Arhive categorie: Comunism

Apariții editoriale (3) -Istoria comunismului din România. Volumul al II-lea. Documente. Perioada Nicolae Ceaușescu. 1965-1971

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

„Al doilea volum al anexelor Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România acoperă începutul perioadei în care Nicolae Ceauşescu s-a aflat la conducerea ţării. Cele 102 documente din intervalul martie 1965 – decembrie 1971 sunt, în marea lor majoritate, inedite. Am urmărit temele principale ale Raportului final, pentru a le ilustra cu exemple concrete şi a aduce un plus de informaţie. Astfel, cercetătorii sau persoanele interesate de aceste subiecte vor fi în măsură să facă un pas suplimentar în înţelegerea lor.

Volumul este centrat pe modul în care s-a realizat transferul puterii către noul prim-secretar, devenit de la Congresul al IX-lea secretar general; consolidarea acesteia prin cumul de funcţii şi de atribuţii şi marginalizarea eventualilor competitori, lichidarea moştenirii lui Gheorghiu-Dej şi, în cele din urmă, condamnarea perioadei precedente; instaurarea cultului personalităţii. O altă temă analizată este relaţia conducerii partidului şi a lui N. Ceauşescu personal cu organele de poliţie politică, Securitatea şi Miliţia, care se va încheia cu subordonarea acestora direct secretarului general.

Multe dintre documentele prezentate permit stabilirea limitelor a ceea ce a fost definit drept liberalizarea regimului din anii 1960. În paralel cu reideologizarea treptată a sistemului – vizibilă în raporturile cu cultele, cultura, tineretul etc. – se înregistrează o consolidare a poziţiei partidului în toate domeniile, reactivarea şi întărirea rolului nomenclaturii şi activiştilor. Documentele demonstrează tendinţele de restalinizare a sistemului, evident anterioare vizitei în China şi Coreea de Nord din 1971, considerată în istoriografie ca fiind evenimentul declanşator – e suficient să amintim politica demografică, iniţiată din 1966.

 Anul 1968 apare ca un moment-cheie nu numai în ceea ce priveşte raporturile româno-sovietice. Ceauşescu profită de poziţiile obţinute printr-o legitimare pe plan intern şi recunoaşterea pe plan extern pentru impunerea unei viziuni personale asupra politicii pe care vrea să o pună în aplicare. Din 1968 apar clar germenii sistemului pe care îl va dezvolta în deceniile următoare.” (Editorii)

Volumul a apărut sub egida Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, cu sprijinul Fundaţiei „Konrad Adenauer”, Biroul din România, şi al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Volumul este editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goşu şi poate fi achiziţionat de pe site-ul Editurii Polirom, de unde am şi preluat informaţiile, şi unde cei interesaţi pot găsi mai multe detalii.

    Mai multe informaţii despre primul volum se găsesc pe site-ul Editurii Humanitas.

Sursa: http://cosmin-budeanca.blogspot.ro

Publicat în: Anunţuri, Comunism, Cărţi, Știri, Istorie, Politică | Etichetat: , , ,

Dalai Lama propune înlocuirea religiei cu marxismul

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

“Toate marile religii ale lumii, cu accentul pe care îl pun pe iubire, compasiune, răbdare, toleranță și iertare pot promova și promovează valorile lăuntrice. Însă realitatea lumii de astăzi este aceea că fundamentul etic al religiei nu mai este adecvat. Acesta este motivul pentru care sunt din ce în ce mai convins că a venit timpul să găsim o nouă modalitate de gândi despre spiritualitate și etică, dincolo de toate religiile.” (Dalai Lama, 10 septembrie 2012)

Site-ul eco-marxist Think Outside the Box, adaugă: “Dalai Lama, laureat al Nobelului pentru Pace în 1989, a citat dintr-o carte pe care a publicat-o anul trecut, Dincolo de religie: Etică pentru o lume întreagă, scrie Huffington Post. În volumul cu pricina, liderul spiritual tibetan susține că religia în sine nu mai poate asigura o soluție eficientă pentru nenorocirile lumii moderne. Călugărul budist în vârstă de 77 de ani e de părere că omenirea are nevoie astăzi de o abordare morală care să nu se mai bazeze pe religie, ci să impună o așa-numităetică seculară, în care să se regăsească atât credincioșii, cât și necredincioșii și care să îmbine știința cu spiritualitatea în fața suferințelor moderne.”

O primă obiecție ar fi legată de faptul că nu toate marile religii ale lumii pun “accentul pe care îl pun pe iubire, compasiune, răbdare, toleranță și iertare”. Apropo de accentul pus pe iubire și iertare în islam, Carl Gustav Jung spunea despre Germania nazistă: “Probabil că Hitler va găsi un nou islam. Este deja pe punctul de a-l găsi; el e ca Mahomed. Starea de spirit în Germania este islamică; războinică şi islamică. Cu toţii sînt în delir după un zeu sălbatic. Acesta ar putea fi viitorul.”

Dalai Lama este în pas cu vremurile și cu ultimele tendințe postmoderne din occident, relativismul cultural care pune pe picior de egalitate creștinismul și barbaria islamică, nihilismul care proclamă irelevanța religiei în fața “complexității lumii”, propunînd înlocuirea ei cu o nouăetică seculară, “în care să se regăsească atât credincioșii, cât și necredincioșii”, și relativismul moral. Ce fel de “etică seculară” are în minte călugărul budist Dalai Lama, etică pregătită să înlocuiască rolul religiei în societate?

Cum rămîne cu cei care nu se regăsesc în marxism? Un punct de vedere interesant și articolul integral îl găsiți pe site-ul http://inliniedreapta.net

A fost Marxismul un sistem bun? În opinia mea nu, iar crimele comise de acesta le-au întrecut cu mult pe cele ale nazismului.

Spre exemplu, în cadrul unui comentariu la articolul despre Dalai Lama, Anca Cernea menționa că marxiști au fost atât de buni și au manifestat o așa compasiune față de semeni – referire la China- încât au omorât 100 milioane dintre aceștia. Știu că-ți pare rău, – remarcă sarcastic Anca Cernea, răspunzând comentariului lui Petre Ignat, și într-un fel mai general acelei persoane care crede în bunătatea marxismului-,  Mao voia 300 de miloane de morți, dar proștii ăia au întinat maoismul și nu au îndeplinit planul cincinal la morți.”

Publicat în: Comunism, Creștinism, Istorie, Politică, Puncte de vedere, Religie | Etichetat: , , , ,

Nicolae Ceaușescu solicitat să dea relații despre dărâmarea Bisericii Baptiste din Dej

De Marius Silvesan pe | 2 comentarii

În anul 1973, luna august un credincios penticostal francez pe numele său CHARLEX CHOIX  vizitează mai multe biserici din Cluj și Dej.

„După ce a vizitat aceste biserici s-a arătat foarte încântat de cele văzute și auzite dar a întrebat cum este cu biserica baptistă din Dej, deoarece știe că în timpul vizitei pe care șeful statului român a făcut-o în Congo, i s-a prezentat o fotografie  cu biserica dărâmată de autorități.  Colaboratorul a replicat că cei care au fost la conducerea bisericii în perioada respectivă au comis unele greșeli în planul de sistematizare (?)[1], fapt pentru care legea prevede demolarea imobilului în cazul în care nu se respectă sistematizarea dar că în același loc dar respectând ceea ce trebuia să respecte la timpul respectiv a fost construită o biserică frumoasă și a invitat pe oaspete să o viziteze și împreună s-au deplasat la Dej unde a fost încântat de ceea ce a văzut. A făcut fotografii tehnic – color la bisericile din Cluj și Dej, interior și exterior pentru a argumenta că cele publicate de ing. CARAVAN nu corespund realității.”

În finalul documentului găsim următoarea adnotare.

„Sursa nu spune aproape nimic despre Charlex Choix, cine este cu ce se ocupă de ce a venit în România, ce legături are aici, dacă a mai fost ce …… etc. date despre persoana sa.

A se cere o completare!!

Col. Mea (?)”

Interesant este faptul că în timpul vizitei pe care președintele României, Nicolae Ceaușescu o efectuează în Republica Congo între 18-21 martie 1972 este solicitat să dea detalii referitoare la dărâmarea bisericii baptiste din orașul Dej.

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Ce detalii a dat Ceaușescu despre ceea ce s-a întâmplat la Dej în afara faptului că a făcut biserica și conducătorii vinovați de situația respectivă nu știu pentru că nu am cercetat cazul, însă este interesat de remarcat faptul că cetățeanului francez i se spune că tot biserica din Dej este vinovată de dărâmare.

Despre istoria Bisericii Baptiste din Dej care tocmai a avut jubileul de 100 de ani, a scris și Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Baptiste din România.

“Evanghelia a fost propovăduită în Dej în jurul anului 1910. […] Din anul 1912, grupul de credincioși s-au adunat cu regularitate la închinare. […]

Cum autoritățile comuniste au refuzat să aprobe construirea unui nou locaș de închinare, credincioșii au demolat vechea clădire în anul 1970, ridicând una nouă, corespunzătoare necesităților bisericii. Pe data de 21 noiembrie 1970, chiar după inaugurare, autoritățile au demolat clădirea cu ajutorul pușcăriașilor. […]

După îndelungi tratative duse cu autoritățile comuniste, pe data de 12 decembrie 1973. credincioșii au primit autorizația de reconstruire a bisericii pe același demisol, căruia i-au adăugat un antreu în fațăm iar în spate o sală pentru baptister, ajungând chiar la proporții mai mari decât cea anterioară.

Lucrările de reconstruire au demarat în data de 17 ianuarie 1974; credincioșii din satele din jur au ajutat prin muncă voluntară, iar bisericile din țară au trimis bani prin intermediul Uniunii Baptiste, astfel că, în decurs de câteva luni, clădirea a ajuns în stadiul final.” ( Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, pp. 204-205)

În cadrul articolului Biserica Creștină Dej la ceas aniversar publicat în ziarulfaclai.ro se menționează că în anul 1970 biserica este dărâmată de autorități și nu de credincioși.

„Existența Bisericii Baptiste nu a fost scutită de provocările istoriei. Asemenea altor culte şi confesiuni din România postbelică, baptiştii au suferit numeroase persecuţii din partea statului comunist. Inclusiv cei din Dej, cărora, în noiembrie 1970 le este demolată biserica. După numeroase şi îndelungi tratative duse cu autorităţile, în decembrie 1973, credincioşii primesc dreptul de a-şi reconstrui biserica, lucrările fiind demarate în ianuarie 1974. După doar cîteva luni, graţie muncii susţinute şi devotamentului voluntarilor sosiţi din satele din jurul Dejului, dar şi cu sprijinul financiar sosit din partea bisericilor din ţară, membre ale Uniunii Baptiste, construcţia va fi terminată. Mai încăpătoare, mai luminoasă şi mai puternică, Biserica Creştină Baptistă din Dej va deveni cea ce este astăzi: un lăcaş al Domnului.” (M. Vaida, „Biserica Creştină Baptistă din Dej, la aniversare”, http://www.ziarulfaclia.ro)

Un alt aspect interesant pe care îl menționează sursa este faptul că cetățeanul francez a făcut fotografii pentru a demonstra că în România nu sunt probleme în privința respectării libertății religioase contracarîndu-l în acest fel pe Constantin Caraman.

 [1] Este vorba de planul de sistematizare sau de cel de construcție? Pentru că nu vedem legătura între planul de sistematizare care era realizat de autorități și greșeala celor care au fost la conducerea bisericii.

Articole relaționate

Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Dej, la ceas aniversar

Istoria Bisericii Baptiste din Dej – Jubileu 100 de ani

Publicat în: Baptişti, Comunism, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Persecuţie, Politică, Religie, Securitatea | Etichetat: , , , , , , , ,

IICCMER lansează un program de burse pentru tinerii doctoranzi

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Începând cu anul universitar 2012-2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) lansează programul de burse doctorale, scopul fiind stimularea cercetării ştiinţifice riguroase asupra perioadei regimului comunist din România. IICCMER va pune la dispoziţia tinerilor doctoranzi un număr de cinci burse în valoare netă de 1.500 lei pe lună, acordate pe durata unui an universitar (9 luni).
Condiţii de eligibilitate
Sunt eligibili pentru bursele doctorale ale IICCMER candidaţii în vîrstă de cel mult 35 de ani la momentul aplicării, înscrişi la doctorat în anul universitar 2012-2013, în cadrul unei universităţi acreditate din România. Nu sunt eligibili angajaţii IICCMER. Selecţia proiectelor va fi realizată de un juriu alcătuit din personalităţi ale lumii academice româneşti şi internaţionale, format prin decizia preşedintelui executiv al IICCMER.
Tema tezelor de doctorat propuse de către candidaţi trebuie să se încadreze următoarelor direcţii de cercetare pe care IICCMER le dezvoltă sau le va dezvolta în perioada următoare:
1.       Bursa „Elisabeta Rizea”: Mecanismul sistemului represiv comunist şi mişcarea de rezistenţă;
2.       Bursa „Regele Mihai I”: Modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor responsabile pentru instalarea şi perpetuarea regimului comunist,
3.       Bursa „Monica Lovinescu”: Fenomenul exilului românesc, politica externă a României în timpul regimului comunist;
4.       Bursa „Corneliu Coposu”: Viaţa cotidiană în timpul regimului comunist din România;
5.       Bursa „Doina Cornea”: Retorica şi propaganda ideologiei comuniste în domenii de impact public precum literatura, cinematografia, televiziunea, artele plastice, muzica.
    Informaţii preluate de pe site-ul IICCMER, de unde cei interesaţi pot obţine mai multe detalii.
Publicat în: Anunţuri, Comunism, Educație | Etichetat: ,

Denisa Bodeanu (ed.), Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: Baptiştii din judeţul Cluj. Mărturii şi documente. Volumul II, Argonaut, 2012

De Marius Silvesan pe | 11 comentarii

Denisa Bodeanu (cas Budeancă) este doctor în istorie la Cluj și cercetătoare la CNSAS. Volumele de față au fost realizate ca urmare a interviurilor realizate de autoare pe parcursul unei perioade mai mari de timp după reguli de istorie orală. Pe lângă sursele de istorie orală autoarea a mai folosit documente, în principal din Arhiva CNSAS precum si o serie de cărți, studii și articole de specialitate.

Mai jos aveți o prezentare a volumului I si al volumului II

„În anul 2007 a apărut la Editura „Argonaut” din Cluj-Napoca primul volum al cărţii „Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: Baptiştii din judeţul Cluj” ce cuprindea: un studiu introductiv consistent în care era analizată situaţia Bisericii Baptiste din România şi a credincioşilor acesteia în perioada comunistă, 14 interviuri realizate cu baptişti din judeţul Cluj şi 15 documente din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Volumul era rezultatul unor ample cercetări de teren desfăşurate de Denisa Bodeanu în judeţul Cluj şi al unor investigaţii minuţioase întreprinse în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din Bucureşti.

CUPRINS vol. I

Cuvânt înainte…………………………………………………………………………………….7
Studiu introductiv………………………………………………………………………….11
Achim Ioan…………………………………………………………………………………31
Bojan Dragomir……………………………………………………………………………..38
Căpuşan Mircea……………………………………………………………………………..46
Cherecheş Vasile……………………………………………………………………………51
Dan Ioan Alexandru………………………………………………………………………….64
Faur Avram…………………………………………………………………………………75
Faur Malidia……………………………………………………………………………….83
Huşanu Mihai……………………………………………………………………………….98
Lazăr Victor………………………………………………………………………………116
Lehene Ioan……………………………………………………………………………….146
Mânzat Ioan……………………………………………………………………………….160
Mocan Liviu……………………………………………………………………………….171
Marhao Liviu………………………………………………………………………………176
Rusu Ioan…………………………………………………………………………………181
Rusu Nicolae………………………………………………………………………………184
Sidea Vasile………………………………………………………………………………188
Anexe……………………………………………………………………………………….
Indice de nume………………………………………………………………………………
Indice de locuri………………………………………………………………………………

După 5 ani, cu sprijinul generos al aceleiaşi edituri a apărut şi al doilea volum, ce cuprinde un număr de 12 interviuri realizate cu 3 pastori şi 9 credincioşi baptişti din judeţul Cluj şi 20 de documente selectate din fondurile „Documentar” şi „Informativ” din arhiva CNSAS.

Şi acest volum, la fel ca şi cel precedent, se adresează atât specialiştilor interesaţi de istoria evanghelicilor din România cât şi publicului larg.

Volumul poate fi comandat la Editura Argonaut (editura_argonaut@yahoo.com).

Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul volumului.

Cuvânt înainte ……………………………………………………7

Listă de abrevieri……………………………………………….. 9

Mărturii ………………………………………………………… 11

Nicolae Antonie ………………………………………………….. 13

Maria Bărbătei ………………………………………………….. 26

Anica Bocaniciu………………………………………………….. 35

Silvia Căpuşan …………………………………………………… 43

Liviu Cioflică …………………………………………………….. 56

Verginia Dan…………………………………………………….. 64

Lidia Dan………………………………………………………… 73

Avram Faur ……………………………………………………… 86

Liviu Marhao …………………………………………………… 104

Gabriel Pruneanu ……………………………………………….. 122

Ioan Rusu……………………………………………………….. 136

Vasile Tămaş……………………………………………………. 147

Documente ……………………………………………………. 163

Index general………………………………………………….. 237”

http://cosmin-budeanca.blogspot.de

Publicat în: Anunţuri, Baptişti, Comunism, Creștinism, Cărţi, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Persecuţie, Politică, Religie, Securitatea | Etichetat: , ,

Call for Proposals – Conferinţa naţională „Politică şi societate în «epoca Ceauşescu»” (Bucureşti, 13-14 noiembrie 2012)

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc organizează, în perioada 13-14 noiembrie 2012, conferinţa cu titlul  „Politică şi societate în epoca Ceauşescu”.
Sunt vizate cu precădere teme privind:
 
– Schimbări politice şi sociale în România după martie 1965
 
– Structuri de partid şi de stat în perioada 1965-1989
 
– Cultură şi intelectuali
 
– Represiunea şi colaborările cu regimul comunist
 
– Metodologii de cercetare a perioadei 1965-1989
 
Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită până la data de 15 octombrie 2012: titlul comunicării, numele şi prenumele, apartenenţa instituţională şi rezumatul lucrării la adresaveronica.nanu@yahoo.com. Rezumatele nu trebuie să depăşească 400 de cuvinte (Times New Roman, 12 p, 1,5 rânduri). Propunerea va fi însoţită de un scurt curriculum vitae. Rezultatul selecţiei va fi anunţat până la data de 22 octombrie 2012.
Lucrările conferinţei se vor desfăşura în limba română. Prezentările trebuie să se încadreze în maxim 20 de minute.
Cheltuielile de transport, cazare şi masă ale participanţilor vor fi asigurate de organizatori. De asemenea, materialele conferinţei sunt oferite de organizatori.
Lucrările prezentate în cadrul conferinţei vor fi incluse într-un volum publicat la o editură prestigioasă din România.
Publicat în: Anunţuri, Comunism, Conferinte, Educație, Istorie, Politică | Etichetat: , ,

Jimmy Carter despre Nicolae Ceaușescu

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

Marele conducător Nicolae Ceauşescu a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul tării a înfăptuit realizări majore.
Jimmy Carter 12 aprilie 1978

http://ceausescunicolae.wordpress.com/

Publicat în: Comunism, Istorie, Politică | Etichetat: , , ,

Educația religioasă în România comunistă – aspecte generale ale perioadei de început

De Marius Silvesan pe | 3 comentarii

Marius Silveșan
Prin intermediul acestui articol îmi propun să prezint câteva elemente caracteristice ale educației religioase cu componenta sa teologică  la începutul regimului comunist din România.  În cadrul acestui articol se vor regăsi și elemente din anii 50, 60, 70 ai secolului XX tocmai pentru a putea contura mai clar anumite idei.
Educația religioasă, respectiv cea teologică, este un element de bază al formării personalului de cult în cadrul cultelor evanghelice cunoscute și sub numele de neoprotestante, iar educația laică este la rândul său unul din pilonii pe care regimul comunist și-a construit propaganda, motiv pentru care indiferent de forma în care educația se realiza, aceasta a fost strict controlată de stat. Pentru a dă o formă legală controlului și a trasa direcția către care trebuia să se îndrepte educația, statul a legiferat prin intermediul constituțiilor și a unor legi specifice aspectele de care acesta avea nevoie în conturarea politicii sale. Prin intermediul unor legi specifice sau a unora generale dar care aveau referiri în cadrul lor și la educația religioasă[1],  Biserica a fost despărțită de școală, iar educația religioasă a fost restrânsă și controlată[2] de către stat.
 Importanță acordată de către regimul comunist din România domeniului educațional -element caracteristic sistemului comunist în general și nu doar celui din România- a fost transpusă în lege și prin intermediul Constituției R.P.R.[3] din anul 1952. În cadrul acesteia se făceau referiri la libertatea cultelor religioase de a se organiza și funcționa liber, precum și la faptul că libertatea exercitării cultelor religioase este garantată tuturor cetățenilor Republicii Populare Române. Totodată, pentru prima dată, se menționa într-un act fundamental faptul că școala este despărțită de biserică. Deși în prima parte se vorbește despre dreptul acordat cultelor religioase de a se organiza și funcționa liber, partea a doua a articolului 84 introducea limitări în privința învățământului confesional precizând faptul că „nici o confesiune, congregație, comunitate religioasă nu poate deschide sau întreține instituții de învățământ general, ci numai școli speciale pentru pregătirea personalului de cult.”[4]Formula finală introduce limitări în privința libertății religioase specificând faptul că „modul de organizare și funcționare a cultelor religioase se reglementează prin lege.”[5] Observăm că deși printr-un act fundamental se acordau unele drepturi în privința exercitării unui cult religios și a practicării unei religii, prin același act se introduceau și limitări care în fapt ajungeau chiar să anuleze prevederile anterioare. Vorbim în acest caz de o politică bivalentă prin intermediul căreia se acordau anumite privilegii în paralel cu limitarea altor prerogative ale oamenilor sau instituțiilor religioase, dar și de crearea unei libertăți aparente.
Alte prevederi interziceau catehizarea copiilor în cadrul școlilor publice mergându-se până la interzicerea catehizării acestora chiar și în interiorul familiei. Aspectele menționate trebuiesc înțelese în contextul în care statul și-a asumat educația copiilor și tinerilor, educație prin intermediul căreia acesta inocula în mintea celor care vor devenii ulterior „cetățeni de nădejde ai țării”, acele valori care corespundeau sistemului ideologic comunist. Se cuvine a menționa în acest context faptul că această practică nu a fost inventată de sistemul comunist și nu a murit odată cu el, ci se regăsește și se experimentează cu succes și în sistemele de educație din țări cu tradiție democratică.
Revenind la perioada comunistă am considerat oportun a prezenta cadrul general și mentalitatea în epocii în care s-au format evanghelicii în cadrul școlilor teologice. Când ne referim la școli teologice în mediul evanghelic pe parcursul perioadei comuniste avem în vedere Seminarul Teologic Baptist din București care s-a redeschis în anul 1946 și a funcționat pe tot parcursul perioadei la care ne-am referit precum și Seminarul Teologic Penticostal din București care a primit aprobare să-și înceapă cursurile în anii 70.
Deși au existat îngrădiri ambele instituții și-au adus aportul la promovarea unor valori creștine precum și la pregătirea personalului de cult.
NB: Acest material a fost publicat și în cadrul ediției pentru educație pe site-ul Eveniment Creștin
[1] Dintre normele legale referitoare la învățământul teologic în vigoare pe parcursul perioadei analizate menționăm:, 1. Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase care stipula în articolele 44-54 dreptul cultelor religioase de a organiza învățământ eclesial sub controlul statului, 2. Constituția R.P.R. 1948, Constituția R.P.R. 1952, Constituția R.S.R. din anul 1965. Pentru detalii a se vedea și ASSC, ,,Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare la învățământul teologic” 26 noiembrie 1976.
[2]  S-a avut în vedere şi limitarea acţiunilor cultelor vizând educaţia religioasă a copiilor şi tineretului.
[3] Republicii Populare Române care reprezintă numele oficial al României între 30 decembrie 1947 și mijlocul anului 1965. Din 1965 și până în anul 1989 numele oficial al țării a fost Republica Socialistă România (R.S.R.) pentru ca odată cu declanșarea Revoluției din decembrie 1989 să se revină la numele de Republica Română.
[4] ,,Constituția Republicii Populare Române (1952)”, Articolul 84, în Ioan Muraru, Constituțiile Române (Culegere), Universitatea din București, Facultatea de Drept, București, 1980, p. 82.
[5] Ibidem.
Publicat în: Baptişti, Comunism, Creștinism, Educație, Evanghelici, Istorie, Religie | Etichetat: , ,

Recomandări editoriale (2) – David Preistland, Steagul roșu. O istorie a comunismului

De Marius Silvesan pe | 2 comentarii

După ce am terminat Beratlan Kiner, Viata misionarului Mihaly Kornya, am început (mai citisem câteva pagini înainte) o nouă carte care abordează un subiect puțin diferit, respectiv istoria comunismului. Este vorba despre David Preistland, Steagul Rosu, scoasă la Editura Litera in 2012. Din ceea ce am citit până acum pot menționa faptul că este o carte care abordează comunismul din punct de vedere teoretic, abordare care pleacă de la Revoluția Franceză cu referiri la antichitatea greacă și ajunge până în perioada contemporană, respectiv anii 2000. O recomand tuturor celor interesați de istoria comunismului, de originile acestuia precum și de istoria contemporană a României. Spun istoria contemporană a României deoarece citind această carte am înțeles mai clar care era originea conceptului de om nou, cultură nouă precum și care erau scopurile acestor transformări. Originile acestor concepte se regăsesc în Revoluția Franceză și implementarea lor urmărea atașamentul oamenilor față de noile valori și înlăturarea ritualurilor religioase (creștine). Referindu-ma in continuare tot la relihie doresc să menționez că prin înlăturarea unor manifestări și ritualuri ale religiei creștine, au fost puse în loc noi sărbători care conduc către faptul că noul sistem politic – atât cel francez cât și cel comunist- are caracteristicile unei religii politice. Revolutionarii francezi si ulterior comunistii au inlaturat obiceiuri si simboluri religioase crestine pentru a le inlocui cu simbolurile si sarbatorile lor.

Iată o prezentare a cărții care se regăsește pe coperta 4:

La 23 de ani de la prăbușirea Zidului Berlinului, David Priestland, profesor de istorie la Oxford, ne ofera cea mai ampla si mai completa trecere in revista a comunismului, de la originile in timpul Revolutiei Franceze pana la dominația din secolul XX. Nu lipseste nici un personaj si nici un eveniment important, de la Marx, Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen la Che Guevara, Fidel Castro, Tito, Ceausescu si Gorbaciov. Autorul nu merge insa pe carari batute, ci reuseste sa descopere amanunte inedite in biografii sau evenimente care au influentat deciziile acestor oameni. Caracterul lui Stalin, de exemplu, este descris perfect de petrecerile pe care le organiza la dacea lui de langa Moscova, unde oaspetii – ei insisi conducatori de teama carora tremurau milioane de oameni – erau umiliti si batjocoriți.

Cu toate ca este o carte de istorie, Steagul rosu este neasteptat de actuala. Dincolo de insiruirea cronologica a faptelor, autorul identifica tipare, relatii cauza–efect si mecanisme care te fac, dupa ce citesti cartea, sa ramai pe ganduri ori de cate ori te uiti la un buletin de stiri sau deschizi un ziar. Nu poti sa nu te intrebi in ce masura comentatorii crizei financiare actuale cunosc avertismentele privind pericolul imprumutarii la bancile occidentale, lansate de… Stalin, in urma cu mai bine de o jumatate de secol, cand a refuzat Planul Marshall.

Ne-am obisnuit sa vorbim despre prabusirea comunismului ca despre o disparitie, iar David Priestland ne aminteste ca lucrurile nu stau deloc asa. Comunismul s-a prabusit practic doar in URSS si in partea europeana a blocului sovietic, dar supravietuieste in forma radicala in Coreea de Nord, si-a gasit stabilitatea in Cuba, iar in China a descoperit o neasteptata reteta de succes. In actuala perioada de incertitudine economica, in care este tot mai evident ca nici capitalismul liberal nu ofera soluțiile dorite, nu trebuie sa uitam ca necunoașterea istoriei ne condamna la repetarea ei.

http://www.elefant.ro/carti/istorie/studii-istorice/steagul-rosu-172441.html

Vladimir Tismăneanu a scris despre această carte o mini recenzie sub titlul Iluzia comunistă și efectele ei:

„Comparabila cu contributiile remarcabile ale unor Archie Brown si Robert Service, cartea este o exegeza critica monumentala a comunismului ca religie seculara, ca utopie transpusa, cu un imens preț uman, in realitatile sistemelor de tip bolsevic (sunt cutremuratoare paginile despre experiențele comunismului in Asia, inca prea putin explorate). (…)”

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/02/22/iluzia-comunista-si-efectele-ei/

Cei interesați o pot comanda la prețul de 38 RON de pe http://www.elefant.ro. Dacă găsiți în altă parte mai ieftin îmi puteți semnala acest lucru în comentarii.

Publicat în: Comunism, Cultură, Cărţi, Educație, Istorie, Postcomunism, Puncte de vedere | Etichetat: , , ,

OMUL SUB VREMI / Infernul comunist sau drumul spre fericire (IV). Lotul de la Salcia: Matei Boilă și Tertulian Langa, Calciu Dumitreasa

De Marius Silvesan pe | 4 comentarii

Autor: Camelia Pop

 Lotul de la Salcia
La Jilava a fost adus şi aşa-numitul „lot de la Salcia”, alcătuit din deţinuţi de drept comun. La Salcia, aceştia fuseseră brigardieri peste deţinuţii politici, pe care, cu complicitatea temnicerilor, ii băteau şi ii schingiuiau.
Atmosfera in celulă era foarte tensionată din cauza ameninţărilor care veneau din partea lor ori de câte ori se făceau rugăciuni in comun sau se ţineau conferinţe. Unul dintre ei, Geo Iliescu, un om inalt, puternic, oricând gata de bătaie, mereu infometat, incât noaptea putea fi văzut mestecând in somn, s-a apropiat de Matei Boilă şi l-a intrebat sfios: „Un om ca mine, care a omorât, a violat, a furat, are dreptul să se roage?”. Aflând că toţi stau in faţa lui Dumnezeu cu păcatele lor aşteptând iertarea, a invăţat repede Tatăl Nostru şi de atunci n-a mai fost văzut noaptea mestecând in somn.
Matei Boilă
Pentru o vreme, Matei Boilă a fost transferat in lagărele de muncă de la Balta Brăilei, apoi la ancheta Ministerului de Interne, dar, imbolnăvindu-se grav, a fost readus la Jilava. Surpriză mare: cel care impărţea mâncarea in celulă, in calitate de polonicar, era Geo Iliescu. Observând cât de bolnav era omul care-l invăţase să se roage, i-a dat zilnic un supliment de mâncare riscând, dacă era prins, să ajungă din nou la foamea din celulă.
 Condiţiile nu permiteau manifestarea vreunui gest de recunoştinţă, dar cu siguranţă Iliescu nu a rămas nerăsplătit, după cum afirma Matei Boilă in finalul acestei impresionante povestiri: „Desigur Geo şi-a luat pentru asta plata adevărată, pentru că nimeni nu i-a putut da aici pe pământ in schimb, nici măcar un mulţam”.

 In penitenciarul de la Gherla, Matei Boilă a trăit o intâmplare care depăşeşte puterea noastră de inţelegere.

El a ascuns cu mare grijă printre haine, intr-o cutiuţă de plastic, Sfânta Euharistie. Intr-o dimineaţă, un sergent a intrat in celulă şi a dat ordin: „Toţi bandiţii cu faţa la perete! Dezbrăcarea!”. La percheziţie cutia a fost descoperită şi, speriat, Matei Boilă i-a spus sergentului că este medicament. Acesta, furios, a aruncat cutia pe uşa deschisă inspre coridor. Obiectele confiscate la percheziţie erau aruncate prin golul dintre etaje, urmând să cadă pe o plasă intinsă la parter (pentru a impiedica sinuciderile). Inainte de a cădea in gol, cutia s-a lovit de stâlpul de susţinere din coridor, apoi, impotriva oricărei logici, s-a intors in cameră fără să fie văzută de temniceri şi, rostogolindu-se, s-a oprit sub pat. (Interviu cu Pr. Matei Boilă, 15 februarie 2008, Cluj-Napoca)
Părintele Tertulian Langa
Părintele Tertulian Langa. Foto: http://www.bru.ro
Fenomene excepţionale, de necrezut pentru noi, cei de astăzi, s-au petrecut in toate inchisorile comuniste. Părintele Tertulian Langa istoriseşte o intâmplare pe cât de incredibilă, pe atât de adevărată. Referindu-se la noţiunea de imposibil din două perspective, a umanului şi a divinului, arăta că nimic nu este imposibil atunci când dorinţele oamenilor sunt in conformitate cu voinţa divină. „Dacă il punem pe Dumnezeu să lucreze in locul nostru, Lui nu-i este nimic imposibil, pentru că El poate totul şi impreună cu El putem şi noi totul.” Pentru a fi mai convingător, ne-a relatat o experienţă trăită in colonia de muncă din Balta Brăilei.
„Eram odată in Balta Brăilei intr-o colonie de muncă şi intrucât reuşisem printr-o stratagemă, printr-o abilitate stilistică, să obţin vin, aveam in inchisoare in Balta Brăilei vin. Cum l-am obţinut? Cei care ieşeam la muncă şi realizam norma aveam dreptul la o carte poştală, pe care puteam scrie atât: sunt bine, sănătos, trimiteţi următoarele medicamente.Dacă scriai mai mult decât atât, iţi anulau cartea poştală. Eu, având o minte speculativă, mă intrebam cum să-i comunic ceva soţiei mele. Am inventat o semnătură care să exprime aspiraţia mea majoră. Am scris: sunt bine, sănătos, trimiteţi următoarele medicamente. Semnat Tonic. Soţia mea s-a intrebat ce să insemne acest cuvânt. A cumpărat o sticlă de vin tonic, a golit-o de conţinut, a băgat sub eticheta de vin tonic vinul din propria mea vie, inconfundabil, şi mi-a trimis o sticlă cu vin tonic. Miliţianul care verifica pachetele, in zelul lui părtinic, a desfăcut sticla, l-a gustat şi s-a petrecut o mică minune. Acel vin extraordinar pe care il aveam acasă lui i s-a părut de o amărăciune insuportabilă. ‘Ce spurcăciune amară, du-l de aici!’. I s-a părut amar vinul pentru Sfânta Liturghie. L-am luat, l-am gustat, am recunoscut vinul din propria-mi vie şi am făcut Sfânta Liturghie. Iată ce a insemnat o semnătură, pe care nu eu am inventat-o, ci a inventat-o iubirea lui Cristos, care a vrut să vină in Balta Brăilei şi să se jertfească pentru cei de acolo. Şi s-a făcut acolo Sfânta Liturghie cu vinul trimis de acasă absolut pur, cu pâine făcută acolo din grâul pe care noi il măcinam, aşa că aveam speciile in toată puritatea lor, vin curat şi pâine din grâu curat, cu care făceam Sfânta Liturghie. Lucrul extraordinar nu se opreşte aici. Intorşi de la lucru mi-am găsit dormitorul răvăşit, camera intoarsă pe dos, pentru că in una din saltele s-a găsit o pungă de pânză in care erau câteva bucăţele de pâine. Fiara, miliţianul, a văzut că sunt câteva bucăţi de pâine, a golit pâinea cu Trupul lui Isus pe masă şi pe jos. Văzând această profanare la care indirect participam şi eu, m-am repezit să ling, să culeg tot ce se putea culege de pe jos şi de pe masă. Miliţianul a fost impresionat de acest act de curaj, zic eu, dar nu puteam face altfel, şi dându-se inapoi a zis:

 – Mă, tu chiar crezi?

– Cred, cred, cred…
– Bine mă, ia-le pe toate şi să nu te mai prind cu aşa ceva pe aici. Mi-a restituit Sfânta Euharistie şi la ieşire mi-a spus: roagă-te pentru soţia mea, că este bolnavă.

 Iată la ce se pretează Isus, nu că s-a lăsat răstignit pe Golgota sau că s-a lăsat batjocorit de evrei, dar a venit la noi in colonie să se prefacă acolo pentru noi in Trupul şi Sângele Lui, pentru cei care acolo nu aveau cum să aibă Sfânta Euharistie. Dar a existat o semnătură care a produs miracolul. A venit la noi in inchisoare vinul ce s-a prefăcut in Trupul şi Sângele Domnului. Cristos s-a lăsat purtat de un bac, intr-un pachet mizerabil, strivit de alte pachete să ajungă la noi, ca să ni se facă accesibil şi să se poată jertfi pentru cei ce il doreau. Atât de mult ne iubea pe noi, cei din Balta Brăilei, incât s-a lăsat băgat intr-o sticlă de vin tonic, cuprins intr-o fărâmă uscată de pâine, pus intr-o pungă de pânză şi ascuns in paie ca să ne poată sta la dispoziţie.” (Interviu cu pr. Tertulian Langa, 21 iunie 2008, Cluj-Napoca)

In cei 17 ani, din 20 la cât a fost condamnat, părintele Langa a trecut prin mai multe inchisori: Malmaison, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud, Galaţi, Balta Brăilei.
Inainte de a fi arestat in 1947, era tânăr asistent la Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti. Refuzând să se inscrie in sindicat, fiind cunoscută atitudinea sa catolică, a intrat in atenţia comuniştilor. Şi-a dat demisia şi s-a retras să lucreze pământul, dar in scurtă vreme i s-a intocmit dosar şi a fost chemat in instanţă. Arestat in biroul episcopului-martir Ioan Suciu, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, pentru relaţii strânse cu Episcopatul Greco-Catolic şi cu Nunţiatura de la Bucureşti. Procurorul, in instanţă, a declarat: „La dosarul inculpatului nu se află nici o probă despre vinovăţia lui, dar cerem pedeapsa maximă: 15 ani de muncă silnică. Pentru că dacă nu ar fi vinovat nu s-ar afla aici”. La replica părintelui Langa: „Nu se poate să mă condamnaţi fără să aveţi o probă”, i s-a răspuns: „Nu se poate? Ia uite că se poate: 20 de ani de muncă silnică pentru că aţi protestat impotriva justiţiei poporului”.
Părintele Calciu Dumitreasa

    Sfânta Euharistie, o prezentă reală

Părintele Calciu Dumitreasa in ultimii ani ai vieții

 Părintele Calciu, inchis la Aiud, povesteşte că in fiecare vineri postea, păstrând pâinea pentru sâmbătă, iar pe cea de sâmbătă pentru duminică, atunci când o folosea la Liturghie. Intr-o sâmbătă, făcându-se percheziţie, i s-a confiscat pâinea. O luptă s-a dat atunci in sufletul lui intre gândul de a-i cere gardianului pâine şi gândul de a renunţa. In cele din urmă s-a hotărât şi a bătut in uşă. Gardianul s-a răstit la el intrebându-l:

– Ce vrei?
– Domnule şef, daţi-mi pâine, nu mai mare decât o bucăţică de zahăr cubic, pentru că vreau să fac Liturghia.
Gardianul, cunoscut pentru cruzimea sa, n-a spus nimic, a inchis uşa şi a plecat. A revenit peste o oră, timp de frământare pentru părinte, a deschis uşa şi i-a intins o felie intreagă de pâine. Cerul a coborât in celulă şi in jur era numai lumină. După dumnezeiasca Liturghie, gardianul a venit, cerându-i părintelui să nu spună nimănui despre cele intâmplate. Parintele i-a raspuns cu blandete: „Nu, domnule gardian, cum să spun?! Păi dumneavoastră aţi slujit cu mine aici, aţi fost ingerul care mi-aţi adus Trupul lui Isus! Cum să vorbesc despre asta, cum să vă fac rău?!” (Viaţa părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Christiana, Bucureşti, 2007)
Gardianul, care putea fi inchis pentru gestul său, din acel moment a devenit mai bun şi părintele considera faptul acesta unul dintre lucrurile extraordinare care s-au petrecut cu el in inchisoare.
*) Fragment din lucrarea „Preoţia in spaţiul concentraţionar”
Publicat în: Comunism, Creștinism, Greco-catolici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Ortodocși, Persecuţie, Religie, Rezistență | Etichetat: , , , ,