Cristi Țepeș despre Constantin Caraman și Costache Ioanid
Cu ocazia Centenarului Caraman&Ioanid desfășurat la Biserica Penticostală Filadelfia în luna decembrie 2012, Cristi Țepeș a evocat personalitățile a doi oameni ai credinței : Constantin Caraman și Costache Ioanid.
Partajează asta:
Persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924)
Articolul a fost publicat în Revista România Evanghelică, Nr. 4, Septembrie 2015
Anul 1918 a fost unul de mari speranțe atât pentru români în general, cât și pentru creștinii evanghelici (baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie). Aceștia au sperat că odată realizată România Mare autoritățile române le vor prezerva și drepturile pe care aceștia le-au avut înainte. Perioada care a urmat a arătat faptul că autoritățile nu și-au ținut promisiunea dată, cel puțin nu în cazul credincioșilor baptiști cărora li se promisese recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări. Acest lucru nu s-a realizat, recunoașterea statutului a fost numai pentru Transilvania și localitățile limitrofe. O recunoaștere la nivelul întregii Români Mari s-a realizat în februarie 1940, dar aceasta recunoașterea a durat până în decembrie 1942 când baptiștii alături de creștini după Evanghelie și adventiști aceștia au fost interziși, iar locașurile de cult confiscate. Aceiași soartă au avut-o și penticostalii, dar în 1942 ei erau deja interziși.
În ceea ce privește statutul credincioșilor și al personalului de cult, Biserica Ortodoxă și autoritățile locale sau centrale foloseau termenul de sectanți pentru a-i caracteriza. Din această încadrare putem înțelege mai bine și persecuțiile la adresa baptiștilor în anii 20, 30 ai secolului XX. Documentul de față este doar un exemplu din multitudinea de cazuri care se referă la acest aspect.
Gligor Cristea (07.02.1897-22.09.1988) a fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80. Conform informațiilor oferite de către Alexa Popovici, în anul 1935, după reîntoarcerea lui Victor Teodosiu în Transilvania, Gligor Cristea a rămas ca păstor al Bisericii baptiste din Grădina, județul Constanța. (Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, Editura Făclia, Oradea, 2007, p. 457). Gligor Cristea a avut șase copii, iar Daniel Cristea (26.10.1925-27.03.1991) a fost cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Gligor Cristea și tatăl a 3 băieți: Emil, Eugen și Alin Cristea. Prin urmare, Gligor Cristea este bunicul lui Alin Cristea, fiind vorba în acest caz de trei generații de baptiști.
Gligor Cristea (1897-1988) (sursa Alin Cristea)
Documentul de față este o sentință Sentință din anul 1924 și îl condamna pe numitul Gligor Cristea, baptist din localitatea Almașu Mare la plata unei amenzi de 2oo lei ca pedeapsă, suma totală pe care inculpatul trebuia să o plătească era de 400 lei, deci dublul sumei inițiale.
În motivația acestei sentințe se menționează că aceasta a fost dată în urma denunțului jandarmeriei din Almașul Mare, județul Hunedoara. Cauza, așa cum este menționată în document, face referire la ținerea unor adunări de rugăciune în casa personală, adunări la care au participat persoane de confesiune baptistă, dar și de alte confesiuni fără ca persoana respectivă să fi avut autorizație pentru astfel de întruniri.
*
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog (12) cu pastorul Corneliu Ardelean despre implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimului comunist
În vara acestui an (2015) am avut privilegiul de a avea un dialog cu un om deosebit, domnul Corneliu Ardelean, actualmente pastorul Bethel Romanian Church din Vancouver, Canada. Am ajuns să discut cu pastorul Corneliu Ardelean plecând de la articolul despre Implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimul comunist publicat în Revista Creștinul Azi, Nr. 4/2013, pp. 9-10.
Discuția a pornit cu o prezentare generală, iar apoi ne-am axat pe contextul și acțiunile efective de implicare a domnului Corneliu Ardelean în acțiuni de protest social, în anii 80 ai secolului XX, împotriva regimului comunist.
În partea a doua a acestui material (de la minutul 20) continuăm discuția de la momentul în care pastorul Corneliu Ardelean a fost invitat la Miliție la întâlnirea cu maiorul Burlan.
Avem aici și portretul tatălui, precum și aspecte din perioada copilăriei, a școlii și persecuțiile și batjocura suferite datorită credinței.
Impactul colaborării cu organizații precum Navigatorii și Biblical Education by Extension (BEE).
Nelu Brisc, Levi Marian, Miheț Titus de la Zalău, frați alături de care timp de șase ani a studiat Scriptura. În acest context a ajuns pastor fără Seminar.
care era implicarea pastorului Levi Marian în sistemul celor de la BEE. Levi Marian fusese exmatriculat de la Facultatea de petrol sau Mine din Petroșani. Corneliu Ardelean face aici și portretul lui Levi Marian.
Relația cu pastorul Iosif Țon.
Este amintit impactul acțiunilor lui Liviu Olah
În partea a treia (de la minutul 40) continuăm discuția despre pastorul Iosif Țon. Învățătura lui Iosif Țon a avut o influență deosebită asupra modului cum s-a raportat regimului și autorităților.
De asemenea, l-am rugat pe interlocutorul meu să menționeze mai multe lucruri despre Liviu Olah.
Vorbește despre perioada studiilor intensive la Seminarul Teologic Baptist din București (1987-1989), de colegii pe care i-a avut atunci.
L-am rugat pe pastorul Corneliu Ardelean să vorbească și despre oamenii care i-au influențat viața. Pe lângă cei pe care deja i-a amintit sunt aduse în atenție nume precum Vasile Talpoș, profesor de homiletică, cel care l-a învățat cum să analizeze Biblia sistematic.
Vasile Taloș, un om de o demnitate deosebită.
Vorbește și despre vizita lui Billy Graham în România în 1985.
Revoluția din decembrie 1989
Perioada de libertate de după decembrie 1989.
Cum a ajuns în Canada la Vancouver și ce a făcut acolo se regăsește în partea de final a interviului, dialogului, pe care l-am avut cu dânsul în luna iulie 2015.
În final l-am rugat să transmită un gând pentru cei care ne urmăresc.
Partajează asta:
Comunitatea baptistă din România – metode și instrumente de cercetare
În perioada 9-13 septembrie 2015 la Sâmbăta de Sus, județul Brașov se desfășoară prima ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Sfinți, Eroi și Martiri unde prezint comunicarea
Comunitatea Baptistă din România – metode și instrumente de cercetare
Cunoașterea istoriei și asumarea acesteia este un demers necesar dacă dorim să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut și să evităm repetarea acelorași greșeli. Atingerea obiectivelor enunțate, a înțelegerii evenimentelor din trecut se poate realiza în mai multe moduri, folosind metode și instrumente diverse, incluzând aici și cercetarea documentelor de arhivă, cu atât mai mult dacă acestea sunt disponibile. Pornind de la aspectele menționate prezint posibile modalități de identificare și cercetare a documentelor de arhivă prin intermediul cărora să putem reconstitui istoria baptiștilor români sub comunism. Subiectul este dezvoltat prin prisma documentelor de arhivă, studiul urmărind prezentarea tipurilor de documente și arhivele în care acestea se găsesc cu scurte considerații despre fiecare arhivă în parte.În cadrul prezentării vor fi referi și la eroii noștri, la acei credincioși baptiști care care au suferit în perioadă dintre cele două războaie mondiale, pe parcursul celui de-al doilea război mondial, dar și în perioada comunistă.
Demersul este necesar pentru înțelegerea și valorificarea trecutului, precum și pentru a ști ce metode și instrumente avem la dispoziție în tratarea istoriei bisericii.
Partajează asta:
Marius Silveșan în Dialog (10) cu Cătălin Dupu (2) La est de Libertate, la est de Adevăr
Un nou dialog, o nouă carte, Romanul La est de Libertate. Această ediție a dialogurilor îl are ca invitat pe Cătălin Dupu. Discutăm despre romanul La est de Libertate, despre situația libertății în perioada comunistă, dar și despre Adevăr.
Citește și Libertatea: un drept al omului – postfață a cărții „La est de libertate” de Cătălin Dupu
Partajează asta:
1939 – Telegrama baptiștilor către noul ministru al cultelor și artelor
Situația acelor ani pentru baptiști, dar și pentru ceilalți evanghelici, inclusiv pentru penticostali, care erau interziși din 1933, a fost una plină de neprevăzut și de probleme. A fost una cu perioade de acalmie, dar și perioade de persecuții destul de crunte, uneori chiar mai crunte decât cele pe care le-au îndurat unii credincioși în România comunistă.
Documentele consultate nu confirmă afirmația lui Alexa Popovici că la 14 decembrie 1938 toate bisericile baptiste au fost închise. Cu siguranță unele au fost închise, dar nu toate. Trebuie avut în vedere și contextul internațional, precum și intervențiile multiple făcute de Alianța Mondială Baptistă în sprijinul baptiștilor români.
Referitor la această telegramă, consider că baptiștii aveau motive să-l salute pe noul ministru după ce în perioada martie 1938 – februarie 1939 ministrul Educației Naționale, Cultelor și Artelor a fost Episcopul Nicolae Colan. Iar în timpul mandatului său a fost emisă și Decizia Nr. 26. 208 din 11 iunie 1938 privind reglementarea asociațiilor religioase și interzicerea sectelor, decizie care îi încadra pe baptiști în categoria asociațiilor religioase.
Pentru anul 1939, Alexa Popovici face referire la Nr. 31.999 din 15 iulie 1939 care relua în fapt prevederi din 1937 și 1938 ale altor decizii ministeriale. O astfel de prevedere era cea care prevedea necesitatea autorizării tuturor bisericilor baptiste, creștine după Evanghelie și adventiste, biserici care erau încadrate la asociații religioase. În ceea ce privește condițiile de autorizare ale unei asociații religioase, decizia din iulie 1939 solicita „un număr de cel puțin 100 de membrii, bărbați, cetățeni români, majori, capi de familie.”
Perioada a fost una complexă atât din punct de vedere politic cât și religios când putem vorbi de un climat de persecuție la adresa bisericilor evanghelice. Cu toate acestea, în 10 februarie 1940, baptiștii vor obține recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări, a României Mari.
Farul Creștin, Nr. 6 / 1939, 11 februarie
„La 14 decembrie 1938, toate bisericile baptiste din România au fost închise și sigilate”, consemnează Alexa Popovici în Istoria baptiștilor…
La 21 februarie 1939, la trei săptămîni de la numirea lui Nicolae Zigre ca ministru, acesta a primit vizita unei delegații baptiste compuse din Ioan R. Socaciu, Ioan Cocuț, Lucașa L. Sezonov, Marin Dumitrașcu și Dănilă Pascu. Aceștia au înmînat un memoriu cu plîngerile baptiștilor din toată țara și o cerere pentru deschiderea bisericilor baptiste.
La 31 martie 1939 au fost redeschise bisericile baptiste.
Dar decizia Ministerului Cultelor din iulie 1939 i-a încadrat pe baptiști în rîndul asociațiilor religioase, impunîndu-le anumite condiții care trebuiau îndeplinite pînă în 12 octombrie pentru a obține autorizația ministerială, altfel bisericile urmau să fie declarate ilegale și închise.
„La 12 octombrie 1939, bisericile au fost închise în cea mai mare parte, fiindcă nu aveau la acea dată…
Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult
Partajează asta:
Maxima zilei – 10 august 2015
Puține lucruri sunt în istoria omenirii mai zguduitoare ca suferințele martirilor.
Sandu Pavel
Partajează asta:
Maxima zilei – 8 august 2015
Contează omul, viața lui, drepturile lui de bază și libertatea. Acestea sunt comori care trebuie aparate cu orice preț.
Lech Walesa
Partajează asta:
Bisericile, locașuri sacre și scumpe, sunt închise și sigilate, iar cârciumile sunt deschise
Perioada dictaturii personale a regelui Carol al II-lea (1938-1940) și apoi cea a regimului Antonescu (1940-1944) a fost una de persecuții la adresa creștinilor evanghelici din toate provinciile Regatului Român și mai cu seamă pentru cei din Basarabia. Nici cei din Vechiul Regat nu au scăpat de persecuții după cum relevă și documentul la care ne mă voi referi în continuare.
Astfel, în 9 septembrie 1939 ministrul Cultelor și Artelor, Radu Budeișteanu, semnează trei decizii ministeriale cu implicații majore asupra libertății religioase. După apariția acelor decizii ministeriale, conducătorii baptiști, la nivel central sau local, alături de reprezentanții altor grupări religioase au făcut memorii la Conducătorul Statului, generalul Ion Antonescu. Un astfel de memoriu este și cel al Comunității Baptiste Române din Brăila[1], prin care aceasta protestează împotriva deciziei ministeriale nr. 42.353 din 9 septembrie 1940, decizie care prevedea la articolul 1 desființarea asociațiilor religioase și sectelor, iar la punctul 2 închiderea tuturor caselor de rugăciune ale acestora.
Memoriul Comunității Baptiste Române din Brăila din 15 septembrie 1940, al cărei președinte era Luca Sezonov, menționa următoarele:
„Prin închiderea caselor de rugăciuni se răpește credincioșilor creștini baptiști cel mai elementar drept de viață: libertatea de a se închina lui Dumnezeu potrivit cu convingerile lor”[2].
În cadrul acestui protest se remarcă punctul 7 prin hilarul situației la care face referire. Parafrazând plângerea pe care baptiștii din Brăila o adresează generalului Ion Antonescu putem spune că bisericile sunt închise, în timp ce cârciumile sunt deschise.
„E o nedreptate și adâncă mâhnire pentru noi românii credincioși baptiști să ne privim casele de rugăciune, locașuri sacre și scumpe, închise și sigilate, în timp ce cârciumile și sistemele ateiste sunt libere”[3]. (subl. .n. M.S.)
O notă în manuscris de pe document, datată 29.IX.1940, menționează că s-a revenit asupra deciziei de care se plâng semnatarii acestui memoriu. Într-adevăr, acest lucru se întâmplase în data de 19 septembrie 1940 prin Decizia Nr.43.931/1940 semnată de noul Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educațiunii Naționale, al Cultelor și Artelor, Profesorul Traian Brăileanu, care suspenda aplicarea deciziilor ministeriale nr. 42.352 și 42.353 din 9 septembrie 1940.
[1] ANIC, fond PCM, dosar nr. 361/1940, ff. 134-135, apud Viorel Achim, Politica regimului Antonescu …, doc. 11, pp. 219-221.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
Istorie Evanghelica 