Dănuț Mănastireanu – Despre intelectuali
Un interviu, dialog, cu Dănuț Mănăstireanu despre ceea ce înseamnă un intelectual, despre locul și rolul intelectualului creștin în societate.
Interviul a fost realizat de Arpad Foszto, redactorul publicației Revista creștină.
În cadrul acestei discuții, Dr. Dănuț Mănăstireanu discută despre ceea ce înseamnă un inteectual, ce anume îl definește, îl caracterizează. Urmează apoi o discuție despre rolul intelectualului în societate. Modele și valorile pe care mentorii le pun în oameni este un alt aspect abordat în cadrul acestui interviu.
Care este rolul intelectualului creștin în societate? A intelectualului angajat religios ? sunt ultimele aspecte abordate în cadrul acestei discuții.
Maxima zilei – 8 mai 2017
Rolul artistului este foarte asemănător cu acela al profetului. Nici acesta nu face teologie, ci dă naștere unor experiențe existențiale, în speranța că acestea îl vor scoate pe privitor din rutina religioasă care îi omoară sufletul. Tocmai de aceea, marii teologi sunt și profeți, adică un fel de artiști ai teologiei.
La mulți ani, Dănuț Mănăstireanu !

Foto: .criticatac.ro
În anul 2014 Alin Cristea a scris următoarele despre Dănuț Mănăstireanu
Îl consider a fi unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului confesional neo-protestant din România. […] Nu ştiu ca altcineva să fi avut în România un aşa impact (pe termen lung) în mediul evanghelic după 1989 (poate doar Iosif Ţon) precum Dănuţ Mănăstireanu, mai ales prin capacitatea sa relaţională, prin standardele sale înalte şi prin încurajarea diferitelor proiecte individuale şi colective. În mod deosebit, ţin să subliniez că este un om al dialogului, te simţi respectat în dialog cu el şi dacă nu e de acord cu tine sau ştie că ai căzut în slăbiciunea ipocriziei.
https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/11/30/la-multi-ani-danut-manastireanu-30-11-2014/
*
L-am cunoscut pe Dănuț în vara anului 2009 la Iași cu prilejul unui worksohop de istorie orală pe istoria evanghelicilor din România. Ne-am reîntâlnit în toamna aceluiași an, tot la Iași, la o conferință științifică organizată de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Ne-am mai revăzut apoi cu prilejul unor evenimente științifice.
În anul 2012 a scris câteva rânduri despre cercetarea mea privind istoria Bisericilor Baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste. Gândurile de mai jos au fost publicate în Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.
Istoriografia dedicată confesiunilor evanghelice se află abia la începuturile constituirii ei ca domeniu academic de cercetare. Tocmai de aceea, apariția lucrării domnului Marius Silveșan dedicată raporturilor dintre stat și bisericile baptiste din România în perioada comunistă răspunde unei necesități reale. Rigoarea cu care abordează autorul această temă delicată, sine ira et studio, se constituie într-un exemplu demn de urmat de cei care vor încerca în viitor să deznoade ițele complicate ale problematicii confesionale din România. Cei care sunt la curent cu dezbaterile aprinse care au avut loc în ultimii ani între evanghelici pe tema colaboraționismului în perioada comunistă știu bine că aceasta rigoare și detașare față de un subiect extrem de fierbinte, și cu consecințe încă vizibile în comunitățile evanghelice, nu poate fi privit ca fiind ceva de la sine înțeles.
Evanghelicii, dintre care baptiștii sunt cei mai vechi (au apărut la începutul secolului al XVI-lea, odată cu Reforma magisterială) au început să câștige adepți pe teritoriul României la mijlocul secolului al XIX-lea și au avut în cea mai mare parte a istoriei lor pe aceste meleaguri relații tensionate cu autoritățile de stat și cu biserica majoritară. Persecuțiile, atât în perioada dinainte de Cel de Al Doilea Război Mondial, cât și în perioada comunistă, au condus la reacții diverse din partea liderilor acestor comunități.
Pornind de la convingerea că autoritățile de stat sunt date de Dumnezeu, unii dintre liderii baptiști, în încercarea lor de a păstra pe cât posibil bruma de libertate acordată de noul regim, au avut o atitudine mai reconciliantă, uneori chiar prea obedientă, față de autoritățile comuniste. Aceste atitudini, așa cum arată autorul lucrării, au făcut nu de puține ori victime în rândul credincioșilor mai puțin înclinați spre asemenea atitudini împăciuitoare. În acest timp, alții, cu înclinații mai radicale, au considerat aceste pertractări cu regimul comunist ateu drept un compromis inacceptabil și au luat atitudine împotriva lor. Diferențele ideologice și tactice dintre cele două grupuri au rămas nerezolvate pe tot parcursul perioadei comuniste și continuă să nutrească până astăzi suspiciuni și relații tensionate între adepții lor.
În aceste condiții, lucrări științifice precum aceea a domnului Silveșan pot juca nu numai un rol de informare și clarificare cu privire la contextul delicat și complex în care au fost silite să funcționeze comunitățile evanghelice românești până în 1989, ci și unul de stimulare a reconcilierii între diferitele grupări și poziții din cadrul acestor comunități. Aceasta le-ar permite ca, învățând din greșelile și eroismele trecutului, să se poată concentra asupra elaborării unui proiect absolut necesar pentru o implicare activă a comunităților evanghelice în construirea unui viitor democratic și prosper în România postcomunistă.
Considerăm, deci, ca binevenită și extrem de folositoare această cercetare istorică și sperăm că exemplul ei va fi urmat și de alți tineri cercetători ai istoriei evanghelicilor din România.
PhD. Dănuț Mănăstireanu,
Teologo
Maxima zilei – 23 octombrie 2015

FOTO Arhiva personală Dănuț Mănăstireanu
Credinţa este răspunsul nostru la ceea ce înţelegem despre Dumnezeu, despre realitatea ultimă, despre revelaţia lui Dumnezeu în istorie, despre Scriptură.
Este, pentru mine, ca o mână întinsă, pentru a accepta realitatea.
Credinţa este o dotare naturală a omului.
Rembrandt – omul unei singure cărți

Prelegerea susținută de Dănuț Mănăstireanu are loc sâmbătă dimineața, 1 noiembrie, ora 10.30, la Muzeul Literaturii Române Iași (Casa Pogor, în Copou).
Mai multe detalii despre eveniment găsiți aici: http://danutm.wordpress.com/2014/10/29/rembrandt-omul-unei-singure-carti/
Interviu cu Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC
Pavel Nicolescu, personalitate marcantă a vieții evanghelice românești a acordat un interviu în anul 2007 cu prilejul unei vizite în România. În cadrul acestui interviu Pavel Nicolescu vorbește pe scurt despre acțiunile Comitetului Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC) dar și despre persecuțiile religioase și formele acesteia în perioada comunistă și cea postcomunistă.
Recomand acest interviu tuturor celor care vor să cunoască mai multe despre istoria evanghelicilor sub comunism.
Veți regăsi și puncte de vedere proprii referitoare la situația evanghelicilor și relațiile acestora cu statul comunist.
Pavel Nicolescu consideră că moartea unor pastori precum pastorii Radu Cruceru sau Gherman s-a datorat Securității.
Despre Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC am scris în 2011 următoarele:
Pavel Nicolescu, este una dintre personalitățile de marcă ale evanghelicilor români. Lui i se datorează inițierea ALRC-ului (Comitetul Român Pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitet care milita pentru respectarea drepturilor religioase garantate cetățenilor de către Constituția RSR (1965) precum și de alte legi în vigoare la momentul respectiv printre care și Legea pentru Regimul General al Cultelor Religioase din 1948 care a suferit schimbări minore pe parcursul perioadei comuniste. În cadrul tezei mele de doctorat am dedicat un subcapitol problematicii legislative punând în paralel documentele legislative ale perioadei comuniste. În final am considerat oportun să prezint și diferența dintre realitate și discurs legislativ. Din această perspectivă, documentul ALRC-ului pe care îl găsiți la adresa de mai sus prezintă situația reală a respectării libertății religioase în România la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX. Aici intră în discuție încă un element, anume faptul că România a semnat în 1975 Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare internațională de la Helsinki. printre cele zece principii cunoscute sub numele de Decalogul de la Helsinki remarcăm la punctul 7 următoarele: „respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau de convingere.” (PGA, Helsinki, p. 32). Așadar, România s-a angajat în mod explicit să respecte aceste drepturi pe care în fapt a continuat să le încalce. În final dorim să precizăm faptul că din punct de vedere al libertății și securității personale lucrurile arătau cu totul diferit în anii 70-80 fată de anii 50 ai secolului XX.
Dănuț Mănăstireanu, care l-a cunoscut pe Pavel Nicolescu în anii 70 ai secolului XX în contextul „mișcărilor revendicative ale baptiștilor legate de libertatea religioasă”, realizează un scurt portret al acestui lider în cadrul primului articol din seria de articole despre ALRC.
L-am cunoscut pe Pavel Nicolescu în contextul mișcărilor revendicative ale baptiștilor legate de libertatea religioasă la mijlocul anilor 1970. Mi-a plăcut enorm de mult mintea lui strălucită, pasiunea lui pentru Cristos și de ce să nu spun, radicalismul lui politic, foarte diferit de angajarea foarte calculată a lui Iosif Ţon, pe care cu toții inclusiv Pavel, îl consideram atunci mentorul nostru. De asemenea, veneam amândoi din mediul creștin după Evanghelie.
Mulțumesc lui Emanuel Răduț pentru semnalarea acestui interviu.
Dacă sunteți interesați de acest subiect mai puteți citi și:
PAVEL NICOLESCU – INITIATORUL ALRC (FOTO)
ALRC-UL S-A ÎNFIINŢAT CA SĂ ÎL APERE PE IOSIF ŢON?
Dosar SSJ nr. 03 – Documente, Marturii, Memorii (ALRC)
Seria de articole ale lui Dănuț Mănăstireanu despre ALRC
Comitetul ALRC – 1 – Depre Pavel Nicolescu
Comitetul ALRC – 2 – Adresa catre Consiliul de Stat
Comitetul ALRC – 2 – Adresa catre Consiliul de Stat
Comitetul ALRC – 3 – Declaratie de constituire
Comitetul ALRC – 4 – Incetati prigoana
Dobrincu – Locul ALRC in opozitia anticomunista din Romania
Comitetul ALRC – 5 – Scrisoare Aurel Popescu si Iosif Ton
Pozitia fata de constituirea Comitetului ALRC adoptata in iulie 1978 de catre pastorul Iosif Ton si de Aurel Popescu, cunoscuti lideri progresisti ai credinciosilor baptisti din România. (…)
Subsemnatii Popescu Aurel, domiciliat in Bucuresti, si Ton Iosif, domiciliat in Cluj, credem ca este necesar sa definim si sa ne facem cunoscuta pozitia fata de Comitetul pentru Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta (ALRC), afiliat la organizatia „Solidaritatea Crestina Internationala“, cu sediul in Elvetia.
1. Consideram ca motivatia pentru aparitia unui asemenea comitet exista, adica in România persecutia religioasa este o realitate simtita de toti cei ce practica in mod deschis si dinamic o credinta religioasa. (…)
Noi, Popescu Aurel si Ton Iosif, am fost chemati de Dumnezeu la predicarea Evangheliei si, cu toate ca impartasim durerea si obiectivele fratilor nostri din Comitetul pentru Apararea Libertatilor Religioase si de Constiinta, consideram ca nu suntem chemati la a ne inrola in acest comitet si de aceea raminem la chemarea noastra de predicatori ai Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna ca noi nu vom mai vorbi si scrie despre suferintele fratilor nostri, ci doar ca noi nu ne simtim chemati la a ne include intr-un comitet a carui preocupare principala este aceasta activitate in apararea fratilor.
Am reprodus acest pasaj deoarece îl consider exemplificator pentru poziția adoptată de cei doi lideri față de ALRC. De asemenea, am vrut să mă edific eu însumi asupra apartenenței sau ne apartenenței lui Aurel Popescu la ALRC fiindcă aveam un material în care se vorbea de faptul că el ar fi făcut la un moment dat parte din ALRC. Emy Răduț mi-a spus că informația apare la Alexa Popovici în cartea Istoria baptiștilor din România 1856-1989 iar eu eram oarecum contrariat de faptul că Aurel Popescu a făcut parte din ALRC dar nu l-am regăsit printre cei 9 credincioși care au format în primăvara anului 1978 (mai 1978) ALRC-ul.
Documentându-mă pentru acest articol am găsit o informație interesantă la Mircea Rusnac care aruncă o lumină nouă, cel puțin din punctul meu de vedere, asupra acestei situații.
Pastorii Ţon şi Pavel Nicolescu (în unele variante Niculescu), ca și inginerul Aurelian Popescu, au hotărât să alcătuiască o lucrare în care să descrie persecuțiile la care erau supuși neoprotestanții de către regimul comunist din România. Studiul s-a intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, având o introducere numită Chemarea la adevăr. Printre autori se aflau şi penticostali şi creștini după Evanghelie. Textul lor a fost difuzat de către Radio Europa Liberă la 3 aprilie 1977. Erau menționate numele baptiștilor Ţon, Nicolescu, învățător Radu Dumitrescu, inginer Aurelian Popescu, ca şi predicatorul penticostal Constantin Caraman şi dr. Silviu Cioată, creștin după Evanghelie. A doua zi, toți aceștia au fost arestați Tot atunci fuseseră reţinuţi şi disidenţii Paul Goma şi Vlad Georgescu. Cei sase autori au fost anchetați şi bătuţi timp de 6 săptămâni, apoi eliberați. Vor fi rearestați în toamnă. Temporar, de teama reacțiilor externe, au fost încetate persecuțiile, în special cele împotriva copiilor.
Comitetul ALRC – 6 – Marionetele din Conducerea Cultului Baptist
Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 5 Comitetul ALRC (interviu cu Dănuț Mănăstireanu realizat de Ligia Dobrincu)
Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 6 Navigatorii
„În toate mişcările astea erau oameni care doreau să facă zgomot pentru a pleca. Chiar unii dintre tinerii cu care eu am fost implicat au dorit, măcar într-o oarecare măsură, să plece din ţară. (…) Însă pentru mulţi dintre cei care au aderat la ALRC, convingerea mea este că n-au făcut-o pentru a pleca, spre deosebire de mişcarea Goma, în care , cred eu, cea mai mare parte a semnatarilor au văzut în asta un mijloc de a pleca din ţară. (…) După părerea mea, folosul ALRC a fost în radicalismul contestării ideologiei comuniste pe care Pavel şi cei din grup au realizat-o dar, din păcate, impactul pe termen lung a fost destul de redus pentru că ei au fost cu toţii împinşi în afară din ţară.” În această perioadă, mai ales anii 80 -81 şi DM a fost foarte atent supravegheat.
(Interviu realizat de Ligia Dobrincu.)
Veți găsi aici și informații despre organizația Navigatorii
Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 7 Surprizele dosarului de Securitate
Un alt fragment din interviul realizat de Ligia Dobrincu, fragment în cadrul căruia Dănuț povestește despre reținerea sa de către Securitate, anchetări, presiuni și alte șicane. Veți regăsi amintit aici și cazul lui Constantin Sfatcu de la Iași care făcea colportaj de Biblii și a fost acuzat că a încercat să omoare un polițist. Îmi este cunoscut cazul pentru că l-am întâlnit în cadrul unor documente din Fondul Gabany. De asemnea, Dănuț amintește și de cazul lui Vasile Răscol de la Penticostali.
În iarna 1986/1987, un fost coleg de liceu şi prieten foarte bun, Constantin Sfatcu a fost condamnat pentru colportaj de Biblii la 10 ani de închisoare, fiind acuzat că a încercat să omoare poliţistul care l-a oprit. „Bineînţeles că era o acuzaţie fabricată. Niciun om care transportă Biblii nu omoară poliţişti”. Cu ceva timp în urmă, în 1976, un penticostal din Bucureşti, Vasile Rascol fusese condamnat pentru colportaj de Biblii la doi ani. Dar „la sfârşitul anilor ’80 nu mai îndrăznea nimeni să lanseze asemenea acuzaţii”, de aceea încercarea de a ucide un poliţist era o acuzaţie mai eficientă.
Centenar Ioanid&Caraman – 13 Vasilică Croitor – prezentarea site-ului eroii în cadrul proiectului „În memoriam Biserica Subterană”
Vasilică Croitor s-a referit în cadrul mesajului său la necesitatea cunoașterii acțiunilor Bisericii Subterane, implicit a istoriei bisericilor evanghelice sub comunism.
Acesta este motivul pentru care a creat site-ul eroii care poate fi accesat la adresa http://eroii.wordpress.com/
Scopul acestui blog este precizat prin cuvintele:
„Obiectivul acestui blog este dezvoltarea unei baze de date despre cei care au suferit pentru credință în perioada comunistă. Vom publica aici mărturii, fotografii, înregistrări audio și video, precum și articole care vorbesc despre activitatea acestora.Acest proiect va construi pe inițiativa IN MEMORIAM BISERICA PRIGONITĂ lansată cu aproape doi ani în urmă. Acel demers a fost greu de realizat în lipsa unei baze de date cuprinzătoare. Din acest motiv, proiectul EROII va oferi ocazia colectării și publicării informațiilor veridice care vor apărea despre cei care au suferit.”
În cadrul unui comentariu pe blogul eroii, Dănuț Mănăstireanu scrie urmărtoarele:
„Continuam si noi eforturile legate de adunarea unor marturii ale celor care au trecu prin comunism.
De asemenea, ar fi de folos sa lansam un efort de digitalizare a tuturor materialelor documentare pe care le putem gasi, inclusiv dinainte de perioada comunista: marturii, scris de mâna si tiparite (cele tiparite au fost facute de obicei in tiraj mic si nu sunt disponibile in sens larg), fotografii, documente de arest, chemare la inrerogatorii, percheziti, demolari, etc etc.
Este nevoie si de un oarecare grad de profesionalism, fara de care riscam sa adunam date lipsite de utilitate sau chiar indoielnice.
Aici ne-ar fi de folos sa organizam o serie de seminarii de istorie orala, asa cum am facut deja la Iasi si Timisoara. Domnul Cosmin Budeancă, un specialist in istorie orala, ne-ar putea fi de folos in acest sens.”
Articole relaționate
CENTENAR IOANID&CARAMAN – 1 ELENA RĂSCOL DESPRE CONSTANTIN CARAMAN
CENTENAR IOANID&CARAMAN – 3 ILEANA CERNAT, PENTRU CINE – POEZIE DE COSTACHE IOANID
CENTENAR CARAMAN&IOANID – 4 VIRGIL ACHIHAI, AMINTIRI DESPRE CONSTANTIN CARAMAN
CENTENARUL IOANID & CARAMAN. FOTO
CENTENAR IOANID&CARAMAN – 5 CRISTI TEPES, EVOCARE CONSTANTIN CARAMAN, COSTACHE IOANID
CENTENAR IOANID&CARAMAN – 10 FRATELE IOAN MIHALAȘ. EVOCARE CONSTANTIN CARAMAN
„The Baptist Catechism” — with Commentary from John Piper
Written in 1677, „The Baptist Catechism” was patterned after the Heidelberg and Westminster catechisms
to teach Reformed doctrine from a Baptist perspective.
John Piper added commentary to the catechism during his early years at Bethlehem in hopes of „building a ‘stable and firm’ generation who hopes in God” [Colossians 1:23]. He explains the purpose is to lay an ordered foundation from which the church may “keep growing in the grace and knowledge of our Lord and Savior Jesus Christ” (2 Peter 3:17)
The full catechism, including Pastor John’s commentary, has been redesigned in a new PDF available for free. Whether for yourself or your family (or both!), this fresh resource is a tonic of the Bible’s wonder.
Download it, read it, and worship our Triune God: A Baptist Catechism (PDF).
Sursa: http://www.desiringgod.org prin intermediul lui Daniel Brânzei via Dănuț Mănăstireanu
Daniel Brânzei îl consideră un document de o importanță fundamentală.
Dănuț Mănăstireanu consideră la rândul său catehismul ca un document important pentru confesiunea baptistă însă deplânge faptul că redactarea unui astfel de document se face atât de târziu precum și faptul că a fost lăsată în seama lui John Piper. Puteți citi mai multe AICI
Articole relaționate
Catehismul cel scurt de la Westminster




to teach Reformed doctrine from a Baptist perspective.









