Arhive categorie: Religie

Alin Cristea „Adevărul nu-și schimbă natura în funcție de context…”


Adevărul nu-și schimbă natura în funcție de context…

Contextul își schimbă semnificația în funcție de… adevăr.

Alin Cristea

9 THINGS YOU SHOULD KNOW ABOUT JOHN CALVIN


JOE CARTER for The Gospel Coalition.org

27 may 2014 marked the 450th anniversary of the death of John Calvin. Here are nine things you should know about the French theologian and Reformer.

1. From an early age, Calvin was a precocious student who excelled at Latin and philosophy. He was prepared to go to study of theology in Paris, when his father decided he should become a lawyer. Calvin spend half a decade at the University of Orleans studying law, a subject he did not love.

2. Calvin wrote his magnum opus, The Institutes of the Christian Religion, at the age of 27 (though he updated the work and published new editions throughout his life). The work was intended as an elementary manual for those who wanted to know something about the evangelical faith—”the whole sum of godliness and whatever it is necessary to know about saving doctrine.”

3. Calvin initially had no interest in being a pastor. While headed to Strasbourg he made a detour in Geneva where he met the local church leader William Farel. Calvin said he was only staying one night, but Farel argued that it was God’s will he remain in the city and become a pastor. When Calvin protested that he was a scholar, not a preacher, Farel swore a great oath that God would curse all Calvin’s studies unless he stayed in Geneva. Calvin later said, „”I felt as if God from heaven had laid his mighty hand upon me to stop me in my course—and I was so terror stricken that I did not continue my journey.”

4. Calvin was a stepfather (he married a widow, Idelette, who had two children) but had no surviving children himself. His only son, Jacques, was born prematurely and survived only briefly. When his wife died he wrote to his friend, Viret:

I have been bereaved of the best friend of my life, of one who, if it has been so ordained, would willingly have shared not only my poverty but also my death. During her life she was the faithful helper of my ministry. From her I never experienced the slightest hindrance.

5. During his ministry in Geneva, Calvin preached over two thousand sermons. He preached twice on Sunday and almost every weekday. His sermons lasted more than an hour and he did not use notes.

6. Around 1553, Calvin began an epistolary relationship with Michael Servetus, a Spanish theologian and physician. Servetus wrote several works with anti-trinitarian views so Calvin sent him a copy of his Institutes as a reply. Servetus promptly returned it, thoroughly annotated with critical observations. Calvin wrote to Servetus, „I neither hate you nor despise you; nor do I wish to persecute you; but I would be as hard as iron when I behold you insulting sound doctrine with so great audacity.” In time their correspondence grew more heated until Calvin ended it.

7. In the 1500s, denying the Trinity was a blasphemy that was considered worthy of death throughout Europe. Because he had written books denying the Trinity and denouncing paedobaptism, Servetus was condemned to death by the French Catholic Inquisition. Servetus escaped from prison in Vienne and fled to Italy, but stopped on the way in Geneva. After he attended a sermon by Calvin, Servetus was arrested by the city authorities. French Inquisitors asked that he be extradited to them for execution, but the officials in Geneva refused and brought him before their own heresy trial. Although Calvin believed Servetus deserving of death on account of what he termed as his „execrable blasphemies”, he wanted the Spaniard to be executed by decapitation as a traitor rather than by fire as a heretic. The Geneva council refused his request and burned Servetus at the stake with what was believed to be the last copy of his book chained to his leg.

8. Within Geneva, Calvin’s main concern was the creation of a collège, an institute for the education of children. Although the school was a single institution, it was divided into two parts: a grammar school called the collège and an advanced school called the académie. Within five years there were 1,200 students in the grammar school and 300 in the advanced school. The collège eventually became the Collège Calvin, one of the college preparatory schools of Geneva, while the académie became the University of Geneva.

9. Calvin worked himself nearly to death. As Christian History notes, when he could not walk the couple of hundred yards to church, he was carried in a chair to preach. When the doctor forbade him to go out in the winter air to the lecture room, he crowded the audience into his bedroom and gave lectures there. To those who would urge him to rest, he asked, „What? Would you have the Lord find me idle when he comes?”

Marius Silveșan, Prezentarea video a cărții „Cultele neoprotestante și drepturile omului” 6 aprilie 2014


În cadrul acestui articol public înregistrarea video realizată cu prilejul prezentării cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977),  ce a avut loc în cadrul evenimentului Credință și libertate organizat la Biserica Baptistă „Isus Mântuitorul” din București în data de 6 aprilie 2014.

Cu acel prilej am scris următoarele:

La 2 aprilie 1977 Radio Europa Liberă difuza un memoriu document semnat de către șase evanghelici: Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman, Radu Dumitrescu. Prin intermediul memoriului, atrăgeau atenția asupra persecuției religioase din România. Cunoscut și sub numele de Scrisoarea celor 6, acest memoriu este subiectul cărții pe care am realizat-o împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț – carte, pe care prin harul lui Dumnezeu, o voi prezenta duminică, 6 aprilie 2014, de la ora 18, în cadrul evenimentului Credință și libertate, alături de pastorul Florin Stoica și conferențiarul Cătălin Dupu.

Prin intermediul acestui articol doresc să remarc și faptul că prezentarea cărții a avut loc în 6 aprilie 2014 la o dată apropiată de citirea Scrisorii celor 6 la Radio Europa Liberă (2 aprilie 1977). Totodată, în 5 aprilie 2013 am avut lansarea oficială a cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență: 1948-1965 când Cristi Țepeș, prezent la acel eveniment, a evocat faptul că se împlineau 36 de ani (1977-2013) de la acțiunea de protest a celor șase evanghelici români.

Orice informație care vine în completarea celor menționate în carte este binevenită.

Cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului costă 15 lei și poate fi achiziționată de la autori.

Who are Anabaptists?


Who are Anabaptists?

http://www.christianitytoday.com/edstetzer/2014/april/anabaptists.html?utm_source=ctweekly-html&utm_medium=Newsletter&utm_term=8591572&utm_content=267746260&utm_campaign=2013

Cultele neoprotestante şi drepturile omului – extrase


Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1

Bogdan Emanuel Răduț, coautorul cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), a realizat o listă cu cele 10 postări despre carte realizate de Alin Cristea pe blogul România Evanghelică:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/04/30/cultele-neoprotestante-si-drepturile-omului-10/

 

Drept urmare, atât eu cât și Emanuel Răduț, îi mulțumim lui Alin Cristea pentru prezentarea acestor extrase din cartea menționată, iar cei care citiți această postare și sunteți interesați de subiect vă invit să le parcurgeți accesând link-urile aferente.

Pe site-ul istorieevanghelica.ro am postat trei extrase tematice din cartea al cărui coautor sunt:

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (3) SCOPUL REDACTĂRII SCRISORII CELOR 6

Vor mai urma și altele

De asemenea, puteți citi și două prezentări ale acestei cărți realizate de autori în Revistele Calea Credinței și Farul Creștin:

REVISTA CALEA CREDINŢEI (1/2014) – PREZENTAREA CĂRȚII CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI

BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ ȘI DREPTURILE OMULUI ÎN ROMÂNIA (prezentare în Revista Farul Creștin)

Areopagus: Seria „Repere…” – Înțelesul epistolelor: Coloseni – Pastor Bebe Ciaușu


Areopagus Repere in interpretarea Sfintei Scripturi  Bebe Ciausu 1

 

Miercuri, 30 aprilie, de la ora 19, ​Centrul Areopagus din Timișoara vă invită la cea de-a treia întâlnire din cadrul seriei „Repere în interpretarea Sfintei Scripturi”. Invitatul acestui eveniment este pastorul Bebe Ciauşu, iar tema studiată va fi „Înţelesul epistolelor: Epistola lui Pavel către Coloseni”. În cadrul acestei întâlniri va fi prezentată şi lucrarea (în două volume) semnată de invitatul întâlnirii şi intitulată Centralitatea lui Cristos.

http://areopagus.ro/educatie/#REPERE

Biserica Creștină Baptistă și drepturile omului în România


Biserica Creștină Baptistă și drepturile omului în România reprezintă titlul unui articol din cadrul Revistei Farul Creștin prin intermediul căruia am realizat o prezentare succintă a cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului în România (Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2014) realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.

Antet Revista Farul Crestin

Articolul de prezentare a cărții
Revista Farul Crestin aprilie 2014 - prez Cultele neoprotestante_005

Articole pe aceeași temă

APARIȚII EDITORIALE (21) MARIUS SILVEȘAN, BOGDAN EMANUEL RĂDUȚ – CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. UN STRIGĂT LA RADIO EUROPA LIBERĂ (APRILIE 1977)

REVISTA CALEA CREDINŢEI (1/2014) – PREZENTAREA CĂRȚII CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (3) SCOPUL REDACTĂRII SCRISORII CELOR 6

Andrei Pleșu, Somnolenţă, tristeţe, frică [Despre Înviere şi despre viaţă]


http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/somnolenta-tristete-frica-1_5354beaf0d133766a8f6d563/index.html

Un articol interesant al lui Andrei Pleșu prin intermediul căruia suntem îndemnați să fim treji, să ne bucurăm și să nu ne temem.

Aceste trei aspecte sunt sintetizate de către autor la finalul articolului prin cuvintele:

Hristos a înviat! Treziţi-vă, bucuraţi-vă, nu vă temeţi!

Cultele neoprotestante și drepturile omului (3) Scopul redactării Scrisorii celor 6


După ce am anunțat apariția editorială a acestei lucrări AICI, am continuat să prezint părți și aspecte importante ale demersului nostru. Astfel, în prima parte (1) am publicat prefața scrisă de pastorul Iosif Țon. În partea a doua (2) am publicat Cuvântul înainte al autorilor. Acum, demersul ajuns la partea a treia (3), își propune să prezinte scopul redactării acestei scrisori, a Memoriului document cum a fost denumit. Veți descoperi parcurgând fragmentul de mai jos care a fost motivația semnatarilor, precum și care erau cauzele pe care aceștia le aduceau în atenția cancelariilor occidentale, dar și a opiniei publice și presei din țările libere.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1(p. 15) Prin intermediul acestei scrisori, expediată ambasadelor S.U.A. şi Marii Britanii de la Bucureşti unor persoane şi organizaţii din Occident, precum şi postului de radio Europa Liberă care a difuzat-o în data de 2 aprilie 1977, semnatarii atrăgeau atenţia asupra faptului că în România credincioşii erau supuşi unei persecuţii greu sesizabile din afara ţării deoarece deşi sistematică, persecuţia era mascată[1]. Scrisoarea ridica probleme pe baza a trei feluri de persecu­ţii: identificarea credincioşilor evanghelici la locurile de muncă şi darea afară sau retrogradarea, identificarea adunărilor în grupuri şi acuzarea de huliganism sau anarhism şi persecuţia copiilor şi tinerilor evanghelici în şcoli şi licee[2].

[1] Marius Silveşan, Bisericile Creştine Baptiste din România: între persecuţie, acomodare şi rezistenţă: 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, p. 351.

[2] Bogdan Emanuel Răduţ, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990), Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 53.

Articole relaționate

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE

P.S.: CARTEA COSTĂ 15 RON ȘI POATE FI COMANDATĂ DE LA AUTORI

Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte


Ne bucurăm ca la mai bine de 36 ani de la difuzarea scrisorii celor sase neoprotestanți aceasta să vadă lumina tiparului. Am decis să scriem această carte din dorința de a aduce în atenția celor interesați, fie membrii ai cultelor neoprotestante, fie cercetători, scrisoarea, un document de valoare privind istoria comunității evanghelice romanești sub comunism. La finalizarea prezentei cărți am aflat de faptul că și istoricul Dorin Dobrincu realizează un studiu privind scrisoarea celor sase neoprotestanți (Vezi Dorin Dobrincu, „«Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România.» Un memoriu din 1977”, în Archiva Moldavie, vol. IV, 2012, pp. 351-402), publicat cu putin timp înainte de apariția prezentei lucrări. În lucrarea de față, împreună cu scrisoarea deschisă semnată de cei sase evanghelici, publicăm încă două documente pe aceeaşi problemă. Este vorba de anexele scrisorii, care completează primul document cu alte cazuri de persecuție, și o altă scrisoare deschisă, scrisă de Aurel Popescu şi Iosif Ţon.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1Ineditul demersului nostru constă și-n accesul la documente primare din arhiva postului de Radio Europa Liberă, Arhiva Departamentului Cultelor, precum și cea a Securității, documente corelate cu istoria orală şi cu memorialistica.

În 1999, pastorul Iosif Ţon publica cartea Confruntări, ce reunea reeditarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipseşte însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit în vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit şi publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde şi necesitatea apariției acestei cărți.

În demersul pe care ni l-am propus am însoțit publicarea scrisorii de un studiu introductiv şi biografii ale semnatarilor. Studiul introductiv ne prezintă statutul neoprotestanților în comunism, contextul scrierii acestei scrisori şi reacțiile ce-au survenit după aceea. De asemenea, unele amănunte din studiul nostru sunt inedite, iar altele corectează derapajele istorice apărute în timp, mai ales pe cale orală.

În același timp este şi un omagiu adus celor de dinaintea noastră pentru lupta dusă în favoarea libertății de credință. Dintre semnatari, la momentul acesta nu mai sunt în viață decât Iosif Ţon, Pavel Nicolescu şi Radu Dumitrescu.

Autorii, unul din Bucureşti şi unul din Craiova, au uzat atât de documente inedite, cât şi de competenţele pe care le deţin în domeniul cercetării istoriei contemporane. Lucrarea a fost scrisă cu acribia şi obiectivitatea unor istorici, atât cât au putut să fie de obiectivi, lăsând la o parte sentimentalismele şi opiniile părtinitoare, fără a fi tributari bisericilor din care fac parte, baptistă şi creştină după Evanghelie.

 Autorii

Articole relaționate

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ

P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori