Ruben Ologeanu :Doamna Alina Mungiu Pippidi și banii norvegienilor
Săptămâna trecută doamna Alina Mungiu Pippidi a scris un articol în care realiza o legătură între protestele pentru familia Bodnariu și manipularea Rusiei. Scopul era, în opinia doamnei Pippidi, acțiuni împotriva Occidentului. Printre răspunsurile pe care persoane din mediul evanghelic sau din afara acestuia l-au dat articolului menționat voi publica acum articolul lui Ruben Ologeanu.
Răspunsuri au mai oferit Emanuel Conțac și Ioan Brie, Viorel Iuga, dar și Dorin Dobrincu. Acesta din urmă într-un comentariu scurt și concis pe Facebook. Cu siguranță au mai fost și alte răspunsuri, dar pe cele menționate le-am citit integral și mi-au rămas în minte.
Un articol interesant despre acest subiect a scris și Teofil Stanciu din Oradea.
Articolul lui Ruben Ologeanu încearcă să atragă atenția asupra unor derapaje. În ceea ce privește derapajele din media românească am citit un articol interesant pe portalul celor de la Deutsche Welle în care Horațiu Pepine, autorul articolului, menționa că atunci când sunt probleme sau se dorește discreditarea unor acțiuni se face trimitere la Rusia. Se asociază acțiunea respectivă cu interesele Moscovei cu consecințe grave uneori la nivelul mentalului colectiv.
În dezbaterea publică românească, Rusia ocupă o poziție privilegiată. Lăsând la o parte analizele politice și strategice profesioniste (infime ca număr), presa e invadată de numeroase demascări ale propagandei rusești, care ar fi reușit să se infiltreze în cele mai ascunse cotloane ale vieții publice din România și Europa occidentală.
În ceea ce privește cazul Bodnariu trebuie precizat foarte clar că poziția exprimată de doamna Alina Mungiu Pippidi nu este conformă cu realitatea, evanghelicii din România sau diaspora sunt pro occidentali și nu pro ruși.
Iată mai jos articolul integral al lui Ruben Ologeanu publicat pe blocnotes.ro și preluat cu permisiunea autorului
Nu am pus la îndoială raționamentul și buna credință a doamnei Alina Mungiu Pippidi nici când a pus pe hârtie piesa Evangheliștii, nici săptămâna trecută când a înfierat cu dușmănie campaniile împotriva deciziei Barnevernet de a lua în mod abuziv copiii familiei Bodnariu și ai altor familii. Dar de data aceasta aserțiunile doamnei Alina Mungiu Pippidi au stârnit o stare de uluire rar întâlnită.
Doamna anterior menționată susține cu subiect și predicat că toate mitingurile acestea sunt organizate de Putin și au drept scop destabilizarea Occidentului. Cu alte cuvinte, miile de oameni din diferite părți ale țării și ale lumii sunt adunați sub comanda lui Putin pentru a deturna democrația Occidentală spre o societate totalitară. Argumentul suprem al doamnei Alina Mungiu Pippidi este faptul că lozincile „sunt printate color și într-o engleză impecabilă.” Ori, se știe, singurii vorbitori de engleză impecabilă și singurii deținători de imprimante color sunt, evident, rușii.
Este dreptul autoarei să lanseze ipoteze în stânga și în dreapta, dar când face acest lucru pe o platformă finanțată de organizația Vellenes Fellesorganisasjon din Norvegia, parcă ipotezele domniei sale nu mai sunt atât de credibile și nici de bună credință. Și nici ale lui Moise Guran când vine vorba despre cazul Bodnariu aflat în aceeași postură. Dar cel puțin cel din urmă nu este atât de vocal pe tema enunțată.
Ar mai fi și alte lucruri de zis, dar mă sună Putin.
Cristian Câmpeanu – Presa este liberă atunci când se confruntă cu abuzurile statului

Presa este liberă atunci când se confruntă cu abuzurile statului, nu când este în cârdășie cu statul social-democrat pentru a ascunde realitățile incomode.
Cristian Câmpeanu
http://inliniedreapta.net/jurnal/progresism-si-democratie-norvegiana/
Un punct de vedere privind dezbaterea „Cazul Bodnariu – de la ei la noi”

Duminică, 31 ianuarie 2016, Biserica Baptistă Adonai din București a organizat o dezbatere privind educația și drepturile copilului în România contemporană.
Au participat la această dezbatere: Dr. Octavian Baban – teolog, Denis – Roxana Gavrilă – jurist, Dr. Alexandru Vlașin – specialist în asistență socială, Dr. Marius Silveșan – istoric. Moderator a fost Dr. Costel Ghioancă – pastorul Bisericii Adonai. În sală au fost în jur de 60-70 de persoane interesate de acest subiect printre aceștia și jurnalistul evanghelic Alin Cristea din Oradea.
Dezbaterea a fost una multifațetată și interesantă prin opiniile exprimate de specialiști în teologie, drept, asistență socială și istorie. Referirile la cazul Bodnariu au fost doar tangențiale.
Octavian Baban, pastor și profesor universitar, a prezentat punctul de vedere al unui teolog. A prezentat punctul de vedere al Bibliei privind educația copiilor. Au fost exprimate cu această ocazie gânduri frumoase și profunde. Concluzia a fost aceea că este nevoie o disciplinare a copiilor (a nu se confunda cu bătaie) realizată cu dragoste și înțelepciune.
În calitate de jurist, Roxana Gavrilă a avut intervenții documentate prin prezentarea legislației românești privitoare la drepturile copiilor, la drepturile și obligațiile părinților. Au fost avute în vedere și sancțiunile pe care le prevede legea în cazul protecției copiilor. Participanții, dar și cei care au urmărit transmisia live realizată de Prodocens Media au putut observa faptul că există similitudini între legislația românească și cea norvegiană privitoare la drepturile copiilor. Evident că există și diferențe, dar dezbaterea nu s-a concentrat pe aceste aspecte. Cert este că și legislația românească are prevederi referitoare la drepturile copiilor, dar nu avem încă pârghiile, instrumentele de aplicare a acestora. Abuzuri au loc și în România fiind nevoie de o mărire a capacității instituționale pentru un răspuns promt și adecvat la astfel de probleme. Legislația există aceasta trebuind respectată și aplicată. Roxana Gavrilă în calitate de jurist a evidențiat faptul că și legislația românească prevede interzicerea pedepsirii copiilor.
Dovezile au venit din diferitele legi, din Constituție sau Codul Penal.
De la cadrul juridic trecem la cel al asistenței sociale, a modului în care efectiv instituțiile cu atribuții în domeniu intervin în cazurile sociale. Dr. Alexandru Vlașin, profesor universitar și specialist în asistență socială, a evidențiat cazuri în care instituțiile abilitate intervin. Acesta a făcut referire și la cazurile în care a lucrat cu copiii străzii, iar unii dintre aceștia i-au spus că nu le arată dragoste. Contrariat a aflat că pentru acei copii proveniți de la case de copii dragostea era percepută prin aplicarea bătăii. Nu ne iubiți pentru că nu ne bateți a fost reproșul pe care aceștia l-au adus. A fost nevoie să le explice că dragostea nu înseamnă bătaie. Un asistent social, cu atât mai mult cu cât are o reală cu Dumnezeu se va dedica muncii sale și va transmite dragostea primită de la Creator și către copii.
Cea de-a patra poziție a fost exprimată de mine în calitate de istoric. Am adus în discuție aspecte legate de educația religioasă în perioada comunistă și modul în care aceasta a fost reglementată de către stat. Am făcut trimitere și la cartea lui Eric Vogelin, Religiile politice pentru că sistemul comunist are caracteristicile unei religii politice. Prin urmare, bătălia nu se mai să doar sub aspect legislativ, sub aspect formal, ci la nivel de mental. O bătălie pentru controlarea minții oamenilor. Am vorbit de un control al educației religioase nu numai la nivelul general al societății, ci și în mod particular în biserici (referire în special la cele evanghelice). Printre întrebările care mi-au fost puse au fost și două care au suscitat un interes mai mare. Prima dintre ele s-a referit la democratie, concret dacă ne putem referi la acest sistem politic în termeni de religie politică. Am răspuns că nu m-am gândit la această asociere, dar într-o anumită măsură putem vorbi, chiar dacă caracteristicile față de comunism sunt diferite.
Cea de-a doua întrebare s-a referit la ciclicitatea istoriei. Ne mai putem confrunta în România cu aspecte din perioada comunistă ? Este posibil, dar acum avem exercițiul democratic, putem protesta, veghea ca astfel de lucruri să nu se mai repete.
Ca un gând final pot spune că dezbaterea a fost interesantă, dar și utilă. Fiecare dintre participanți a căutat să argumenteze cu puncte de vedere din domeniul de autoritate fără a se lansa în acuzații la adresa vreunei persoane sau instituții.
Marius Silveșan
Cazul Bodnariu, de la ei la noi – O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară
În seara aceasta voi fi prezent la această dezbatere despre educația copiilor.

http://bisericaadonai.ro/eveniment-cazul-bodnariu-de-la-ei-la-noi-31-01-2016/
O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară
Invitați:
Denis-Roxana Gavrilă, jurist
Dr. Marius Silveșan, istoric
Dr. A. Vlașin, specialist asistență socială
Dr. O. Babam, teolog
Locul: Biserica Adonai București
Adesa: Calea Crângași, nr 87, sec 6, București, et4 (Itaoul Center)
Evenimentul va fi transmis live de prodocensmedia.ro
Duminică, 31 ianuarie 2016, începând cu ora 17.30, voi participa la o discuție interesantă despre educarea copiilor într-o societate seculară. Evenimentul va fi moderat de către pastorul Costel Ghioancă, iar la discuție vor mai participa oameni cu experiență în drept, asistență socială și teologie. Eu voi face referiri la perioada comunistă și la relația biserică – stat cu accent pe aspectele educaționale.
Marius Silveșan, „Identitatea baptistă și comunismul în România” în volumul Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism, Polirom, Iași, 2015
La Editura Polirom din Iași a apărut de curând volumul Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism avându-i ca și coordonatori pe Cosmin Budeancă și Florentin Olteanu. Îmi exprim și pe această cale gratitudinea pentru munca depusă și interesul arătat în direcția pregătirii simpozionului și a editării acestui volum către toți cei implicați.
Prin intermediul acestui studiu ne propunem să abordăm interacțiunea dintre baptiști și comunismul din România. Avem în vedere modul în care baptiști își definesc identitatea, dar și modul în care aceasta a fost percepută de către comunism ca sistem ideologic, dar și de către reprezentanții comunismului românesc.
Pentru abordarea acestor subiecte prezentăm în partea de început informații despre originea baptiștilor având în vedere rădăcinile și crezurile acestora. Pornind de aici avem în vedere aspecte care privesc modul în care baptiștii își definesc identitatea precum și de valorile pe care le promovează. Interacțiunea baptiștilor cu comunismul în România este tratată prin prisma valorilor baptiste și valorilor comuniste, evidențiind faptul că aveau valori divergente, dar și valori comune cu un mod diferit de transpunere a acestora în viața comunității. Am considerăm, de asemenea, relevant să prezentăm modul în care erau percepuți baptiștii de către comunism din punct de vedere ideologic, cât și practic, referindu-ne în acest ultim caz la modul în care era înțeles baptismul ca doctrină religioasă, precum și credincioșii baptiști de către cei care transpuneau în practică ideologia comunistă.

Bogdan Emanuel Răduţ – La Est de libertate… se află lipsa ei

Note de lectură
a romanului La est de libertate de Cătălin Dupu
Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la Occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti). Americanii au venit (vizita lui Richard Nixon, august 1969), dar n-au adus cu ei libertatea.
Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi un loc de tranzit spre lumea liberă. Tito devenise astfel un paria al blocului comunist. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.
Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman. Aceste amănunte oferă lucrării aspectul unui roman istoric.
Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America, în favoarea celei de-a doua.
Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.
Craiova,
22 ianuarie 2016
Cazul Bodnariu, de la ei la noi – O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară

http://bisericaadonai.ro/eveniment-cazul-bodnariu-de-la-ei-la-noi-31-01-2016/
O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară
Invitați:
Denis-Roxana Gavrilă, jurist
Dr. Marius Silveșan, istoric
Dr. A. Vlașin, specialist asistență socială
Dr. O. Babam, teolog
Locul: Biserica Adonai București
Adesa: Calea Crângași, nr 87, sec 6, București, et4 (Itaoul Center)
Evenimentul va fi transmis live de prodocensmedia.ro
Duminică, 31ianuarie 2016, începând cu ora 17.30, voi participa la o discuție interesantă despre educarea copiilor într-o societate seculară. Evenimentul va fi moderat de către pastorul Costel Ghioancă, iar la discuție vor mai participa oameni cu experiență în drept, asistență socială și teologie. Eu voi face referiri la perioada comunistă și la relația biserică – stat cu accent pe aspectele educaționale.
Statul roman și biserica

Devenind creștin, statul roman s-a mulțumit să înglobeze în componența sa biserica, rămânând mai departe un stat păgân în foarte multe din manifestările sale.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 107
Integrarea bisericii în structurile statului nu-l face creștin. Reflecția lui Dostoievski este valabilă atât pentru Roma sau Bizanț, cât și pentru oricare alt stat, inclusiv România.
Maxima zilei – 23 decembrie 2015

Libertatea ni s-a înfățișat mai întâi în gri.
Iar pe urmă a trebuit să ne străduim să-i înțelegem progresiv culorile.
Nu am pus la îndoială raționamentul și buna credință a doamnei Alina Mungiu Pippidi nici când a pus pe hârtie piesa Evangheliștii, nici săptămâna trecută când a înfierat cu dușmănie campaniile împotriva deciziei Barnevernet de a lua în mod abuziv copiii familiei Bodnariu și ai altor familii. Dar de data aceasta 











