Romanian Baptist Community – methods and research instruments
Romanian Baptist Community – methods and research instruments is the title of my communication that I will present at Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Sfinți, Eroi și Martiri, 9-13 September 2015, Făgăraș, Sâmbăta de Sus.
Romanian Baptist Community – methods and research instruments
Knowing history and assimilating it are necessary endeavors, if we aim at understanding what happened in the past and wish to avoid some of its mistakes. In order to achieve these objectives and understand past events we may use different types of methods and instruments, including the research based on archive documents, if they are available. Consequently, in this study we bring to light some possible methods of identification and usage of archive documents, so that we may be able to reconstruct the history of Romanian Baptists during the Communist regime.
As we develop our study we find it useful to emphasize, first of all, a brief presentation of the beginning of the Baptist Church and, then, we focus on the impact and the consequences that the Communist regime brought over the Romanian Baptist communities. We develop our findings based on archive documents, mentioning their types, some specific considerations and the Archives in which they are being preserved.
This research is useful in order to capitalize the past and also to know what methods and instruments we can use as we study Church history.
Partajează asta:
Comunitatea baptistă din România – metode și instrumente de cercetare
În perioada 9-13 septembrie 2015 la Sâmbăta de Sus, județul Brașov se desfășoară prima ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Sfinți, Eroi și Martiri unde prezint comunicarea
Comunitatea Baptistă din România – metode și instrumente de cercetare
Cunoașterea istoriei și asumarea acesteia este un demers necesar dacă dorim să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut și să evităm repetarea acelorași greșeli. Atingerea obiectivelor enunțate, a înțelegerii evenimentelor din trecut se poate realiza în mai multe moduri, folosind metode și instrumente diverse, incluzând aici și cercetarea documentelor de arhivă, cu atât mai mult dacă acestea sunt disponibile. Pornind de la aspectele menționate prezint posibile modalități de identificare și cercetare a documentelor de arhivă prin intermediul cărora să putem reconstitui istoria baptiștilor români sub comunism. Subiectul este dezvoltat prin prisma documentelor de arhivă, studiul urmărind prezentarea tipurilor de documente și arhivele în care acestea se găsesc cu scurte considerații despre fiecare arhivă în parte.În cadrul prezentării vor fi referi și la eroii noștri, la acei credincioși baptiști care care au suferit în perioadă dintre cele două războaie mondiale, pe parcursul celui de-al doilea război mondial, dar și în perioada comunistă.
Demersul este necesar pentru înțelegerea și valorificarea trecutului, precum și pentru a ști ce metode și instrumente avem la dispoziție în tratarea istoriei bisericii.
Partajează asta:
Întâlnirea reprezentanților bisericilor evanghelice din sectorul 6 cu primarul Rareș Mănescu
Astăzi, 8 septembrie 2015, reprezentanți ai unor biserici evanghelice din sectorul 6 s-au întâlnit cu primarul sectorului 6, domnul Rareș Mănescu. Alături de acesta la întâlnire au mai participat domnul senator Ben-Oni Ardelean, Secretarul Comisiei de Politică Externă a Senatului României și domnul deputat Răzvan-Horia Mironescu, Vicepreședinte al Comisiei pentru Industrii și Servicii a Camerei Deputaților. Întâlnirea a avut loc la Centrul de zi „Clubul seniorilor” din sectorul 6 situat pe Calea Plevnei.
Dintre reprezentanții bisericilor evanghelice care au participat la această întâlnire menționez: Ovidiu Rusnac, Cătălin Vasile, Marius Silveșan, Florin Ianovici, Ștefan Ivan, Florin Stoica, Costel Ghioancă, Ștefan Cornu, Eliezer Măceșaru, Daniel Alexandrescu.
Scopul acestei întâlniri a fost aceea de cunoaștere reciprocă, „dialog și împărtășirea experiențelor fiecărei parți” cu scopul de a dezvolta servicii sociale moderne și performante pentru membrii comunității. În cadrul acestei întâlniri au fost prezentate și unele din programele socio-educative derulate de către Primărie pentru cetățenii Sectorului 6.
Prezentarea proiectelor Primăriei Sectorului 6
De asemenea, prin această întâlnire, Primăria a dorit ca bisericile din sector să devină parteneri ai acțiunilor sale în interesul cetățenilor.
Printre proiectele care au fost prezentate menționez SocialXchange, un magazinul social deschis de Primăria sectorului 6 în Calea Crângași nr. 3, unde, pe baza muncii prestate, primești produse.
Vezi AICI un articol în care este prezentat cazul unei persoane care lucrează la magazinul social al Primăriei Sectorului 6 . Acest proiect este în derulare și a fost apreciat chiar și la Bruxelles.
Un alt proiect al Primăriei despre care s-a discutat în cadrul acestei întâlniri a fost Banca de alimente.
După această întâlnire, participanților li s-a prezentat Centrul de zi „Clubul seniorilor” și activitățile care se desfășoară în cadrul acestuia.
Picturi realizate de membrii Clubului
Prezentarea activităților din cadrul Clubului seniorilor
Partajează asta:
Emanuel Conțac – Însemnările unui cobai bibliofil (6). „Sfîntă tinerețe legionară”
https://vaisamar.wordpress.com
Un punct de vedere al lui Emanuel Conțac despre viața politică în România interbelică bazat pe lectura cărții lui Roland Clark.
Partajează asta:
stiripesurse.ro – Preşedintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România: Criza refugiaţilor – o oportunitate
Reprezentanţii cultelor religioase din România îşi exprimă poziţia faţă de criza refugiaţilor, în urma unei solicitări formulate de STIRIPESURSE.RO. Pastorul Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, este de părere că actuala situaţia se poate transforma într-o oportunitate de slujire creştină, iar cultul pe care îl conduce s-ar putea implica şi financiar în ajutorarea refugiaţilor.
Partajează asta:
Pleșu, Liiceanu, Patapievici, la Digi24: Cum explici comunismul unui tânăr de 23 de ani
Discuția dintre Pleșu, Liiceanu și Patapievici a avut loc în cadrul emisiunii „Imparțial” de la Digi24 realizată de Luca Niculescu.
Cea mai mare cursă din istoria omenirii. Este definiţia dată comunismului de filosoful Gabriel Liiceanu, într-o discuţie, în premieră, la Digi24, cu Andrei Pleşu şi Horia-Roman Patapievici. La 25 de ani de la Revoluţie, încă mai există zvâcniri ale comunismului, spun cei trei scriitori, şi asta pentru că românii nu au reuşit să înţeleagă ce a însemnat, de fapt, regimul totalitar sub care au trăit patru decenii.
În volumul „O idee care ne suceşte minţile”, scriitorii Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici încearcă să explice, la 25 de ani de la căderea comunismului, răul care a stat la baza unui sistem politic aparent ideal.
Gabriel Liiceanu: „Cum să explici că oroarea e oroare? Cei care l-au trăit nu vor să își mai aducă aminte. Cei care nu l-au trăit, occidentalii, li s-ar rapi odată cu comunismul ideea că ar putea realiza perfecțiunea aici, pe pământ”.
Andrei Pleşu: „Comunismul are defectul că scoate ce e mai rău în oameni și pune în lucru acest rău latent în oricare dintre noi”
Horia-Roman Patapievici: „Nu are nicio legătură cu egalitate, libertate, fraternitate. Cine invocă aceste idealuri pentru a justifica construcția statală comunistă comite un fals flagrant”.
Meteahna societăţii româneşti este că nu conştientizează gravitatea regimului comunist, care a distrus reperele şi destinul românilor, explică Horia-Roman Patapievici.
Horia-Roman Patapievici: „Oameni transformați în cadavru în fiecare minut și nu o singură dată un singur minut, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, timp de 60 de ani, fără întrerupere. Asta a facut comunismul.
Andrei Pleşu: „Eu zic că locul unde supraviețuiește comunismul e nostalgia comunismului”.
Gabriel Liiceanu: „Apropo de această asimetrie a memoriei, ideea că exista o votcă cu numele Stalin, pe care oamenii o beau cu conștiința împăcată, e din punct de vedere a clarității morale o monstruozitate”.
Provocat să explice unui tânăr care nu a trăit experienţa comunismului ce au însemnat acele vremuri, Andrei Pleşu evocă o închisoare: „O pușcărie e foarte bine așezată, adică sunt ore fixe de trezire, ore fixe de masă, meniu clar, adăpost garantat, securitate garantată. Prin urmare, sigur că atunci când ieși de acolo te simți puțin depășit. Trebuie să îți faci rost singur de mâncare, de adăpost, trebuie să te ocupi. Acolo se ocupă alții. Tu ești doar cu suferința”
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JiuW7gWDXas
Partajează asta:
Romanialibera.ro – Cele zece TELEGRAME care au schimbat cursul ISTORIEI
Ziarul România liberă preia un articol interesant despre zece telegrame care au influențat istoria lumii. Acestea fac referire printre altele la telegrama care a dus la intrarea SUA în primul război mondial, la cea care a dus la declanșarea războiului burilor, dar și la telegrama lui George Kenan despre politica URSS.
Vreme de aproape 200 de ani, telegramele au fost cel mai eficient mijloc de telecomunicaţii şi chiar au infleunţat, în anumite momente, cursul istoriei.
Primul mesaj telegrafic din istorie a fost expediat de Samuel Morse în anul 1844. Mesajul, cu textul “What hath God wrought?” („Ce a făcut Dumnezeu?”), a fost un citat din Biblie.
Publicaţia electronică Listverse a publicat recent un clasament format din zece telegrame, considerate că au avut cel mai mare impact asupra istoriei.
Göring i-a transmis lui Hitler că vrea să preia puterea
Pe locul 10 este plasată o telegramă transmisă la data de 23 aprilie 1945 de Hermann Göring către Adolf Hitler. Göring fusese numit de Hitler, în anul 1941, drept înlocuitor oficial, în cazul în care Hitler ar fi ajuns în incapacitate de acţiune sau ar fi fost ucis sau răpit. (…)
Comunişti în Departamentul de Stat al SUA
Pe locul 9 în topul celor mai importante telegrame este plasat un mesaj al senatorului american Joseph McCarthy, trimis în februarie 1950 preşedintelui Truman.
Senatorul McCarthy declanşase în SUA o adevărată vânătoare de comunişti. La 9 februarie 1950, senatorul a ţinut un discurs public incendiar, apoi i-a trimis lui Truman o telegramă în care îl informa că 57 de angajaţi ai Departamentului de Stat sunt comunişti sau simpatizanţi ai comuniştilor. (…)
Mexicul putea recupera Texasul, de la Statele Unite, cu sprijinul Germaniei
Pe locul 8 în topul telegramelor istorice se află un mesaj transmis, în ianuarie 1917, de ministrul de Externe al Germaniei, Arthur Zimmermann, către ministrul (ambasadorul) Germaniei în Mexic, von Eckhardt.
Zimmermann îl informa pe ambasador că Germania consideră că SUA vor rămâne neutre pe timpul războiului. Conform textului telegramei, Germania urma să speculeze această conjunctură prin strângerea relaţiilor cu Mexic, căruia i-ar fi oferit suport financiar, precum şi sprijin pentru revendicarea unor teritorii pierdute în favoarea SUA – Texas, New Mexico şi Arizona.
Telegrama germană a fost decodificată de specialiştii britanici. O copie a acesteia i-a fost trimisă preşedintelui SUA, Wilson, prin intermediul ambasadorului britanic la Washington. Drept urmare, preşedintele SUA, care până atunci dorea neutralitatea SUA, a decis începerea pregătirilor pentru un război cu Germania. (…)
URSS – incapabilă să trăiască în pace cu Occidentul
Telegrama de pe locul 5 a fost expediată în anul 1946 de George Kennan, însărcinatul cu afaceri al SUA în URSS. A fost un mesaj foarte lung, de 8000 de cuvinte, în care diplomatul informa Departamentul de Stat al SUA despre situaţia din URSS şi despre modul cum urma să evolueze politica sovietică. Printre altele, Kennan arăta că URSS nu poate coexista paşnic, pe termen lung, cu ţările capitaliste, ci va încerca să le submineze. Kennan opina că, în relaţia cu URSS, presiunile economice şi militare vor fi mai eficiente decât diplomaţia.
Mesajul lui Kennan a stat la baza viitoarei politici a SUA faţă de URSS, iar însărcinatul cu afaceri Kennan a fost ridicat la rangul de ambasador în URSS.
Mickey Mouse, urmaşul lui Oswald
Prietenia capetelor încoronate: Willy şi Nicky
Împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea şi ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea erau veri şi, în acelaşi timp, buni prieteni. Ei corespondau adresându-se unul altuia cu diminutive din limba engleză, Willy şi Nicky.
Totuşi, ei aveau viziuni şi interese politice diferite.
Germania felicită Republica Transvaal
La 3 ianuarie 1896, împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, a aprobat expedierea unei telegrame către Paulus Ohm Kruger, preşedintele Republicii Transvaal din Africa – un stat nerecunoscut de Marea Britanie, care îl socotea colonie britanică.
După ce trupele lui Kruger au înăbuşit o răscoală, ucigând 65 de britanici, Wilhelm îl felicita pe liderul din Transvaal pentru faptul că a reuşit, fără să apeleze la „ajutorul puterii prietenilor”, “să restabilească pacea şi să menţină independenţa” statului Transvaal.
Guvernul de la Londra şi opinia publică britanică au fost extrem de nemulţumite de limbajul folosit de Germania, care considera Transvaal un stat legitim, dar şi de faptul că Germania sugera că i-ar putea acorda sprijin militar împotriva Angliei. Marea Britanie a decis să ia măsuri dure împotriva separatiştilor din Transvaal, care au condus la “Războiul burilor”, din anul 1899.
http://www.romanialibera.ro/aldine/zece
Partajează asta:
1939 – Telegrama baptiștilor către noul ministru al cultelor și artelor
Situația acelor ani pentru baptiști, dar și pentru ceilalți evanghelici, inclusiv pentru penticostali, care erau interziși din 1933, a fost una plină de neprevăzut și de probleme. A fost una cu perioade de acalmie, dar și perioade de persecuții destul de crunte, uneori chiar mai crunte decât cele pe care le-au îndurat unii credincioși în România comunistă.
Documentele consultate nu confirmă afirmația lui Alexa Popovici că la 14 decembrie 1938 toate bisericile baptiste au fost închise. Cu siguranță unele au fost închise, dar nu toate. Trebuie avut în vedere și contextul internațional, precum și intervențiile multiple făcute de Alianța Mondială Baptistă în sprijinul baptiștilor români.
Referitor la această telegramă, consider că baptiștii aveau motive să-l salute pe noul ministru după ce în perioada martie 1938 – februarie 1939 ministrul Educației Naționale, Cultelor și Artelor a fost Episcopul Nicolae Colan. Iar în timpul mandatului său a fost emisă și Decizia Nr. 26. 208 din 11 iunie 1938 privind reglementarea asociațiilor religioase și interzicerea sectelor, decizie care îi încadra pe baptiști în categoria asociațiilor religioase.
Pentru anul 1939, Alexa Popovici face referire la Nr. 31.999 din 15 iulie 1939 care relua în fapt prevederi din 1937 și 1938 ale altor decizii ministeriale. O astfel de prevedere era cea care prevedea necesitatea autorizării tuturor bisericilor baptiste, creștine după Evanghelie și adventiste, biserici care erau încadrate la asociații religioase. În ceea ce privește condițiile de autorizare ale unei asociații religioase, decizia din iulie 1939 solicita „un număr de cel puțin 100 de membrii, bărbați, cetățeni români, majori, capi de familie.”
Perioada a fost una complexă atât din punct de vedere politic cât și religios când putem vorbi de un climat de persecuție la adresa bisericilor evanghelice. Cu toate acestea, în 10 februarie 1940, baptiștii vor obține recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări, a României Mari.
Farul Creștin, Nr. 6 / 1939, 11 februarie
„La 14 decembrie 1938, toate bisericile baptiste din România au fost închise și sigilate”, consemnează Alexa Popovici în Istoria baptiștilor…
La 21 februarie 1939, la trei săptămîni de la numirea lui Nicolae Zigre ca ministru, acesta a primit vizita unei delegații baptiste compuse din Ioan R. Socaciu, Ioan Cocuț, Lucașa L. Sezonov, Marin Dumitrașcu și Dănilă Pascu. Aceștia au înmînat un memoriu cu plîngerile baptiștilor din toată țara și o cerere pentru deschiderea bisericilor baptiste.
La 31 martie 1939 au fost redeschise bisericile baptiste.
Dar decizia Ministerului Cultelor din iulie 1939 i-a încadrat pe baptiști în rîndul asociațiilor religioase, impunîndu-le anumite condiții care trebuiau îndeplinite pînă în 12 octombrie pentru a obține autorizația ministerială, altfel bisericile urmau să fie declarate ilegale și închise.
„La 12 octombrie 1939, bisericile au fost închise în cea mai mare parte, fiindcă nu aveau la acea dată…
Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult
Partajează asta:
Maxima zilei – 8 august 2015
Contează omul, viața lui, drepturile lui de bază și libertatea. Acestea sunt comori care trebuie aparate cu orice preț.
Lech Walesa
Partajează asta:
Apariții editoriale (34) – Vasile Bel, Teofil Mihoc – Ioan Bălănean. Un pastor cu viziune: 130 de ani de la naștere
Cu prilejul împlinirii anul acesta a 130 de ani de la nașterea pastorului Ioan Bălănean, Vasile Bel alături de Teofil Mihoc ne oferă o lucrare despre viața și activitatea acestuia. Autorii doresc „ca modelul dânsului (al lui Bălănean Ioan) de dăruire și pasiune, să fie un imbold pentru credincioși, să-L slujească din toată inima pe Dumnezeu.” (pp. 10-11).
Născut într-o familie de credincioși ortodocși la 11 septembrie 1885, Ioan Bălănean aude Cuvântul Domnului și este botezat la 31 iulie 1904 de fratele Ioan Țirban în localitatea Brebi. Va muri în luna martie 1964 la Jibou.
„Deși era recunoscut ca un predicator bun încă din anul 1910, fr. Bălănean a fost ordinat în anul 19173 ca pastor în cercul Sălaj, dar străbate meleagurile noastre străbune din zona Maramureșului, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj, pe toată zona Someșului. A plecat ca un neînfricat față de vitregiile din acea vreme, a știut că are cu el un braț atotputernic, că are un scut ce-l apără, că se încrede în Dumnezeul atotputernic și biruitor. Actul ordinării a fost îndeplinit tot de către fratele Țirban. După botez se mută în Jibou, localitate mai centrală, care avea și gară, de unde se putea deplasa mult mai ușor în localitățile din zonă. Mutându-se în Jibou începe plantarea bisericii și în acest oraș.” (p. 14).
De menționat și un fapt deloc lipsit de importanță, acela că „S-a dăruit, trup și suflet, cu tot ce a avut în lucrarea de propovăduire a Evangheliei, în plantarea de noi biserici și în creșterea credincioșilor. A fost implicat în conducerea Comunității Baptiste Oradia-Mare fiind ales ca președinte al cercului Sălaj. Acest cerc cuprindea în 1939 peste 800 de membri botezați, iar cele mai mari biserici erau în localitățile: Cuceu, Brebi, Cehei, Jac, Pecei și Domnin.” (p. 16). După cum menționează autorii acestei lucrări biografice, Ioan Bălănean a slujit timp de 60 de ani „în județele Satu Mare, Maramureș și parte din Bihor și Cluj. A fost ales în comitetul de conducere al Comunității Bihor, Comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor, îndeplinindu-și foarte bine slujba.” (p.17)
Ca un lucru inedit menționăm și faptul că Ioan Bălănean l-a botezat în anul 1946 pe pe Taloș Alexa (tatăl pastorului Vasile Alexandru Taloș n.n.), în 1946, în Jibou, iar mai târziu îl va încuraja să propovăduiască Evanghelia, fiind ordinat, în 1960, în funcția de diacon al bisericii din Jibou. Tot astfel, în 1969 (Taloș Alexa) este ales ca și pastor al bisericii din Zalău, Peceiu și în cercul de biserici de pe valea Agrijului, până în 1985.” (p. 17)
Iată pe scurt portretul unui pastor vizionar, al unui om cu o „viață pusă în slujba Domnului”, relatată de către doi pastori, Vasile Bel și Teofil Mihoc, din zona unde Ioan Bălănean a slujit. Vorbim de un om care și-a pus viața în mâna Domnului și a primit de la Acesta viziune și putere pentru lucrarea de vestire a Evangheliei în ciuda persecuțiilor și constrângerilor la care a trebuit să facă față.
Prin viața sa și acțiunile sale el constituie nu numai un model de slujire, ci și unul de credincioșie în urmarea lui Cristos.
Istorie Evanghelica 