Iosif Ton ,,Eu sunt chemat nu sa lupt impotriva comunismului, ci sa-L aduc pe Cristos in comunism”
Eu sunt chemat nu să lupt împotriva comunismului, ci să-L aduc pe Cristos în comunism…
Iosif Țon, Poziţia mea în Uniunea Baptistă şi cu privire la unele evenimente recente din cadrul Uniunii Baptiste, Oradea, 26 noiembrie 1978.
Pentru a citi și alte pasaje din această scrisoare apasă aici.
Ideea conviețuirii dintre comunism și creștinism se regăsește expusă pe larg în Manifestul Creștin, lucrare publicată în Anglia, al cărui titlu inițial era Locul creștinului în socialism. Spre deosebire de Iosif Țon, Richard Wurmbrand considera că nu putem vorbi de o colaborare a creștinismului cu comunismul, o ideologie atee cu origini satanice. A se vedea în acest sens Richard Wurmbrand, Marx și Satan. menționez în acest context și faptul că, comunismul are caracteristicile unei religii politice și și-a propus prin întemeietorii săi să lupte împotriva creștinismului. Celor interesați de subiectul religiilor politice le recomand Eric Voegelin-Religiile politice, Editura Humanitas, București, 2010.
Articole similare
Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin
“Sa tremure clasele dominante”: Profetul Marx si ucenicii sai
Noua religie universala via Popas pentru suflet
Dacă cineva mai are dubii cu privire la infiltrarea unui spirit unitarian de diluare și unificare forțată a tuturor religiilor într-una singură, aveți un pic de răbdare și urmăriți aceste imagini: Recent, cu ocazia serviciului memorial care a onorat victimele din orașul Tucson, Arizona, în prezența președintelui Statelor Unite, la Universitatea de Stat, un ”preot” […]
citește mai departe NOUA RELIGIE UNIVERSALĂ from Popas pentru suflet by cristianionescu (30.01.2011)
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Capitolul II. Despre Dumnezeu şi despre Sfânta Treime
1. Există un singur Dumnezeu viu şi adevărat, infinit în Fiinţa şi perfecţiunea Lui, un Duh preacurat, invizibil, fără trup, fără părţi componente sau fără pasiuni trupeşti (?), imuabil, nemărginit, etern, incomprehensibil, atotputernic, atotînţelept, preasfânt, desăvârşit în libertate, absolut, făcând toate lucrurile după sfatul voii sale neschimbate şi preasfinte, pentru slava Sa; plin de bunătate, de har şi îndurare, îndelung răbdător, bogat în bunătate şi adevăr, care iartă nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul; răsplătitorul celor care-l caută cu toată inima; dar, în acelaşi timp, desăvârşit în dreptate şi grozav în judecăţile Sale; care urăşte orice păcat şi care nu va achita nicidecum pe cel vinovat.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Securitatea l-a interceptat pe Duhul Sfant!
De circa un an este vizitat frecvent de un individ la sosirea căruia copii rostesc cuvântul ,,PACE” în semn de salut, unul dintre copii a afirmat că persoana respectivă este ,,Sfântul nostru Duh”.
ACNSAS, Fond Documentar, D12391, vol.6, f.145, apud, Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, p.405
Memorialul Durerii – Episodul 26 p.2- „Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand”
În mărturiile pastorului Richard Wurmbrand: “Ei ne-au umplut pântecele cu apă şi apoi au sărit pe corpurile noastre. Pe unii dintre noi ne-au spânzurat, legându-ne de degetele mari de la picioare”. (La întoarcerea din exil, după Revoluţie, pastorul a pus o floare la mormântul ofiţerului care l-a anchetat şi l-a băgat în închisoare. Acelaşi lucru l-a facut şi la mormântul soţilor Ceauşescu).
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Structura confesională a populaţiei (2010)
| Confesiunea | Număr membri | Procentul |
| Biserica Ortodoxă Română | 18 817 975 | 86,79% |
| Biserica Romano Catolică | 1 026 429 | 4,73% |
| Biserica Română Unită cu Roma, Greco catolică | 191 556 | 0,88% |
| Biserica Reformată | 701 007 | 3,26% |
| Biserica Evanghelică Confesio Augustana | 8 716 | 0,04% |
| Biserica Evanghelică Lutherană | 27 112 | 0,12% |
| Biserica Unitariană | 66 944 | 0,30% |
| Biserica Armeană | 687 | 0,003% |
| Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi | 38 147 | 0,17% |
| Uniunea Bisericilor Baptiste | 126 639 | 0,58% |
| Uniunea Penticostală – Biserica lui Dumnezeu Apostolică | 324 462 | 1,49% |
| Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea | 93 670 | 0,43% |
| Biserica creştină după Evanghelie | 44 476 | 0,20% |
| Biserica Evanghelică Română | 18 178 | 0,08% |
| Cultul Musulman | 67 257 | 0,31% |
| Cultul Mozaic | 6 057 | 0,02% |
| Organizaţia religioasă „Martorii lui Iehova” | 80 000 | 0,36% |
Total populaţie: 21 680 974 (Sursă: Institutul Naţional de Statistică – Recensământul din 2002)
Sursa: Radio România Actualități
Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru
Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.
La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.
“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.
Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru from Catholica.ro
Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.
La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.
“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.
Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru
Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.
La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.
“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.
Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton
Domnule Alin Cristea,
Vă muțumesc pentru că v-ați făcut timp să răspundeți cu argumente la articolul meu. Este reconfortant să găsești persoane care dialoghează în mod civilizat, în loc să facă etichetări ieftine.
Am încercat să răspund la două obiecții pe care evanghelicii le au față de Ortodoxie: (1) ”ortodocșii se țin de Tradiție, dar evanghelicii se țin de Scriptură” și (2) ”ortodocșii au instituții supra-bisericești, deoarece singura biserică legitimă este cea locală”. Fără să intru în substanța acestor obiecții, am vrut – și sper că am reușit – să arăt că avem de-a face cu ceea ce se poate numi o ”distincție căreia îi lipsește diferența”.
Wikipedia definește această expresie: ”A distinction without a difference is a type of argument where one word or phrase is preferred to another, but results in no difference to the final outcome. It is particularly used when a word or phrase has connotations associated with it that one party to an argument prefers to avoid.”
Dumneavoastră încercați să precizați care este diferența în această distincție fără diferență. Nu contează faptul că ortodocșii se referă la Tradiție în timp ce baptiștii se referă la tradiții. Este adevărat că Tradiția ortodoxă este diferită de tradițiile baptiste. (…)
citește mai mult Comment on Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton by Mihai Oara from Comments for Persona by Mihai Oara
Un misionar vorbeşte despre evanghelizarea secretă din China
„Chinezii neagă creştinismul fiindcă au fost educaţi să creadă într-o evoluţie naturală, fără Dumnezeu. În mintea lor sunt siguri că Dumnezeu nu există. Ei cred în ei înşişi şi în bani.” Aşa se văd chinezii și China prin ochii unui misionar creştin.
„Merg din casă în casă,” povesteşte pentru Christian Telegraph misionarul, al cărui nume nu a fost dezvăluit pentru a-l proteja. „E foarte, foarte periculos. Oamenii pe care i-am vizitat până acum nu au spus nimic despre mine guvernului,” explică misionarul, dar adaugă că nu știe niciodată dacă oamenii cu care vorbeşte îl vor reclama sau nu.
Mediul religios chinez este marcat de trecutul politic al ţării. „Mulţi oameni încă au încredere în Mao Zedong… Am vizitat diverse case în care oamenii se închină în faţa fotografiei lui.” În ciuda acestei realităţi şi a faptului că cei mai mulţi chinezi au fost educaţi să „creadă în ei înşişi, să nege existenţa vreunui Dumnezeu sau a vreunui lucru supranatural… tinerii sunt foarte deschişi”, povesteşte misionarul.
Religiozitatea chinezilor e prezentă în statistici. Primul sondaj de mari proporţii referitor la credinţele religioase ale chinezilor, efectuat în 2006, a relevat că 31,4% din populaţie se declară religioasă. Raportând eşantionul de 4.500 de subiecţi la numărul total al chinezilor, se ajunge la un număr de peste 300 de milioane de credincioşi, de trei ori mai mult decât estimările oficiale anterioare ale Chinei ateiste.
După prăbuşirea regimului lui Mao, atmosfera politică s-a relaxat, iar oamenii s-au îndreptat spre religie, pentru a găsi alinare, explica în luna iulie pentru NPR, Liu Zhongyiu, profesorul de la Universitatea Normală din China de Est (Shanghai) care a coordonat aplicarea sondajului.
Răspândirea creștinismului în rândul populației chineze reprezintă o „creștere unică și explozivă”, aprecia într-un interviu acordat portalului Christian Today, în luna august, Mathews George Chunakara, directorul Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Mărturie Publică al Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC). Chunakara comentează că „nu doar clasele defavorizate îmbrățișează creștinismul, ci și cei bogați și cei educați, de asemenea,” oferind exemplele Beijingului și Shanghaiului ca dovadă a acestui fapt.
Potrivit aceleiaşi surse, dacă în 1970, numărul creștinilor din China se apropia de 13 milioane, estimările prezente ajung până la 130 de milioane de persoane.
În prezent, în China există două tipuri de biserică: cele recunoscute de stat şi cele subterane. ”Creştinii din bisericile subterane spun despre comunităţile de credincioşi din bisericile înregistrate că se încred mai degrabă în guvern, nu în Dumnezeu”. De aceea, unii dintre creştinii din bisericile subterane nu discută cu cei din bisericile recunoscute de stat pentru că nu au încredere în ei, a mai dezvăluit misionarul creștin.
Sunt însă și reprezentați creștini care văd o oportunitate în recunoaşterea bisericilor de către guvern. Chinezii care nu fac parte din aşa-numita biserică subterană, ci care s-au înregistrat oficial ca membrii ai bisericii, „au libertatea de a se închina, atâta timp cât fac lucrul acesta în biserică. Este o oportunitate extraordinară. Dacă acţionăm legal şi în limitele legii, putem lucra prin biserica înregistrată legal, care este foarte dispusă să răspândească Evanghelia în acest timp”, a declarat la începutul lunii septembrie, pentru Christian Telegraph, Jonathon Brooks, directorul organizaţiei misionare „Vocea Chinei şi a Asiei”.
Articol preluat de pe site-ul semneletimpului.ro (6 octombrie 2010)



Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.
„Merg din casă în casă,” povesteşte pentru Christian Telegraph misionarul, al cărui nume nu a fost dezvăluit pentru a-l proteja. „E foarte, foarte periculos. Oamenii pe care i-am vizitat până acum nu au spus nimic despre mine guvernului,” explică misionarul, dar adaugă că nu știe niciodată dacă oamenii cu care vorbeşte îl vor reclama sau nu.
După prăbuşirea regimului lui Mao, atmosfera politică s-a relaxat, iar oamenii s-au îndreptat spre religie, pentru a găsi alinare, explica în luna iulie pentru NPR, Liu Zhongyiu, profesorul de la Universitatea Normală din China de Est (Shanghai) care a coordonat aplicarea sondajului.
Sunt însă și reprezentați creștini care văd o oportunitate în recunoaşterea bisericilor de către guvern. Chinezii care nu fac parte din aşa-numita biserică subterană, ci care s-au înregistrat oficial ca membrii ai bisericii, „au libertatea de a se închina, atâta timp cât fac lucrul acesta în biserică. Este o oportunitate extraordinară. Dacă acţionăm legal şi în limitele legii, putem lucra prin biserica înregistrată legal, care este foarte dispusă să răspândească Evanghelia în acest timp”, a declarat la începutul lunii septembrie, pentru Christian Telegraph, Jonathon Brooks, directorul organizaţiei misionare „Vocea Chinei şi a Asiei”.









