Decanul Facultății de Istorie, Prof. Univ. Dr. Adrian Cioroianu, despre lucrarea „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)”
Profesor Dr. Adrian Cioroianu este specialist în istoria comunismului românesc, fiind cadru didactic și decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București. Domnia sa mi-a făcut onoarea de a scrie despre lucrarea mea și îmi va face onoarea de a participa la lansarea oficială a cărții care va avea loc, vineri, 5 aprilie 2013, de la ora 11 la Institutul Teologic Baptist din București.
Principalul merit al lucrării constă, cred, în tema aleasă: este indubitabil că istoria acestei minorități religioase din România este unul dintre capitolele de istorie națională care trebuie cunoscute și cercetate mai bine, în contextul vieții religioase din primele două decenii de regim comunist. Lucrarea este foarte folositoare cu atât mai mult cu cât, în discursul public, diferitele clișee despre alteritatea religioasă suplinesc deseori cunoașterea propriu-zisă a celuilalt. Din acest punct de vedere, este un fapt că la începuturile regimului comunist autohton România era un creuzet foarte interesant de etnii, naționalități și minorități religioase. Cum autorul precizează în mai multe rânduri, pe termen scurt acest amalgam religios n-a fost scutit de probleme: unele plecate din prejudecăți, altele din interese politice de moment sau altele decurgând, pur și simplu, din spiritul timpului.
În opinia mea, lucrarea domnului Silveşan are câteva elemente de noutate: i) în primul rând, cum spuneam, este tema ca atare; ii) apoi, un alt element de certă noutate este analiza relativ aplicată a studiilor de caz alese, anume situația unora dintre liderii comunității baptiste; iii) în fine, un al treilea element îl reprezintă încercarea de îmbinare dintre analiza istorică și analiza culturală (consecințele legislative, strategii politice, propaganda religioasă etc.). Nu în ultimul rând, merită subliniat faptul că lucrarea are la bază și un important fond arhivistic (din arhivele ANIC, CNSAS, MAE, Secretariatul de Stat pentru Culte, Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România), cercetat bine de autor.
Prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, Universitatea București
Articole pe aceeași temă:
Partajează asta:
Academician Dinu C. Giurescu despre lucrarea „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)”
Lucrarea domnului Marius Silveșan analizează raporturile dintre bisericile creștine baptiste din România și regimul democrat popular între anii 1948-1965.
Informația, în bună măsură inedită, a rezultat din Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte, Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Arhivele Naționale Istorice Centrale, a Ministerului Afacerilor Externe, postului Radio Europa Liberă și aceea a Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.
Autorul a consultat și documente edite, lucrări speciale și generale, articole și studii. Informația cuprinzătoare rezultată în urma cercetării se regăsește și în comentariile ce însoțesc notele de subsol.
O expunere ordonată urmează planul unei lucrări menite să prezinte și să analizeze o temă care nu a mai făcut obiectul unei cercetări de fond, în cazul de față Biserica Baptistă între anii 1948-1965.
Lucrarea, bazată pe o documentare temeinică din surse în bună măsură inedite, cu un plan și o expunere ordonate, merită toată atenția.
Academician Dinu C. Giurescu
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Cătălin Dupu despre cartea „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)”
Prin lucrarea „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)”, Dr. Marius Silveșan se înscrie în seria de istorici hăruiți să aducă în atenția tuturor aspecte deosebit de interesante din viata Bisericii Creștine Baptiste romanești. Alături de Alexa Popovici și Dr Ioan Bunaciu, autorul, istoric de profesie, dovedește capacitate în a reliefa acele pagini de istorie baptistă care merita din plin atenție și analiza.
Continuând munca deloc ușoară, istoricul Silvesan, nu îmi este teama sa o mărturisesc va ajuta cu discernământ generațiile viitoare sa înțeleagă corect Adevarul și mărturisirea Lui prin Biserica Creștină Baptistă din Romania.
Succes, Marius Silveșan!
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Articolul Pastorii baptiști în volumul Destine individuale și colective în comunism, Polirom, Iași, 2013
Partajează asta:
Apariții editoriale (8) – Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)
După o muncă susținută, completări și revizuiri sunt bucuros să anunț publicarea tezei mele de doctorat având ca subiect relația Biserică-stat în România comunistă.
Voi revenii cu detalii referitoare la problemele abordate pe parcursul celor 7 capitole, structura cărții și data lansării.
Vezi cuprinsul cărții AICI
Cei interesați o pot comanda de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun dând click pe copertă.
Mulțumesc pe această cale tuturor celor care într-un fel sau altul au contribuit la apariția acestei cărți.
Cuvânt înainte
Marius Silveșan şi-a propus să reconstituie o perioadă foarte dificilă din istoria României, cea a anilor de început ai comunismului, din perspectiva evoluției bisericilor baptiste. Trebuie precizat de la început că e vorba de o istorie confesională, scrisă de un membru al comunității baptiste, dar în același timp, trebuie subliniat faptul că e o istorie scrisă cu obiectivitate științifică şi cu respectarea tuturor cerințelor deontologiei profesionale. Privirea dinlăuntru pe care Marius Silveșan o poate avea asupra subiectului abordat îi permite să înțeleagă mai bine fenomenele şi să le explice pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acestea. În același timp, formația sa de istoric, dobândită în cadrul Universităţii din Bucureşti, îl ajută să depășească uşor capcanele adeziunii la confesiunea din care face parte şi să-şi „facă meseria” în mod corect şi echilibrat.
De altfel, caracterul echilibrat este prima calitate pe care aş atribui-o acestei lucrări care a avut de tratat, printre altele, subiectul foarte delicat al raporturilor complexe dintre comunitatea baptistă şi autorităţile comuniste, inclusiv Securitatea. Aceste raporturi, așa cum rezultă din documentele analizate de Marius Silveşan, au fost adesea tensionate în condiţiile în care regimul comunist încerca, prin toate mijloacele, să promoveze ateismul şi îşi propunea, în ultimă instanţă, eradicarea religiei.
Aflăm deci din paginile prezentei cărţi, la origine teză de doctorat susţinută în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, în primul rând care este specificul confesiunii baptiste printr-o serie de precizări foarte utile, în contextul în care identitatea acestei comunităţi nu este foarte bine cunoscută şi cu atât mai puţin înţeleasă de către majoritatea românilor.
Apoi, Marius Silveşan ne arată care erau mijloacele prin care, îmbinând presiunile, hărţuielile administrative, reglementările juridice, represiunea, dar şi oferirea de aparente avantaje, autorităţile comuniste au încercat să controleze şi să diminueze activitatea comunităţilor baptiste din România. La acţiunile oficialităţilor răspunsurile comunităţii şi ale indivizilor au fost nuanţate, unele fiind de supunere faţă de autoritatea politică, aşa cum cele mai multe comunităţi creştine consideră că e necesar, pornind de la afirmaţia apostolului Pavel că orice putere este de la Dumnezeu. Altele au fost încercări de eludare a constrângerilor, prin opoziţie mai mult sau mai puţin deschisă (de exemplu, pastori care continuă să oficieze botezul, deşi comuniştii interziceau botezarea celor care nu proveneau din familii baptiste), sau prin interpretarea în interes propriu a unor regulamente (schimbarea numelui şcolii duminicale în ora biblică, ori fixarea nunţilor duminică după amiaza pentru a putea aduna totuşi comunitatea în momentul tradiţional, în condiţiile în care slujbele religioase trebuiau ţinute doar dimineaţa). În spiritul echilibrat de care tocmai vorbeam şi bazându-se pe lecturi extinse, din diverse domenii, autorul precizează că este vorba de hărţuieli şi tipuri de răspuns care nu au fost caracteristice doar baptiştilor, ci tuturor confesiunilor din România, inclusiv celei ortodoxe, care a fost, de asemenea, supusă unei presiuni constante din partea autorităţilor comuniste.
Partea cea mai interesantă a lucrării, şi cea care, probabil, va suscita cele mai multe reacţii, este cea în care Marius Silveşan analizează fenomenele de rezistenţă la represiunea comunistă, dar şi pe cele de cedare şi de colaborare, cu instituţiile statului comunist, între care un loc aparte îl ocupă Securitatea.
Comunitatea baptistă, ca şi celelalte confesiuni religioase din România, şi-a avut martirii săi, pastori sau simpli credincioşi, care au fost arestaţi, anchetaţi, torturaţi şi condamnaţi pentru credinţa lor. Exemplele selectate de autor din multele posibile sunt ilustrative pentru felul în care unii oameni au ştiut să-şi pună credinţa şi idealurile dincolo de siguranţa personală şi de confortul relativ al acceptării unui sistem totalitar.
Comunitatea baptistă şi-a avut însă, tot la fel ca şi alte confesiuni, delatorii, informatorii, colaboratorii Securităţii. Este vorba de un fenomen care a caracterizat întreaga societate românească, de care nicio biserică nu a reuşit să scape, aşa cum nu au reuşit nici celelalte structuri sau instituţii, şi acesta e un adevăr care trebuie spus răspicat. Dar afirmaţiile despre colaborarea unei persoane sau a alteia cu Securitatea trebuie să se bazeze întotdeauna pe documente cât se poate de clare, iar atunci când asemenea afirmaţii se fac într-o lucrare de istorie, trebuie prezentat contextul în care recrutarea a avut loc, precum şi consecinţele acesteia.
Este ceea ce face Marius Silveşan, care nu lansează acuze gratuite, nu se mulţumeşte să prezinte realităţile existenţei unor declaraţii de colaborare, ci analizează felul în care diferitele persoane au ajuns să semneze angajamentul, presiunile la care au fost supuse, ca şi efectele acceptării colaborării. Foarte importantă ni se pare precizarea faptului că semnarea unui angajament cu Securitatea nu a dus în mod absolut la furnizarea de informaţii realmente utile Securităţii, şi mai ales, nu a dus întotdeauna la afectarea altor persoane. Fără a încerca o „spălare” în bloc a celor care au devenit, dintr-un motiv sau altul, informatori ai Securităţii, autorul arată, aşa cum e şi corect, că mulţi dintre cei care au semnat în condiţii de presiune au încercat apoi să minimizeze colaborarea, oferind informații banale şi refuzând să implice şi alte persoane. În acelaşi timp însă, Marius Silveşan prezintă şi situaţii în care informatorii au venit de bună voie către Securitate şi s-au implicat activ în poliţia politică, facilitând prin delaţiuni acţiunile de reprimare îndreptate împotriva altora.
Concluziile lucrării sunt corecte şi formulate în acelaşi spirit echilibrat. Întemeindu-şi demersul pe o bogată documentaţie realizată în biblioteci, arhive, dar şi prin interviuri cu membrii comunităţii baptiste, Marius Silveşan a reuşit să deschidă, credem noi, o cale, către mai buna cunoaştere a unei comunităţi cu un rol însemnat în societatea românească. Lucrarea rezultată este un bun exemplu pentru felul în care istoria confesională poate şi trebuie să fie scrisă, si va suscita, sperăm, interesul nu doar al membrilor comunităţii baptiste, ci al unor largi categorii de cititori.
Prof. univ. dr. Ecaterina Lung, Universitatea din București
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Pelerin spre patria cerească – prezentare în Eveniment Creștin
În „Pelerin spre patria cerească” se întâlnesc un dr. profesor și pastor și un dr. în istorie. Apariția celor doi în volumul amintit este benefică pentru mult mai mulți. Ioan Bunaciu, co-autor și mărturisitor, își prezintă în scris și dialog raportul cu Securitatea dinainte de 89, lucru lăudabil și curajos, deoarece vocile din umbră au menționat mai multe din 90 până în prezent.
Marius Silveșan, co-autor, are în diploma și inimă pasiunea pentru istorie, și mai ales, pentru istorie bisericească. Aici reușește la modul direct, pe surse, să atragă pe cititor în viața aparte a unui reprezentant baptist de notorietate. Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți, mai ales de istorie baptistă, și rămâne, nu ai ce face, un pelerin spre patria cerească.
Co-autorul Silveșan nu se oprește doar la această apariție, ci e gata de citit și „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).”
Cătălin Dupu decriptează pentru Eveniment Creștin ceea ce se ascunde între coperțile cărții Pelerin spre patria cerească. Autorul recenziei menționează corect faptul că această lucrare este realizată într-un mod profesional având la bază surse arhivistice dar și memorialistice pentru a contura portretul celui care a slujit vreme de o jumătate de secol ca pastor și profesor universitar, dar și aproape un sfert de secol (1970-1988) ca director al Seminarului Teologic Baptist din București, instituție emblematică a învățământului teologic românesc. Când spun emblematică am în vedere mai multe elemente dintre care amintesc: este cea mai veche instituție teologică evanghelică din România și probabil și din Estul Europei, la această instituție au slujit ca profesori sau directori o serie de personalități precum Ioan R. Soacaciu, Alexa Popovici ca să amintesc doar două nume, dar a și format oameni pentru slujire. Aproape toți liderii baptiști contemporani s-au intersectat în pregătirea lor teologică într-un fel sau altul cu Seminarul Teologic Baptist din București transformat din 1990 în Institutul Teologic Baptist din București.
Pelerin spre patria cerească decriptează prin intermediul unui material inedit elementele propagandei ateiste în România anilor 50 printr-un studiu de caz ce are ca subiect S.R.S.S.C. (Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii) al cărui rol principal era unul propagandistic, acela de a răspândi în mase lumina științei ca o contrapondere la lumina divină. Dat fiind acest obiectiv stabilit prin statut, această societate a acționat direct și pentru propagarea ateismului în societatea românească. Importanța propagandei și interconectările ei cu alte domenii este analizată în cadrul unui subcapitol dedicat în cadrul cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență.
Regăsește informațiile care te interesează citind și Nota asupra ediției
În cadrul interviului cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, care se întinde pe 60 de pagini, se regăsesc informații inedite despre evenimente și oameni din comunitatea baptistă, despre modul de lucru cu împuterniciții și inspectorii de culte, despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham în România (1985), despre Seminarul Teologic Baptist dar și despre evenimente și locuri pe care le veți descoperii doar citind această carte care prezintă călătoria spre Patria cerească a pelerinului Ioan Bunaciu.
Partajează asta:
Revista Creștinul Azi Nr.1/2013
La paginile 17-18 puteți citi un scurt articol intitulat Educația religioasă în „lumina” Constituției R.P.R. din 1952. Articolul face o scurtă incursiune în educația religioasă prin prisma unor legi și reglementări oficiale, în cazul de față Constituția R.P.R. din 1952, cea de a doua Constituție a „regimului democrat popular” după cea din 1948. Dat fiind spațiul restrâns al articolului m-am oprit doar asupra semnalării unor diferențe majore între discursul oficial așa cum se regăsește el în cadrul Constituției și realitate, care în cazul de față poate fi înțeleasă prin analiza aceluiași document la care am făcut referire. O dezvoltare mai amplă a acestui subiect se regăsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965) prin abordarea educației religioase pe trei paliere distincte care care se intersectează între ele.
Primul palier este cel al legislației analizată în cadrul capitolului I
Al doilea palier este cel al educației teologice tratată în capitolul IV
Palierul al treilea este cel al diferenței dintre discursul oficial și realitatea vieții religioase, analiză care se regăsește în partea finală a capitolului VII al cărții.
Partajează asta:
Apariţii editoriale (7) – Ioan Bunaciu, Marius Silveşan, Pelerin spre patria cerească
Anexa 1 Caracterizare Ioan Bunaciu 161
Anexa 3 Raport 173
Notă asupra ediției
Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștii în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul nostru Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[1]
Ne dorim ca această carte să fie de folos celor care vor să cunoască adevărul.
Marius Silveșan
[1] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.
Ioan Bunaciu, Marius Silveșan, Pelerin spre patria cerească, (s.n.), București, 2013, 184 p.
Partajează asta:
Protestanți în România – Documentar TVR realizat de Cristi Țepeș
Cristi Țepeș a realizat un scurt documentar despre protestanți (protestanții din România). Atunci când se referă la protestanți, documentarul face referire nu numai la luterani și calvini ci și la baptiști, creștini după Evanghelie și penticostali.
Documentarul a fost difuzat pe TVR 1 în cadrul emisiunii Univesrul Credinței http://www.tvrplus.ro/editie-universul-credintei
În cadrul acestui documentar vorbesc printre alții Prof Dr. Valeriu Andreiescu, pastor Virgil Achihai, Conf. Univ. Dr. Mariș Daniel
Informații preluate de pe blogul http://rodiagnusdei.wordpress.com
Partajează asta:
Interviu cu Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC
Pavel Nicolescu – centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com
Pavel Nicolescu, personalitate marcantă a vieții evanghelice românești a acordat un interviu în anul 2007 cu prilejul unei vizite în România. În cadrul acestui interviu Pavel Nicolescu vorbește pe scurt despre acțiunile Comitetului Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC) dar și despre persecuțiile religioase și formele acesteia în perioada comunistă și cea postcomunistă.
Recomand acest interviu tuturor celor care vor să cunoască mai multe despre istoria evanghelicilor sub comunism.
Veți regăsi și puncte de vedere proprii referitoare la situația evanghelicilor și relațiile acestora cu statul comunist.
Pavel Nicolescu consideră că moartea unor pastori precum pastorii Radu Cruceru sau Gherman s-a datorat Securității.
Despre Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC am scris în 2011 următoarele:
Pavel Nicolescu, este una dintre personalitățile de marcă ale evanghelicilor români. Lui i se datorează inițierea ALRC-ului (Comitetul Român Pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitet care milita pentru respectarea drepturilor religioase garantate cetățenilor de către Constituția RSR (1965) precum și de alte legi în vigoare la momentul respectiv printre care și Legea pentru Regimul General al Cultelor Religioase din 1948 care a suferit schimbări minore pe parcursul perioadei comuniste. În cadrul tezei mele de doctorat am dedicat un subcapitol problematicii legislative punând în paralel documentele legislative ale perioadei comuniste. În final am considerat oportun să prezint și diferența dintre realitate și discurs legislativ. Din această perspectivă, documentul ALRC-ului pe care îl găsiți la adresa de mai sus prezintă situația reală a respectării libertății religioase în România la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX. Aici intră în discuție încă un element, anume faptul că România a semnat în 1975 Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare internațională de la Helsinki. printre cele zece principii cunoscute sub numele de Decalogul de la Helsinki remarcăm la punctul 7 următoarele: „respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau de convingere.” (PGA, Helsinki, p. 32). Așadar, România s-a angajat în mod explicit să respecte aceste drepturi pe care în fapt a continuat să le încalce. În final dorim să precizăm faptul că din punct de vedere al libertății și securității personale lucrurile arătau cu totul diferit în anii 70-80 fată de anii 50 ai secolului XX.
Dănuț Mănăstireanu, care l-a cunoscut pe Pavel Nicolescu în anii 70 ai secolului XX în contextul „mișcărilor revendicative ale baptiștilor legate de libertatea religioasă”, realizează un scurt portret al acestui lider în cadrul primului articol din seria de articole despre ALRC.
L-am cunoscut pe Pavel Nicolescu în contextul mișcărilor revendicative ale baptiștilor legate de libertatea religioasă la mijlocul anilor 1970. Mi-a plăcut enorm de mult mintea lui strălucită, pasiunea lui pentru Cristos și de ce să nu spun, radicalismul lui politic, foarte diferit de angajarea foarte calculată a lui Iosif Ţon, pe care cu toții inclusiv Pavel, îl consideram atunci mentorul nostru. De asemenea, veneam amândoi din mediul creștin după Evanghelie.
Mulțumesc lui Emanuel Răduț pentru semnalarea acestui interviu.
Dacă sunteți interesați de acest subiect mai puteți citi și:
PAVEL NICOLESCU – INITIATORUL ALRC (FOTO)
ALRC-UL S-A ÎNFIINŢAT CA SĂ ÎL APERE PE IOSIF ŢON?
Dosar SSJ nr. 03 – Documente, Marturii, Memorii (ALRC)
Seria de articole ale lui Dănuț Mănăstireanu despre ALRC
Comitetul ALRC – 1 – Depre Pavel Nicolescu
Comitetul ALRC – 2 – Adresa catre Consiliul de Stat
Comitetul ALRC – 2 – Adresa catre Consiliul de Stat
Comitetul ALRC – 3 – Declaratie de constituire
Comitetul ALRC – 4 – Incetati prigoana
Dobrincu – Locul ALRC in opozitia anticomunista din Romania
Comitetul ALRC – 5 – Scrisoare Aurel Popescu si Iosif Ton
Pozitia fata de constituirea Comitetului ALRC adoptata in iulie 1978 de catre pastorul Iosif Ton si de Aurel Popescu, cunoscuti lideri progresisti ai credinciosilor baptisti din România. (…)
Subsemnatii Popescu Aurel, domiciliat in Bucuresti, si Ton Iosif, domiciliat in Cluj, credem ca este necesar sa definim si sa ne facem cunoscuta pozitia fata de Comitetul pentru Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta (ALRC), afiliat la organizatia „Solidaritatea Crestina Internationala“, cu sediul in Elvetia.
1. Consideram ca motivatia pentru aparitia unui asemenea comitet exista, adica in România persecutia religioasa este o realitate simtita de toti cei ce practica in mod deschis si dinamic o credinta religioasa. (…)
Noi, Popescu Aurel si Ton Iosif, am fost chemati de Dumnezeu la predicarea Evangheliei si, cu toate ca impartasim durerea si obiectivele fratilor nostri din Comitetul pentru Apararea Libertatilor Religioase si de Constiinta, consideram ca nu suntem chemati la a ne inrola in acest comitet si de aceea raminem la chemarea noastra de predicatori ai Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna ca noi nu vom mai vorbi si scrie despre suferintele fratilor nostri, ci doar ca noi nu ne simtim chemati la a ne include intr-un comitet a carui preocupare principala este aceasta activitate in apararea fratilor.
Am reprodus acest pasaj deoarece îl consider exemplificator pentru poziția adoptată de cei doi lideri față de ALRC. De asemenea, am vrut să mă edific eu însumi asupra apartenenței sau ne apartenenței lui Aurel Popescu la ALRC fiindcă aveam un material în care se vorbea de faptul că el ar fi făcut la un moment dat parte din ALRC. Emy Răduț mi-a spus că informația apare la Alexa Popovici în cartea Istoria baptiștilor din România 1856-1989 iar eu eram oarecum contrariat de faptul că Aurel Popescu a făcut parte din ALRC dar nu l-am regăsit printre cei 9 credincioși care au format în primăvara anului 1978 (mai 1978) ALRC-ul.
Documentându-mă pentru acest articol am găsit o informație interesantă la Mircea Rusnac care aruncă o lumină nouă, cel puțin din punctul meu de vedere, asupra acestei situații.
Pastorii Ţon şi Pavel Nicolescu (în unele variante Niculescu), ca și inginerul Aurelian Popescu, au hotărât să alcătuiască o lucrare în care să descrie persecuțiile la care erau supuși neoprotestanții de către regimul comunist din România. Studiul s-a intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, având o introducere numită Chemarea la adevăr. Printre autori se aflau şi penticostali şi creștini după Evanghelie. Textul lor a fost difuzat de către Radio Europa Liberă la 3 aprilie 1977. Erau menționate numele baptiștilor Ţon, Nicolescu, învățător Radu Dumitrescu, inginer Aurelian Popescu, ca şi predicatorul penticostal Constantin Caraman şi dr. Silviu Cioată, creștin după Evanghelie. A doua zi, toți aceștia au fost arestați Tot atunci fuseseră reţinuţi şi disidenţii Paul Goma şi Vlad Georgescu. Cei sase autori au fost anchetați şi bătuţi timp de 6 săptămâni, apoi eliberați. Vor fi rearestați în toamnă. Temporar, de teama reacțiilor externe, au fost încetate persecuțiile, în special cele împotriva copiilor.
Comitetul ALRC – 6 – Marionetele din Conducerea Cultului Baptist
Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 5 Comitetul ALRC (interviu cu Dănuț Mănăstireanu realizat de Ligia Dobrincu)
Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 6 Navigatorii
„În toate mişcările astea erau oameni care doreau să facă zgomot pentru a pleca. Chiar unii dintre tinerii cu care eu am fost implicat au dorit, măcar într-o oarecare măsură, să plece din ţară. (…) Însă pentru mulţi dintre cei care au aderat la ALRC, convingerea mea este că n-au făcut-o pentru a pleca, spre deosebire de mişcarea Goma, în care , cred eu, cea mai mare parte a semnatarilor au văzut în asta un mijloc de a pleca din ţară. (…) După părerea mea, folosul ALRC a fost în radicalismul contestării ideologiei comuniste pe care Pavel şi cei din grup au realizat-o dar, din păcate, impactul pe termen lung a fost destul de redus pentru că ei au fost cu toţii împinşi în afară din ţară.” În această perioadă, mai ales anii 80 -81 şi DM a fost foarte atent supravegheat.
(Interviu realizat de Ligia Dobrincu.)
Veți găsi aici și informații despre organizația Navigatorii
Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 7 Surprizele dosarului de Securitate
Un alt fragment din interviul realizat de Ligia Dobrincu, fragment în cadrul căruia Dănuț povestește despre reținerea sa de către Securitate, anchetări, presiuni și alte șicane. Veți regăsi amintit aici și cazul lui Constantin Sfatcu de la Iași care făcea colportaj de Biblii și a fost acuzat că a încercat să omoare un polițist. Îmi este cunoscut cazul pentru că l-am întâlnit în cadrul unor documente din Fondul Gabany. De asemnea, Dănuț amintește și de cazul lui Vasile Răscol de la Penticostali.
În iarna 1986/1987, un fost coleg de liceu şi prieten foarte bun, Constantin Sfatcu a fost condamnat pentru colportaj de Biblii la 10 ani de închisoare, fiind acuzat că a încercat să omoare poliţistul care l-a oprit. „Bineînţeles că era o acuzaţie fabricată. Niciun om care transportă Biblii nu omoară poliţişti”. Cu ceva timp în urmă, în 1976, un penticostal din Bucureşti, Vasile Rascol fusese condamnat pentru colportaj de Biblii la doi ani. Dar „la sfârşitul anilor ’80 nu mai îndrăznea nimeni să lanseze asemenea acuzaţii”, de aceea încercarea de a ucide un poliţist era o acuzaţie mai eficientă.
Istorie Evanghelica 