Zenovie Pâclișanu, Biserica și Românismul
Lăpugean Emanuel-Zaharia, recenzie a cărții lui Zenovie Pâclișanu, Biserica și românismul, Cluj-Napoca: Galaxia Gutenberg, 2005.
Zenovie Paclisanu, preot greco-catolic, s-a născut în anul 1886 în comuna Straja din județul Alba. Face studiile
teologice la Blaj iar specializarea la Institutul Catolic Augustaneum din Viena, unde obține și doctoratul. De-a lungul vieții, a ocupat funcții importante, de la Director al Bibliotecii Centrale din Blaj, până la rangul de prelat Papal, iar mai apoi a fost numit în funcția de vicar general mitropolitan al credincioșilor Greco-Catolici din Muntenia, Oltenia și Moldova. În anul 1958 a murit în mâinile celor care îl torturau.
În cartea sa, Biserica și Românismul, autorul prezintă un studiu istoric bine documentat cu privire la credința creștină de pe meleagurile României, starea bisericească românească, condițiile de desfășurare a vieții mănăstirești, prezentând unele detalii importante, și accentuând puternic “durerea” sa, și de altfel o dilemă bisericească națională: “De ce România este o țară Creștină de credința Ortodoxă și nu Catolică?”
El prezintă lipsa de statornicie a Credinței românești, datorată influențelor slavonice, iar mai apoi grecești. România nu dispunea de cărți scrise în limba națională, singurele cărți liturgice de care dispunea fiind cărți în limbi slavonești, fiindcă nu aveau posibilitatea de a aduce cărți grecești din Constantinopol sau cărți latinești din Roma. Astfel a fost introdusă în lumea bisericească românească, limba Slavonă, care a stăpânit viața românească intelectuală.
Autorul scoate la iveală însă și alte variante ale folosirii limbii Slavone în slujba bisericească românească, și nu își impune crezul său, el insistând mult pe acest subiect, deoarece îl consideră vital pentru evoluția credinței creștine în România, dar și evoluția țării întregi.
Prin prezentarea cronologică a ideilor, autorul nu uită să puncteze și apariția primelor mitropolii din Muntenia și Moldova (sec. al XIV-lea), mitropolii care urmau situația ierarhică din Constantinopol. Dezamăgirea autorului este dată și de influența puternică pe care grecii au exercitat-o după slavonism asupra României.
Citând istoria, autorul afirmă că între secolele XVII-IXX Biserica românească a cunoscut foarte puternic extinderea grecismului. Lideri religioși greci au invadat România, și numărul clericilor greci așezați în țările Române fiind, metaforic vorbind, fără sfârșit. Problema grecismului era că ei se manifestau într-un mod deloc biblic. Mărturiile spun că ei erau lacomi și hrăpăreți, nu se însuflețeau deloc pentru idealurile și cultura românească, aceasta având de suferit enorm de mult, deoarece neamul românesc nu trăgea niciun folos din monasticism. Alte mărturii susțin că stareții aveau averi private, făceau negoțuri, practicau camăta, stăteau în afara mănăstirii, primeau măicuțe în mănăstiri, primeau în interior persoane care nu erau călugărițe, foloseau documente false pentru câștigarea de averi, etc.
Românii ajunseseră să fie indignați de atitudinea grecilor. Ei credeau că mănăstirile au fost centre puternice culturale din care ieșea lumina asupra neamului; însă atunci când s-au uitat cu băgare de seamă, în loc de muncă culturală spornică și febrilă, și în loc de idealism creștinesc, s-a găsit exact opusul, și anume întuneric și o ignoranță înspăimântătoare.
De la o asemenea conducere de mănăstiri, cultura românească nu putea să aștepte prea mult. Astfel, de-a lungul istoriei au fost multe încercări de a scoate egumenii (stareții) greci, și de a româniza mănăstirile, multe dintre încercări fiind eșuate datorită gradului ridicat de incultură. Aceasta era o problemă asupra tuturor regiunilor românești: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Muntenia, Dobrogea.
Chiar dacă într-un final România a scăpat de conducerea grecească din cadrul mănăstirilor, aceștia au lăsat urmări, iar România de astăzi trebuie să le sufere și să le poarte consecințele. Autorul încheie cartea sa într-un mod optimist, afirmând că DA!, Biserica Românească va fi una adevărată așa cum trebuie, după rânduiala lui Isus Hristos.
Partajează asta:
Lista candidatilor la Primaria Capitalei si sectoare
18 candidati s-au inscris in cursa pentru functia de primar general al Capitalei. Cele mai cunoscute nume sunt: independentul Sorin Oprescu, actualul primar al Capitalei, Silviu Prigoana – PDL, Anghel Iordanescu (UNPR), George Becali (PNG), Irinel Columbeanu (PPPS) si ONG-istul Nicusor Dan, independent. La primariile de sector lupta se da intre: sectorul 1- 11 candidati; sectorul 2 – 16, sectorul 3 – 18 candidati, sectorul 4 – 16 candidati; sectorul 5 – 21 candidati si sectorul 6 – 19 candidati. Vezi listele complete.
Primaria Capitalei
– Irinel Adrian Columbeanu – Partidul Popular si al Protectiei Sociale (PPPS);
– Constantin Cojocaru – Patridul Poporului (PP);
– Alexandru Vladu – Alianta Partidul Popular European si Democrati Europeni;
– Petrica Dima – Partidul Socialist Roman;
– Anghel Iordanescu – Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR);
– Sorin Oprescu – independent sprijinit de USL;
– Constantin Ionescu – Partidul Social Democrat al Muncitorilor;
– Silviu Prigoana – PDL;
– Petre Popeanga PRM;
– Horia Vasile Mocanu – Partidul Poporului Dan Diaconescu;
– Nicusor Dan, independent;
– George Becali – PNG;
– Vasile Lincu – Uniunea Ecologistilor din Romania;
– Florin Dobrescu – Totul pentru Tara;
– Ioan Ionita Todosiu – Alianta Socialista;
– Ionut Georgescu – Partidul Ecologist Roman;
– Nicolae Roman – Partidul PRODEMO;
– Adrian Grigore – Partidul National Democrat Crestin.
Sectorul 1
– Andrei Ioan Chiliman – USL;
– Theodor Paleologu – PDL;
– Liviu Goncea – UNPR;
– Mihai Alexandru Iorgulescu – PPDD;
– Victor Dan Dumitrescu – Partidul Ecologist Român;
– Ovidiu Ioan – PPPS;
– Emil Marian Nae – PSR;
– Denes Aron – UDMR;
– Cristian Marius Bălăneanu – Partidul Totul pentru Tară;
– Cristian Traşcă – PP;
– Gabriel Tiberian – PRM.
Sectorul 2
– Neculai Ontanu – UNPR;
– Cristian Florin Gheorghe – Partidul Verde;
– Dumitru Ion – Partidul Socialist Roman;
– Dragos Vasile Frumosu – USL;
– Catalin Lucian Iliescu – PDL;
– Marin Badea – Alianta Socialista;
– Elena Militaru – Uniunea Ecologista din Romania;
– Radu Mihai Popa – PPDD;
– Ionel Chircu – PNDC;
– Marin Stoica – PSDM;
– Nicolae Varbanciu – PPPS;
– Petre Chirica – PNG;
– Petre Raducanu – PRM;
– Bogdan Andrei Mustata – Forta Civica;
– Radu Balaban – Partidul Ecologist din Romania
– Iulia Ichim – PPLC;
Sectorul 3
– Liviu Negoita – PDL;
– Robert Sorin Negoita – USL;
– Iulian Popescu Dumitru – UNPR;
– Gheorghe Ovidiu Emil Stoenescu – PPPS;
– Florian Cristache – Partidul „Totul pentru tară”
– Ilie Pepenel – Forta Civică;
– Matei Cristiana – Partidul Național Democrat Crettin;
– Tudor Florian Ivan – Partidul Social Democrat al Muncitorilor;
– Cornelia Lalu – Partidul Verde;
– Cristian Ciocea – Partidul Poporului;
– Ion Uta – Uniunea Populară Social Creștină;
– Ruxandra-Georgeta Lungu – Partidul România Mare;
– Illyes Marton – Uniunea Democrată Maghiară din România;
– Cătălin Zamfira – Partidul Poporului Dan Diaconescu
– Gheorghe Mazilu – Partidul Socialist Român;
– Mihaela Zorzini – Partidul Alianta Socialistă
– Dragos Eugen Gasca – Partidul Uniunea Ecologistă din România;
– Gabi Parpala – Partidul Noua Generatie Crestin Democrată;
Sector 4
– Cristian Popescu Piedone – USL;
– Sulfina Barbu – PDL;
– Ghita Richard Vicentiu – PPDD;
– Razvan Valentin Costache – UNPR;
– Florian Udrea – PPPS;
– Ion Sarbu – PAS;
– Mihai Caciula – Partidul Verde;
– Cornel Costea – Forta Civica;
– Iosif Eugen Vucicu – Partidul Uniunea Ecologista din Romania;
– Marinica Bunea – Partidul Poporului;
– Nicolae Apostolescu – Partidul Social Democrat al Muncitorilor;
– Mariana Serban – PRM;
– Adonis Cezar Mihalache – Partidul National Democrat Crestin;
– Sorin Cristian Nica – PER;
– Gheorghe Ursa – Partidul” Totul pentru tara”.
– Filip Cristian Titian – independent.
Sectorul 5
– Ioan Dinu – PSDM;
– Corin Romanescu – UNPR;
– Marin Razvan Catana – PSR;
– Aurel Catalin Stochita – independent;
– Luminita Erchid – Partidul Verde;
– Mihai Cristian Atatasoaei – PDL;
– Daniel Schmid – PPDD;
– Marian Vanghelie – USL;
– Mugur Mihaescu – independent;
– Ioan Chiru – Partidul Poporului;
– Mihai Hrynaruk – Partidul Alianta Socialista;
– Ilie Gramescu – Uniunea Ecologista;
– Adrian Edu – Partidul Roman European;
– Laurentiu Iordache Sile – Partidul Totul pentru Tara;
– Ioana Rusu – PPPS;
– Florin Rusu – PMDC;
– Attila Banyai – UDMR;
– Nicusor Gigirtu – PRM
– Sorina Stefania Constantin – Partidul Forta Civica;
– Bogdan Alexandru Capota – PNG;
– Adrian Stoica – Partidul Ecologist Roman;
Sectorul 6
– Constantin Cristian Poteras – PDL;
– Ilie Gheorghe Vasile Cornel – PPPS;
– Stefan Badara – Partidul Poporului;
– Stefan Florescu – Independent;
– Constantin Tomescu – UNPR;
– Gheorghe Balean – Partidul Socialist Roman;
– Rares Serban Manescu – USL;
– Bogdan Nicolae Constantin Bratu – Partidul Uniunea Ecologista din Romania;
– Nicolae Petre – PNG;
– Adrian Popescu – PRM;
– Cristinel Eftimie – PPDD;
– Viorel Danut Constantin – PSDM;
– Sergiu Fendrihan – Forta Civica;
– Josef Bencze – UDMR;
– Alexandru Onofrei – Partidul Totul perntru Tara;
– Natalia Solomon – Partidul Alianta Socialista;
– Mihai Popescu – Partidul Ecologist Roman;
– Romeo Parhon – PNDC;
– Sorina Hanea – Partidul Verde.
Candidaturile pentru alegerile locale s-au putut depune pana marti, la ora 24.00. Fiecare candidatura poate fi contestata in termen de 48 de ore de la afisare.
Partajează asta:
A apărut volumul Sfârșitul regimurilor comuniste: cauze desfășurare, consecințe
După două decenii de la căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, deschiderea arhivelor şi libertatea de utilizare a unor surse alternative de documentare oferă specialiştilor în domeniul istoriei recente posibilitatea de a reconstitui evenimente petrecute în perioada totalitară şi de a elabora analize complexe. Cauzele, desfăşurarea şi consecinţele prăbuşirii regimurilor comuniste, atât în România cât şi în plan internaţional, sunt câteva din temele importante ale istoriei recente, destul de puţin cunoscute, şi care pot oferi chei de înţelegere a realităţilor prezente. Astfel, cele studii 27 de studii din acest volum reprezintă o contribuţie la cunoaşterea realităţilor istoriei recente din România şi din alte state care au cunoscut regimuri comuniste.
Volumul conţine lucrări prezentate la ediţia a IV-a a Simpozionului internaţional care a avut loc la Făgăraş-Sâmbăta de Sus în perioada 25-27 Iunie 2009 şi a apărut cu sprijinul Fundaţiilor Konrad Adenauer şi Aspera.
Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul volumului:
CUPRINS
Cuvânt înainte
SFÂRŞITUL REGIMULUI COMUNIST ÎN ROMÂNIA. CAUZE, DESFĂŞURARE ŞI CONSECINŢE
Doina Jela
De ce s-a prăbuşit regimul comunist şi cum s-ar fi putut oare să nu se întâmple acest lucru?
Mircea Stănescu
Relaţiile româno-sovietice de la Masa rotundă poloneză până la căderea comunismului în Europa de Est
Floarea Dobre, Luminiţa Banu
Reflectarea în documentele Securităţii a impactului programului de sistematizare a mediului rural (1989)
Ilie Gherheş, Mihaela-Cristina Tusluc
Petrova Maramureşului, 16 ianuarie 1989. Un moment de rezistenţă împotriva sistematizării ceauşiste
Florian BANU
Noiembrie 1989 – plecarea din România a Nadiei Comăneci – ultima lovitură de imagine dată regimului Ceauşescu
Elena Gherman, Liviu Ţăranu
Câteva consideraţii pe marginea evoluţiei economiei româneşti în ultimul deceniu comunist
Raluca Nicoleta Spiridon
Viaţa cotidiană şi starea de spirit a populaţiei premergătoare imploziei sistemului comunist din România în decembrie 1989 – Aspecte din dosarele Securităţii
Mihaela Toader
Exilul românesc şi Revoluţia din decembrie ’89
Cristina Roman
Prăbuşirea regimului comunist şi începuturile democratizării societăţii româneşti (1989-1992)
Cosmin Budeancă
„Între două patrii”. Percepţia românilor asupra etnicilor germani emigraţi din RomâniaISTORIA COMUNISMULUI ÎN POSTCOMUNISM
Alexandra Bogdanovici
Deportarea sârbilor în Bărăgan
Vladimir Lj. Cvetković
Tratativele privind rezolvarea incidentelor de graniţă din Timişoara în 1953 şi impresiile delegaţiei iugoslave cu privire la realitatea românească
Liliana Corobca
Desfiinţarea cenzurii comuniste româneşti (D.G.P.T.) în anul 1977*
Marius Silveşan
Relaţia dintre Biserică şi Stat în România comunistă. Studiu de caz: Alegeri la comunitățile baptiste în 1975*
Denisa Florentina Bodeanu
Informatorii din Cultul Baptist între 1979-1989*
Jánosi Csongor
Cariera unui ofiţer de Securitate. Ungváry József în documentele de arhivă şi în memoria colectivă
Antonovici Valeriu
Munca patriotică în Republica Socialistă România – Dacă-i ordin, cu plăcere!
Gabriel Catalan
Reflectarea evenimentelor din decembrie 1989 din România în manualele şcolare de istorie
Dragoş Carciga
Comunismul şi Muzeologia. O cercetare criticăCOMUNISM ŞI POSTCOMUNISM PE PLAN INTERNAŢIONAL
Larisa Turea
Consideraţii privind meandrele memoriei culturale şi colective (cu referire la schimbările de mentalitate induse de înfometarea populaţiei din R.S.S. Moldovenească în 1946-1947)
Ion Xenofontov
Mişcarea naţională din R.S.S. Moldovenească în istoriografie: premise, evoluţie, consecinţe
Lidia Prisac
Problema naţională în R.S.S. Moldovenească în contextul restructurării gorbacioviste
Eduard Boboc
Colapsul sistemului totalitar sovietic şi dezintegrarea U.R.S.S.
Mihai Croitor, Sanda Borşa
Deng Xiaoping şi limitele reformismului chinez
Boštjan Kolarič
Căderea regimurilor comuniste în Iugoslavia şi consecinţele asupra Sloveniei
Maria Dermendzhieva
Darzhavna Sigurnost (Securitatea bulgară din perioada comunistă) şi noile servicii de securitate naţională
După cum se remarcă și din parcurgerea cuprinsului, în cadrul acestui volum se regăsesc și două studii privitoare la evanghelicii din România în perioada comunistă.
Primul studiu este al Denisei Florentina Bodeanu (căsătorită Budeancă), cercetătoare la CNSAS care abordează o problemă spinoasă în societatea românească dar și în mediul evanghelic, cea a colaborării personalului de cult cu Securitatea ca instituție de poliție politică.
Cel de-al doilea studiu realizat de mine se bazează pe documente identificate în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte) și tratează alegerile de la comunitatea baptistă Oradea ce au avut loc în anul 1975, precum și cazul Liviu Olah.
Partajează asta:
Când au tipărit ortodocşii „Biblia baptistă”? – un posibil răspuns
Emanuel Conțac lansa începutul lunii septembrie 2011 o întrebare la care voi încerca să răspund prin intermediul acestui articol. În prima parte se regăsește citat articolul lui Emanuel pe care îl puteți accesa apăsând pe link-ul de mai jos.
Nu mai ştiu dacă anul trecut am citit cartea Lidiei Stăniloae (Lumina faptei din lumina cuvântului) despre tatăl ei.
Mi-a rămas, în urma lecturii, o „aşchie mentală”. Prin „aşchie mentală” înţeleg o informaţie măruntă care te intrigă şi pe care ai vrea să o verifici.
Ce am citit atunci la p. 330?
Îmi aduc aminte cum odată [D. Stăniloae] a venit de la Institutul Biblic cu ochii în lacrimi. „Ia mai slăbeşte-mă!” i-a spus directorul de atunci, Verzan, al editurii. „Ia mai termină cu toate cărţile astea! Ce tot vrei să tipăreşti atâtea? Am altceva de făcut acum. Trebuie să scot Biblia baptistă pentru care iau valută. N-ai altă treabă?”
Ştiu că am citit undeva că Vasile Talpoş şi Ioan Bunaciu au făcut la un moment dat demersuri pentru tipărirea Bibliei Cornilescu în ţară. Au fost la Societatea Biblică Britanică şi au adus „filmele”. Dar oare unde am citit?
Îmi poate cineva confirma informaţia? Din păcate, Lidia Stăniloae nu prea datează evenimentele.
La momentul respectiv i-am lăsat două comentarii:
Marius Silvesan Says:
2 septembrie 2011
Ioan Bunaciu vorbește de faptul că în timpul mandatului Hușanu-Talpoș (1984-1988) s-a reușit tipărirea Bibliei în țară. Justinian Marina a solicitat în 1969 (?) cu ocazia vizitei la Londra fonduri pentru tipărirea de biblii în țară. Informația este menționată de George Enache în cadrul unui articol din Ziarul Lumina.Shifu Says:
3 septembrie 2011
Cine a făcut respectivele demersuri? Vasile Taloș sau Vasile Talpoș? Talpoș (și Bunaciu) e mult mai probabil să fi fost în relații cu Verzan decât Taloș. Greu de spus când s-ar fi putut petrece evenimentul cu “Biblia Baptistă” ținând cont că Sabin Verzan s-a ocupat de publicațiile oficiale ale Patriarhiei și ale Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române de prin anii 60 până când a murit în 1997 (dacă bine țin minte).Cel de-al doilea comentariu vine ca răspuns la întrebarea lui Shiftu
Marius Silvesan Says:
4 septembrie 2011
Despre vizita Patriarhului Justinian la Londra în anul 1966, Adrian Nicolae Petcu scrie în articolul ,,Iunie 1966: Vizita patriarhului Justinian Marina în Anglia” publicat în Ziarul Lumina din 16 iunie 2011, următoarele:„Patriarhul român a fost primit inclusiv de regina Elisabeta a Marii Britanii, care i-a oferit în dar un automobil Rolls Royce. Faţă de gestul reginei, patriarhul i-a spus: “Majestate, vă mulţumesc. Sunteţi foarte generoasă, dar sunt informat că sunteţi preşedinta Societăţii Biblice Britanice. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie, care le poartă numele.
Eu am mai mult de 10 ani şi nu am izbutit să am o Biblie. Vă rog, în locul maşinii, daţi-mi hârtie şi materiale de legătorie, ca să pot tipări şi eu Biblia”. Astfel, au fost publicate cele 20.000 de exemplare ale Bibliei de la 1968.”
http://www.ziarullumina.ro/articole;1699;0;58460;0;Iunie-1966-Vizita-patriarhului-Justinian-Marina-in-Anglia.htmlÎn ceea ce priveste „Biblia baptistă” este vorba de tandemul Husanu -Talpos, respectiv presedinte, secretar general (1984-1988). O sa caut locul unde se vb de faptul ca acestia ar fi reusit sa obtina aprobare in anii 80 sa tipareasca Biblia versiunea Cornilescu în țară.
Nu am găsit pasajul din cartea lui Ioan Bunaciu unde se vorbește de faptul că în timpul mandatului Mihai Hușanu ca președinte al Cultului Baptist și Vasile Talpoș ca secretar general (1984-1988) aceștia ar fi reușit să tipărească Biblia în România. Cu toate acestea, văzând astăzi titlul articolului lui Emanuel Conțac, mi-am adus aminte că în cadrul unui mesaj datorat atitudinii BOR față de vânzarea împreună cu ziarul Adevărul a „Bibliei neoprotestante” rostit în luna aprilie 2012 la Biserica Nădejdea, pastorul Vasile Talpoş a relatat succint despre modul în care a reușit să tipărească Biblia, Ediția Cornilescu în România.
Din ceea ce îmi aduc aminte, evenimentul la care făcea referire pastorul Vasile Talpoș a avut loc în preajma vizitei lui Billy Graham în România (1985) sau curând după aceea. Cel puțin demersurile – din câte am înțeles eu – au fost inițiate înainte de vizita evanghelistului american tocmai pentru a folosi vizita acestuia ca pretext în obținerea aprobărilor necesare tipăririi Bibliei în România. Astfel, după ce a apărut ideea tipăririi Bibliei în România, Vasile Talpoș s-a dus la Departamentul Cultelor împreună cu Mihai Hușanu (dacă am reținut bine), unde au avut o serie de discuții cu (sau și cu) directorul Roșianu (?) în cadrul cărora s-a menționat necesitatea tipăririi unei Biblii pe care să o folosească evanghelicii. Pentru a obține aprobarea acesta a invocat interese de stat menționând că în acest fel se dovedea libertatea religioasă pe care România o proclama iar oficialii veniți cu Billy Graham vor putea constata acest fapt.
Următoarea etapă după obținerea aprobării din partea autorităților române a fost aceea de a obține acordul părții engleze. În acest scop, pastorul Vasile Talpoș care cred că la momentul respectiv era vicepreședinte al Federației Baptiste Europene (1985-1987) a zburat la Londra și a avut discuții cu oficialii Societății Biblice Britanice (?), instituție care deținea drepturile de autor asupra versiunii Cornilescu. După ce a primit dreptul de a tipări în țară Biblia acesta a stat o zi pe la ușile funcționarilor de la Societatea Biblică pentru a obține filmele după care putea să o tipărească.
Întors în țară s-a confruntat cu o altă problemă, aceea că baptiştii şi nici ceilalţi evanghelici nu aveau o tipografie proprie, fapt pentru care cea mai bună soluție a fost să apeleze la tipografia Patriarhiei.
Astfel, baptiștii au reușit să-şi tipărească Biblia la ortodocși.
Voi reveni și cu alte informații despre acest subiect atunci când le voi avea..
Cititorii sunt rugați să completeze sau să corecteze informația.
Partajează asta:
ARHIVELE COMUNISMULUI „Primăvara de la Praga“: percepţii sovieto-române (I)
Adunarea poporului, din 21 august 1968. când Ceaușescu a criticat invadarea Cehoslovaciei de către URSS
KGB a folosit ghizii şi traducătorii pentru a afla de la turiştii români ce cred cetăţenii de rând din dreapta Prutului despre invadarea Cehoslovaciei de către URSS, în 1968, criticată dur de Ceauşescu.
Relaţiile sovieto-române devin tensionate la începutul anilor ’60. După retragerea trupelor sovietice din România în 1958, Bucureştiul începe să articuleze treptat o politică independentă în raport cu străinătatea.
Este repusă pe tapet chestiunea basarabeană, iar în presă şi literatură sunt date replici pretenţiilor sovietice cu privire la originea etnică a populaţiei din RSSM şi interpretărilor potrivit cărora Rusia ţaristă a „eliberat” în 1812 provincia pruto-nistreană, iar România ar fi „ocupat-o” la 1918.
CEHOSLOVACIA, 1968: CONTEXT ŞI REPLICA MOSCOVEI
Tensionarea relaţiilor sovieto-române atinge punctul culminant în 1968 în contextul „primăverii de la Praga”. Cehoslovacia avea o industrie dezvoltată înainte ca sovieticii să-i impună regimul comunist, în 1945.
Destalinizarea, lansată oficial de Hruşciov la congresul al 20-lea al PCUS din 1956, nu a cuprins Cehoslovacia decât tangenţial şi relativ târziu, abia de la sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60.
O aripă reformatoare a Partidului Comunist din Cehoslovacia a început, mai ales din 1967, să promoveze insistent un program care avea drept scop democratizarea societăţii cehoslovace şi renunţarea, în timp, la modelul politic comunist. Acest lucru nu avea cum să nu deranjeze Moscova.
Forţele conservatoare cehoslovace au apelat direct la Brejnev, dar acesta, când a văzut cât de dur e criticat Antonín Novotný, prim-secretar al Partidului Comunist cehoslovac, a preferat să accepte alegerea unui lider reformator, Alexander Dubček, la 5 ianuarie 1968.
În aprilie 1968, Dubček a făcut public programul său, care prevedea crearea „socialismului cu faţă umană”, care să fie însoţit de creştere economică (accentul fiind pus pe bunurile de consum în detrimentul versiunii staliniste, bazată pe industria grea), libertatea presei şi a cuvântului, libertatea de circulaţie a persoanelor şi instituirea unui sistem pluripartidist.
URSS a organizat la Bratislava, pe 3 august 1968, o conferinţă a partidelor comuniste şi muncitoreşti, s-a vorbit despre dreptul Moscovei de a interveni în statele din blocul socialist în cazul în care există riscul revenirii „sistemului capitalist” (aşa-numita doctrină Brejnev).
Articolul complet pe http://www.adevarul.ro
Partajează asta:
„Uită de biserică, urmează-l pe Iisus” – capcanele unei soluții simplificatoare
În această săptămână, Newsweek Magazine ilustrează coperta cu imaginea lui Iisus, reprezentat într-o variantă modernă, acompaniat de titlul articolului principal „Uită de Biserică, urmează-L pe Iisus”, scris de Andrew Sullivan. Titlul pare să facă aluzie la tendința creştinilor de a opta pentru o religie casnică, decât una în sânul bisericii, dar de fapt abordează mai multe teme de interes ale creştinătăţii secolului XXI.
Citește continuarea pe site-ul http://www.semneletimpului.ro
Partajează asta:
Pastori si preoti bulgari au fost deconspirati ca agenti ai Securitatii Statului
Comisia parlamentului bulgar responsabilă pentru declasificarea dosarelor foştilor agenţi comunişti, a făcut publice dosarele mai multor pastori cu funcții importante în biserica protestantă bulgară, care au lucrat pentru serviciul Securităţii Statului bulgar din perioada comunistă, scrie Christian Telegraph.
Pavel Ignatov, episcop al Bisericii lui Dumnezeu, cult creştin penticostal, a fost recrutat în 1975 şi a lucrat sub numele de cod „Klisurski”.
Vasil Elenkov, episcop al Bisericii Unite a lui Dumnezeu, a fost recrutat în 1988 şi nu există evidenţe că s-a retras vreodată.
Victor Virchev, director al Uniunii Penticostale între 2006 şi 2010, a fost recrutat în 1983 pentru a spiona creştinii.
Nici în cazul lui nu există dovezi la dosar ale încetării activităţii de spion.
Nikolay Kokonchev, pastor la una dintre cele mai influente biserici penticostale din Varna, a fost recrutat imediat după ce a intrat în funcţie.
În luna ianuarie aceeaşi comisie a publicat dosare declasificate pentru 11 din cei 15 mitropoliți membri ai sfântului sinod al bisericii ortodoxe bulgare,care au fost agenți ai securității comuniste. Cea mai mare parte din mitropoliți au colaborat în cadrul Departamentului 6, care a avut ca sarcină combaterea diversiunii politice.
Istorie Evanghelica 