Memorialul Durerii – Constantin Caraman
Marius Silveșan, Prezentarea video a cărții „Cultele neoprotestante și drepturile omului” 6 aprilie 2014
În cadrul acestui articol public înregistrarea video realizată cu prilejul prezentării cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), ce a avut loc în cadrul evenimentului Credință și libertate organizat la Biserica Baptistă „Isus Mântuitorul” din București în data de 6 aprilie 2014.
Cu acel prilej am scris următoarele:
La 2 aprilie 1977 Radio Europa Liberă difuza un memoriu document semnat de către șase evanghelici: Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman, Radu Dumitrescu. Prin intermediul memoriului, atrăgeau atenția asupra persecuției religioase din România. Cunoscut și sub numele de Scrisoarea celor 6, acest memoriu este subiectul cărții pe care am realizat-o împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț – carte, pe care prin harul lui Dumnezeu, o voi prezenta duminică, 6 aprilie 2014, de la ora 18, în cadrul evenimentului Credință și libertate, alături de pastorul Florin Stoica și conferențiarul Cătălin Dupu.
Prin intermediul acestui articol doresc să remarc și faptul că prezentarea cărții a avut loc în 6 aprilie 2014 la o dată apropiată de citirea Scrisorii celor 6 la Radio Europa Liberă (2 aprilie 1977). Totodată, în 5 aprilie 2013 am avut lansarea oficială a cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență: 1948-1965 când Cristi Țepeș, prezent la acel eveniment, a evocat faptul că se împlineau 36 de ani (1977-2013) de la acțiunea de protest a celor șase evanghelici români.
Orice informație care vine în completarea celor menționate în carte este binevenită.
Cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului costă 15 lei și poate fi achiziționată de la autori.
Cultele neoprotestante şi drepturile omului – extrase
Bogdan Emanuel Răduț, coautorul cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), a realizat o listă cu cele 10 postări despre carte realizate de Alin Cristea pe blogul România Evanghelică:
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/04/30/cultele-neoprotestante-si-drepturile-omului-10/
Pe site-ul istorieevanghelica.ro am postat trei extrase tematice din cartea al cărui coautor sunt:
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (3) SCOPUL REDACTĂRII SCRISORII CELOR 6
Vor mai urma și altele
De asemenea, puteți citi și două prezentări ale acestei cărți realizate de autori în Revistele Calea Credinței și Farul Creștin:
REVISTA CALEA CREDINŢEI (1/2014) – PREZENTAREA CĂRȚII CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI
BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ ȘI DREPTURILE OMULUI ÎN ROMÂNIA (prezentare în Revista Farul Creștin)
Biserica Creștină Baptistă și drepturile omului în România
Biserica Creștină Baptistă și drepturile omului în România reprezintă titlul unui articol din cadrul Revistei Farul Creștin prin intermediul căruia am realizat o prezentare succintă a cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului în România (Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2014) realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.
Articolul de prezentare a cărții

Articole pe aceeași temă
REVISTA CALEA CREDINŢEI (1/2014) – PREZENTAREA CĂRȚII CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (3) SCOPUL REDACTĂRII SCRISORII CELOR 6
Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte
Ne bucurăm ca la mai bine de 36 ani de la difuzarea scrisorii celor sase neoprotestanți aceasta să vadă lumina tiparului. Am decis să scriem această carte din dorința de a aduce în atenția celor interesați, fie membrii ai cultelor neoprotestante, fie cercetători, scrisoarea, un document de valoare privind istoria comunității evanghelice romanești sub comunism. La finalizarea prezentei cărți am aflat de faptul că și istoricul Dorin Dobrincu realizează un studiu privind scrisoarea celor sase neoprotestanți (Vezi Dorin Dobrincu, „«Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România.» Un memoriu din 1977”, în Archiva Moldavie, vol. IV, 2012, pp. 351-402), publicat cu putin timp înainte de apariția prezentei lucrări. În lucrarea de față, împreună cu scrisoarea deschisă semnată de cei sase evanghelici, publicăm încă două documente pe aceeaşi problemă. Este vorba de anexele scrisorii, care completează primul document cu alte cazuri de persecuție, și o altă scrisoare deschisă, scrisă de Aurel Popescu şi Iosif Ţon.
Ineditul demersului nostru constă și-n accesul la documente primare din arhiva postului de Radio Europa Liberă, Arhiva Departamentului Cultelor, precum și cea a Securității, documente corelate cu istoria orală şi cu memorialistica.
În 1999, pastorul Iosif Ţon publica cartea Confruntări, ce reunea reeditarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipseşte însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit în vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit şi publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde şi necesitatea apariției acestei cărți.
În demersul pe care ni l-am propus am însoțit publicarea scrisorii de un studiu introductiv şi biografii ale semnatarilor. Studiul introductiv ne prezintă statutul neoprotestanților în comunism, contextul scrierii acestei scrisori şi reacțiile ce-au survenit după aceea. De asemenea, unele amănunte din studiul nostru sunt inedite, iar altele corectează derapajele istorice apărute în timp, mai ales pe cale orală.
În același timp este şi un omagiu adus celor de dinaintea noastră pentru lupta dusă în favoarea libertății de credință. Dintre semnatari, la momentul acesta nu mai sunt în viață decât Iosif Ţon, Pavel Nicolescu şi Radu Dumitrescu.
Autorii, unul din Bucureşti şi unul din Craiova, au uzat atât de documente inedite, cât şi de competenţele pe care le deţin în domeniul cercetării istoriei contemporane. Lucrarea a fost scrisă cu acribia şi obiectivitatea unor istorici, atât cât au putut să fie de obiectivi, lăsând la o parte sentimentalismele şi opiniile părtinitoare, fără a fi tributari bisericilor din care fac parte, baptistă şi creştină după Evanghelie.
Autorii
Articole relaționate
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori
Cultele neoprotestante și drepturile omului (1) Prefață
Semnarea Actului Final de la Helsinki (1975) în care se proclamau cu mare emfază drepturile omului, a adus mari speranţe şi în România, mai ales credincioşilor evanghelici. Dar, conform spiritului de observaţie românesc, Ceauşescu semnaliza că merge într-o direcţie, dar mergea în direcţia inversă astfel că, imediat după semnarea documentului, a pornit o nouă campanie de persecutare a celor credincioşi, de data aceasta prin retrogradări din funcţii, prin amenzi pentru adunări de studiu biblic în familii, prin hărţuirea elevilor în licee şi prin ameninţarea că nu vor fi admişi la nici o facultate.
În acelaşi timp, însă, un nou suflu de curaj a făcut ca în aproape toate ţările „lagărului” socialist să se ridice oameni care, cu riscul arestării şi al bătăilor, şi chiar cu riscul morţii, să-şi exprime deschis convingerile. În anul 1973 am fost inspirat să scriu lucrarea Cine îşi va pierde viaţa, în care semnalam sistemele de oprimare a Bisericilor şi a cultelor. Cuvântul divin care începuse să-mi răsune în gând a fost cel din cartea Proverbelor: „Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi. Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi lipsit” (Prov. 31:8-9).
Fiind într-o vizită la Oradea, în ianuarie 1977, un grup de tineri liceeni m-au înconjurat şi au început să-mi spună ce li se întâmplă la şcoală şi cum li se cere să semneze declaraţii că nu vor mai merge la Biserică, altfel numele lor va fi trimis la toate instituţiile de învăţământ superior din ţară şi nu vor mai fi admişi nicăieri. Şi ei mă întrebau: „Ce să facem?” Dar eu am simţit în duhul meu că, de fapt, întrebarea lor sună altfel: „Dumneavoastră ce faceţi pentru noi? Ce faceţi în apărarea noastră?”
Momentul acela a fost cel care a declanşat în mine decizia să întreprind ceva. Rezultatul a fost lucrarea care a fost citită la Radio Europa Liberă şi care este publicată acum în această carte.
Eu aş fi vrut să o public în cartea mea Confruntări, dar eu pierdusem manuscrisul meu şi nu l-am mai putut găsi nicăieri.
Este meritul acestor doi cercetători că au descoperit, nu numai documentul în sine, ci şi toate celelalte scrisori care l-au însoţit şi să reconstituie evenimentele legate de ele.
Citind acum, după trecerea a 36 de ani de la acele evenimente, toate câte le-au descoperit ei de la martorii care mai sunt în viaţă şi din diferite documente, scrisori, etc., sunt uimit de complexitatea acelor evenimente, chiar dacă uneori mărturiile par a nu se armoniza întru totul. Şi este normal acest lucru, deoarece fiecare dintre cei care depun mărturie au trăit evenimentele în felul lor specific şi, pe de-asupra, memoria lor reţine datele altfel decât a celorlalţi martori.
Sunt fericit că lucrarea aceasta, precum şi evenimentele care au înconjurat-o, ies acum la lumina tiparului şi că ajung în mâna publicului.
Amintindu-ne de acele evenimente şi de acele „cumplite vremi”, să tragem din ele învăţăminte pentru noi înşine şi pentru provocările cu care ne confruntă şi astăzi viaţa. Modul în care răspundem acestor provocări ne formează şi ne determină destinul.
02 decembrie 2013
Iosif Ţon
P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori
Making of film La frontiera
Filmul va fi proiectat în cadrul unui eveniment organizat în data de 6 aprilie 2014 în București de către Revista Artă și Credință.ro în parteneriat cu site-ul Istorie Evanghelică.ro
Filmul document La frontieră transpune în imagini un episod din lupta evanghelicilor români pentru libertate religioasă cu referire în acest caz la transportul ilegal de Biblii și alte materiale religioase.
Simpozionul Bisericile Baptiste din România în perioada regimului Antonescu (8-9) Întrebări și răspunsuri
Prin intermediul acestei postări închei seria despre Simpozionul științific care a fost organizat de Institutul Teologic Baptist din București împreună cu Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universității București.
Menționez faptul că sesiunea de întrebări și răspunsuri nu a fost înregistrată chiar de la început, însă cu excepția a vreo două întrebări sesiunea la care am făcut referire a fost filmată și pusă astfel la dispoziția tuturor celor interesați de această problematică.
În această primă parte se află și răspunsul domnului Viorel Achim la întrebarea mea despre momentul în care baptiștii români au primit statutul de cult religios, fiindu-mi confirmate astfel cercetările publicate și în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență, conform cărora baptiștilor din România Mare le-a fost recunoscut pentru prima dată statutul de cult religios la nivelul întregii țări în septembrie 1940.
Cele două întrebări punctuale pe care le-am pus eu au fost următoarele:
1. Cum s-a ajuns la recunoașterea statutului de cult religios al baptiștilor în februarie 1940?
– răspunsul: conjunctură favorabilă și nu implicația regelui
2. Decizia de scoatere în afara legii a asociațiilor religioase în decembrie 1942 este conexată cu evoluția politică a frontului? Au existat influențe din această direcție care l-au determinat pe Ion Antonescu să ia o asemenea decizie?
– răspunsul a fost că în opinia dânsului nu a existat o asemenea legătură și că momentul decembrie 1942 a fost doar conjunctura favorabilă luării acelei decizii, momentul în care toate forțele implicate (politice și religioase, referire în acest ultim caz la Sfântul Sinod al BOR) au căzut de acord asupra măsurilor care trebuie luate. Poate că, zic eu, prin prisma răspunsului la influența intelectualității naționaliste românești, opinia publică era mai pregătită decât în 1937 sau 1940 pentru decizia de scoaterea în afara legii a acelor confesiuni religioase considerate secte, dar și a celora care aveau statutul de asociație religioasă. Punctul meu de vedere se bazează pe explicațiile oferite de domnul Viorel Achim la întrebarea pastorului John Vătran despre Mircea Eliade ca teoretician al naționalismului românesc și al legăturii dintre națiunea română și confesiunea ortodoxă. Dr. Viorel Achim face referire în răspunsul său la faptul că teoreticienii cu adevărat importanți au fost Nae Ionescu și Nichifor Crainic, ”cărora le datorăm într-un anumit fel, mai ales noi minoritarii”, teoretizarea politicii antireligioase, fapt care fundamentează într-un anumit mod politica statului împotriva evanghelicilor.
Partea a doua a sesiunii de întrebări și răspunsuri
Urmărește și
SIMPOZIONUL: BISERICILE BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA REGIMULUI ANTONESCU (1 ) DANIEL MARIȘ
SIMPOZIONUL BISERICILE BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA REGIMULUI ANTONESCU (4) VIOREL ACHIM
SIMPOZIONUL BISERICILE BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA REGIMULUI ANTONESCU (5) VIOREL ACHIM
SIMPOZIONUL BISERICILE BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA REGIMULUI ANTONESCU (6) DR. VIOREL ACHIM
















