Arhive categorie: Religie

David Lavric, Resurse prea puține pentru nevoi atât de mari


Mesaj susținut în cadrul Bisericii Baptiste Nădejdea din București în data de 1 Decembrie 2013

Gheorghe Modoran, Metodele de lucru ale Securităţii


Securitatea a constituit brațul înarmat al Partidului Comunist. Comunismul, ca sistem ideologic ateu, afirma deschis că religia este o ideologie obscurantistă care trebuie eliminată cu orice chip. Lenin învăța că orice idee despre Dumnezeu, despre credință „este o mârșăvie periculoasă. Milioane de păcate, fapte reprobabile, acte de violență și agresiune fizică sunt mult mai puțin primejdioase decât noțiunea subtilă, religioasă, de divinitate”. Astfel, se afirma în modul cel mai cinic că „un popă moral este mai primejdios decât un violator”. De aceea, idealul comunismului era crearea unei societăți fără Dumnezeu și fără religie.

Îndepărtându-L pe Dumnezeu din conștiința oamenilor, comunismul dorea să devină el însuși o religie cu propriile

foto: romaniacurata.ro

dogme şi ritualuri, care să ia locul creștinismului. Comunismul s-a dovedit însă o religie intolerantă și fanatică, o religie a urii și a luptei de clasă care, în România, începând cu 23 august 1944, s-a luptat să instaureze dictatura proletariatului și cultul materialismului ateu, făcând uz de teroare, de persecuții sângeroase, de temnițe și lagăre de exterminare.

Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP) a fost înființată prin Decretul-lege nr. 221/28 august 1948 şi era sinteza eforturilor făcute de PCR în perioada 1945-1948 pentru edificarea unui aparat de supraveghere şi represiune cât mai redutabil. Securitatea a devenit instrumentul de bază pentru consolidarea regimului comunist din România

Securitatea fusese de la început proiectată de liderii comunişti ca o organizaţie care „să stârpească, prin intermediul forţei fizice şi al presiunii psihologice, prin intermediul dosarului şi al delaţiunilor, orice manifestare contrară regimului comunist”. Gabriel Liiceanu a denumit acest program „Marele Proiect represiv”. Acest proiect se folosea de o vastă armată de informatori.

Rețeaua informativă, ca principal mijloc de culegere de informații, era alcătuită din informatori, colaboratori, rezidenți și gazde ale caselor de întâlniri. Informatorii constituiau cea mai importantă sursă de informare din această rețea. În consecință, Securitatea punea accent pe recrutarea unor persoane capabile să intre în intimitatea elementelor supravegheate, pentru a le cunoaște planurile și intențiile ilicite, în vederea contracarării acestora cu maximum de operativitate și eficiență.

Securitatea a încercat să impună delațiunea ca o obligație legală, chiar și atunci când era vorba de membri din propria familie. Părinți care nu și-au trădat copiii, soți care nu și-au trădat soțiile, membrii care nu și-au trădat frații de credință au avut de suferit și au fost chiar arestați pentru omisiune de denunț.

Articolul integral poate fi citit în Revista Curierul Adventist

9 Things You Should Know About the Council of Trent


Yesterday (4 December) marked the 450th anniversary of the closing of the Council of Trent (1545-1563), one of the most significant series of meetings in Christian history. Here are nine things evangelicals should know about the Council and the decrees that it issued:

Concilio_Trento_Museo_Buonconsiglio1. The Council of Trent was the most important movement of the Catholic Counter-Reformation, the Catholic Church’s first significant reply to the growing Protestants Reformation. The primary purpose of the council was tocondemn and refute the beliefs of the Protestants, such as Martin Luther and John Calvin, and also to make the set of beliefs in Catholicism even clearer.Approximately forty clergymen, mainly Catholic bishops, were in attendance during the twenty-five times over the next eighteen years that the Council convened.

2. Protestants endorse justification by faith alone (sola fide) apart from anything (including good works), a position the Catholic Church condemned as heresy. During the the sixth session, the Council issued a decree saying that, „If any one saith, that the justice received is not preserved and also increased before God through good works; but that the said works are merely the fruits and signs of Justification obtained, but not a cause of the increase thereof; let him be anathema.”

3. The Protestant Reformers rejected the Apocrypha as part of the biblical canon. (The term Apocrypha (Gr., hidden) is a collection of ancient Jewish writings and is the title given to these books, which were written between 300 and 30 B.C., in the era between the Old and New Testaments.) During the the fourth session, the Council issued a decreedamning anyone who rejected these books:

. . . if any one receive not, as sacred and canonical, the said books entire with all their parts, as they have been used to be read in the Catholic Church, and as they are contained in the old Latin vulgate edition; and knowingly and deliberately contemn the traditions aforesaid; let him be anathema.

Many doctrines unique to Catholicism, such as the teachings of purgatory, prayers for the dead, and salvation by works, are found in these books.

4. During the Protestant Reformation, the doctrine of transubstantiation was heavily criticized as an Aristotelian „pseudophilosophy.” The 13th session reaffirmed and defined transubstantiation as „that wonderful and singular conversion of the whole substance of the bread into the Body, and of the whole substance of the wine into the Blood – the species only of the bread and wine remaining – which conversion indeed the Catholic Church most aptly calls Transubstantiation.”

5. Protestants claimed that the only source and norm for the Christian faith was Holy Scripture (the canonical Bible without the Apocrypha). The doctrine of Sola Scripturawas rejected at Trent. The Council affirmed two sources of special revelation: Holy Scripture (e.g., all the books included in the Latin Vulgate version) and traditions of the church (including the „unwritten traditions”).

6. In Catholic theology, an indulgence is a remission of temporal punishment due to sin, the guilt of which has been forgiven. Under Catholic teaching, every sin must be purifiedeither here on earth or after death in a state called purgatory. The selling of indulgences was not part of official Catholic teaching, though in Martin Luther’s era, the practice had become common. (Luther was appalled by the sermon of an indulgence vendor named John Tetzel who said, „As soon as the coin in the coffer rings, the soul from purgatory springs.”) The Council called for the reform of the practice, yet damned those who „say that indulgences are useless or that the Church does not have the power to grant them.”

7. In Catholic theology, purgatory is a place or condition of temporal punishment for those who denied yet were not free from „venial” sins (a lesser sin that does not result in a complete separation from God and eternal damnation in hell). The council affirmed the doctrine of purgatory and damned anyone who claimed „that after the grace of justification has been received the guilt is so remitted and the debt of eternal punishment so blotted out for any repentant sinner, that no debt of temporal punishment remains to be paid.”

8. In the 24 session, the council issued decrees on marriage which affirmed the excellence of celibacy, condemned concubinage, and made the validity of marriage dependent upon the wedding taking place before a priest and two witnesses. In the case of a divorce, the right of the innocent party to marry again was denied so long as the other party was alive, even if the other party had committed adultery.

9. At the request of Pope Gregory XIII, the Council approved a plan to correct the errors to the Julian calendar that would allow for a more consistent and accurate scheduling of the feast of Easter. The reform included reducing the number of leap years in four centuries from 100 to 97. Although Protestant countries in Europe initially refused to adopt the „Gregorian calendar” (also known as the Western or Christian calendar), it eventually became the most widely accepted and used civil calendar in the world.

(Note: The declarations and anathemas of the Council of Trent have never been revoked. The decrees of the Council of Trent are confirmed by both the Second Vatican Council (1962-1965) and the official „Catechism of the Catholic Church” (1992).)

 http://thegospelcoalition.org/blogs/tgc/2013/12/05/9-things-you-should-know-about-the-council-of-trent/

Dr. Viorel Achim la Gaudeamus (2013) despre geneza și informațiile cuprinse în volumul „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”


Domnul Viorel Achim este cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga, fiind un profesionist în domeniul său.

În cadrul intervenției domnii sale vorbește despre geneza realizării acestui volum de documente și problematica cercetării persecuției religioase în timpul guvernării Antonescu. De asemenea, domnul Achim prezintă un aspect foarte interesant pe care l-a întâlnit în documentele cercetate, este vorba de nivelul de educație al credincioșilor evanghelici în anii 40. În petițiile întocmite de credincioșii evanghelici a întâlnit un limbaj mult mai elevat decât în petițiile redactate de către populația de confesiune ortodoxă. Angajamentul democratic al evanghelicilor  cu referire la nivelul de civism este cea de-a doua constatare în urma cercetării documentelor.

Faptul că în cadrul uneia sau mai multor predici pastorul baptist Constantin Adorian i-a apărarea evreilor persecutați precum și existența unor comunități neoprotestante evreiești sunt alte elemente inedite care apar în discursul domnului Viorel Achim.

Articole pe aceeași temă

APARIȚII EDITORIALE (13) VIOREL ACHIM, POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE

LANSAREA VOLUMULUI POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAŢĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE, VIOREL ACHIM (EDITOR)

GAUDEAMUS (2013) ALEXANDRU FLORIAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

GAUDEAMUS (2013) BEN-ONI ARDELEAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

CONF. UNIV. DR. DANIEL MARIȘ LA GAUDEAMUS (2013) – LANSAREA VOLUMULUI „POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE”

Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș la Gaudeamus (2013) – lansarea volumului „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”


Conferențiar Universitar Dr. Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor în cadrul aceleiași instituții precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.

În cadrul intervenției sale, profesorul Daniel Maris a apreciat importanta acestui volum pentru bisericile evanghelice și a menționat faptul că între anii 1942-1944 Seminarul Teologic Baptist din București a fost închis.

Despre acest fapt, am scris și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, având ca sursă documentară informațiile oferite de către Alexa Popovici.

În luna martie a anului anul 1942 Seminarul a fost desființat iar imobilul a fost confiscat la 28 august 1943 și atribuit apoi Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Ulterior în imobilul Seminarului a funcționat până la 23 august 1944 o școală de misionare ortodoxe condusă de Sanda Matei. (p. 200)

Articole pe aceeași temă

APARIȚII EDITORIALE (13) VIOREL ACHIM, POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE

LANSAREA VOLUMULUI POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAŢĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE, VIOREL ACHIM (EDITOR)

GAUDEAMUS (2013) ALEXANDRU FLORIAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

GAUDEAMUS (2013) BEN-ONI ARDELEAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

Gaudeamus (2013) Ben-Oni Ardelean la lansarea cărții Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante


Ben-Oni Ardelean este conferențiar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București și în Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București

Articole pe aceeași temă

APARIȚII EDITORIALE (13) VIOREL ACHIM, POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE

LANSAREA VOLUMULUI POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAŢĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE, VIOREL ACHIM (EDITOR)

GAUDEAMUS (2013) ALEXANDRU FLORIAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

Gaudeamus (2013) Alexandru Florian la lansarea cărții Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante


În data de 20 noiembrie 2013 a avut loc la Târgul de carte Gaudeamus lansarea cărții Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente editată de Viorel Achim, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române.

Dat fiind faptul că cercetarea s-a realizat în baza unui grant primit de la Institutul „Elie Wiesel”, la lansarea oficială a volumului de documente publicat de către Editura Polirom din Iași a vorbit și domnul Alexandru Florian, director al acestui Institut. Domnul Viorel Achim urmează să publice separat un studiu privindu-i pe neoprotestanți. Acesta este parte integrantă a cercetării dânsului numai că din două volume cât urmau să fie publicate din motive financiare s-a publicat doar un volum mai mare din care au fost scoase unele materiale, inclusiv studiul amintit care urmează a fi publicat separat.

Prima parte este înregistrată de către Alin  Cristea

Am înregistrat și eu un fragment din prelegerea domnului Florian și aproape integral următoarele.

Marius Silveșan, Prelegere susținută cu prilejul lansării cărții „Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia”


În data de 17 noiembrie 2013 am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării. Despre acest eveniment la care au mai luat parte pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, am relatat în cadrul articolului Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.

Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia - coperta 1Cu acest prilej am avut o scurtă prelegere despre istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia, istorie pe care am integrat-o în contextul politic al țării noastre. Cu acest prilej am menționat faptul că baptiștii români, și nu numai ei, au pus încă de la începuturi un accent considerabil pe educație, dar și pe liberalitatea religioasă, caracteristică dominantă a doctrinei și istoriei comunităților creștine baptiste de-a lungul timpului.
Fiind prezent la acest eveniment, Alin Cristea, jurnalist independent, a făcut scurte înregistrări printre care se regăsește și cea cu intervenția mea,  fapt pentru care îi sunt recunoscător.

Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României


În cadrul Conferinței internaționale CREDINȚA ÎN EPOCA SECULARIZĂRII voi prezenta comunicarea „Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României”

Afiș Conferința internațională Credința în epoca secularizării

Prin intermediul acestei comunicări voi face scurte referiri la sensul termenului secularizare și modul în care înțeleg să-l utilizez în cadrul comunicării mele, iar apoi mă voi referi la cazul României în perioada comunistă. Specific, după cum reiese și din rezumat, voi avea în vedere aspecte care țin de cadrul legislativ și modul în care acesta a fost un factor al secularizării.

Credința în Dumnezeu a fost și este un element important prin care un creștin primește sprijin și încurajare în vremuri de restriște, iar regimul comunist a urmărit distrugerea acestui pilon al societății. Pornind de la această realitate, în cadrul acestei comunicări ne vom referi specific la măsuri legislative luate de către regimul comunist din România (1948-1989), prin intermediul cărora rolul credinței în spațiul public a fost minimalizat. Pentru prezentareaacestora vom face referire la o legislație generală și la o legislație particulară. În cadrul acestei comunicări prin termenul de legislație generală înțelegem acea legislație  care nu a avut o aplicabilitate specifică mediului religios, iar prin legislație particulară facem referire la una cu o aplicativitate specifică acestui mediu. Concret, în prima categorie ne vom referi la cele trei constituții ale regimului comunist din România (1948, 1952, 1965), legea educației,Codul Penal, pentru ca atunci când tratăm legislația din a doua categorie să avem în vedere Legea pentru regimul general al cultelor religioase, statutele cultelor religioase redactate de către acestea sub supravegherea și „îndrumarea”statului, legea de organizare și funcționare a Ministerului Cultelor, Decretul de organizare și funcționare al Departamentului Cultelor, dar și alte decizii nepublicate în Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial. Ne referim aici la reglementarea serviciilor religioase din anul 1952, decizie care viza reducerea serviciului religios la cultele evanghelice sau neoprotestante (adventist, baptist, creștin după Evanghelie, penticostal), dar și la decizia privind arondarea bisericilor care impunea reguli stricte  privind posibilitatea ca o biserică să mai poată funcționa. Spre deosebire de decizia privind reglementarea serviciilor religioase, decizia de arondare a afectat și alte biserici în afara celor evanghelice cunoscute
și sub denumirea de neoprotestante.
Măsurile luate de stat în direcția secularizării nu au rămas fără efecte asupra credinței religioase, aceasta deși Biserica a acționat în vederea minimalizării acestora.

 

Conferința internațională Credința în epoca secularizării


Afiș Conferința internațională Credința în epoca secularizării

După cum am anunțat AICI, în perioada 22-23 noiembrie 2013 se desfășoară la București Conferința internațională Credința în epoca secularizării.

În cadrul acestei conferințe voi prezenta comunicarea: „Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României” Rezumatul comunicării este disponibil în partea de jos a acestui articol împreună cu programul complet al conferinței.

Reiau acum informațiile despre conferință așa cum au fost ele transmise în momentul lansării apelului la contribuții.

În perioada 22-23 noiembrie 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, în colaborare cu Council for Research in Values and Philosophy organizează conferința „Credința într-o epocă a secularizării“.

22-23 noiembrie 2013

Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București

Tematică

Secularizarea este un fenomen spiritual, cultural și socio-politic complex, care se răspândește neîncetat în unele părți ale lumii prin intermediul mass-media și al globalizării. El implică un stil de viață și o mentalitate specifice acestuia, practic fără nicio referire la Transcendență. Pentru unii, secularizarea este sinonimă cu „moartea lui Dumnezeu“ prevestită de Nietzsche și alți gânditori contemporani. Pentru alții, secularismul este exilul credinței, o libertate radicalizată, în care adevărul devine relativ, iar bunăstarea materială este elogiată, în timp ce calitatea interacțiunii umane este neglijată, iar valorile umane fundamentale se degradează. Într-un context secularizat, Dumnezeu nu mai este menționat în discursul public al fostelor comunități creștine. Valorile moștenite din tradiția Bisericii nu mai sunt importante. Mulți creștini caută și improvizează noi modalități de a trăi, iar credința autentică nu mai este la îndemână. Unii se tem, alții chiar renunță la speranță. Totuși, unii privesc secularizarea ca provocare providențială ce trebuie gestionată cu optimism și curaj, căutând noi căi de actualizare a valorilor credinței și ale Scripturii.

Conferința de față își propune să examineze izvoarele secularizării: ideologiile politice ale ultimelor două secole, globalizarea, autosecularizarea Bisericii în urma Conciliului Vatican II, teologia eliberării, filosofia resentimentului etc.

 De asemenea, se dorește explorarea unor direcții noi de conceptualizare a credinței, precum și de trăire a acesteia într-un context secularizat, astfel încât credința să poată înceta să se dilueze și mai mult, fiind, dimpotrivă, experimentată în mod autentic și integral.

 Se primesc propuneri din partea cercetătorilor ce activează în domeniile de mai jos (care vor fi publicate într-un volum):

— metafizică și fenomenologia religiilor;

— teologie fundamentală și teologie antropologică;

— filosofia culturii și dialog intercultural;

— sociologie și istoria religiilor;

— teologie politică și dialog stat-Biserică;

— rolul și poziția credinței în regimurile politice recente.

Program conferință                                                              

pdf Descarcă document (PDF)

Rezumat comunicare Marius Silveșan, Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României
pdf Rezumat (PDF)