Arhive categorie: Postcomunism

Mărturie Silvia Tărniceriu (07.10.2012)


Marea problemă, practic insolubilă, avînd în vedere eșecurile repetate ale modernizării românești, este aceea că faliile social-mentalitare existente în societatea noastră sînt atît de evidente încît solidaritatea umană pentru înfăptuirea unor progrese comunitare este inimaginabilă


Marea problemă, practic insolubilă, avînd în vedere eșecurile repetate ale modernizării românești, este aceea că faliile social-mentalitare existente în societatea noastră sînt atît de evidente, încît solidaritatea umană pentru înfăptuirea unor progrese comunitare este inimaginabilă, de unde și probabilitatea ca statul, prin reprezentanții săi autorizați, să se manifeste haotic, discreționar, nedemocratic.

Nu în genunchi!

Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu despre Seminarul Teologic Baptist, Școala de diaconițe, Facultatea de Teologie Baptistă


Europalibera.org: Din vremurile războiului rece. Ivan Deneş vs. Richard Wurmbrand


Document din Arhiva CNSAS

Articolul de față folosește mai multe documente din Arhiva CNSAS si SIE care fac referire la Richard Wurmbrand. Unul din aceste documente este un raport către Direcția I -a a Securității în care apare și numele pastorului Richard Wurmbrand.

Într-un raport pentru Securitate, din aprilie 1972, Ivan Deneş îl etichetează pe pastorul Richard Wurmbrand drept „un element odios”. În acelaşi raport, agentul extern comunică poliţiei politice detalii despre acţiunea de influenţare a lui Gerhard Möckel (1924–2004), pastor evanghelic luteran originar din România, stabilit în Berlinul occidental, asemenea lui Deneş. Tot acolo se precizează că Möckel a înregistrat discuţia cu Deneş pentru a folosi informaţiile furnizate în vederea „demascării” şi „compromiterii” lui Wurmbrand.

http://www.europalibera.org

După ce am citit articolul, unul interesant de altfel, mi-am dat seama care sunt aspectele tratate în cadrul acestui material.

  1. Personajul principal este pastorul luteran Richard Wurmbrand, închis de comuniști timp de 14 ani, care a ajuns ulterior în Occident unde prin intermediul mărturiei, discursurilor și literaturii memorialistice a relatat într-un mod mai mult sau mai puțin obiectiv ceea ce a îndurat în țară.

    În acțiunile sale publice, Wurmbrand s-a dedat deseori la exagerări, la deraieri teologice şi legende inventate pentru a da afirmațiilor sale o credibilitate mai mare.

  2. Datorită acțiunilor sale, Securitatea a căutat diferite mijloace prin care să-l combată. De la acțiuni în presă la persoane cu funcții de conducere în cadrul cultelor religioase din România și chiar încercarea de angajare a lui Ivan Deneș, care a participat la reeducarea deținuților, ca și redactor la Radio Europa Liberă vorbim de modalități și mijloace de denigrare a lui Wurmbrand și influențarea pozitivă a diferitelor personalități și entități din Occident cu privire la imaginea României. De remarcat și faptul că crearea unor legende despre Wurmbarnd au continuat și după Revoluția din Decembrie 1989 prin intermediul presei sau a literaturii memorialistice.

    În jurul lui Wurmbrand s-au ţesut o sumedenie de legende, care, odată cu descătuşarea presei, au fost răspîndite mai ales în perioada post-comunistă prin intermediul unei literaturi memorialistice îndoielnice sau prin articole publicate în ziare care ignorau toate regulile deontologiei jurnalistice. De o largă răspîndire se bucură legenda potrivit căreia Wurmbrand ar fi fost salvat în puşcărie de către muribundul Valeriu Gafencu. În loc s-o folosească el însuşi, Gafencu i-ar fi oferit lui Wurmbrand streptomicina, salvîndu-i astfel viaţa (cf. Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă. Cuvânt înainte de Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, pp. 154-178).

  3. Se amintește și de episodul controversat al salvării de la moarte al lui Wurmbrand cu ajutorul Streptomicinei primită de Gafencu, dar și de cea referitoare la convertirea lui la ortodoxie, ambele respinse de către Mihai Wurmbrand, fiul lui Richard Wurmbrand, fapt care în lipsa unor documente care să dovedească altceva sunt pure speculații și aserțiuni false.

    Într-un volum intitulat, Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu adunate şi adnotate de monahul Moise. Cuvânt înainte de arhiepiscopul Andrei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 171, se susţine că Wurmbrand s-ar fi convertit în detenţie la religia ortodoxă. O aserţiune similară, tot falsă pe care o respinge cu vehemenţă fiul pastorului în 2009, a fost răspîndită şi într-o revistă şi apoi pe internet. Acolo se susţine că ultima dorinţă a pastorului ar fi fost să devină ortodox (cf. Ioana Maria, opinii, în: Formula AS, nr. 730, 2006).

 

Articolul scris de cei de la Radio Europa Liberă se poate citi la adresa http://www.europalibera.org

Prof.Univ.Dr. Otniel BUNACIU și Pr. Dr. Aurel MIHAI la dezbaterea Pluralismul religios contemporan


Marți, 22 martie 2016 Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” și Centrul de Studii și Documentare „Societate, Drept, Religie” au organizat dezbaterea Pluralismul religios contemporan -Bisericile Creștine și Responsabilitatea Socială: Biserica Baptistă din România.

Preiau aici înregistrarea dezbaterii realizată de Prodocens Media. Invitați la această dezbatere au fost Prof.univ. Dr Otniel-Ioan BUNACIU, Pr. Dr. Aurel MIHAI și Dr. Laurențiu TĂNASE în calitate de moderator.

Acad. Dinu C. Giurescu, Trufia de a șterge din memoria oamenilor trecutul. Pe cine supără Istoria românilor !?!


Acad. Din C. Giurescu – foto cotidianul. ro

„Pe cine supără Istoria românilor!?!” este  un articol, un punct de vedere plin de adevăr și de substanță al istoricului Dinu C. Giurescu.

Mulțumim domnule profesor că atrageți atenția asupra unor asemenea derapaje!

Istoricul Dinu C. Giurescu este profesor universitar în cadrul Universității din București și membru al Academiei Române.

Istoricul Dinu C. Giurescu continuă tradiția istorică și istoriografică a familiei reprezentând cea de-a treia generație de istorici. Constantin Giurescu – Constantin C. Giurescu – Dinu C. Giurescu.

Am avut onoarea ca în perioada 2008 – 2011 să-l am ca și coordonator de doctorat.

Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe, Academician Dinu C. Giurescu, Dr. Marius Silveșan, Pastor, Elisei Pecheanu

Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe, Academician Dinu C. Giurescu, Dr. Marius Silveșan, Pastor, Elisei Pecheanu

Iată mai jos articolul domnului profesor publicat de Cotidianul.ro ca reacție la transformările radicale pe care ar urma să le cunoască matetia istoriei în programa școlară preuniversitară.

Elevii sunt invitaţi să-şi anunţe părinţii că, printr-o hotărâre plină de „patriotism“ şi curaj, disciplina Istorie s-ar putea ca pe viitor să se numească Educaţie cetăţenească.

Şi, uite aşa, ne-am întors victorioşi la epoca fericită când Roller coordona manualul „Istoria R.P.R.“ – manual pentru învăţământul mediu. „Fericita“ epocă în care tinerii erau îndreptaţi şi îndrumaţi printr-un manual unic, la reinventarea istoriei potrivit cu noile interpretări de sorginte marxistă.

Mai este vreo diferenţă între atunci şi acum? Da, este, atunci era Istoria Republicii Populare Române, astăzi se numeşte Istorie – clasa a XII-a.Cu îndreptăţire ne întrebăm a cui istorie?

În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învăţământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Şi este aşa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de şcoli.

Regresul este şi mai mare pentru că se renunţă definitiv la studiul Istoriei ca disciplină fundamentală, pe cale de consecinţă şi la români şi a lor istorie ca materie de studiu. Este o hotărâre fenomenală acum când ne apropiem de centenarul Marii Uniri!!!

Dacă la revoluţie Istoria avea 3 ore pe săptămână, azi este o materie secundară, cu o singură oră pe săptămână şi nu mai este materie obligatorie pentru bacalaureat.

Veniţi elevi de azi, de mâine şi dintotdeauna, veniţi părinţi, veniţi profesori, veniţi toţi cei pentru care înseamnă ceva Istoria poporului nostru şi minunaţi-vă de insulta adusă Istoriei naţionale şi eroilor care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru ca românii să trăiască, să răzbească indiferent de vitregiile trecute sau prezente.

În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea.

Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?

POZE: Dezbatere – Cazul Bodnariu: DE LA EI LA NOI


Poze realizate de Alin Cristea la dezbaterea privind educația copiilor într-o societate seculară.

01

*

08

*

09

*

04

*

10

Romania Evanghelica

Vezi articolul original

Ruben Ologeanu :Doamna Alina Mungiu Pippidi și banii norvegienilor


Săptămâna trecută doamna Alina Mungiu Pippidi a scris un articol în care realiza o legătură între protestele pentru familia Bodnariu și manipularea Rusiei. Scopul era, în opinia doamnei Pippidi, acțiuni împotriva Occidentului. Printre răspunsurile pe care persoane din mediul evanghelic sau din afara acestuia l-au dat articolului menționat voi publica acum articolul lui Ruben Ologeanu.

Răspunsuri au mai oferit Emanuel Conțac și Ioan Brie, Viorel Iuga, dar și Dorin Dobrincu. Acesta din urmă într-un comentariu scurt și concis pe Facebook. Cu siguranță au mai fost și alte răspunsuri, dar pe cele menționate le-am citit integral și mi-au rămas în minte.

Un articol interesant despre acest subiect a scris și Teofil Stanciu din Oradea.

Articolul lui Ruben Ologeanu încearcă să atragă atenția asupra unor derapaje. În ceea ce privește derapajele din media românească am citit un articol interesant pe portalul celor de la Deutsche Welle în care Horațiu Pepine, autorul articolului, menționa că atunci când sunt probleme sau se dorește discreditarea unor acțiuni se face trimitere la Rusia. Se asociază acțiunea respectivă cu interesele Moscovei cu consecințe grave uneori la nivelul mentalului colectiv.

În dezbaterea publică românească, Rusia ocupă o poziție privilegiată. Lăsând la o parte analizele politice și strategice profesioniste (infime ca număr), presa e invadată de numeroase demascări ale propagandei rusești, care ar fi reușit să se infiltreze în cele mai ascunse cotloane ale vieții publice din România și Europa occidentală.

În ceea ce privește cazul Bodnariu trebuie precizat foarte clar că poziția exprimată de doamna Alina Mungiu Pippidi nu este conformă cu realitatea, evanghelicii din România sau diaspora sunt pro occidentali și nu pro ruși.

Iată mai jos articolul integral al lui Ruben Ologeanu publicat pe blocnotes.ro și preluat cu permisiunea autorului

Screenshot (4)Nu am pus la îndoială raționamentul și buna credință a doamnei Alina Mungiu Pippidi nici când a pus pe hârtie piesa Evangheliștii, nici săptămâna trecută când a înfierat cu dușmănie campaniile împotriva deciziei Barnevernet de a lua în mod abuziv copiii familiei Bodnariu și ai altor familii. Dar de data aceasta aserțiunile doamnei Alina Mungiu Pippidi au stârnit o stare de uluire rar întâlnită.

Doamna anterior menționată susține cu subiect și predicat că toate mitingurile acestea sunt organizate de Putin și au drept scop destabilizarea Occidentului. Cu alte cuvinte, miile de oameni din diferite părți ale țării și ale lumii sunt adunați sub comanda lui Putin pentru a deturna democrația Occidentală spre o societate totalitară. Argumentul suprem al doamnei Alina Mungiu Pippidi este faptul că lozincile „sunt printate color și într-o engleză impecabilă.” Ori, se știe, singurii vorbitori de engleză impecabilă și singurii deținători de imprimante color sunt, evident, rușii.

Este dreptul autoarei să lanseze ipoteze în stânga și în dreapta, dar când face acest lucru pe o platformă finanțată de organizația Vellenes Fellesorganisasjon din Norvegia, parcă ipotezele domniei sale nu mai sunt atât de credibile și nici de bună credință. Și nici ale lui Moise Guran când vine vorba despre cazul Bodnariu aflat în aceeași postură. Dar cel puțin cel din urmă nu este atât de vocal pe tema enunțată.

Ar mai fi și alte lucruri de zis, dar mă sună Putin.

Un punct de vedere privind dezbaterea „Cazul Bodnariu – de la ei la noi”


Afis-BODNARIU-1

Duminică, 31 ianuarie 2016, Biserica Baptistă Adonai din București a organizat o dezbatere privind educația și drepturile copilului în România contemporană.
Au participat la această dezbatere: Dr. Octavian Baban – teolog, Denis – Roxana Gavrilă – jurist, Dr. Alexandru Vlașin – specialist în asistență socială, Dr. Marius Silveșan – istoric. Moderator a fost Dr. Costel Ghioancă – pastorul Bisericii Adonai. În sală au fost în jur de 60-70 de persoane interesate de acest subiect printre aceștia și jurnalistul evanghelic Alin Cristea din Oradea.
Dezbaterea a fost una multifațetată și interesantă prin opiniile exprimate de specialiști în teologie, drept, asistență socială și istorie. Referirile la cazul Bodnariu au fost doar tangențiale.
Octavian Baban, pastor și profesor universitar, a prezentat punctul de vedere al unui teolog. A prezentat punctul de vedere al Bibliei privind educația copiilor. Au fost exprimate cu această ocazie gânduri frumoase și profunde. Concluzia a fost aceea că este nevoie o disciplinare a copiilor (a nu se confunda cu bătaie) realizată cu dragoste și înțelepciune.
În calitate de jurist, Roxana Gavrilă a avut intervenții documentate prin prezentarea legislației românești privitoare la drepturile copiilor, la drepturile și obligațiile părinților. Au fost  avute în vedere și sancțiunile pe care le prevede legea în cazul protecției copiilor. Participanții, dar și cei care au urmărit transmisia live realizată de Prodocens Media au putut observa faptul că există similitudini între legislația românească și cea norvegiană privitoare la drepturile copiilor. Evident că există și diferențe, dar dezbaterea nu s-a concentrat pe aceste aspecte. Cert este că și legislația românească are prevederi referitoare la drepturile copiilor, dar nu avem încă pârghiile, instrumentele de aplicare a acestora. Abuzuri au loc și în România fiind nevoie de o mărire a capacității instituționale pentru un răspuns promt și adecvat la astfel de probleme. Legislația există aceasta trebuind respectată și aplicată. Roxana Gavrilă în calitate de jurist a evidențiat faptul că și legislația românească prevede interzicerea pedepsirii copiilor.
Dovezile au venit din diferitele legi, din Constituție sau Codul Penal.

De la cadrul juridic trecem la cel al asistenței sociale, a modului în care efectiv instituțiile cu atribuții în domeniu  intervin în cazurile sociale. Dr. Alexandru Vlașin, profesor universitar și specialist în asistență socială, a evidențiat cazuri în care instituțiile abilitate intervin. Acesta a făcut referire și la cazurile în care a lucrat cu copiii străzii, iar unii dintre aceștia i-au spus că nu le arată dragoste. Contrariat a aflat că pentru acei copii proveniți de la case de copii dragostea era percepută prin aplicarea bătăii. Nu ne iubiți pentru că nu ne bateți a fost reproșul pe care aceștia l-au adus. A fost nevoie să le explice că dragostea nu înseamnă bătaie. Un asistent social, cu atât mai mult cu cât are o  reală cu Dumnezeu se va dedica muncii sale și va transmite dragostea primită de la Creator și către copii.
Cea de-a patra poziție a fost exprimată de mine în calitate de istoric. Am adus în discuție aspecte legate de educația religioasă în perioada comunistă și modul în care aceasta a fost reglementată de către stat. Am făcut trimitere și la cartea lui Eric Vogelin, Religiile politice pentru că sistemul comunist are caracteristicile unei religii politice. Prin urmare, bătălia nu se mai să doar sub aspect legislativ, sub aspect formal, ci la nivel de mental. O bătălie pentru controlarea minții oamenilor. Am vorbit de un control al educației religioase nu numai la nivelul general al societății, ci și în mod particular în biserici (referire în special la cele evanghelice). Printre întrebările care mi-au fost puse au fost și două care au suscitat un interes mai mare. Prima dintre ele s-a referit la democratie, concret dacă ne putem referi la acest sistem politic în termeni de religie politică. Am răspuns că nu m-am gândit la această asociere, dar într-o anumită măsură putem vorbi, chiar dacă caracteristicile față de comunism sunt diferite.
Cea de-a doua întrebare s-a referit la ciclicitatea istoriei. Ne mai putem confrunta în România cu aspecte din perioada comunistă ? Este posibil, dar acum avem exercițiul democratic, putem protesta, veghea ca astfel de lucruri să nu se mai repete.
Ca un gând final pot spune că dezbaterea a fost interesantă, dar și utilă. Fiecare dintre participanți a căutat să argumenteze cu puncte de vedere din domeniul de autoritate fără a se lansa în acuzații la adresa vreunei persoane sau instituții.

Marius Silveșan

Maxima zilei – 23 decembrie 2015


(Sursa)

Libertatea ni s-a înfățișat mai întâi în gri.
Iar pe urmă a trebuit să ne străduim să-i înțelegem progresiv culorile.

Teofil Stanciu

Cătălin Dupu – 22 decembrie 1989


Revoluționari într-un camion al Armatei - decembrie 1989 (ro.wikipedia.org)

Un material despre momentul 22 decembrie 1989 și despre însemnătatea acestuia.

În prima parte a acestui material Cătălin Dupu vorbește despre perioada comunistă, despre libertatea care nu era, dar și despre Radio Europa Liberă și Iosif Țon, precum și despre persecuția religioasă fiind amintit aici Richard Wurmbrand.

După această introducere autorul vorbește despre momentul Revoluției române din decembrie 1989 și implicarea unor pastori evanghelici precum Petru Dugulescu.

Partea a treia a acestui material realizează o radiografie a societății românești post decembriste. Acesta este contextul în care Cătălin Dupu adresează o întrebare : Ce facem cu libertatea câștigată?

https://catalindupu.wordpress.com/2015/12/22/22-decembrie-1989/

 

Mihai Ciucă – La despărțirea de Cristi Țepeș


_NIK2142

Cristi Țepeș a fost un jurnalist unic în felul lui. De regulă, jurnaliștii sunt simpli martori ai evenimentelor pe care le relatează. Lor li se cere să stea departe de miza evenimentelor la care asistă, pentru a nu-și pierde obiectivitatea, devenind partizani. Meseria lor e să informeze și atât. Ei nu se implică în desfășurarea lor, nu sunt actori ai situațiilor pe care le relatează. Cristi însă a fost omul care schimba des rolurile. Acum era cu camera și microfonul în mână, acum lăsa camera din mână și era protagonist în evenimentul aflat în desfășurare. Creștinul din el nu-l lăsa să fie doar un spectator, mai ales când simțea că ceva trebuie spus sau făcut.

http://prologos.ro/uncategorized/despartirea-de-cristi-tepes/

Recomand acest articol în primul rând datorită modului în care acesta este realizat, apoi datorită informațiilor furnizate de Mihai Ciucă prin intermediul acestui material. Cel de-al treilea motiv al recomandării se datorează fotografiilor, care la rândul lor pot constitui document istoric, dar și exemplu de profesionalism prin modul în care au fost realizate și editate.

Marius Silveșan în dialog (12) cu pastorul Corneliu Ardelean despre implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimului comunist


În vara acestui an (2015) am avut privilegiul de a avea un dialog cu un om deosebit, domnul Corneliu Ardelean, actualmente pastorul Bethel Romanian Church din Vancouver, Canada. Am ajuns să discut cu pastorul Corneliu Ardelean plecând de la articolul despre Implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimul comunist publicat în Revista Creștinul Azi, Nr. 4/2013, pp. 9-10.

Discuția a pornit cu o prezentare generală, iar apoi ne-am axat pe contextul și acțiunile efective de implicare a domnului Corneliu Ardelean în acțiuni de protest social, în anii 80 ai secolului XX, împotriva regimului comunist.

În partea a doua a acestui material (de la minutul 20) continuăm discuția de la momentul în care pastorul Corneliu Ardelean a fost invitat la Miliție la întâlnirea cu maiorul Burlan.
Avem aici și portretul tatălui, precum și aspecte din perioada copilăriei, a școlii și persecuțiile și batjocura suferite datorită credinței.
Impactul colaborării cu organizații precum Navigatorii și Biblical Education by Extension (BEE).
Nelu Brisc, Levi Marian, Miheț Titus de la Zalău, frați alături de care timp de șase ani a studiat Scriptura. În acest context a ajuns pastor fără Seminar.
care era implicarea pastorului Levi Marian în sistemul celor de la BEE. Levi Marian fusese exmatriculat de la Facultatea de petrol sau Mine din Petroșani. Corneliu Ardelean face aici și portretul lui Levi Marian.
Relația cu pastorul Iosif Țon.
Este amintit impactul acțiunilor lui Liviu Olah
În partea a treia (de la minutul 40) continuăm discuția despre pastorul Iosif Țon. Învățătura lui Iosif Țon a avut o influență deosebită asupra modului cum s-a raportat regimului și autorităților.
De asemenea, l-am rugat pe interlocutorul meu să menționeze mai multe lucruri despre Liviu Olah.
Vorbește despre perioada studiilor intensive la Seminarul Teologic Baptist din București (1987-1989), de colegii pe care i-a avut atunci.
L-am rugat pe pastorul Corneliu Ardelean să vorbească și despre oamenii care i-au influențat viața. Pe lângă cei pe care deja i-a amintit sunt aduse în atenție nume precum Vasile Talpoș, profesor de homiletică, cel care l-a învățat cum să analizeze Biblia sistematic.
Vasile Taloș, un om de o demnitate deosebită.
Vorbește și despre vizita lui Billy Graham în România în 1985.
Revoluția din decembrie 1989
Perioada de libertate de după decembrie 1989.
Cum a ajuns în Canada la Vancouver și ce a făcut acolo se regăsește în partea de final a interviului, dialogului, pe care l-am avut cu dânsul în luna iulie 2015.
În final l-am rugat să transmită un gând pentru cei care ne urmăresc.

Teodor-Ioan Colda : Absenteismul duminica la biserică și aplatizarea vieții creștine din timpul săptămânii se datorează pierderii conștientizării unei apartenențe vitale la trupul comunității


mersul cu familia la biserica (harul-tm.ro)

Sursa foto: harul-tm.ro

„Absenteismul duminica la biserică și aplatizarea vieții creștine din timpul săptămânii, ambele rezultând în mai multe scaune goale în snactuar cu fiecare an ce trece, […] se datorează pierderii conștientizării unei apartenențe vitale la trupul comunității. În urmă cu 20 de ani bisericile baptiste erau pline. Este drept că nu începuse exodul românilor către Occident, dar și așa, azi parcă sunt prea goale – ca să hiperbolizăm situația. Atunci, sentimentul că fac parte dintr-un front comun împotriva ateismului comunist, care se făcea vinovat de abuzarea religiei și a credinței timp de jumătate de veac, îi unea pe credincioși într-o luptă pentru libertate care se manifesta printr-o prezență bună duminica la închinare. Prezența la biserică îmbrăca forma unei opoziții și era modul în care toți credincioșii făceau apel la nevoia lor de libertate religioasă. Soluția pentru o revenire la efervescența trăirii creștine a vremurilor trecute ar putea fi regăsirea acelei stări de opoziție. Față de cine? Față de o cultură anticreștină”.

Teodor-Ioan Colda, Nevoia de libertate religioasă a baptiștilor din România în trecut și în prezent, în „Jurnalul libertății de conștiință 2013”, Editor : Nelu Burcea,  Editura Universitară, București, 2013, p. 373

Pleșu, Liiceanu, Patapievici, la Digi24: Cum explici comunismul unui tânăr de 23 de ani


Discuția dintre Pleșu, Liiceanu și Patapievici a avut loc în cadrul emisiunii „Imparțial” de la Digi24 realizată de Luca Niculescu.
Cea mai mare cursă din istoria omenirii. Este definiţia dată comunismului de filosoful Gabriel Liiceanu, într-o discuţie, în premieră, la Digi24, cu Andrei Pleşu şi Horia-Roman Patapievici. La 25 de ani de la Revoluţie, încă mai există zvâcniri ale comunismului, spun cei trei scriitori, şi asta pentru că românii nu au reuşit să înţeleagă ce a însemnat, de fapt, regimul totalitar sub care au trăit patru decenii.
În volumul „O idee care ne suceşte minţile”, scriitorii Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici încearcă să explice, la 25 de ani de la căderea comunismului, răul care a stat la baza unui sistem politic aparent ideal.
Gabriel Liiceanu: „Cum să explici că oroarea e oroare? Cei care l-au trăit nu vor să își mai aducă aminte. Cei care nu l-au trăit, occidentalii, li s-ar rapi odată cu comunismul ideea că ar putea realiza perfecțiunea aici, pe pământ”.
Andrei Pleşu: „Comunismul are defectul că scoate ce e mai rău în oameni și pune în lucru acest rău latent în oricare dintre noi”
Horia-Roman Patapievici: „Nu are nicio legătură cu egalitate, libertate, fraternitate. Cine invocă aceste idealuri pentru a justifica construcția statală comunistă comite un fals flagrant”.
Meteahna societăţii româneşti este că nu conştientizează gravitatea regimului comunist, care a distrus reperele şi destinul românilor, explică Horia-Roman Patapievici.
Horia-Roman Patapievici: „Oameni transformați în cadavru în fiecare minut și nu o singură dată un singur minut, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, timp de 60 de ani, fără întrerupere. Asta a facut comunismul.
Andrei Pleşu: „Eu zic că locul unde supraviețuiește comunismul e nostalgia comunismului”.
Gabriel Liiceanu: „Apropo de această asimetrie a memoriei, ideea că exista o votcă cu numele Stalin, pe care oamenii o beau cu conștiința împăcată, e din punct de vedere a clarității morale o monstruozitate”.
Provocat să explice unui tânăr care nu a trăit experienţa comunismului ce au însemnat acele vremuri, Andrei Pleşu evocă o închisoare: „O pușcărie e foarte bine așezată, adică sunt ore fixe de trezire, ore fixe de masă, meniu clar, adăpost garantat, securitate garantată. Prin urmare, sigur că atunci când ieși de acolo te simți puțin depășit. Trebuie să îți faci rost singur de mâncare, de adăpost, trebuie să te ocupi. Acolo se ocupă alții. Tu ești doar cu suferința”

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JiuW7gWDXas

Marius Silveșan în dialog (7) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 7 Construcția noii biserici (BCB Betel Făget)


Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

În această ultimă parte a dialogului pe care l-am avut în luna iulie 2015 la Făget cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean discutăm despre viziunea pe care omul lui Dumnezeu a avut-o în construcția noului lăcaș de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Betel” Făget. Veți vedea că dorința a fost din anul 1978, dar nu s-a putut concretiza decât 20 de ani mai târziu, în 1998. Inaugurarea a avut loc pe 10 mai 1998.

Placă comemorativă inaugurare BCB Betel Făget (1998)

Placă comemorativă inaugurare BCB Betel Făget (1998)

Vor urma dialoguri cu alte persoane care au  o mărturie în și pentru societatea contemporană.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog (1) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog (2) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Marius Silveșan în dialog (3) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală

Marius Silveșan în dialog (4) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă

Marius Silveșan în dialog (5) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 5 Omul Ioan Alexandru Lăpugean

Marius Silveșan în dialog (6) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean p. 6 Semnificația ciocanului cu nicovală și a firului cu plumb

Maxima zilei – 15 iulie 2015 „Dacă ne raportăm la istorie, tot timpul vom găsi scuze pentru dictaturi, uitându-ne la altele”


Dacă ne raportăm la istorie, tot timpul vom găsi scuze pentru dictaturi, uitându-ne la altele.
Şi aşa s-au şi justificat toate dictaturile din istorie.
Hitler s-a justificat prin comunism, comunismul prin absolutismul ţarist, etc.

Tot timpul exista un „mai rău”- de multe ori bine umflat propagandistic, care să justifice „micile rele” pe care trebuie să le înghiţim acum.

Bogdan Duca

Marius Silvesan despre romanul „La Est de libertate” scris de Cătălin Dupu


O prezentare a romanului istoric „La Est de libertate” scris de Cătălin Dupu.

Cătălin Dupu, La est de libertate

Înregistrare realizată în luna mai 2015 în București

Vezi și

LA EST DE LIBERTATE – noul roman surprinzator

Apariții editoriale (28) Cătălin Dupu, La est de libertate

Libertatea: un drept al omului – postfață a cărții „La est de libertate” de Cătălin Dupu

 

Mihail Neamțu la lansarea cărții Excludere și îmbrățișare (12.06.14)


Mihail Neamțu vorbește despre problemele pe care le implică iertarea și provocarea de a nu răspunde iertării. De asemenea, acesta aduce în discuție probleme din perioada comunistă și postcomunistă.

Mihail Neamțu realizează în prelegerea sa o prezentare interesantă a unei situații prin care a trecut I.D.Sârbu și relația sa cu A.E. Baconsky.

Apel la contribuții – Conferința internațională „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului”


Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Ştiinţe Sociale și Fundaţia Culturală Memoria organizează, în perioada 20-21 noiembrie 2014, la București, conferința internațională cu titlul „După 25 de ani. Istoriile și memoriile comunismului”.

Comitetul de organizare este format din Claudia-Florentina Dobre (doctor în istorie, secretar general de redacţie al revistei Memoria, cercetător asociat CEREFREA) și Valeriu Antonovici (doctor în ştiinţe politice, SNSPA). La conferință vor participa, în calitate de membri ai comitetului științific, Liliana Deyanova (profesor, Universitatea St. Kliment Ohridski, Sofia), Micaela Ghiţescu (director, Fundaţia Culturală Memoria), Adrian Miroiu (profesor, SNSPA), Liviu Rotman (profesor, SNSPA), Izabela Skórzyńska (profesor, Universitatea Adam Mickiewicz, Poznań), Anna Wachowiak (profesor, Şcoala de Excelenţă în Studii Umanistice, Szczecin). Partenerul evenimentului este Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Cu acest prilej, organizatorii încurajează cercetătorii să trimită lucrările lor privitoare la memoria şi istoria comunismului românesc. Sunt binevenite lucrări clasice în limbile română, engleză şi franceză, dar şi cele pe suport audio-video, postere şi filme documentare. Temele avute în vedere sunt istoriografia comunismului, viața cotidiană, memoria și istoria represiunii, memoriile comunismului, generația postmemorială, dar sunt acceptate digresiuni de la aceste teme.

Propunerea trebuie să aibă maxim 300 de cuvinte și trebuie să fie însoțită de biografia autorului. Lucrările se vor trimite pe adresa cfdobre@gmail.com până la data de 1 septembrie 2014. Candidații selectați vor fi înştiinţaţi pe 15 septembrie 2014. Organizatorii au în vedere publicarea lucrărilor conferinţei.

25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestui regim rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim. Pe de altă parte, mai ales în unele cercuri intelectuale de stânga, se aduce în discuţie aşa-numita „modernitate a comunismului”.

Memoria comunismului se prezintă chiar şi mai divizată decât paradigmele istorice în care este aşezat acest regim. Nostalgicii se afirmă în spaţiul public, în ultimii ani, mai ales prin urmaşii lor de a doua generaţie. Cele mai recente sondaje realizate de Fundaţia pentru o societate deschisă şi cele realizate de IICCMER arată că tinerii consideră epoca comunistă o perioadă mai degrabă pozitivă. Denunţătorii crimelor comunismului, foarte activi imediat după căderea comunismului, dispar rând pe rând fără a fi reuşit să transmită flacăra mai departe, cu câteva excepţii. O memorie ironică a comunismului îşi face şi ea din ce în ce mai mult prezenţa în spaţiul public al regiunii.

Dacă cei care au experimentat comunismul se manifestă nostalgic sau denunţător, tinerii „Epocii de aur” ceauşiste privesc această perioadă cu (auto)ironie. Cei născuţi în preajma anului 1989, fără a avea amintiri proprii, se situează într-un curent postmemorial. Opiniile şi chiar memoria lor despre comunism sunt intermediate de familie sau de grupul din care fac parte precum şi de  sistemul de învăţământ şi de media.

http://topub.unibuc.ro/apel-la-contributii-conferinta-internationala-dupa-25-de-ani-istoriile-si-memoriile-comunismului/

Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, București, 23 august 2013


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează în data de 23 august 2013, la București, conferința cu titlul „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”. Aceasta se desfășoară la sediul Institutului, str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11. sector 2, începând cu ora 9.00. Conferința va fi deschisă de președintele Consiliului Științific al IICCMER, domnul Dinu Zamfirescu.

Afiș Conferință Arhivele Comunismului 2013„Arestarea” memoriei și controlul ei a fost o caracteristică esențială a statului comunist. În acest scop, regimurile comuniste au limitat constant accesul la arhive și documente, prezentând numai versiuni alterate, distorsionate și propagandistice ale trecutului și prezentului. De cele mai multe ori, aceste practici au fost continuate și de succesoarele statelor comuniste după 1989, cum este și cazul României. De-a lungul primelor două decenii postcomuniste, accesul la arhivele P.C.R. a fost permis numai câtorva apropiați ai puterii politice. Înființarea unor instituții de investigare a memoriei comunismului în statele ex-totalitare a permis accesul și altor categorii de cercetători la aceste arhive. Și totuși, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”. Accesul total și fără limitări este încă o iluzie, restricționările fiind impuse de o serie de instituții sau persoane cu funcții de conducere. Până în prezent, toate discuțiile despre accesul  la documentele perioadei comuniste au fost organizate și coordonate de deținătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” realizate în ultimii ani, fără a prezenta restricțiile și piedicile întâmpinate de cercetători.

Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor și istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive și instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.

Program conferință                                                              
pdf Descarcă document (PDF)

Rezumat comunicare Marius Silveșan, Reconstituirea istoriei baptiștilor sub comunism pe baza documentelor de arhivă. Un demers necesar.
pdf Rezumat (PDF)

Istoricul Lucian Boia despre România înainte și după comunism


studentiq.ro

Foto: studentiq.ro

România este țara care intră în comunism cu cei mai puțini comuniști și iese cu cei mai mulți

Lucian Boia

Organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Culte (HG nr. 44/2013)


Secretariatul de Stat pentru Culte (logo)

In M. Of. nr. 95 din 15 februarie 2013 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 44/2013 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Culte.

Din cuprins:
ART. 1
(1) Secretariatul de Stat pentru Culte se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru, finantat integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(2) Secretariatul de Stat pentru Culte elaboreaza si asigura aplicarea strategiei si politicilor in domeniul vietii religioase.
(3) Secretariatul de Stat pentru Culte are sediul in municipiul Bucuresti, str. Nicolae Filipescu nr. 40, sectorul 2.
ART. 2
In activitatea sa, Secretariatul de Stat pentru Culte asigura respectarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale, consacrate de Constitutia Romaniei, republicata, si de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, precum si de tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, in ceea ce priveste libertatea constiintei si a credintelor religioase, si se conduce dupa principiul fundamental conform caruia cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome si egale in fata autoritatilor statului.
ART. 3
Secretariatul de Stat pentru Culte are ca obiectiv general dezvoltarea parteneriatului dintre autoritatile administratiei publice centrale si locale si cultele recunoscute de lege, in domeniul social, cultural si educational, prin promovarea in beneficiul intregii societati a relatiei de respect si cooperare intre cultele recunoscute de lege.
ART. 4
(1) Secretariatul de Stat pentru Culte are urmatoarele atributii:
1. asigura relatiile statului cu toate cultele si asociatiile religioase din Romania;
2. sprijina toate cultele si asociatiile religioase, potrivit statutelor de organizare si functionare ale acestora, in vederea participarii lor la viata sociala si spirituala a tarii, urmareste ca in relatiile dintre culte si asociatii religioase sa fie excluse orice forme, mijloace si actiuni de invrajbire religioasa;
3. participa la solutionarea amiabila a conflictelor dintre culte si dintre culte si asociatii religioase;
4. monitorizeaza aplicarea actelor normative interne si internationale referitoare la respectarea libertatii religioase;
5. asigura legatura dintre cultele recunoscute de lege si ministere, celelalte organe ale administratiei publice centrale si locale, in vederea respectarii libertatii si autonomiei cultelor, a prevenirii si inlaturarii oricaror abuzuri, prin aplicarea legii; sprijina autoritatile administratiei publice locale pentru rezolvarea problemelor specifice care apar in raporturile lor cu cultele si asociatiile religioase si totodata acorda asistenta cultelor si asociatiilor religioase, la solicitarea acestora, in solutionarea problemelor pe care acestea le supun autoritatilor administratiei publice locale;
6. analizeaza cererile de infiintare de noi culte, intocmeste documentatiile cerute de lege si face propuneri Guvernului in vederea recunoasterii acestora;
7. acorda aviz consultativ in vederea obtinerii calitatii de asociatie religioasa;
8. propune Guvernului recunoasterea statutului de utilitate publica pentru organizatii neguvernamentale cu activitate in domeniul vietii religioase, cu respectarea normelor legale;
9. elibereaza avizul necesar acordarii vizei de lunga sedere pentru activitati religioase sau prelungirii dreptului de sedere temporara pentru activitati religioase strainilor care urmeaza sa desfasoare sau desfasoara astfel de activitati pe teritoriul Romaniei;
10. tine evidenta si efectueaza plata contributiilor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate pentru personalul monahal al cultelor recunoscute de lege, care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse;
11. colaboreaza cu sistemul educational si ia act de planurile de invatamant si programele analitice pentru predarea religiei, elaborate de cultele recunoscute de lege;
12. sprijina cultele recunoscute in organizarea si desfasurarea activitatilor de asistenta religioasa si sociala in armata, penitenciare, spitale, in camine de batrani, case de copii si in alte institutii, precum si in familii care se confrunta cu nevoi speciale;
13. sprijina cultele recunoscute in activitatea de evidenta, pastrare, conservare, restaurare si punere in valoare a bunurilor culturale mobile si imobile, aflate in proprietatea sau in folosinta cultelor, in conditiile legii;
14. ia act de alegerea sau numirea persoanelor care urmeaza sa ocupe functii de conducere, precum si a personalului clerical si laic din cadrul cultelor recunoscute de lege, inclusiv din invatamantul teologic neintegrat in invatamantul public, in vederea alocarii sprijinului financiar de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului cultelor, potrivit legii;
15. tine evidenta unitatilor de cult ale cultelor recunoscute care solicita sprijin pentru salarizarea personalului clerical;
16. initiaza actiuni de relatii externe cu institutii de stat similare din alte tari si organizatii internationale neguvernamentale care se ocupa de garantarea si respectarea libertatii religioase, precum si a celorlalte drepturi fundamentale ale omului si participa la manifestarile organizate de acestea;
17. elaboreaza studii si sinteze documentare referitoare la viata religioasa din Romania, precum si despre activitatea cultelor si organizatiilor religioase din alte tari; organizeaza dezbateri, cu participarea specialistilor romani si straini, privind teoria si practica laica si ecleziastica in acest domeniu;
18. gestioneaza resursele financiare publice alocate pentru completarea fondurilor necesare salarizarii personalului clerical si neclerical, potrivit legii;
19. acorda sprijin financiar, in conditiile legii, pentru:
a) construirea, in conditiile aprobarii documentatiilor tehnico-economice potrivit reglementarilor in vigoare, precum si repararea lacasurilor de cult care apartin cultelor recunoscute de lege;
b) restaurarea si conservarea lacasurilor de cult care sunt monumente istorice si care apartin cultelor recunoscute de lege;
c) restaurarea si conservarea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil ale cultelor recunoscute de lege;
d) completarea fondurilor proprii necesare intretinerii si functionarii unitatilor de cult cu venituri mici sau fara venituri;
e) amenajarea si intretinerea muzeelor detinute ori pe care le administreaza unitatile de cult;
f) achizitionarea de imobile necesare desfasurarii activitatilor unitatilor de cult si de asistenta sociala si medicala sustinute de acestea;
g) sprijinirea activitatilor de asistenta sociala si medicala organizate de cultele recunoscute de lege in spitale, centre de plasament, camine pentru batrani si alte forme de asistenta;
h) sustinerea unor actiuni cu caracter intern si international realizate de cultele recunoscute de lege;
i) construirea, amenajarea si repararea cladirilor avand destinatia de asezaminte de asistenta sociala si medicala ale unitatilor de cult;
j) construirea si repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
k) construirea si repararea sediilor unitatilor de invatamant teologic, proprietate a cultelor recunoscute de lege;
20. controleaza modul de utilizare a fondurilor primite de catre culte de la bugetul de stat, potrivit destinatiei stabilite si cu respectarea prevederilor legale;
21. sprijina cultele, la cerere, in organizarea evidentei contabile, statistice, in concordanta cu legislatia de specialitate, asigurand colaborarea acestora cu institutiile de sinteza.
(2) Secretariatul de Stat pentru Culte indeplineste si alte atributii prevazute de lege, precum si insarcinari date de prim-ministru.
ART. 5
Secretariatul de Stat pentru Culte elaboreaza proiecte de acte normative din domeniul vietii religioase si avizeaza proiecte de acte normative elaborate de ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, cu implicatii in viata cultelor si asociatiilor religioase.
ART. 6
(1) Conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte se exercita de catre un secretar de stat numit prin decizie a prim-ministrului.
(2) Secretarul de stat are calitatea de ordonator tertiar de credite.
(3) Secretarul de stat conduce intreaga activitate a Secretariatului de Stat pentru Culte si il reprezinta in raporturile cu celelalte ministere, alte autoritati publice si organizatii, precum si cu persoane fizice si juridice din tara si din strainatate.
(4) In exercitarea atributiilor sale secretarul de stat emite ordine, avize si instructiuni.
ART. 7
Personalul necesar desfasurarii activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte este alcatuit din functionari publici si personal contractual, care sunt numiti, respectiv angajati, cu respectarea dispozitiilor legale, in limita numarului maxim de posturi prevazut la art. 10 alin. (1).
ART. 8
Finantarea activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
ART. 9
Preluarea patrimoniului aferent atributiilor in domeniul cultelor se face printr-un protocol de predare-preluare, incheiat intre Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii si Secretariatul de Stat pentru Culte, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.
ART. 10
(1) Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu este de 33, exclusiv demnitarul si cabinetul acestuia.
(2) Structura organizatorica a Secretariatului de Stat pentru Culte este prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
(3) Statul de functii, structura organizatorica detaliata si regulamentul de organizare si functionare propriu se aproba prin ordin al secretarului de stat.
ART. 11
Incadrarea personalului in numarul maxim de posturi si in noua structura organizatorica se face cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecarei categorii de personal, prin ordin al secretarului de stat, in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.
ART. 12
La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Hotararea Guvernului nr. 22/2010 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Culte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

http://www.curierulfiscal.ro/2013/02/19/organizarea-si-functionarea-secretariatului-de-stat-pentru-culte/

Programul Simpozionului internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus, ediţia a VIII-a, „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”, 4-7 iulie 2013


În perioada 4-7 iulie mă aflu la un Simpozion Internațional având ca temă generală „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”. În cadrul acestui eveniment am o comunicare referitoare la impactul schimbărilor legislative în plan religios cu titlul Impactul schimbărilor legislative asupra Bisericilor Creștine Baptiste din România în perioada comunistă. Comunicarea va fi prezentată sâmbătă, 6 iulie 2013, în cadrul Secțiunii II IMPACTUL STALINIZĂRII ȘI DESTALINIZĂRII ASUPRA BISERICILOR ȘI CREDINCIOȘILOR.

Simpozionului internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”4-7 iulie 2013

Mai jos găsiți programul simpozionului preluat de pe blogul lui Cosmin Budeancă, unul din organizatorii acestui eveniment.

Afisul  Simpozion Fagars 2013

Joi, 4 Iulie 2013
– Sosirea participanţilor
Cazarea participanţilor la Hotelul Academiei „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus
19.00 Cina –
Vineri, 5 Iulie 2013
8.30 – Micul dejun
Aula Academiei „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus
9.30 – 10.00 Deschiderea oficială a simpozionului „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”
– Cuvânt de salut din partea organizatorilor: Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), Prof. Florentin OLTEANU (Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului)
– Cuvânt de salut Octav BJOZA (Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România)
– Cuvânt de salut din partea autorităţilor locale
– Prezentare de carte: Destine individuale și colective în comunism, Polirom, 2013 (Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu);Remembrance in time, I-IITransilvania University Press of Brașov, 2012 (Elena Helerea)
Aula Academiei „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus
STALINIZARE ȘI DESTALINIZARE. EVOLUȚII INSTITUȚIONALE ȘI IMPACT SOCIAL
10.00 – 11.00 Comunicări
Moderatori: Comandor dr. Olimpiu-Manuel GLODARENCO, Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ
– Ion CIUPEA, Florentin OLTEANU (Fundația Culturală „Negru Vodă”, Făgăraș, Memorialul Rezistenței Anticomuniste „Țara Făgărașului”) – File din rezistenţa anticomunistă făgărăşeană: Satul Ileni
– Drd. Vadim GUZUN (Ministerul Afacerilor Externe al României) –Rusia stalinistă împotriva Rusiei ţărăneşti: perspectivă diplomatică europeană (1928-1930)
– Prof. dr. Gabriela OTESCU-BICA (Teregova) – Interferenţe instituţionale în mediul rural reflectate în mărturiile orale din zona Banatului montan (1940-1970)
– Cercet. Leontin NEGRU (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Germanii basarabeni  o comunitate sacrificată
11.00 – 11.15 Pauză
11.15- 13.30 Comunicări
– Conf. univ. dr. Sorin RADU, drd. Alexandru NICOLAESCU (Facultatea de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu) – Procesul de verificare a membrilor şi „reorganizarea” Frontului Plugarilor în anii 1947-1953
–  Asist. univ. dr. Cornel MICU (Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius”, Galați) –Redefinirea strategiei regimului comunist din România faţă de colectivizarea agriculturii (1953-1956)
– Cercet. dr. Sanda BORȘA (Institutul de Istorie „George Bariț”, Cluj-Napoca) – Un episod al „transformării socialiste”: colectivizarea agriculturii în Raionul Bistrița (1950-1962)
– Comandor dr. Olimpiu-Manuel GLODARENCO (Muzeul Național Militar, București), căpitan comandor Marius ROHART (Muzeul Marinei Române, Constanța), dr. Florin C. STAN (Muzeul Marinei Române, Constanța) – Aspecte din istoria marinei militare române în anii ’50-’60
– Prof. univ. dr. Ion ZAINEA (Facultatea de Istorie Geografie şi Relaţii Internaţionale, Universitatea din Oradea) – Direcţia Generală pentru Presă și Tipărituri / Comitetul pentru Presă şi Tipărituri – instituţia de cenzură/pază a regimului comunist (1949-1977)
13.30 –  Masa de prânz
15.00 – 17.00 Comunicări
Moderatori: Dr. Iuliu CRĂCANĂ, Prof. Florentin Olteanu
– Lect. univ. dr. Ilarion ȚIU (Facultatea de Științe Politice, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”) – Legislația presei din anii ’70, o tentativă de restalinizare a mass-media?
– Asist. univ. dr. Cezar STANCIU (Facultatea de Științe Umaniste, Universitatea „Valahia”, Târgovişte) – Reconstrucţia diplomaţiei româneşti în contextul destalinizării
– Dr. Iuliu CRĂCANĂ (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Stalinizarea şi destalinizarea justiţiei în România comunistă
– Lect. univ. dr. Mihai CROITOR (Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca) – „Planul Valev” și impactul acestuia asupra relațiilor româno-sovietice
17.00-17.15 Pauză
17.15- 19.00 Comunicări
– Cercet. dr. Manuela MARIN (Universitatea de Vest Timişoara) –Modernizarea socialistă şi cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu
– Cercet. drd. Nicolae VIDENIE (Institutul Român de Istorie Recentă) – Moartea dictatorului sovietic Iosif Visarionovici Djugasvili/Stalin reflectată în presa exilului românesc postbelic (1945-1989)
– Drd. Nicoleta ȘERBAN (Facultatea de Istorie, Universitatea București) – Momentul înlăturării monumentului lui I.V. Stalin din București (1956)
19.00 – Cina
Sâmbătă, 6 Iulie 2013
8.00 – Micul dejun
Secțiunea I
STALINIZARE ȘI DESTALINIZARE. EVOLUȚII INSTITUȚIONALE ȘI IMPACT SOCIAL
9.00 – 11.00 Comunicări
Moderatori: Cercet. Robert FÜRTÖS, Asist. drd. arh. Vlad MITRIC-CIUPE
– Asist. cercet. dr. George NEAGOE (Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română, Bucureşti; Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti) – Scriitor şi propagandist: George Călinescu şi optimismul „destalinizării”
– Asist. drd. arh. Vlad MITRIC-CIUPE (Facultatea de Arhitectură, Universitatea „Spiru Haret”, București) – Arhitecţii români şi detenţia politică 1944-1964. Prezentare generală şi studiu de caz: Arh. Mucichescu Nicolae
–  Cercet. Robert FÜRTÖS (Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighetu Marmației) – Ioan Hudiţă în documentele Securităţii
– Cercet. Constantin VASILESCU (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), Cercet. Alin MUREŞAN (Centrul de Studii în Istorie Contemporană) – Ascensiune şi declin în cadrul aparatului de Securitate. Studiu de caz: Maiorul Aurel Ceia
– Cercet. drd. Dumitru LĂCĂTUȘU (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Prăbuşirea unui lider stalinist: Alexandru Drăghici
11.00 – 11.15 Pauză
11.15 – 13.30 Comunicări
– Cercet. drd. Cristina ROMAN (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. Un paradox al timidei destinderi de după martie 1953
– Dr. Ion RÎŞNOVEANU (Muzeul Marinei Române, Constanța) –Reabilitarea unui nevinovat: Comandorul (r) Constantin Pogonat
– Cercet. dr. Miodrag MILIN (Institutul de Studii Bănățene, Academia Română – Filiala Timişoara), Dr. Andrei MILIN (Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara) – Stalinism, post-stalinism şi evoluţii mai recente în democraţia minoritarilor sârbi din România
– Conf. univ. dr. Ludmila ROTARI (Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti) – Efectele politicii staliniste de creare a unor noi naţiuni – moldovenii din Ucraina
– Lect. univ. dr. Ilie GHERHEȘ (Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad, Filiala Baia-Mare) – Aspecte ale stalinizării României. Studiu de caz: regimul lui Ivan Odoviciuc în Maramureș (20 ianuarie – 9 aprilie 1945)
13.30 –  Masa de prânz
Secțiunea II
IMPACTUL STALINIZĂRII ȘI DESTALINIZĂRII ASUPRA BISERICILOR ȘI CREDINCIOȘILOR
Sala „Sinodicon”
9.00 – 11.00 Comunicări
Moderatori: Drd. JANOSI CsongorCercet. dr. Ion XENOFONTOV
– Conf. univ. dr. Gabriel MOISA (Facultatea de Istorie Geografie şi Relaţii Internaţionale, Universitatea din Oradea) – Impactul stalinizării asupra Bisericii Ortodoxe Române: Cazul preoţilor Ioan Crişan şi Florian Rațiu (judeţul Arad)
– Drd. Claudiu CĂLIN (Episcopia Romano-Catolică de Timişoara) –Desființarea abuzivă a Diecezei Romano-Catolice de Timișoara de către autoritățile comuniste în anul 1948
– Dr. Sergiu SOICA (Comloșu Mare) – Desfiinţarea unei Instituţii. Studiu de caz: Episcopia Greco-Catolică de Oradea
– Cercet. Alina URS (Centrul de Studii în Istorie Contemporană, București) – Un pas spre comunizare. Eliminarea educaţiei religioase din şcolile publice
– Cercet. Constantin PETRE (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Detenţia politică a femeilor pe motive religioase. Cazul Martorilor lui Iehova (1948-1964)
– Dr. Marius SILVEȘAN (Institutul Teologic Baptist, București) –Impactul schimbărilor legislative asupra Bisericilor Creștine Baptiste din România în perioada comunistă
11.00 – 11.15 Pauză
11.15- 13.30 Comunicări
– Drd. JANOSI Csongor (Facultatea de Teologie Reformată, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca) – Colaborarea româno-maghiară la nivelul Ministerelor de Interne și a organelor de securitate pe probleme ecleziastice reformate la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor ’60
– Cercet. BANDI István (Arhiva Istorica a Serviciilor Secrete din Ungaria – ÁBTL) – Încercarea de destructurare a Bisericii Romano-Catolice – un pas în procesul comunizării Ungariei postbelice
– Cercet. VÖRÖS Géza (Arhiva Istorica a Serviciilor Secrete din Ungaria – ÁBTL) – Posibilitatea exercitării libere a credinței în țările de democrație populară. Studiu de caz: Ungaria
– Dr. Romeo CEMÎRTAN (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei, Chişinău) – Persecutarea clericilor şi a comunităţilor religioase din R.S.S. Moldova de către statul sovietic (1945-1962)
– Cercet. dr. Ion XENOFONTOV (Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei) – Activitatea împuterniciților în problemele bisericii ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS pentru R.S.S. Moldovenească (1944-1965)
– Cercet. dr. Liliana CONDRATICOVA (Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova) – Politica autorităților sovietice față de inventarul liturgic (1944-1960)
– Cercet. Manole BRIHUNEȚ (Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Chișinău, Republica Moldova) – Calvarul bisericii Sfântul Nicolae din satul Mileștii Mici în perioada sovietică: de la lăcaș de cult la muzeul ținutului natal
13.30 –  Masa de prânz
MEMORIA REGIMURILOR COMUNISTE ȘI VALORIFICAREA MUZEALĂ A ISTORIEI ACESTORA
Aula Academiei „Brâncoveanu”
15.00 – 17.00 Comunicări
Moderatori: Dr. Claudia-Florentina DOBRE, Drd. Ruxandra Iuliana PETRINCA
– Drd. Ruxandra Iuliana PETRINCA (Facultatea de Istorie și Studii Clasice, Universitatea „McGill”, Montréal, Canada) – La jumătatea distanței dintre memorie și istorie. Memorialistica Gulagului ca gen literar
– Dr. Claudia-Florentina DOBRE (Fundația Culturală „Memoria”, București), Dr. Valeriu ANTONOVICI (Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București) – Bărăgan Stories: Memories from the Romanian Siberia*
–  Prof. Mihaela-Cristina GHERHEȘ (Baia Mare) – Impactul stalinizării în România. Studiu de caz: copilăria „mea” la bloc
– Cercet. dr. Viorica OLARU-CEMÂRTAN (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei, Chişinău) – Cunoaşterea trecutului comunist prin intermediul mijloacelor moderne, interactive
– Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Demersuri instituționale de memorializare a comunismului românesc
17.00 – 17.15 Pauză
17.15 – 19.00 Comunicări
– Dr. Claudia Florentina DOBRE (Fundația Culturală „Memoria”, București) – Comunismul muzeificat: o abordare comparativă a muzeelor din România, Bulgaria, Ungaria şi Republica Cehă
– Asist. dr. Izabela SKORZYNSKA (Facultate de Istorie, Universitatea „Adam Mickiewicz”, Poznań, Polonia), Dr. Anna Maria WACHOWIAK (Szczecin, Poland) – Museification of Communism as an Element of Practices in the Process of Creating Regional and National Identity in Poland. A Few Cases Studies
– Asist. univ. Jernej Letnar ČERNIČ (Școala Guvernamentală și de Studii Europene, Kranj, Slovenia) – Consolidating Transitional Justice through constructing memorials in Slovenia
–  Magistrat Renato PODBERSIČ (Centrul de Studii pentru Reconciliere Natională, Ljubljana, Slovenia) – Huda Jama – How to museally present the mass killing site in St. Barbara pit
– Cercet. avocat Boštjan KOLARIČ (Centrul de Studii pentru Reconciliere Natională, Ljubljana, Slovenia) – An Example of a Modern Approach. The Spomenik (Monument) Project in Slovenia
18.45 – 19.00 – Concluziile Simpozionului
19.00 – Cina
Duminică, 7 Iulie 2013
8.30 – Plecarea participanţilor
9.30-11.30 Vizită la Fundaţia „Negru Vodă” şi la Cetatea din Făgăraş – Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului.

Call for papers: conferința „Arhivele comunismului între discurs şi realitate”, Bucureşti, 23 august 2013


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează în data de 23 august 2013, la sediul IICCMER, conferinţa „Arhivele comunismului între discurs şi realitate”.

„Arestarea” memoriei şi controlul ei a fost o caracteristică esenţială a statelor comuniste. În acest scop, regimurile totalitare instalate după 1945 în Europa de Est au limitat constant accesul la arhive şi documente, prezentând versiuni alterate, distorsionate şi propagandistice ale trecutului şi prezentului. Uneori, aceste practici au fost continuate după 1989 şi de succesoarele statelor comuniste, cum este şi cazul României. Mai bine de un deceniu după căderea regimului comunist, accesul la arhivele PCR a fost permis câtorva apropiaţi ai puterii politice, în mod netransparent, partizan și cu rezultate nesatisfăcătoare pentru cercetarea istorică. Înfiinţarea unor instituţii de studiere a memoriei comunismului în statele extotalitare a readus în discuţie statutul acestor documente, permiţând accesul la documente şi altor categorii de cercetători. Şi totuşi, la șapte ani după condamnarea în Parlamentul României a regimului comunist din România, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”.
Accesul total şi fără limitări este astăzi imposibil. Restricţionările sunt impuse de o serie de instituţii ori persoane cu prerogative decizionale. Limitarea accesului la documentele comunismului este realizată şi printr-o serie de proceduri administrative care impun cercetătorilor studierea doar a anumitor documente sau restrângerea ariilor de interes ştiinţific la anumite perioade ale regimului comunist.
Până în prezent, cele mai multe dintre dezbaterile privind accesul la documentele perioadei comuniste au fost organizate şi coordonate de deţinătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” din ultimii ani, fără a asuma și restricţiile ori piedicile întâmpinate de cercetători.
Conferinţa organizată de IICCMER are drept scop susținerea publică a unei dezbateri la care să participe în primul rând cei interesaţi de statutul acestor documente şi regimurile care permit consultarea lor. Evenimentul se adresează cu precădere cercetătorilor, doctoranzilor şi masteranzilor, precum și altor categorii de public care s-au confruntat în activitatea desfășurată cu dificultăți în ceea ce priveşte accesul la documentele produse în timpul regimului comunismului.
Astfel, problema arhivelor comunismului şi regimul ei după 1989 va fi discutată şi dezbătută în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în data de 23 august 2013. Dezbaterile vor urmări chestiuni de interes general și particular în problema accesului la arhive:
1.        Regimul actual de acces la arhivele comunismului;
2.        Arhivele regionale ale comunismului;
3.        Interzicerea accesului la arhivele comunismului: studii de caz;
4.        Arhivele comunismului: cazuri controversate.
Conferinţa „Arhivele comunismului între discurs şi realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor şi istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive şi instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.
Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită un abstract de maxim 300 de cuvinte până cel târziu la 21 iulie 2013, pe adresa de email arhivelecomunismului@iiccmer.ro.
Comunicarea rezultatelor selecției se va face în scris, până în data de 5 august 2013.
Pe durata conferinței, IICCMER va suporta cheltuielile cu cazarea, masa și transportul participanților.
Pentru orice informaţie, contactaţi organizatorii la adresa de email: arhivelecomunismului@iiccmer.ro.

Necesitatea unei istorii obiective a Bisericii Baptiste


Mi s-au părut interesante unele dintre ideile care apar în articolul de mai jos.
Referitor la întrebările pe care le-am primit legate de inițiativă lui George Modoran de a publica o istorie „sincera” a bisericii Adventiste în perioada comunista, precizez doar ca nu cunosc detalii. Câțiva ani în urma i-am propus lui George o colaborare care sa includă mai multi cercetători adventiști la CNSAS iar rezultatul sa fie inclus într-o carte cu autor multiplu. Nu am primit nici un feedback legat de aceasta propunere, asa ca am considerat proiectul ca neprezentând interes. Ideea era ca puncte de vedere eventual diferite sa apară în paralel în așa fel încât cititorul sa poată avea un spectru larg de informație (și eventual interpretare) și sa poată concluziona singur. Nu pun la îndoiala sinceritatea lui George, însă pentru un istoric profesionist nu exista istorie sincera sau nesincera ci doar cu un grad mai mic sau mai mare de subiectivitate. Nu exista istorie 100% obiectivă. Pentru ca asta ar însemnă sa cunoști intențiile din spatele gesturilor și acțiunilor oamenilor. Cine pretinde ca ar putea reda acest context cu „sinceritate” se așează într-o poziție ingrata, pierzându-și credibilitatea. Ghiocel Fitzai a publicat o variantă de istorie adventistă cu câțiva ani în urma. Apariția anunțatei istorii „sincere” înseamna ca varianta lui Ghiocel Fitzai a fost o istorie nesincera? Ceea ce ma intriga, însă, este solicitarea de păreri cu privire la o astfel de „sinceritate” în contextul solicitării ca lucrarea sa fie tipărita sub auspiciile bisericii la editura Viata și Sănătate. În afara unei dorințe de publicitate, și eventual a unei presiuni asupra comitetului Uniunii pentru a ceda cererii „maselor”, solicitarea mi se pare neavenită. Istoria se scrie. Iar istoricul va fi judecat de istorie. Restul este deșertăciune.
Ideile care mi-au atras atenția sunt următoarele:
1.  mai multi cercetători adventiști la CNSAS iar rezultatul sa fie inclus într-o carte cu autor multiplu. Ideea era ca puncte de vedere eventual diferite sa apară în paralel în asa fel încât cititorul sa poată avea un spectru larg de informație (și eventual interpretare) și sa poată concluziona singur.
2.  pentru un istoric profesionist nu există istorie sinceră sau nesinceră ci doar cu un grad mai mic sau mai mare de subiectivitate. (nu pot fi în totalitate de acord cu aceasta afirmație pentru ca o istorie cu un grad mare de subiectivitate este din capul locului una „nesinceră” ).
Autorul articolului de mai sus a avut amabilitatea să mă lămurească asupra acestui aspect, și deși îl regăsiți în comentarii, m-am gândit că ar fi oportun să-l introduc și aici:
Marius, sa-ți explic de ce un grad mai mare de subiectivitate nu înseamnă automat lipsa de sinceritate. Lipsa documentelor sau acces doar parțial la ele poate duce la subiectivitate, în ciuda intențiilor lăudabile și sincere. Dacă istoria se scrie pe baza declarațiilor martorilor, implicit gradul de subiectivitate este mai mare. Bineînțeles ca nu exclud posibilitatea unor intenții mai putin oneste, dar nu suntem în măsura sa ne pronunțam legat de intențiile oamenilor, pana la proba contrarie. Obiectivul nostru nu sunt procesele de intenție . . .
Prin urmare, subiectivitatea nu este legată întotdeauna în mod direct de lipsa de sinceritate, fiind consecința unui complex de factori.
3. Nu exista istorie 100% obiectivă. Pentru că asta ar însemna să cunoști intențiile din spatele gesturilor și acțiunilor oamenilor.
4.  Istoria se scrie. Iar istoricul va fi judecat de istorie.
Părerea mea este că și în Biserica Baptistă ar trebui să existe un grup de cercetători care să elucideze aspectele plăcute sau mai putin plăcute ale istoriei recente (comuniste și postcomuniste) sau a celei putin mai îndepărtate (perioada interbelică și anii 40). Ar fi interesantă o carte cu puncte de vedere diferite asupra unor subiecte în care autorii să-și argumenteze științific punctele de vedere, să le explice și să se bazeze pe documente dacă acestea există (documente pe care să le prezinte cu scopul de a informa, elucida anumite aspecte și nu cu cel de răzbunare personala sau pentru a arăta că o tabăra este mai tare decât alta).
Un caz pe care l-am întâlnit recent în cercetările mele și are o legătură cu acest subiect se referă la un pastor baptist din zona de sud/sud-est a României despre care un document din anul 1971 menționa: „Numitul S este informatorul nostru cu numele conspirativ „FLORESCU PETRE”, pastor al bisericii baptiste din …………, județul …………

Este păcat să fii șmecher?


Nu vreau să fiu struț! Și nu pentru că aș fi alergic la pene sau că m-aș teme de cei ce vor să-mi mănânce carnea – pur și simplu prefer să țin capul la lumină și nu în nisip! Vreau să știu ce se întâmplă în jurul meu și să reflectez continu la relația dintre metanarațiunea creștină și cultura în care trăiesc. Că veni vorba de cultură, nu pot să nu constant că societatea în care trăim este îmbibată de cultul șmecheriei. De la haine, case, mașini și gadget-uri șmechere până la vorbe, atitudini, decizii și caractere șmechere. Asistăm parcă la un fel de „șmecheriadă” cronică, una care pare să nu țină seama de granițele de gen, statut social, educație, etnie, religie etc.

Prin urmare, mă întreb și eu: este păcat să fii șmecher? Termenul provine din limba germană (schmecker = persoană cu gust rafinat), iar Dicționarul Explicativ îl definește ca referindu-se la o persoană „care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat” însă apoi adaugă „șiret, șarlatan.”

Se pare că și Biblia are ceva de spus cu privire la șmecheria specifică primei părți din definiție: „Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.”(Matei 10:16b). Nu este nimic rău să fii isteț, dezghețat, întreprinzător și abil în a te descurca în situațiile de criză ale vieții. Problema este că sunt din ce în ce mai mulți care vor să fie „înțelepți ca șerpii” și „fără răutate” tot ca ei!

De fapt, șarpele este șmecheria personificată, cu toate nuanțele ei! Lucrul acesta se poate vedea clar în Geneza 3. Cei șmecheri în adevăratul sens al cuvântului nu sunt doar isteți și abili ci și „vicleni și șarlatani.” Sunt egoiști, mincinoși și preocupați doar de binele personal. „Să calci pe cadavre” nu mai este o anomalie, ci o șmecherie!

Din nefericire, șmecheria societății noastre nu comportă doar aspectele pozitive ale termenului; avem de-a face cu o șmecherie edenică. Și mai dureros e faptul că încep să văd acest tip de șmecherie și la oameni și în locuri unde nu ar avea ce căuta! Deci, e păcat să fii șmecher? Aș spune că dacă este acel tip de șmecherie în care șarpele și porumbelul pot sta în același loc, fără ca cel dintâi să-l mănânce pe-al doilea, nu e păcat! Dacă vorbim de viclenie și șarlatanism, voi fi șmecher și voi spune că nu-mi trebuie așa ceva!

Costel Ghioancă,

http://bisericaadonai.ro/editorial/

România Liberă „Raportul stat-biserică în Constituție. Cum stau lucrurile în Europa”


de SIDONIA BOGDAN

Constitutia României (mediafax.ro - 21 iunie 2013)În viitoarea Constituţie, parlamentarii din comisia de revizuire au decis să fie recunoscut „rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român” al Bisericii Ortodoxe şi al Casei Regale. Ce spun, însă, specialiştii în drept constituţional, în condiţiile în care raportul dintre stat-biserică a generat discuţii aprinse şi în alte ţări europene?

Comisia pentru modificarea Constituţiei a introdus, acum două zile, un amendament care prevede recunoaşterea rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al Casei Regale în modernizarea statului român. Formularea amendamentului este următoarea: „Art.1.- (1) România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”.

Prof. dr. Bogdan Murgescu, prof. dr. Simina Tănăsescu, prof. Ioan Stanomir şi prof. dr. Radu Carp au analizat, pentru România liberă,  formularea acestui amendament şi dacă este oportun ca acesta să fie introdus în Constituţie.

Istoricul Bogdan Murgescu susţine că formularea este de natură să genereze frustrări şi comparaţii nepotrivite. „Ar fi bine ca Parlamentul să aibă înţelepciunea să nu-şi însuşească această propunere. Desigur, se cuvine să apreciem spiritul incluziv al formulării propuse, care a încercat să nu lase pe nimeni nemenţionat. Totuşi, chiar şi o asemenea formulare generoasă este de natură să genereze frustrări şi comparaţii nepotrivite. Nu mă voi referi la controversele istoricilor cu privire la rolul Casei Regale, mult mai substanţiale decât transpare în discursul public, ci mai ales la problema minorităţilor şi cultelor religioase. Este extrem de pozitiv faptul că se recunoaşte rolul minorităţilor naţionale, dar ne putem întreba dacă populaţia majoritară nu a contribuit şi ea la „constituirea şi modernizarea statului român”. Pe de altă parte, este bine că sunt recunoscute cultele religioase, dar aceasta înseamnă implicit că se neagă contribuţia ateilor sau a liber-cugetătorilor”, explică Murgescu. Istoricul consideră că deosebirea făcută între Biserica Ortodoxă şi celelalte culte generează „frustrarea” lesne de înteles a Bisericii Greco-Catolice, care are argumente consistente pentru a nu se mulţumi cu menţiunea la „şi alţii”.

Biserica Greco-Catolică a făcut publică o scrisoare în care îşi exprima nemulţumirea că statul român nu i-a recunoscut meritele istorice de neconstestat în formarea statului, alături de Biserica Ortodoxă.

„Nu cred însă că o enumerare politic corectă a tuturor cultelor legal recunoscute ar fi o soluţie care să ne scutească de exacerbarea orgoliilor personale şi instituţionale. Pentru a ne păstra în spiritul valorilor religioase, ar trebui mai multă smerenie în slujirea comunităţii, iar din partea politicienilor mai multă reţinere în includerea în Constituţie a unor prevederi care au potenţialul mai mult de a divide decât de a uni pe cetăţeni în jurul unor valori comun asumate”, conchide Murgescu.

Simina Tănăsescu: „Relaţia dintre stat şi religie poate exista şi fără a fi nominalizată în Constituţie”

Profesorul de drept constituţional, Simina Tănăsescu, susţine că în unele state, tradiţiile în materie de religie ori culte pot fi foarte puternice fără ca acest lucru să fie reflectat în Constituţie, în vreme ce în alte state, deşi legea fundamentală conţine prevederi explicite, la nivelul societăţii practica este destul de diferită. „De exemplu, în Turcia, stat formal laic încă din 1928, dar cu o puternică dominantă a religiei islamice la nivel societal, Preambulul Constituţiei face vorbire despre « sentimentele religioase sacre », dar numai pentru a spune că ele nu trebuie să interfereze nicicum cu politica şi treburile statului. În schimb, în România a trecut aproape neobservată revizuirea din mai 2012 a Constituţiei Norvegiei prin care religia luterană a fost declasată de la nivel de «religie de stat » la rang de «religie a poporului » , aşa cum este cazul şi în Danemarca. Cu toate acestea, în practică, statul norvegian susţine în continuare biserica luterană, iar guvernul o finanţează – la fel, de altfel, ca şi pe alte culte religioase – , deşi declasarea sus-menţionată a avut drept consecinţă faptul că numirea clericilor revine de acum înainte bisericii şi nu statului ca înainte”, explică Simina Tănăsescu.

Profesorul consideră că dreptul comparat ne oferă o paletă destul de largă de referiri la creştinism în constituţiile altor state europene, dar ar fi dificil să ajungem la o concluzie doar prin examinarea dispoziţiilor constituţionale, fără a încerca şi o plasare a lor în contextul istoric, social, antropologic ori politic ce le este propriu.

Mai mult, introducerea unei menţionări explicite a Bisericii Ortodoxe riscă să inducă impresia unui dezechilibru în atitudinea de echidistanţă pe care trebuie să o aibă statul faţă de culte.

„Nu cred să poată fi negat rolul istoric jucat de religie în constituirea statului român aşa cum nu cred să poată fi negat rolul istoric jucat de religie în constituirea majorităţii statelor europene. Personal aş avea unele semne de întrebare în ce priveşte contribuţia cultelor la modernizarea statului, fără a le nega însă rolul în transformarea societăţii. Cred însă că trebuie făcută o clara distincţie între doleanţele – şi capacitatea de lobby eficient – a diferitelor tipuri de structuri societale şi impactul lor real asupra evoluţiei statale. Aşa cum este acum formulat acest amendament, el sugerează mai degrabă o oarecare incapacitate de luare a unei decizii tranşante de către factorii politici: o simplă recunoaştere a unui presupus fapt istoric nu are valoare normativă şi, din acest punct de vedere, nu e  prea clară utilitatea şi finalitatea practică a unei astfel de declaraţii; amalgamarea a două fenomene distincte – constituirea şi modernizarea statului român – şi tratarea lor într-o viziune triumfalistă indică o viziune uşor reducţionistă asupra conceptelor istorice; punerea pe picior de egalitate a cultelor, Casei Regale şi minorităţilor naţionale pare să trădeze o oarecare intenţie de împăcare şi a caprei şi a verzei în dulcele stil de compromis bizantin”, a conchis prof. dr. Simina Tănăsescu.

Care este diferenţa dintre preambul şi articol

Totuşi, dacă aruncăm o privire peste constituţiile ţărilor europene, vom putea observa că referirile la creştinism sunt multe, numai că acestea sunt făcute în preambulul legii fundamentale, nu într-un amendament. „Preambulul unei constituţii este un fel de contract între stat şi cetăţeni, iar pe baza lui se realizează clauzele, adică articolele constituţiei. Preambulul transmite nişte valori, iar în cadrul lui ar fi fost oportună o referire la creştinism”, a declarat prof. dr. Radu Carp. De aceeaşi părere este şi profesorul Ioan Stanomir. „Nu acestea ar trebui să fie temele unei revizuiri de constituţie. Eu nu sunt de acord cu genul acesta de amendament. Pe ce temei pui o biserică deasupra alteia? Preambulul curpinde elementele simbolice şi valorile unei constituţii, referirea la creştinism acolo şi-ar fi avut locul”, consideră Stanomir.

Deşi adoptată în 1991 în urma unei schimbări brutale de regim politic, legea fundamentala română nu a fost însoţită de un preambul. „În măsura în care actualul proces de revizuire constituţională îşi propune să schimbe din temelii sistemul instituţional şi politic din România,  recurgerea la un preambul poate fi justificată. În masura în care revizuirea constitutională nu doreşte decât să facă unele ajustări ale textului, redactarea unui preambul nu se justifică decât dacă fraze şi expresii de mai mică anvergură normativă ar fi scoase din textul legii fundamentale şi ar fi trecute în preambul. Un astfel de demers porneşte de la premisa ca preambulul nu are şi nu ar putea avea vreodată valoare normativă”, explică Tănăsescu.

Cum e la alţii: „Noi-naţiunea poloneză..”

Un exemplu de conservatorism european este Constituţia Poloniei, adoptată în anul 1997. În preambulul său prevede: „Noi-naţiunea poloneză- toţi cetăţenii care cred în Dumnezeu ca izvor al adevărului, dreptăţii, bunătăţii şi frumuseţii, dar şi cei care nu sunt credincioşi, dar respectă aceste valori universale..”. Un alt exemplu îl mai putem găsi în Constituţia Ungariei, adoptată în anul 2011, care a stârnit însă numeroase critici la nivel european. Aceasta prevede în preambul : „Noi, membrii Adunării Naţionale, care credem că făuritorul istoriei este Sfântul Dumnezeu”. În constituţiile ţărilor în care cultul ortodox este majoritar, cum ar fi Grecia, Bulgaria şi Rusia, nu există referiri la Biserica Ortodoxă. Constituţia Greciei din anul 1975 prevedea în preambul „religia de stat în Grecia este religia ortodoxă..Capul bisericii este Iisus Hristos”, dar la următoarea revizuire, acest articol a fost eliminat.

Un caz particular îl reprezintă Marea Britanie. Acolo, există o religie de stat consacrată prin acte de natură constituţională.  Monarhul este capul bisericii anglicane şi nu se poate converti la altă religie şi nici căsători cu o persoană de religie catolică, însă această stare de lucruri are explicaţii de natură istorică. De altfel, încercarea iniţiată în 2011 de a moderniza regulile de succesiune la tron, între altele şi prin eliminarea condiţionării accederii la tron de o anumită confesiune, au creat probleme de natură constituţională în fostele colonii. „Curtea Supremă din Canada judecă zilele acestea o plângere a mai multor profesori de drept constiţutional care au afirmat că actul constituţional britanic nu poate fi făcut opozabil pur şi simplu cetăţenilor canadieni, deşi regina Marii Britanii este şi şeful de stat al Canadei, pentru motive ce ţin de suveranitatea statului canadian şi de existenta unei autentice Constituţii canadiene distinctă de cea a Marii Britanii”, a explicat Simina Tănăsescu.

În ultimele decenii, a existat o dispută aprinsă la nivel european, pe tema relaţiei dintre stat şi biserică,  între conservatori şi susţinătorii secularismului. În perioada dezbaterilor privitoare la Constituţia Europeană, conservatorii au propus ca în preambul să fie introdusă o referire la „rădăcinile creştine ale Europei”. Doleanţa lor a fost refuzată, iar într-un final s-a ajuns la o formulă de compromis. În preambului Constituţiei, se face o referire timidă la valorile religioase care au fost „ancorate” în viaţa societăţii. „Inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, ale căror valori, prezente şi astăzi în patrimoniul său, au ancorat în viaţa societăţii rolul central al omului şi drepturile sale inviolabile şi inalienabile, precum şi respectarea dreptului..”, se arată în Constituţia Europei.

La fel s-a întâmplat şi în anul 2000, în timpul elaborării Cărţii drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, când a fost evitată o referinţă precisă la creştinism. „Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie”, scrie în documentul Uniunii Europene.

 http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/raportul-stat-biserica-in-constitutie-cum-stau-lucrurile-in-europa-305380.html#top_articol

În final două comentarii care exprimă puncte de vedere extreme privind rolul religiei în făurirea națiunii române, cu referire specifică în al doilea caz la rolul, considerat nefast al BOR.

3. religia crestina! 19:36 | 20 Iunie
dorinteodor
 Cred ca va fi suficient sa se recunoasca rolul crestinismului in general fara denominari. iar daca si acum cineva va protesta sa fie ignorati!
2. Deranjau cu ceva rădăcinile creştine ale Europei ? 19:29 | 20 Iunie
da , Luminate !
 Sigur ca deranjau intr-o lume care nu recunoaste decit valorile FINANCIARE . E greu sa intelegem ce eforturi supraomenesti fac anumite forte pentru ca valorile crestine sa fie ECLIPSATE de valorile mercantile ? Singurul zeu admis trebuie sa fie BANUL – pentru asta se zbat toate guvernele lumii .
1. „Rolul BOR 18:48 | 20 Iunie
vasile
în constituirea şi modernizarea statului român” ?…Stiu istorie domnii „constitutionali” ? BOR i-a vandut cat a putut pe romanii pe care i-au condus prin calugari greci si rusi. Pana la Cuza 25 % din suprafata Moldovei si a Tarii Romanesti era ‘inchinata” Locurilor sfinte si Atosului…..Daca nu era Cuza Ardealul se unea cu Grecia in 1918 ! Iar in 1918 Biserica ortodoxa romana din Transilvania a afurisit armatele romane care trecusera Carpatii ! Asta da „rol istoric în constituirea şi modernizarea statului român”.

Discursul președintelui PNTCD, Corneliu Coposu la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie (11 octb. 1990)


Delegația română condusă de Corneliu Coposu, președintele PNTCD, este primită de Margaret Thatcher la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie în 11 octombrie 1990.

Din delegație mai fac parte: Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studenților și Paul Negruț, pastorul bisericii creștine baptista Emanuel din Oradea, cel care l-a și tradus pe Corneliu Coposu.

Discursul lui Corneliu Coposu, în care amintește de impunerea comunismului cu ajutorul Armatei Roșii, de persecuțiile îndurate pe parcursul acelor ani, precum și de momentul decembrie 1989 când România și-a recăpătat libertatea a fost primit cu aplauze. Corneliu Coposu a menționat că „noi am fost distruși de Armata Roșie și am renăscut în decembrie 1989.” În cadrul discursului său acesta a menționat istoria de 140 de ani a PNȚ, lupta partidului împotriva comunismului și mai nou (anii 90) lupta din opoziție (referire la opoziția politică) împotriva neocomunismului și a socialismului. De asemenea, Corneliu Coposu evocă  în discursul său Partidul Conservator despre care menționează că este speranța României și speranța Europei și personalitatea liderului Partidului Conservator, Margaret Thatcher afirmând că acesta este „prima personalitate a continentului de la care România și țările din Est așteaptă salvarea spre o nouă democrație.”

De remarcat modul în care a fost primită deligația României, cu referire în special la Doina Cornea și Corneliu Coposu, precum și menționarea situației țării noastre în anii 90.

Dacă din conducerea României ar fi făcut parte Corneliu Coposu, Ioan Rațiu și alții asemenea lor cred că alta ar fi fost  astăzi situația economică și politică a României.

Informație preluată prin intermediul http://sldsjd.wordpress.com

Documentar: Un secol pentru România


Românii nu au motive să se rușineze de istoria lor.

Adrian Cioroianu

Acesta e mesajul-cheie al documentarului “Un secol pentru România”

http://adevarul.ro

„Drumul pe care România l-a parcurs în ultima sută de ani, până când a devenit parte integrantă a Europei, n-a fost nici simplu și nici ușor. România a avut mereu priorități  uneori ele au fost expresia dorinței cetățenilor, alteori – cum vom vedea – au fost impuse din afară, uneori și cu forța”, spune Adrian Cioroianu, Decanul Facultății de Istorie a Universității București.

Scenariul este semnat de istoricul Adrian Cioroianu, cel care ne invită să descoperim împreună drumul pe care l-a parcurs România în ultimul secol.

Pe parcursul a 50 de minute, istoricul Adrian Cioroianu ne călăuzește în parcurgerea ultimilor 100 de ani de istorie a României, drum marcat prin 10 priorități naționale ale secolului, printre care succesiunea de evenimente premergătoare formării României Mari, tensiunile politice de la mijlocul secolului XX, desfășurarea celui de-al doilea Război Mondial, consolidarea comunismului, precum şi contextul international care a influențat situația României.

http://www.youtube.com

În cadrul unui interviu pentru Ziarul Adevărul, istoricul Adrian Cioroianu vorbește despre ideea acestui documentar, modul său de realizare și accentuează ideea că români nu au o istorie superioară altor popoare.

Cum s-a născut acest documentar?
Adrian Cioroianu: Din colaborarea constantă cu televiziunea publică. Iar anul trecut am decis să facem ceva mai aparte pentru a marca sărbătoarea naţională. Ceea ce a ieşit ne-a depăşit aşteptările, semn că românul iubeşte istoria chiar dacă nu răsfoieşte constant cărţi de specialitate. O asemenea informaţie, profesionist realizată de echipa din televiziunea publică cu care am colaborat, se bucură aşadar de un public numeros şi demn de luat în seamă.

Cât aţi lucrat la scenariul documentarului?
Adrian Cioroianu:
 Trebuie spus că nu am avut prea mult timp la dispoziţie. La mijlocul lunii octombrie am început să conturez scenariul documentarului, adică cele zece priorităţi care au stat, în opinia mea,  în faţa românilor în ultimul secol. Puteam să aleg 15 sau poate 20 de direcţii principale, dar mi s-a părut că diluez mesajul transmis dacă aleg varianta mai stufoasă. Apoi, la începutul lui noiembrie au început filmările efective.

De ce aţi ales doar cadre interioare?
Adrian Cioroianu: 
Iniţial se planificaseră filmări şi în exterior. Le-am eliminat doar după ce colegii din TVR au decis că e mult mai bine să alegem exclusiv cadre interioare. Aşa se face că, cu excepţia imaginilor de arhivă, unele nemaicunoscute până azi cum ar fi o paradă regală din 10 mai 1925, scenele în care parcurg firul documentarului au fost turnate fie la Academia România sau la noua Bibliotecă Naţională, fie în platourile TVR sau la Biblioteca Centrală Universitară. De remarcat că în toate aceste instituţii publice, cu excepţia TVR, nu am filmat decât sâmbetele şi duminicile, pentru a nu deranja prin filmările noastre programul de lectură. Iar o zi de muncă la documentar, deşi de weekend,a inclus de la şapte la zece sau chiar mai multe ore de filmare.

Avem noi, românii, o istorie mai specială decât a altora?
Adrian Cioroianu:
 Nici pomeneală! Trebuie s-o cunoaştem însă, ca s-o acceptăm. Şi în nicun caz nu are de ce să ne fie ruşine cu ea! În ultimii 100 de ani au existat perioade mult mai grele decât cea pe care o traversăm astăzi cu toţii şi lumea noastră nu s-a sfârşit atunci. Ea continuă. Desigur, popor latin şi levantin deopotrivă, am preferat să consumăm excesiv de multă energie în polemicile interne, uitând să ne mai uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ne plângem şi în prezent de acest lucru! Una peste alta, acest film ne arată drumul pe care România l-a parcurs după războaiele balcanice, adică în preajma declanşării primei conflagraţii mondiale, în tentativa sa de a deveni pe deplin parte a Europei. Nimic n-a fost uşor, mai ales atunci când anumite lucruri, cum ar fi stalinizarea, ne-a fost impus cu forţa, din exterior.

Vreţi să mai remarcaţi ceva anume?
Adrian Cioroianu:
 Da, muzica celor de la “K1” şi melodia lor, “Pentru România”, pe care am folosit-o în documentar şi care te ţine permanent în priză.

http://adevarul.ro

%d blogeri au apreciat: