Câteva date din istoria Bisericii Unitariene Maghiare respectiv din Transilvania
1510-1520. Ferenc DÁVID s-a născut la Cluj. Nu cunoaştem precis anul naşterii sale. Tatăl lui era sasul David HERTEL, mama sa a fost probabil unguroaică. După obiceiul umanist al epocii şi-a latinizat numele în Franciscus Davidis, apoi a preluat numele de familie Dávid.
1545-1551. După absolvirea şcolilor din Cluj, Alba Iulia şi Braşov a făcut studii la universităţiile din Wittenberg şi Frankfurt am Oder. Dobândeşte cunoştinţe bogate în teologie şi filozofie, cunoscând ideile Reformei.
1551-1555. După întoarcere în ţară devine director de şcoală la Bistriţa, preot la Petreşti, apoi director de şcoală la Cluj din1553 (rector al primei şcoli superioare din Transilvania; şi-l alege ca ajutor pe István BASILIUS). În 1555 devine prin alegere paroh al Clujului. De atunci el va fi unul din conducătorii Reformei care se desfăşoară în Ardeal.
1555. La sinodul din Sic Ferenc DÁVID discută ca teolog recunoscut al Reformei din Transilvania cu liber cugetătorul italian STANCARO despre dogma răscumpărării. Îşi scrie şi-şi publică prima lucrare în limba latină întitulată Dialysis pentru apărarea hotărîrilor sinodului.
1563. Medicul italian antitrinitarian Giorgio BLANDRATA se mută în Transilvania. Ca medic şi consilier al domnitorului, îşi asumă un rol conducător în luptele pentru reforma credinţei din Ardeal.
1566. La 20 ianuarie Ferenc DÁVID îşi ţine prima predică de spirit unitarian pe amvonul bisericii principale din Cluj.
1566; 24-27 aprilie. La prima dispută din Alba Iulia Ferenc DÁVID şi Péter MÉLIUSZ JUHÁSZ discută despre problema expresiilor privind unitatea şi trinitatea lui Dumnezeu. Este prezent şi domnitorul Ioan Sigismund.
1567. Ioan Sigismund predă lui Ferenc DÁVID tipografia din Alba Iulia, promovând astfel răspândirea Reformei. Apar încă în acest an două lucrări ale lui Ferenc DÁVID în limba maghiară (Scurtă explicaţie din care aflăm că Antihristul a întunecat ştiinţa despre Dumnezeu cel adevărat; Scurtă îndrumare în sensul adevărat al cuvântului lui Dumnezeu)şi una de limbă latină (Refutati scripti Petri Melii), dintre acestea cea mai importantă este “Scurta explicaţie“. În această lucrare autorul dezvoltă principiile reformei unitariene in baza Bibliei.
1568; 6-13 ianuarie. Rezultatul cel mai semnificativ al răspândirii ideilor progresiste unitariene este acela că Dieta din Turda declară libertatea religiei şi a conştiinţei în Transilvania. Hotărîrea fără pereche în Europa contemporană înseamnă şi recunoaşterea de către stat a unitarianismului şi întemeierea Bisericii Unitariene.
Textul hotărârii: “Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţătură să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.”
1568; 8-18 martie. După cea de a doua dispută din Alba Iulia Biserica maghiară din Transilvania îşi pierde caracterul helvetic, devenind în marea majoritate adeptă religiei recent acceptate. Rezultatele disputei facilitează victoria unitarienilor. Potrivit tradiţiei Ferenc DÁVID întorcându-se din Alba Iulia s-a urcat pe piatra rotundă din colţul străzii Turzii de atunci, şi a rostit o cuvântare în urma căreia populaţia Clujului a trecut la religia unitariană. (Această piatră rotundă care ne aminteşte de tradiţii se află acum în biserica centrală unitariană din oraş).
În acest an la tipografia din Alba Iulia a lui Hoffhalter au apărut mai multe lucrări ale lui Ferenc DÁVID. Cele mai importante dintre acestea sunt: De falsa et vera unius Dei şi Explicaţie luată din temelia Sfinţei Scripturi.
La Cluj unitarienii maghiari şi germani (saşi) au un servici divin şi o parohie comună, bilingvă. Consiliul orăşenesc este compus de asemenea din membri unitarieni.
1569. La începutul anului predicatorul luteran sas, scriitorul maghiar, traducătorul de Biblie şi tipograful Gáspár HELTAI devine discipol şi colaborator al lui Ferenc DÁVID.
1569. Între 20-25 octombrie are loc o dispută la Oradea în limba maghiară ca să poată fi înţeleasă de popor. Procesul-verbal al disputei va fi publicat de Ferenc DÁVID în tipografia clujeană a lui Gáspár HELTAI. Conform tradiţiei în urma disputei au trecut la religia lui Ferenc DAVID nu mai puţin de trei mii de credincioşi.
1570. În acest an numeroşi liber cugetători şi antitrinitarieni din străinătate găsesc adăpost în Transilvania: Johannes SOMMER, Adam NEUSER, Christian FRANCKEN, Jacob PALEOLOGUS, Mathias GLIRIUS-VEHE şi alţii. János GERENDI şi cercul său patronează refugiaţii, găzduindu-i aproape pe toţi şi integrează învăţăturile acestora în lumea lor de idei.
1571; 6-14 ianuarie. Dieta din Târgu Mureş confirmă hotărîrea din 1568 a dietei din Turda privind declararea libertăţii religiei şi a conştiinţei. Începând din acest an religia unitariană devine religio recepta în Transilvania.
La 14 martie moare Ioan Sigismund, protectorul şi marele binefăcător al reformei unitariene. După moartea lui Ioan Sigismund, Ferenc DAVID va publica două lucrări importante: Despre Dumnezeul unic, maiestuos care-şi are esenţa de la El însuşi şi despre fiul său drept, Isus din Nazaret şi Adevărată mărturisire de credinţă despre divinitatea unicului Dumnezeu Tatăl şi a fiului său sfânt şi binecuvântat, Isus Hristos.
István BÁTHORY, noul principe al Transilvaniei introduce o politică confesioală îndreptată spre restaurarea Bisericii Catolice şi reprimarea unitarianismului. Le ia unitarienilor tipografia din Alba Iulia şi în septembrie 1571 introduce cenzura. În acest sens principele interzice publicarea şi răspândirea fără autorizaţie a lucrărilor religioase scrise de autori vechi sau noi. În anul următor va intra în vigoare legea inovării conform căreia vor fi interzise toate reformele religioase noi, inovatorii urmănd a fi pedepsiţi de însuşi principele.
1574. Moartea primului martir unitarian: predicatorul unitarian György ALVINCZI , participant la disputa din Nagyharsány (Ungaria, judeţul Baranya) care la insistenţa adversarilor săi confesionali va fi condamnat la moarte şi executat. Ideile credinţei unitariene se răspândesc şi în Ungaria.
1576; 28 ianuarie. La dieta din Mediaş se recunoaşte în mod oficial funcţia de episcop unitarian a lui Ferenc DAVID, întărându-se astfel dreptul Bisericii Unitariene de a-şi alege episcopul.
1578; martie. Ferenc DAVID convoacă un sinod la Turda. Vor participa 322 preoţi. Aici se acceptă principiul cercetării libere (communis profetia), potrivit căruia nimeni nu poate fi acuzat şi condamnat pentru încălcarea legii inovării dacă cercetează probleme în care o decizie sinodală nu avusese încă loc.
1579; 1-2 iunie. Dieta din Alba Iulia îl acuză pe Ferenc DAVID de încălcarea legii inovării. Ferenc DAVID împreună cu majoritatea covârşitoare a preoţilor învaţă că omul Isus nu trebuie adorat. Această învăţătură nu este o inovaţie, este concluzia firească a concepţiei despre unicitatea lui Dumnezeu. Giorgio BLANDRATA însă îl acuză ca inovator la principe, iar acesta îi interzice să predice şi-l pune sub pază la domiciliu. Ferenc DAVID pe atunci grav bolnav este condamnat de dietă pentru inovare: ”Maiestatea sa principele a înţeles toată această cauză; a înţeles că tu [Ferenc DAVID] condus de creierul tău, nesocotind opinia Bisericii, te-ai dedat ateismului, blasfemiei blestemate şi ne mai auzite, şi ai manifestat împotriva hotărîrilor ţării şi ai inovat; Înălţimea Sa deci va stabili împotriva ta pedeapsa exemplară pe care o meriţi, pentru că trebuie să-i ferim şi pe alţii de asemenea inovaţii excesive. Până ce maiestatea sa principele nu va hotărî altfel, te ţine sub pază”. Ferenc DAVID va fi închis în cetatea Devei unde moare după o suferinţă de patru luni şi jumătate la 7 noiembrie
1579. Îmrejurările decesului sale sunt tot atât de necunoscute, ca şi locul unde a fost înmormântat.
1582-1587. Preotul Miklós BOGÁTI FAZEKAS publică traduceri în versuri din fragmentele poetice ale Vechiului Testament. Autorul cunoscut şi în urma cântecelor sale istorice este socotit drept primul poet modern maghiar dinaintea lui Bálint BALASSI.
1592. György ENYEDI unul din cărturarii, prozatorii şi teologii excelenţi ai secolului XVI. este ales episcop unitarian. Capodopera sa întitulată Explicationes locorum veteris et novi testamenti, ex quibus trinitaris dogma stabiliri soletapare în 1598 (Máté TOROCZKAI o va publica în traducerea maghiară în 1619). În urma intoleranţei confesionale din ţară vor fi arse multe exemplare ale cărţii, dar interesul european faţă de ea va fi atât de mare, încât la Groningen se va publica din nou în 1670. În istoria literaturii maghiare ENYEDI şi-a înscris numele în primul rând prin traducerea în versuri a povestirii despre Gismundaşi Gisquardus.
1600. Într-o hotărîre adusă la dieta din Leţ întâlnim pentru prima oară denumirea Bisericii noastre. Din 1638 o folosim în mod consecvent pentru exprimarea identităţii. Iar din 1700 – conform regulilor gramaticale ale limbii maghiare – nu mai folosim diferenţierea latinească de genuri (unitárius – unitaria).
1618; 11 noiembrie. La sinodul din Sângeorgiu de Pădure Biserica Unitariană se delimitează de mişcarea sâmbătistă. Aceasta a apărut în Transilvania la sfârşitul secolului XVI. Potrivit tradiţiei, fondatorul ei a fost András EÖSSI. Conducătorul spiritual era Mátyás GLIRIUS-VEHE. La începutul secolului XVII. organizatorul şi cel care a dezvoltat mişcarea era Simon PÉCHI. Principii Ardealului au persecutat sâmbătismul ca fiind o inovaţie confesională interzisă de legi.
1638. Unitarienii sunt constrânşi să se supună aşa numitei înţelegeri de la Dej care îi obligă să-l adore pe Isus cu veneraţie cuvenită lui Dumnezeu, să-şi boteze copiii în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, să-şi pună cărţile la dispoziţia cenzurii domnitorului. Sub pretextul oprimării sâmbătismului începe convertirea cu forţa şi confiscarea bisericilor.
Recensământul populaţiei câte unui sat, făcut de trei ori pe zi are ca urmare ca până seara majoritatea locuitorilor să treacă la religia reformată. Astfel multe biserici unitariene vor fi luate şi date noii majorităţi.
1660. Este anul de doliu al unitarienilor polonezi. Dieta din 1658 la sugestia contrareformatorilor hotărăşte ca unitarienii până la data de 10 iulie 1660 să treacă la religia catolică, sau să părăsească ţara. Mulţi se convertesc, alţii însă părăsindu-şi patria găsesc un adăpost în Prusia, Elveţia, Ţările de Jos şi Anglia. Un grup mai mare se refugiază în Transilvania, aici sunt primiţi cu dragoste frăţească de unitarieni. Cei mai mulţi se stabilesc la Cluj, organizează o parohie unitariană proprie poloneză care se menţine până în 1793, apoi se contopeşte cu parohia unitariană maghiară.
1691. După proclamarea Diplomei Leopoldine începe contrareforma sprijinită în mod oficial de Habsburgi, având printre scopuri şi nimicirea Bisericii Unitariene. Lupta inegală sprijinită şi prin forţa militară durează peste 150 de ani, aducând Bisericii noastre grele încercări. Va fi confiscată o parte din bisericile şi şcolile noastre, protestanţii vor fi excluşi din oficii publice şi vor avea parte de mai multe discriminări.
1696. Din donaţia Cristinei WILHELM – soţia lui András KMITA – se înfiinţează o nouă tipografie la Cluj; cu ocazia reocupării bisericii centrale din 1716 ea va fi confiscată împreună cu alte bunuri bisericeşti.
1697. Într-un incendiu din 6 mai arde cea mai mare parte a Clujului, inclusiv biserica centrală şi şcoala superioară din centru. Reconstruirea devine posibilă prin ajutorul protestanţilor din Ţările de Jos. Meritul iniţierii colectei îi revine rectorului Pál KOLOZSVÁRI DIMÉNY.
1716. Habsburgii ocupă cu forţă militară bisericile noastre din Cluj, Turda, Dej şi alte localităţi. Astfel de ocupări au loc în tot Ardealul.Timp de aproape 80 de ani unitarienii din Cluj nu-şi pot ţine serviciile divine decât la case particulare. În 1718 ne sunt confiscate şi încăperile şcolii din centru.
1737. În perioada dintre 1716 şi 1737 Biserica îşi concentrează forţele lăuntrice, se reorganizează material şi administrativ. Laicii se unesc pentru salvarea Bisericii, aleg doi primcuratori şi organizează un consiliu comun cu clerici. În acest an este ales episcop Mihály SZENTÁBRAHÁMI LOMBÁRD care va depune o activitate providenţială pentru salvarea Bisericii. El va scrie în limba latină prima lucrare ştiinţifică despre credinţa unitariană: Sistemul teologiei creştine. Cartea este apreciată chiar şi de către curtea împărătească pentru caracterul ei deschis şi modest.
1767. János KÉNOSI TŐZSÉR începe să-şi scrie lucrarea cuprinzătoare intitulată Istoria Bisericii Unitariane din Transilvania, după decesul autorului cartea va fi continuată de István UZONI FOSZTÓ, iar după moartea acestuia de Mihály KOZMA şi fiul său. Opera cunoscută sub numele lui István UZONI FOSZTÓ, este un izvor indispensabil al istoriografiei unitariene.
1773. Episcopul István ÁGH şi vicarul Tamás KOVÁCSI se prezintă în audienţă la prinţul moştenitor Joseph care se află la Cluj. Episcopul face cunoscute prejudiciile şi maltratările de care au parte unitarienii. Potrivit tradiţiei împăratul de mai târziu făcea următoarea declaraţie în timpul audienţei: ”Noi spunem că nimeni nu se poate mântui decât trăind în credinţa romană, dar n-ar fi rău să îngăduim fiecăruia să-şi aleagă calea spre cer care-i place.”
1781. Este anul apariţiei Edictului de Toleranţă. Joseph al II-lea a vrut să slujească prin acest ordin limitarea samavolniciei contrareformei, a dictaturii Bisericii Catolice; pacea între confesiuni.
1785. Este anul publicării legii bisericeşti referitoare la constituirea consiliului parohial (presbiteriu). Legea integrează laicii în conducerea parohiilor în interesul unei cârmuiri mai eficiente. Legile parohiale vor fi formulate în acel an.
1786. Rectorul István LÁZÁR este ales episcop. În timpul slujirii sale se construiesc aproape 50 de biserici, turnuri, şcoli unitariene noi, în mare parte din donaţiile credincioşilor. În multe localităţi însă construirea bisericii unitariene se permite numai în afara teritoriului locuit.
1791. László SUKI, primul curator al şcolii superioare din Cluj îşi lasă prin testament toată averea Bisericii Unitariene şi şcolii superioare. Această fundaţie face posibilă construirea noii clădiri a şcolii superioare. În persoana lui László SUKI îl respectăm pe cel mai mare binefăcător al Bisericii noastre din secolul al XVIII-lea.
1793. Sinodul din Mereşti la propunerea primcuratorului Ferenc P. HORVÁTH hotărăşte înfiinţarea unei şcoli bisericeşti de grad mediu (care “va învăţa până la retorică“) la Cristuru Secuiesc. Şcoala se construieşte din donaţii şi-şi începe activitatea în 1804. Sufletul construirii şi organizării era Sámuel SZABÓ, primul director al colegiului.
1792-1796. Se construieşte după proiectul lui Antal TÜRK biserica unitariană din Cluj existentă şi azi şi considerată drept model din mai multe puncte de vedere.
1801-1806. Se construieşte clădirea mai veche cu două etaje a Colegiului Unitarian din Cluj.
1821. Luarea legăturii în mod oficial cu unitarienii englezi. Confraţii noştri din Insulele Britanice ne trimit o scrisoare în care vorbesc despre religia, istoria şi situaţia lor. Biserica noastră răspunde prezentându-şi principiile de credinţă, organizaţia şi istoria. Relaţiile dintre cele două Biserici devin sistematice din 1858.
1831. Încep relaţiile cu Biserica Unitariană din America de Nord. Datorită călătoriei şi mijlocirii lui Sándor BÖLÖNI FARKAS începe o corespondenţă între cele două Biserici. Sándor BÖLÖNI FARKAS în lucrarea Călătorie în America de Nord publicată în 1834 vorbeşte şi despre întâlnirea sa cu unitarienii americani. Datorită Bisericii Unitariene Americane preoţii noştri talentaţi pot face de atunci studii în institutele teologice unitariene din America.
1837. Sámuel BRASSAI este ales profesor al şcolii superioare din Cluj, apoi peste un an rector al acesteia. Alegerea sa este “victoria liberalilor asupra curtenilor”. Prin activitatea sa profesorală începe o eră nouă în viaţa academiei. În acest an apare noua carte de cântări – “Preamăriri şi rugăciuni spre lauda lui Dumnezeu” – în redactarea lui Sándor ARANYOSRÁKOSI SZÉKELY, aceasta este la baza actualei cărţi de cântări.
1839. Apare prima istorie bisericească unitariană. Autorul este Sándor ARANYOSRÁKOSI SZÉKELY, iar titlul “Istoriile religiei unitariene din Transilvania”.
1841. Scriitorul iluminist cu spirit progresist, unitarianul conştiincios Sándor BÖLÖNI FARKAS îşi donează prin testament biblioteca Colegiului Unitarian.
1841-1847. Învăţământul general şi mediu, respectiv cel academic va fi modernizat după proiectele lui Sámuel BRASSAI. Se introduce instruirea în limba maternă în locul celei latine; sistemul de clase se înlocuieşte cu sistemul disciplinelor. Reforma face posibilă ridicarea nivelului instruirii şi educării.
1848. Primul punct al articolului de lege XX. din 1848 care rezolvă problema confesională într-un mod modern, declară că “religia unitariană se consideră religie acceptată în mod legal”. Situaţia Bisericii noastre a fost grea în timpul revoluţiei; programul şcolar s-a întrerupt; elevii, dascălii, credincioşii au participat într-un număr mare la război; parohiile din zone cu naţionalităţi au avut mult de suferit.
1860. Candidatul la preoţie Domokos SIMÉN este trimis de către Consiliul Reprezentanţilor Bisericii la New College din Manchester penru continuarea studiilor.
Domokos SIMÉN devine profesor al colegiului din Cristuru Secuiesc, apoi al academiei din Cluj. Îşi găseşte misiunea în instruire şi în cultivarea ştiinţei. Moartea sa prematură (1878) îl împiedică în continuarea activităţii. Lucrările Minuni în evanghelii şi Istoricul originii şi dezvoltării sfântei treimi sunt valori perene ale literaturii noastre teologice.
1861. Apare în redactarea lui János KRIZA şi Lajos NAGY revista teologică unitariană Keresztény Magvető (Semănătorul Creştin), având ca scop “semănarea şi dezvoltarea ideilor creştine şi în general a seminţelor binelui şi frumosului etic”. Keresztény Magvető este prima revistă teologică din Transilvania.
1864. Apare prima ediţie a catehismului scris de preotul clujean, apoi episcop József FERENCZ. Acesta a fost publicată de 20 de ori: ultima oară în 1991. Ediţiile diferite oglindesc dezvoltarea principiilor noastre de credinţă.
1865. Balázs ORBÁN, “cel mai mare secui” trece la religia unitariană. Opera sa principală, Descrierea Secuimii apare între anii 1868-1873. În 1876 şi 1890 face două fundaţii pentru ajutorarea elevilor liceului unitarian din Cristuru Secuiesc fără deosebire de naţionalitate şi confesiune.
1868. Cea de a 300-a aniversare a existenţei Bisericii noastre. Sunt prezenţi la comemorare şi reprezentanţii confraţilor englezi. Este prima aniversare istorică după moartea lui Ferenc DAVID pe care unitarienii o pot sărbători în mod public.
1870. Apare în limba maghiară primul volum al operelor alese ale teologului unitarian american William CHANNING. Traducerea a fost iniţiată de episcopul János KRIZA cu colaborarea profesorilor academici şi a preoţilor. Lucrările lui CHANNING au contribuit la dezvoltarea teologiei noastre.
1875. Apare lucrarea lui József FERENCZ întitulată Unitárius kis tükör (Mică oglindă unitariană). Cartea cuprinde pe scurt istoria, principiile de credinţă, liturghia şi organizarea Bisericii noastre. În 1930 a apărut în prelucrarea lui Albert VÁRI.
1885; 29 august. La propunerea lui György BOROS ia fiinţă Liga Dávid Ferenc, organizaţia socială bisericească cu scopul îngrijirii vieţii religioase şi morale. Ca primul preşedinte va fi ales Sámuel BRASSAI.
1888. În ediţia Ligii Dávid Ferenc apare revista Unitárius Közlöny (Buletinul Unitarian) care devine mai târziu o revistă de specialitate a Bisericii noastre. Primii ei redactori sunt Lajos NAGY şi György BOROS.
1890; 26 octombrie. Se inaugurează la Budapesta prima biserică unitariană a capitalei ungare construită pe terenul donat de municipalitate. Clădirea monumentală din colţul străzilor Koháry şi Alkotmány este realizarea proiectului lui Samu PETZ.
1898-1901. Se construieşte noua clădire a Colegiului Unitarian, proiectată de Lajos PÁKEI. Aici vor găsi loc colegiul, institutul teologic, episcopia şi alte instituţii bisericeşti.
1900. Se înfiinţează la Boston Asociaţia Mondială a Religiilor şi Bisericilor Unitariene şi Liberale (International Association for Religious Freedom).
La Cluj ia fiinţă prima organizaţie unitariană de tineret care este precursoarea de drept al asociaţiilor de mai târziu: Organizaţia Universală a Cercurilor de Tineret ale Ligii Dávid Ferenc (1928) şi Asociaţia Naţională de Tineret Dávid Ferenc (1991).
1905. Din însărcinarea cercului de preoţi din Cristuru Secuiesc apare sub redacţia lui István LŐRINCZI prima revista de opoziţie din cadrul Bisericii având ca titlu Unitárius Egyház (Biserica Unitariană).
1907. Apare cel de al doilea volum al revistei Unitárius Szószék (Amvonul Unitarian). (Primul volum a apărut în cinstea comemorării a o mie de ani a existenţei poporului maghiar în Bazinul Carpatic, în 1896 sub redactarea lui János SIMÓ.) Scopul acestei reviste era sprijinirea slujirii de pe amvon a preoţilor şi dezvoltarea literaturii de predici. Redactorii au fost solicitaţi pentru munca plină de răspundere din partea Cercului Premanent al Preoţilor. Regimul comunist a interzis şi această revistă.
1910. Ia fiinţă Liga Femeilor Unitariene.
Se inaugurează prima placă comemorative în cetatea Devei în amintirea lui Ferenc DÁVID. Placa de atunci a trebuit să fie restaurată de mai multe ori din cauza distrugerilor vandale. Potrivit tradiţiei închisoarea lui Ferenc DÁVID nu era lângă placa actuală, ci la bastionul porţii interioare, scobită în stâncă.
1915. Consiliul Suprem Bisericesc reorganizează în interesul dezvoltării pregătirii preoţilor institutul de Pregătire a Preoţilor în Academia Teologică Unitariană. Noul regulament de organizare şi de studii al pregătirii preoţilor va rămâne în vigoare cu mici modificări până în 1948.
1919. Îşi începe activitatea căminul unitarian de fete. La colţul din nord-vest al clădirii colegiului, în căminul amenajat la parter vor fi găzduite unsprezece eleve.
1920. Tratatul de pace de la Trianon adjudecă Transilvania României, apoi Arbitrajul din 1940 de la Viena împarte Ardealul în două. Până la cel de al doilea Arbitraj de la Viena autorităţiile statului au silit populaţia satelor de majoritatea unitariană să-i construiască biserici români, a forţat românizarea prin analizarea numelor şi cu alte metode. Învăţământul este românizat în urma legilor de stat care serveau asuprirea naţionalităţilor, limba maghiară se menţine ca limbă de învăţământ doar în educaţia religioasă. Drept apărare parohiile noastre înfiinţează noi şcoli confesionale.
Ia fiinţă Asociaţia Literară Unitariană. Scopul organizaţiei este popularizarea istoriei şi principiilor de credinţă ale religiei unitariene, oglindirea în literatură a principalelor momente ale vieţii bisericeşti, promovarea culturii unitarienilor. Primul preşedinte ales al Asociaţiei Literare este episcopul József FERENCZ.
1924. Apare o nouă carte de cântări redactată de profesorul Márton PÁLFI. Aceasta este prima ediţie a cărţii folosite în prezent.
1928. Prima conferinţă a tineretului unitarian la Cristuru Secuiesc. Preşedintele conferinţei este preotul clujean Sándor SZENT-IVÁNYI, colaboratorii lui sunt Ferenc BALÁZS, Samu SZABÓ, Imre MIKÓ şi alţii.
1930. Începutul activităţii de slujire preoţească la Cheia, de muncă socială şi de dezvoltarea regiunii (de exemplu: organizarea cooperativei) a lui Ferenc BALÁZS. Şi-a lăsat documentele muncii pline de sacrificii în primul rând în opereleKözérthető evangélium (Evanghelia pe înţelesul tuturor) şi Rög alatt (Sub ţărână). Nu a mai fost în acest secol preot unitarian care a fi putut stârni atât interes, dragoste şi critică faţă de el ca Ferenc BALÁZS.
1933. Apare revista Unitárius Evangélium (Evanghelia Unitariană) redactată de profesorul de teologie şi episcopul de mai târziu dr. Elek KISS. Scopul revistei este propovăduirea evangheliei lui Isus, slujirea vieţii unitariene cu misiune, edificarea Împărăţiei lui Dumnezeu.
1948. Este anul reformei învăţământului. Toate şcolile confesionale se etatizează. Pregătirea teologică va fi organizată de cele patru Biserici Protestante în comun, în cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de grad Universitar, cu respectarea specificului confesional şi al deosebirilor de limbă. Autoritatea de stat va numi un “director de studii” superior rectorului, asigurându-i o catedră specială pentru predarea marxismului. Clădirile bisericeşti vor fi etatizate, rămân în posesia Bisericilor doar cele care deservesc în mod direct cultul. Este oprită şi activitatea organizaţiilor sociale bisericeşti.
1950-1962. Între aceşti ani se organizează întovărăşirile şi gospodăriile colective. Parohiile trebuiau să-şi predea pământurile statului fără drept de despăgubire. Se confiscă tot pământul Bisericii, dar şi multe din arhivele, obiectele de cult, documentele vechi. Credincioşii ajung să trăiască din minimum de venituri posibile. Tinerii sunt nevoiţi să părăsească parohiile rurale. Parohiile cele mai vechi rămânând fără tineri îşi pierd puterea, se reduce numărul credincioşilor. Morala decade. Se reorganizează susţinerea Bisericii.
1956. După revoluţia şi lupta pentru libertate din Ungaria, drept intimidare, o parte considerabilă a preoţilor şi studenţilor teologi ai Bisericii noastre vor fi condamnaţi la închisoare şi muncă silnică. Iată lista celor care au suferit nevinovat pentru convingerea lor: profesorii Dr. János ERDŐ, Dr. Mihály LŐRINCZI, Dr. Dániel SIMÉN, preoţii Mihály VÉGH, Mózes NYITRAI, Berta DEÁK, Imre GELLÉRD, László SZÉKELY, Dezső SZABÓ, Albert PÁLFI, Imre KELEMEN, Ferenc BÁLINT şi teologii Áron LÉTA, Balázs SÁNDOR, Ágoston BENEDEK, Levente NYITRAI, Csongor KELEMEN. Partidul comunist îşi infiltrează oamenii în cler, din cauza lor slăbeşte încrederea, frica frânează acţiunile comune. Organele securităţii statului controlează preoţii şi slujirile într-un mod mai mult sau mai puţin evident. Fiecare preot activează la locul lui şi pe răspunderea sa personală. Renovarea bisericilor, construirea caselor parohiale, cumpărarea clopotelor rămâne la ordinea de zi în ciuda oprimării şi sărăciei generale.
1970-1989. Biserica îşi îndreaptă atenţia asupra credincioşilor dispersaţi, mutaţi la oraş. Se înfiinţează parohii noi la Cluj, Miercurea Ciuc, Rupea, Homorod, Braşov şi Odorheiu Secuiesc.
1989-1990. După aceşti ani, ca urmare a eliberării de sub oprimarea comunistă reînvie relaţiile internaţionale, construirea bisericilor şi caselor parohiale ia avânt, porneşte procesul retrocedării terenurilor şi clădirilor, se reorganizează asociaţiile de tineret şi de femei la parohii, în 1993 reîncepe activitatea colegiilor unitariene din Cluj şi Cristuru Secuiesc; în funcţie de relaţiile schimbate şi statutul nostru bisericesc are o modificare fundamentală (1996). Se deschid perspective absolut noi în activitatea funcţională a Bisericii.
Iunie 1966: Vizita patriarhului Justinian Marina în Anglia
În virtutea bunelor relaţii dintre Anglia şi România, în perioada interbelică, contactele dintre Biserica Ortodoxă Română şi cea Anglicană fuseseră extrem de cordiale. Instalarea comunismului în România a condus inevitabil la ruperea relaţiilor dintre cele două Biserici, după cum cerea puterea sovietică prin vocea patriarhului

Patriarhul Alexei al Moscovei la conferinţa interortodoxă din 1948
Dezgheţul din 1955 a oferit ocazia reînnodării contactelor dintre cele două Biserici, mai ales prin vizita, din iunie 1965, a arhiepiscopului Arthur Ramsey de Canterbury în România. Un an mai târziu, patriarhul Justinian Marina răspundea la invitaţia acestuia, fiind primit la Londra ca un şef de stat, vizitând numeroase mănăstiri, participând la anumite servicii religioase, fiind în mijlocul credincioşilor români din capitala britanică. Patriarhul român a fost primit inclusiv de regina Elisabeta a Marii Britanii, care i-a oferit în dar un automobil Rolls Royce. Faţă de gestul reginei, patriarhul i-a spus: “Majestate, vă mulţumesc. Sunteţi foarte generoasă, dar sunt informat că sunteţi preşedinta Societăţii Biblice Britanice. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie, care le poartă numele.
Eu am mai mult de 10 ani şi nu am izbutit să am o Biblie. Vă rog, în locul maşinii, daţi-mi hârtie şi materiale de legătorie, ca să pot tipări şi eu Biblia”. Astfel, au fost publicate cele 20.000 de exemplare ale Bibliei de la 1968.
Adrian Nicolae Petcu.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1699;0;58460;0;Iunie-1966-Vizita-patriarhului-Justinian-Marina-in-Anglia.html via http://istoriabisericii.wordpress.com/2011/09/04/iunie-1966-vizita-patriarhului-justinian-marina-in-anglia/
Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria
Ion Antonescu
Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944. Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.
Unul din documentele pe care le-am identificat privind acest caz menționează următoarele:
Prefectura Jud. Muscel.
Comunicat Nr.10891 din 4 Iunie 1942
Către Primării și Posturile de Jandarmi.
,,Se aduce la cunoștință generală următoarele:
- Domnul Mareșal I. Antonescu, Conducătorul Statului, a hotărât ca toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.
- Pentru satisfacerea acestor dispozițiuni, autoritățile polițienești, jandarmerești și administrative vor întocmi de urgență tablouri de toți sectanții și asociațiuni religioase și îl vor înainta Prefecturii, spre a fi trimis Ministerului Afacerilor Interne care va lua măsuri de trimiterea acestora în Transnistria.
- Autoritățile jandarmerești împreună cu notarii vor stabili în comunele rurale după registrele sectanților, data când au fost înscriși fiecare membru, și la ce sectă au făcut declarații de trecere la oficiul de stare civilă.
- După efectuarea acestor operațiuni registrele se vor numerota, sigila și parafa după care se vor depune la preturi.
Pastorii vor certifica exactitatea și numărul filelor; prezentul comunicat va fi aplicat în toate comunele din județ precum și în orașul Câmpul lung.
Prefectul Jud. Muscel,
ss. General Nicolau.

Harta Romaniei in 1942 - Transnistria
Față de această situație, președintele cultului baptist, Constantin Adorian, a inițiat o serie de demersuri printre care și un memoriu către mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului. În cadrul acestui memoriu se menționau următoarele: „respectuos vă rugăm să binevoiți a da ordin să se revină asupra acestei măsuri, dându-se ordine lămurite și precise pentru ca creștinii baptiști să fie lăsați în pace pentru a-și putea vedea liniștiți de gospodăriile și ogoarele lor”.
Nu cunoaștem răspunsul autorităților și nici nu avem documente care să confirme faptul că ordinul de deportare a fost executat.
Dogmele unitarianismului, o religie născută la Cluj

Recunoscut oficial prin edictul Dietei de la Turda, Cultul Unitarian a fost înfiinţat în capitala Ardealului, în urmă cu aproximativ cinci secole.
Înfiinţat ca o variantă radicală a protestantismului, de David Francisc, Unitarianismul a fost recunocut oficial ca religie în anul 1568. Fiind o ramură a protestantismului, acesta se ghidează pe principiile „toleranţă şi liberă gândire“.
Credincioşii unitarieni nu cred în păcatul originar conform căruia Adam şi Eva nu au respectat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca fructele Pomului Cunoaşterii, îl consideră pe Iisus Hristos drept „omul perfect“ şi fiu al lui Dumnezeu în egală măsură ca oricare alt muritor. Mai mult, credincioşii unitarieni consideră că Iisus nu a înviat trupeşte ci doar spiritual, şi reprezintă un model de urmat pentru toţi oamenii.
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Unitarianismul-religie_nascuta_la_Cluj_0_287971423.html
ALRC-ul s-a înfiinţat ca să îl apere pe Iosif Ţon?
Nicolae Rădoi, publică pe blogul său un articol în cadrul căruia se acreditează ideea că ALRC(Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință) a fost înființat cu scopul de a-l apăra pe Iosif Țon, precum și că persecuțiile membrilor ALRC s-ar fi datorat trădării lui Iosif Țon. Din materialele pe care le-am citit despre ALRC am înțeles faptul că acesta a avut ca model acțiunile lui Paul Goma precum și că un comitet asemănător fusese înființat în anii 70 în Rusia Sovietică. Afirmațiile lui Viorel Vuc trebuiesc coroborate cu documente de arhivă și cu alte mărturii.
Mărturia fratelui Viorel Vuc despre înfiinţarea ALRC-ului (în toamna lui 1977, şi nu în 1975, cum îşi aminteşte acesta) (aici) şi despre evenimentele ulterioare de la Caransebeş din 1978 este extrem de importantă. Un lucru care a ieşit la iveală din această mărturie este faptul că Asociaţia pentru Libertatea Religioasă şi de Conştiinţă (ALRC) a fost iniţiată din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon în timpul în care era anchetat de Securitate în anul 1977. Iată o parte a dialogului cu Daniel Mitrofan în care Viorel Vuc precizează câteva lucruri:Referitor la înfiinţarea Comitetului ALRC… Cum a pornit iniţiativa? Împreună cu fratele Petrică Cocîrţeu, în anul 1975, pe când ne întorceam de la Turnu Severin,– Prin ce dată? – Cam pe 15 septembrie… Fratele Iosif Ţon, era anchetat, era 75 anul, „n-ar trebui şi noi tinerii să facem o hârtie către guvern, chiar lui Ceausescu, să spunem că şi noi ne solidarizăm cu el?” Toţi am zis: facem, cu orice risc. Ştiam că bine nu ne aştepta.Cei care au decis să formeze organizaţia ALRC au ştiut că se expun primejdiilor mari, inclusiv morţii, dar şi-au asumt aceste riscuri din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon. Scrisoarea lor Încetaţi prigoana (publicată la Europa Liberă în mai 1978), în care expuneau cazuri concrete de persecuţie a credincioşilor din România, a fost un document care i-a uimit pe securişti şi i-a determinat să oprească pentru o perioadă persecuţiile, inclusiv interogarea lui Iosif Ţon.Câteva luni mai târziu, când membrii ALRC-ului ce erau în comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş au ajuns ţinta atacurilor Securităţii, ar fi fost rândul lui Iosif Ţon să ia apărarea acestora. În loc să îi apere, Iosif Ţon i-a atacat printr-o Scrisoare deschisă publicată în noiembrie 1978 în care apăra acţiunile samavolnice ale conducerii Uniunii Baptiste de la Bucureşti şi ale autorităţilor locale ce acţionau (şi unii şi alţii) la cererea Securităţii. Scrisoarea lui Iosif Ţon, care incrimina pe membrii comitetului ALRC, a dat mâna liberă autorităţilor să condamne la închisoare pe trei din acei vajnici luptători pentru libertate religioasă, luptă de care beneficiase şi Iosif Ţon în primăvare anului 1978.În concluzie, comitetul ALRC se formează din dorinţa de a-l ajuta pe Iosif Ţon în confruntările sale cu Securitatea, acţiune prin care se voia exprimată ideea că tinerii din România sunt alături de acesta şi sunt gata să se sacrifice pentru a asigura altora libertatea religioasă şi de conştiinţă.Iosif Ţon, care fusese apărat de acei tineri idealişti în lupta pentru revendicări în care se angajaseră riscându-şi viaţa, trădează atât pe aceştia, cât şi idealurile lor şi oferă Securităţii scuza să îi condamne la închisoare. În acea instanţă Iosif Ţon s-a dat de partea trădătorilor de la Uniune (devenind el însuşi un trădător), şi de partea Securităţii care în cooperare au pus în închisoare pe fraţii săi. Iosif Ţon a înfăptuit toate acestea fără nici o mustrare de conştiinţă. Să fi fost de vină duhul care spune că l-a primit prin contactul cu carismaticul Ted Kent? (…)Iosif Ţon a întors rău pentru bine. Datorită lui trei membri ai ALRC-ului au ajuns în închisoare (Ionel Prejban, Petre Cocârţeu şi Nicolae Rădoi), unul a fost asasinat (Traian Bogdan) şi alţii au fost capacitaţi să renunţe la o luptă în care s-au trezit trădaţi de cel pe care l-au apărat de furia Securităţii. (…)
Ce a oferit lumii Biserica Catolică
Chiar dacă apărătorii Bisericii s-au confruntat cu doi maeştri ai retoricii, nu prea există îndoială că votul a reflectat o schimbare a atitudinii faţă de creştinism, în general, şi faţă de credinţa catolică, în particular. Ca să fim foarte sinceri, dacă până de curând eram consideraţi drăguţi, dar naivi, astăzi suntem din ce în ce mai des consideraţi răi. În consecinţă, cateheza şi apărarea eticii creştine sunt din ce în ce mai dificile.
Pentru a trata această provocare, cred că este extrem de important să ne aducem aminte de măsura în care credinţa catolică este o forţă pentru bine în lume. Isus a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” – până şi persoane din afara Bisericii i-au apreciat rodnicia. De exemplu, în 2007, Robert Wilson, un afacerist ateu, a oferit 22,5 milioane de dolari pentru învăţământul catolic din New York, afirmând că „fără Biserica Catolică nu ar fi existat civilizaţia occidentală”. Inspirat de viziunea lui Wilson, am lucrat cu pr. profesor Marcus Holden pentru a aduna exemple concrete ale contribuţiei extraordinare a culturii şi gândirii catolice. În paragrafele de mai jos veţi găsi exemple ale acestei contribuţii, extrem de valoroase pentru cel care este întrebat: „Ce a făcut vreodată Biserica pentru noi?”
1. Lumina şi cosmosul
Lucrarea Opus Maius (1267) a călugărului franciscan Roger Bacon († 1292), scrisă la cererea Papei Clement al IV-lea, a pus în mare parte bazele opticii în lumea latină. Primii ochelari au fost inventaţi în Italia, în jurul anului 1300, mai apoi lentilele fiind folosite pentru telescoape şi microscoape. Multe persoane consideră că Galileo Galilei († 1642) a fost persecutat, dar uită circumstanţele în care s-au petrecut acele evenimente sau faptul că a murit în patul său şi că fiica lui a devenit călugăriţă.
Calendarul gregorian (1582), folosit acum în toată lumea, este rodul muncii unor astronomi catolicii; de asemenea, spectroscopia, descoperită de pr. Angello Secchi († 1878), a contribuit la dezvoltarea astrofizicii. Mai presus de toate, cea mai importantă teorie a cosmologiei moderne, Big Bang-ul, a fost inventată de un preot catolic, pr. Georges Lemaître († 1966), un fapt istoric ce nu este menţionat aproape niciodată de BBC sau de cărţile de popularizare a ştiinţei.
2. Pământul şi natura
Civilizaţia catolică a contribuit în mod remarcabil la investigaţia ştiinţifică şi la realizarea hărţii pământului, oferind mari exploratori precum Marco Polo († 1324), prinţul Henry Navigatorul († 1460), Bartolomeu Dias († 1500), Cristofor Columb († 1506) şi Ferdinand Magellan († 1521). Departe de a crede că pământul era plat (o legendă neagră inventată în secolul al XIX-lea), lumea catolică a creat prima hartă ştiinţifică modernă: Padron Real, al cărei autor este Diego Ribeiro (1527). Pr. Nicolas Steno († 1686) a fost fondatorul stratigrafiei, interpretarea straturilor de rocă, unul dintre principiile geologiei.
Jean-Baptiste Lamarck († 1829), un catolic francez, a dezvoltat prima teorie a evoluţiei, incluzând noţiunea transmutării speciilor şi un arbore genealogic. Călugărul augustinian Gregor Mendel († 1884) a pus bazele ştiinţei geneticii, pornind de la un studiu meticulos asupra transmiterii caracteristicilor la mii de plante de mazăre.
3. Filosofia şi teologia
Catolicismul consideră filosofia ca fiind intrinsec bună şi este în mare măsură responsabil pentru punerea bazelor teologiei – aplicarea raţiunii la ceea ce a fost revelat în mod supranatural. Printre filosofii catolici importanţi se numără Sf. Augustin († 430), Sf. Toma d’Aquino († 1274), Sf. Anselm († 1109), Fericitul Duns Scotus († 1308), Suarez († 1617) şi Blaise Pascal († 1662). Între figurile recente se numără Sf. Edith Stein († 1942), Elizabeth Anscombe († 2001) şi Alasdair MacIntyre. Bazându-se pe faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al raţiunii şi al iubirii, catolicii au apărat caracterul ireductibil al persoanei umane la materie, principiul conform căruia fiinţele create pot fi cauza acţiunilor proprii, liberul arbitru, rolul virtuţilor pentru atingerea fericirii, binele şi răul obiective, legea naturală şi principiul non-contradicţiei. Aceste principii au avut o influenţă incomensurabilă asupra vieţii intelectuale şi a culturii.
4. Educaţia şi sistemul universitar
Probabil, cea mai importantă contribuţie a civilizaţiei catolice în domeniul educaţiei a fost dezvoltarea sistemului universitar. Printre universităţile catolice timpurii se numără Bologna (1088), Paris (1150), Oxford (1167), Salerno (1173), Vicenza (1204), Cambridge (1209), Salamanca (1218-1219), Padova (1222), Napoli (1224) şi Vercelli (1228). Pe la jumătatea secolului al XV-lea (cu mai bine de 70 de ani înaintea Reformei), în Europa existau peste 50 de universităţi.
Multe dintre aceste universităţi, printre care şi Oxford, încă mai păstrează semne ale fondării lor catolice, cum ar fi curţile pătrate, realizate după modelul aşezămintelor monahale, arhitectura gotică şi numeroase capele. Începând din secolul al VI-lea, Europa apuseană a dezvoltat ceea ce mai târziu s-au numit şcolile de gramatică, iar în secolul al XV-lea a produs presa de tipărit cu litere mobile, aducând educaţiei beneficii inestimabile.
5. Arta şi arhitectura
Credinţa în Întrupare, Cuvântul care s-a făcut Trup şi Jertfa Liturgică au fost principiile de bază ale extraordinarelor contribuţii catolice aduse artei şi arhitecturii. Printre acestea se numără: bazilicile maiestuoase din vechea Romă; lucrarea lui Giotto († 1337), care a iniţiat realismul în pictarea staţiunilor franciscane ale Căii Crucii, ce au inspirat arta tridimensională şi drama; inventarea perspectivei liniare de către Brunelleschi († 1446) şi marile opere din perioada Renaşterii. Iată câteva dintre acestea: operele Fericitului Fra Angelico († 1455), astăzi sfântul patron al artei, precum şi operele inegalabile ale lui Leonardo da Vinci († 1519), Rafael († 1520), Caravaggio († 1610), Michelangelo († 1564) şi Bernini († 1680). Multe dintre operele acestor artişti, cum ar fi bolta Capelei Sixtine, sunt considerate între cele mai importante opere de artă ale tuturor timpurilor. Cultura catolică a pus şi bazele unor genuri arhitecturale: bizantin, romanic, gotic, renascentist şi baroc. Statuia lui Isus Răscumpărătorul din Rio de Janeiro (Brazilia) şi Bazilica Sagrada Familia din Barcelona (Spania) demonstrează faptul că credinţa este în continuare o sursă de inspiraţie pentru lucrări unice de artă şi arhitectură.
6. Legea şi jurisprudenţa
Reformele Papei Grigore al VII-lea (†1085) au stimulat întocmirea legilor Bisericii şi ale statelor europene. Aplicarea ulterioară a filosofiei în lege, împreună cu lucrările importante ale unor călugări precum Graţian, din secolul al XII-lea, a dat naştere primului corp de legi complet şi sistematic, în care toate părţile interacţionează pentru a forma un întreg. Această revoluţie a condus şi la înfiinţarea şcolilor de drept, prima fiind în Bologna (1088), în urma cărora au apărut profesiile în domeniul dreptului şi concepte precum „personalitate corporatistă”, fundamentul legal al multor tipuri de organisme din zilele noastre, cum ar fi universităţile, corporaţiile şi fondurile fiduciare (care au valoare convenţională). Principii legale precum „bună-credinţă”, reciprocitatea drepturilor, egalitatea în faţa legii, drept internaţional, proces cu juraţi, habeas corpus (drept care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării arbitrare) şi obligativitatea de a demonstra încălcarea legii dincolo de orice îndoială raţională, toate sunt rodul civilizaţiei şi jurisprudenţei catolice.
7. Limbile
Locul central pe care l-a ocupat limba latină în catolicism a facilitat alfabetizarea oamenilor de rând, deoarece alfabetul este mult mai uşor de învăţat decât simbolurile scrierii chinezeşti, de exemplu. Alfabetul latin a fost răspândit de misiunile şi explorările catolice şi este astăzi cel mai utilizat sistem de scriere alfabetică din lume. Tot catolicii sunt cei care au dezvoltat şi alfabetele armean, georgian, precum şi scrierile standard, cum ar fi minuscula carolingiană (din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea) şi minuscula gotică (din secolul al XII-lea). Catolicismul a oferit şi cadrul cultural pentru Divina Commedia, Cantar de Mio Cid şi La Chanson de Roland, lucrări autohtone care au avut o influenţă deosebită asupra dezvoltării limbilor italiană, spaniolă şi franceză. Imnul lui Caedmon din secolul al VII-lea este, fără îndoială, cel mai vechi text scris în limba engleză veche. Valentin Hauy († 1822), fratele abatelui Hauy (preotul care a inventat cristalografia), a înfiinţat prima şcoală pentru nevăzători. Cel mai cunoscut elev al acestei şcoli, Louis Braille († 1852), a fost cel care a inventat sistemul internaţional de scriere pentru nevăzători, care astăzi îi poartă numele.
8. Muzica
Civilizaţia catolică stă la baza tradiţiei muzicale occidentale, care îşi trage seva din muzica liturgică evreiască. Cântul gregorian monofonic a apărut în secolul al VI-lea. Metodele de scriere a muzicii au determinat inventarea sistemului de notaţie muzicală (portativul), care a adus un beneficiu enorm pentru scrierea muzicii, şi a dispozitivului mnemonic ut-re-mi („do-re-mi”) al lui Guido d’Arezzo († 1003). Începând din secolul al X-lea, şcolile catedralelor au dezvoltat muzica polifonică, care s-a extins mai târziu până la 40 de voci (Thomas Tallis, Spem in Alium) şi chiar 60 de voci independente (Alessandro Striggio, Missa sopra Ecco sì beato giorno).
Printre genurile muzicale care au luat naştere în mare măsură sau în întregime din civilizaţia catolică se numără imnul, oratoriul şi opera. Compozitorul Joseph Haydn († 1809), un catolic evlavios, este cel care a trasat dezvoltarea simfoniei şi a cvartetului de coarde. Patronajul Bisericii şi formele liturgice au modelat multe dintre lucrările lui Monteverdi († 1643), Vivaldi († 1741), Mozart (†1791) şi Beethoven († 1827). Tema principală a marii Simfonii nr. 8 a lui Gustav Mahler († 1911) este străvechiul imn al Rusaliilor, Veni creator spiritus.
9. Statutul femeilor
Contrar prejudecăţilor populare, câteva femei extraordinare şi cu multă influenţă au reprezentat una dintre comorile civilizaţiei catolice. Credinţa a onorat mai multe femei sfinte, inclusiv unele declarate recent Doctori ai Bisericii, şi a educat mari călugăriţe precum Sf. Hilda († 680) (al cărei nume îl poartă un vestit colegiu din Oxford) şi Fericita Hildegard von Bingen († 1179), stareţă şi erudită. Împărăteasa Matilda († 1167), Eleanor d’Aquitaine († 1204) şi prima regină a Angliei, Mary Tudor († 1558), sunt câteva dintre femeile catolice deschizătoare de drumuri în domeniul politicii.
Tot în civilizaţia catolică au apărut multe dintre primele femei care au devenit oameni de ştiinţă şi profesoare: Trotula din Salerno, în secolul al XI-lea, Dorotea Bucca († 1436), profesoară la catedra de medicină a Universităţii din Bologna, Elena Lucrezia Piscopia († 1684), prima femeie care a primit titlul de doctor în filosofie (1678), şi Maria Agnesi († 1799), prima femeie care a ajuns profesoară de matematică, fiind numită de către Papa Benedict al XIV-lea, în anul 1750.
autor: pr. Andrew Pinsent
traducere: Renata Oana
sursa: Catholic Herald,
LUMEA CATHOLICA, 05/2011
http://www.ziuadecj.ro/eveniment/ce-a-oferit-lumii-biserica-catolica–73338.html
ISTORIA BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA PARTEA A-II-A
In anul acela de referinta pentru istoria bisericii din mangalia,credinciosii nemaisuportand umilinta la care erau supusi au actionat cu fermitate determinand pe cei ce ocupau in mod abuziv cladirea bisericii sa o elibereze. Din anul 1998 si pana in anul 2001, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele COSTEL NITA. A fost o perioada in care s-a recastigat cladirea bisericii din Mangalia iar in anul 2000 s-a construit o capela in localitatea 2MAI unde sunt 16 credinciosi si o frumoasa lucrare cu copii din localitate. Din anul 2001 si pana in anul 2005, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele NICHITA NARCIS. Perioada slujirii fratelui a fost un timp de consolidare a lucrarii Domnului din Mangalia. Din anul 2006 si pana in prezent, biserica este pastorita de fratele MITU COSTIN, un fiu al bisericii care a fost trimis de biserica in anul 1997 la seminariul din Bucuresti, scoala pe care a absolvit-o in anul 2001. In anul 2006 a raspuns chemarii Domnului si invitatiei fratilor, de a sluji in aceasta biserica. In perioada aceasta s-a mai deschis o biserica in zona , mai exact in localitatea Albesti
la 15 km de Mangalia unde exista un grup de credinciosi care se aduna saptamanal. Tot acolo exista si o lucrare cu copii din localitate. Tot in aceasta perioada biserica din Mangalia a organizat Tabere de Evanghelizare si Crestere Spirituala colaborand foarte bine cu biserici din tara la nivelul Lucrarii de tineret. In aceasta perioada biserica prin tinerii ei slujind in penitenciarul de la Poarta Alba precum si la Azilul de batrani din Mangalia. Astazi biserica din Mangalia numara 61 de membrii din Mangalia, aproximativ 30 de apartinatori, copii si prieteni. La slujbele bisericii alaturi de credinciosii din Mangalia vin sa se inchine si credinciosi din localitatile Negru Voda si Costinesti. La inchinarea din Biserica participa si un cor format de tinerii bisericii care este condus de fratele RAICA STELICA, precum si un grup de Lauda si Inchinare.
Tot la nivelul Bisericii exista si o lucrare cu copii de care sunt resposabile doua surori din biserica. Domnul sa Binecuvanteze biserica din Mangalia si sa o ajute sa fie un Far la Malul Marii.
Material scris de catre Pastorul BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA
PASTOR: MITU COSTIN
O carte unicat – Cine sunt creştinii după Evanghelie?
Protestantii din Berlin si-au serbat radacinile iudaice
Conform datelor primite din Berlin, în data de 28 august 2011, Marienkirche – Biserica Sfintei Maria, aflată în centrul Berlinului, s-a numărat printre bisericile protestante din Germania care au celebrat Duminica Israelului, printr-o slujbă şi servicii concentrate pe istoria comună a Creştinismului cu Iudaismul, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.
Lala Suesskind, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Berlin, le-a vorbit participanţilor la eveniment despre importanţa iertării şi toleranţei între creştini şi evrei, precum şi despre nevoia dialogării, pentru a depăşi prejudecăţile existente între credinţe.
Comunitatea Evreiască din Berlin este o organizaţie care numără mai mult de 11.000 de membri.
ISTORIA BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA Partea I
Istoria Bisericii Crestin Baptiste din Mangalia incepe cu anul 1890,an in care au venit in Mangalia din Rusia mai multi emigranti Germani, din pricina constrangerilor religioase si sociale de care au avut parte acolo. Venirea Germanilor in Mangalia a facut parte din ultimul exod din cele trei dinspre Rusia spre Romania a Germanilor. Prima etapa a fost intre anii 1840-1850, timp in care Germanii s-au stabilit in nordul Dobrogei, apoi a fost a doua etapa intre anii 1873-1883 cand s-au stabilit in zona centrala a Dobrogei, si ultima intre anii 1890-1891 cand s-au stabilit in zona de sud a Dobrogei. In Mangalia Germanii care au venit si s-au stabilit in acest oras erau cei mai multi Baptisti. Una din familiile care au fondat Biserica din Mangalia a fost familia AUGUST LUCK. Credinciosii Baptisti din Mangalia erau bine vazuti de catre ceilalti locuitori ai Orasului, deoarece erau oameni harnici si gospodari. -Unii erau agricultori, altii aveau fabrica de ulei iar altii aveu pensiuni turistice. Una din cele mai mare pensiuni din Magalia era cea a unui credinciois Baptist pe nume ALBERT LUCK si care era situata pe malul marii in zona spitalului din Mangalia de astazi. Biserica din Mangalia avea cam 250-300 de membrii si reprezenta cam 10% din populatia orasului in perioada interbelica. Credinciosii din Mangalia s-au adunat pana in anul 1931intr-o casa pusa la dispozitie de EDUARD GROB pe strada Tepes-Voda in zona centrala a orasului nu departe de actualul sediu al Bisericii de pe strada Mihai Viteazu nr.16. In anul 1927 Biserica din Mangalia a simtit nevoia sa aiba un pastor al ei pana atunci, fiind pastorita de anumiti frati pastori care veneau din Cataloi, Cogeleac sau Bucuresti. In acel an Biserica din Mangalia la chemat ca slujitor al ei pe Pastorul IACOB DERMANN din ATMAGEA, un pastor energic , plin de puterea Duhului Sfant care isi va pune amprenta pe destinul Bisericii din Mangalia pana astazi. In perioada slujirii pastorului IAKOB DERMANN , biserica a cumparat un teren in Mangalia pe strada Mihai Viteazu nr.16, teren unde in anul 1931 cu ajutorul credinciosilor din Mangalia dar si a celor din America au construit o frumoasa biserica si o casa pastorala care dainuiesc pana astazi. In anul 1934 pastorul DERMANN a fost chemat ca pastor in orasul FRIEDENSTAL din sudul Basarabiei, unde era o comunitate importanta de germani. Tot in perioada slujirii fratelui DERMANN biserica din Mangalia a ajuns sa construiasca o biserica in localitatea Albesti, aceasta realizandu-se in anul 1933. Tot in aceeasi perioada s-a construit o alta biserica si in localitatea Schitu (Costinesti). Biserica din Mangalia alaturi de pastorul ei a fost o biserica extrem de dinamica.Astfel acolo unde existau etnici germani, credinciosii faceau evanghelizare, Dumnezeu binecuvantand lucrarea lor. In acea perioada biserica din Mangalia avea puncte de misiune in Cobadin, Cascioarele, Schitu, Albesti. Dupa plecarea fratelui IACOB DERMANN in decembrie 1934 pana in anul 1940, biserica a fost slujita de diferiti pastori din zona Dobrogei care veneau si ajutau lucrarea. Anul 1940 a fost un an trist pentru biserica din Mangalia , deoarece in luna Noiembrie a acelui an 16000 de germani din Dobrogea insemnand cam 95% din populatia germana din Dobrogea , au plecat in tara de origine la chemarea autoritatilor germane din acea perioada. Pericolul de la Est , reprezentat de Rusia dar si lipsa pamantului din Dobrogea multi fiind agricultori, a facut ca acestia sa i-a aceeasi decizie. Dupa anul 1940 lucrarea bisericii din Mangalia cunoaste o perioada de regres deoarece credinciosii care au mai ramas nu au mai putut sa sustina lucrarea in continuare. Deposedarea abuziva in anul 1948 a credinciosilor ramasi de locasul de inchinare a insemnat o grea lovitura. Cladirea bisericii baptiste din Mangalia a fost transformata dupa 1948 in sala de clasa, gradinita, camin cultural, iar in ultimii 30 de ani in magazin de metalo-chimice. Credinciosii baptisti din Mangalia atati cati au mai ramas au fost nevoiti sa mearga 40 de kilometri la Constanta pentru a se inchina Lui Dumnezeu intr-o biserica baptista. In anii 60 DUMITRU BABAN, care cunoscuse istoria bisericii din Mangalia a facut demersuri pentru redobandirea locasului bisericii din Mangalia, demersurile ramanand fara un rezultat favorabil. La inceputul anilor 70, odata cu deschiderea santierului naval de la Mangalia ajung in localitate cateva familii de baptisti care alaturi de cei din localitate la indemnul pastorului IOAN DADUICA de la Constanta inflacareaza lucrarea bisericii locale. Astfel familiile:BALANESCU, BACANU, LIT, POPESCU, ENACHE, si altele, incep sa se adune prin casele credinciosilor pastrand vie nadejdea plantarii unei biserici in Mangalia.Pe langa momentele de partasie frateasca pe care le aveau, fratii in acea perioada gandeau modalitatea de a actiona pentru redobandirea bisericii inchise de autoritatile comuniste. Astfel in anii 70 si 80 s-au facut numeroase demersuri care s-au lovit de refuzul autoritatilor comuniste. Incepand cu anii 80 timp de aproape 20 de ani biserica din Mangalia s-a adunat pentru inchinare in casa fratelui ERCEANU pe strada Libertatii nr 12. Revolutia din 1989 a deschis noi oportunitati pentru biserica din Mangalia. Astfel in anul 1993 biserica l-a ales ca pastor pe fratele DADUICA ION care a slujit biserica din Mangalia cu credinciosie pana in anul 1998 cand s-a pensionat. In toata aceasta perioada biserica a crescut credinciosii fiind cuprinsi de un avant spiritual remarcabil. In timpul asta s-au deschis puncte de misiune in 2 MAI, NEGRU-VODA, ALBESTI,MOSNENI, si 23 AUGUST. Cu mare daruire au lucrat in aceste locuri in anii 90 fratii:OLARIU ION, MERLUT FLORIN, BACANU DUMITRU, BALANESCU NICOLAE, iar dintre cei mai tineri : NEGUT AUREL si RAICAN PETRUS . Tot in aceasta perioada biserica nu a incetat sa se roage si sa actioneze pentru redobandirea cladirii bisericii de pe strada Mihai Viteazu nr. 16. Desi aveau o hotatare judecatoreasca inca din anul 1994 redobandirea bisericii s-a produs in anul 1999.
Material pus la dispozitie si editat de catre Pastorul Bisericii Crestine Baptiste ,,Emanuel,, din Mangalia .
Pastor : MITU COSTIN.
( va urma)














