Un scurt montaj video despre principalele momente din istoria de 90 de ani a bisericii via Alin Cristea în Monografia Cultului Baptist din România. 100 de chestiuni (10-12)

Biserica și-a început lucrarea în anul 1932 cu 11 membri, iar 5 ani mai târziu, în 1937 ajunge la 200 membri, pastor fiind fratele Gheorghe Pop.

În anul 1938 biserica se mută într-un alt spațiu, iar adunarea a fost frecventată și de Richard Wurmbrand până la arestarea sa.

În anul 1956, când în Polonia și Ungaria au loc revolte anticomuniste, biserica se mută într-un nou lăcaș de închinare amenajat în clădirea achiziționată în strada (în prezent Șoseaua) Mihai Bravu, Nr. 106 unde va rămâne până în anul 1983.

În perioada cât biserica s-a întâlnit în lăcașul din Șoseaua Mihai Bravu, aceasta a avut aproximativ 400 membri, un număr important nu numai pentru perioada comunistă, cât și pentru cea postcomunistă. În istoric se menționează faptul că în această perioadă, posibil 1974, s-a organizat prima evanghelizare liberă din țară în urma căreia se pocăiesc 163 de persoane și are loc primul botez liber din țară. Ca și istoric cred că se impun niște clarificări aici. În primul rând cred că cei care au furnizat datele se referă la perioada comunistă, pentru că altfel avem o dilemă foarte mare. Nu a existat o evanghelizare liberă organizată de baptiști de la 1856-1974? Ce înseamnă evanghelizare liberă știut fiind faptul că anul 1974 este un moment în care regimul virează din ce în ce mai mult către național comunism, o accentuare a ideologizării și exacerbare a cultului personalității conducătorului, respectiv Nicolae Ceaușescu. Aceleași observații se aplică și afirmației că în anul 1974 a avut loc primul botez liber din țară. Care sunt caracteristicile unui botez liber? Ce îl diferențiază de unul controlat? Departamentul Cultelor nu a mai fost informat de ținerea unui botez nou testamental? Nu s-a mai cerut liste cu candidații? Discuția este mai complexă aici și trebuie luate în considerare acțiunile de contestare și răspuns, un rol important avându-l Iosif Țon, dar și acțiunile Uniunii Baptiste, aspecte despre care am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România : între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, precum și în Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă 1975 scrisă împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.

Pastor principal al bisericii este Vasile Alexandru Taloș care rămâne pastor până în anii ‘90 când plecă și pune bazele Bisericii Baptiste Buna Vestire din București.

În anul 1980 predică în Biserica din Mihai Bravu, cum era cunoscută Biserica Baptistă Sfânta Treime în epocă, evanghelistul Samuel Kemaleson de la World Vision International.

În anul 1983 în contextul sistematizării urbane impusă de Ceaușescu și a demolărilor din zonă pentru lărgirea străzii Mihai Bravu, clădirea Bisericii Baptiste Sfânta Treime este demolată. Tot în același an, 1983, după mai multe intervenții la Departamentul Cultelor, la Guvern și alte autorități, intervenții menționate de pastorul de arunci al bisericii, Vasile Taloș, se obține un imobil pe strada Profesor Iuliu Valaori, Nr. 20.

În anul 1984 se încep lucrările de amenajare a clădirii din strada Iuliu Valaori, care a fost proprietatea unui grec, confiscată de regimul comunist. La momentul respectiv biserica avea 770 membri.

Sfârșitul anilor ‘80 a dus la prăbușirea regimului comunist, la schimbări în societate și în cultul baptist, mai mici decât în primul caz. Biserica a trecut prin perioade de glorie și de frământări. În prezent se pregătește de centenarul pe care îl va celebra în anul 2032.

Soli Deo Gloria!