie.
Spre seară eram pregătit împreună cu Simona să ne reîntoarcem în Piața Operei. Era la noi și cumnatul meu Edi Cociuba. Înainte de a pleca am scris pe o coală de hârtie mai multe revendicări, între care: să fie luminați de Crăciun toți brazii din Centru și să fie invitat de urgență în țară Majestatea sa Regele Mihai I al României. Am semnat în numele unui grup de revoluționari. Am ajuns în Piață și am dat revendicările noastre prietenilor mei de la intrarea în Operă, iar aceștia le-au dus sus la cei din balcon.
Peste o oră revendicările noastre au fost citite în aplauzele celor din Piață. Când a fost rostit numele Regelui, mulțimea a început să scandeze:”Regele Mihai!” Eram atât de încântat să aud numele Regelui după ani de zile, mai ales că în casa noastră eram monarhiști, cântam cu tata Imnul Regal și an de an ascultam discursul Regelui la Europa Liberă. Peste ani, la Săvârșin, am avut ocazia să-i povestesc Regelui Mihai episodul din 22 Decembrie 1989.
Am continuat să cântăm și să ne exprimăm bucuria libertății, dar candva după ora 22.00 a început din nou să se tragă. Nimeni nu știa ce se întâmplă. Ne-am culcat la pământ și ne-am retras din Piață pe strada Alba Iulia. Am prins un tramvai, dar nu am îndrăznit să coborâm acasă, în zona Consiliului Județean. Am plecat la familia unchiului meu Romulus Tuțac în zona Calea Lugojului. La televizor am aflat că sunt „teroriști”, dar în realitate erau lupte pentru preluarea puterii, coordonate de oamenii fideli lui Ion Iliescu.
Încet dar sigur Revoluția a fost deturnată, iar prin manipularea facută de Televiziunea națională oamenii au ajuns să accepte conducerea F.S.N. Unii, ce-i drept puțini, am înțeles încă din seara zilei de 22 Decembrie 1989 că ultimul de pe lista Frontului Salvării Naționale, „cu voia dumneavoastră Ion Iliescu”, era doar un comunist care ne furase Revoluția. Niciodată, însă, Timișoara n-a mai fost îngenuncheată și niciodată urmașii comuniștilor nu au reușit să se impună la Timișoara.
După 28 de ani de la Revoluție, într-un context tensionat în care generația copiilor mei se luptă cu aceiași comuniști, este bine să ne amintim sfatul înțelept al Regelui nostru Mihai I: „Democraţia şi libertăţile nu sunt câştigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă! Omul îşi câştigă în fiecare zi dreptul de a avea un mâine…Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul…”
Samy Tuțac
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=863316450502448&id=100004723037132
Partajează asta:
Dragoș Pătraru – La revedere, Sire!
V-ați simțit vreodată foarte, dar foarte vinovați atunci când a murit cineva apropiat dar căruia ați simțit, în acel moment, că nu i-ați acordat nici timpul, nici dragostea și nici respectul pe care le merita?
Se întâmplă, de obicei, atunci când ne mor bunicii. Acei bunici care, eventual, ne-au crescut. Aceia care așteaptă de la noi măcar câte un telefon, din când în când. O vizită, cinci-zece minute, măcar, în care să se uite la noi și să vadă, cu ochii lor îngăduitori, ce am devenit.
Așa și-a început Dragoș Pătraru emisiunea Starea nației în care a evocat personalitatea Regelui Mihai I, dar a evidențiat totodată rolul monarhiei în făurirea României moderne, dar și faptul că după 1990 ne-am luat „rația de libertate” și nu libertatea deplină.
Partajează asta:
Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii – opinii despre carte (I)
Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii, Editura Cetate Deva, Deva, 2016, 187 pagini. Cartea include și un studiu de Marius Silveșan intitulat „Literatură și societate”, pp. 144-171.
Romanul Sublimul imperfecțiunii este o lucrare care încă de la primele pagini are mai multe elemente de noutate în comparație cu alte lucrări ale autorului. Astfel, pe pagina cu care se deschide cartea este menționat faptul că aceasta este un roman inspirat după fapte reale. Iată că autorul este ancorat în realitate și avertizează, informează cititorul, asupra acestui aspect încă de la început. Un alt element este cel legat de Cuvântul înainte care este mai bine conturat decât în alte cărți și conține la rândul său elemente de noutate și informații utile. Cuvântul înainte este publicat sub titlul „Înainte și după. Explicațiune”, iar în cadrul acestuia cititorul este avertizat că în fața lui „se deschide o călătorie neobișnuită” (p. 7) precum drumul printr-un orășel mic din Italia, un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, dar și din alte motive pe care cititorul le va descoperii pe parcursul lecturării romanului. Un alt element de noutate ar fi precizarea faptului că poeziile care apar în această carte, dar și în alte cărți ale autorului și nu au menționat un nume, sunt scrise de autor. Autor care se simte încurajat de feedback-ul primit de la cititori și de dorința acestora de a citi, dar și de a vedea ecranizate unele din cărțile scriitorului. Această dorință am exprimat-o și eu (MS) cu referire la schițele, nuvelele, povestirile istorice și datorită faptului că imaginea are un impact destul de mare, iar ideile pot fi transmise către o audiență mai mare cu specificarea faptului că avem o diferență între cuvânt și imagine, iar cei care aleg imaginea în defavoarea cuvântului trebuie să fie conștienți de acest lucru. La urma urmei și cinematografia este o artă.
Din punct de vedere tehnic romanul este împărțit în doisprezece capitole cărora autorul le alocă un spațiu relativ egal de zece pagini. Primul capitol se intitulează vacanță la Veneția unde facem cunoștință cu Eliza, o studentă din România care după doisprezece ani de eforturi reușește să-și îndeplinească visul copilăriei, acela de a petrece o vacanță la Veneția și a se plimba cu gondola. Prezentarea cadrului geografic, portretizarea personajelor se realizează într-un stil atractiv care îl captivează pe cititor și are rolul de a crea acele imagini atât de necesare în lecturarea unei astfel de cărți. Capitolul doi, intitulat Neprevăzute, este cel în care facem cunoștință cu familia Constantinescu, dar și cu comisarul Voinescu aflat și el la Veneția. Drumurile noastre este titlul capitolului trei unde aflăm despre continuarea călătoriei alături de comisarul Voinescu și Eliza. Eroii marilor ecrane este titlul și totodată tema capitolului patru unde sunt amintite nume precum Silvester Stalone și Bud Spencer. Toate acestea au scopul de a răspunde la o întrebare actuală, anume: Există bărbatul perfect ? (p. 49). Conexiune este titlul capitolui următor, respectiv cinci unde este prezentat modul de lucru al comisarului Voinescu și conexiunile pe care acesta le realizează.
Va urma.
Partajează asta:
LaPunkt.ro: INTERVIU ALEXANDRU CĂLINESCU: Pierderea criteriilor morale duce la confuzia și răsturnarea valorilor.
Un dialog între Cristian Pătrășconiu și Alexandru Călinescu despre literatură, educație și societatea românească contemporană.
Partajează asta:
Bill Saunders, membru al baroului de la Curtea Suprema a SUA, mesaj la deschiderea anului universitar 2017/2018 la ITBB și FTB
Mesajul domnului Bill Saunders, membru al baroului de la Curtea Suprema a SUA, cu prilejul deschiderii anului universitar 2017/2018 la Institutul Teologic Baptist din București și Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universității București (02.10.2017)
Partajează asta:
Kent Hill, Executive Director, Religious Freedom Institute la deschiderea anului universitar 2017/2018 la ITBB și FTB
Mesajul domnului Kent Hill, Executive Director, Religious Freedom Institute din Washington DC, la deschiderea anului universitar 2017/2018 la Institutul Teologic Baptist din București și Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universității București (02.10.2017)
Istorie Evanghelica 