Semnificația zilei de 9 mai – update
Acest articol este o republicare a articolului Semnificația zilei de 9 mai.
Ziua de 9 mai este o zi cu mai multe semnificații pentru români și România. Pe site-ul Realitate.net articolul care vorbește despre această zi are titlul de mai jos.
9 MAI – O SINGURĂ ZI – TREI SĂRBĂTORI.
1. Proclamarea independentei de stat a României la 9 mai 1877.
2. Victoria Coaliției Națiunilor Unite în cel de- Al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945.
3. Ziua Europei – 9 mai 1950.
Mai jos câteva detalii despre cele trei evenimente
1. Proclamarea independentei de stat a României la 9 mai 1877
Proclamarea independentei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan, ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranității otomane.
În acea zi memorabila, Mihail Kogălniceanu declara în Parlamentul țării: ‘Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare’. Independenta astfel proclamata trebuia consfințita și apărată pe câmpul de lupta spre a putea fi impusa forțelor militare turcești și recunoscuta apoi de puterile europene.
Text: REALITATEA.NET, Foto: ziarulunirea.ro
De fapt, discursul lui Kogălniceanu trebuia să aibă loc pe 10 mai, de ziua regalității numai că acesta s-a grăbit. Mai mult decât atât 1877 nu este decât începutul a ceea ce noi numim incorect în opinia mea Războiul de independență, fiindcă acesta a fost în fapt un război ruso-turc în care am intrat și noi ca urmare a înfrângerilor suferite de Rusia și la solicitarea acesteia. Independența României a fost recunoscută de Marile Puteri la Congresul de la Berlin din 1878

Semanarea acordului de capitualare necondiționată a Germaniei Foto: Ziarul Gândul
2. Victoria Coaliției Națiunilor Unite în cel de- Al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945
Al doilea eveniment se referă la ziua de 9 mai 1945, zi în care Aliații din cel de-al doilea război mondial au obținut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare conflagrații din istoria continentului european.
9 mai semnifică încheierea celui de-al doilea război mondial prin capitularea Germaniei naziste. Despre acest fapt, Lelia Munteanu scrie în cadrul articolului Zilele victoriei publicat pe site-ul ziarului Gândul, următoarele:
Germania a capitulat de două ori. O dată la Reims (nord-vestul Franţei), la 7 mai 1945, ora 02.41 (4.41, ora Moscovei). A doua oară, pentru a satisface orgoliul lui Stalin, la Berlin, pe 8 mai 1945, ora 22.43 (9 mai, 00.43, ora Moscovei http://www.gandul.info/puterea-gandului/zilele-victoriei-12614204).

Declarația Schuman Sursa foto: roxanaiordache.wordpress.com
3. Ziua Europei – 9 mai 1950 (Declarația Schuman)
Cel de al treilea eveniment este ZIUA EUROPEI – 9 mai 1950 Prin ceea ce a rămas în istorie ca Declarația Schuman, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus înființarea C.E.C.O (Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului) prin intermediul căreia au fost puse bazele a ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană. Raționamentul lui Schuman era acela ca Franța și Germania să-și pună în comun resursele de cărbune și oțel, principalele resurse folosite în industria de armament, resurse care urmau a fi gestionate în comun. În felul acesta se dorea evitarea unui nou război.
„Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată de Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxembourg, a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.” http://europa.eu
Andrei Pleșu, Somnolenţă, tristeţe, frică [Despre Înviere şi despre viaţă]
Un articol interesant al lui Andrei Pleșu prin intermediul căruia suntem îndemnați să fim treji, să ne bucurăm și să nu ne temem.
Aceste trei aspecte sunt sintetizate de către autor la finalul articolului prin cuvintele:
Hristos a înviat! Treziţi-vă, bucuraţi-vă, nu vă temeţi!
Cultele neoprotestante și drepturile omului (3) Scopul redactării Scrisorii celor 6
După ce am anunțat apariția editorială a acestei lucrări AICI, am continuat să prezint părți și aspecte importante ale demersului nostru. Astfel, în prima parte (1) am publicat prefața scrisă de pastorul Iosif Țon. În partea a doua (2) am publicat Cuvântul înainte al autorilor. Acum, demersul ajuns la partea a treia (3), își propune să prezinte scopul redactării acestei scrisori, a Memoriului document cum a fost denumit. Veți descoperi parcurgând fragmentul de mai jos care a fost motivația semnatarilor, precum și care erau cauzele pe care aceștia le aduceau în atenția cancelariilor occidentale, dar și a opiniei publice și presei din țările libere.
(p. 15) Prin intermediul acestei scrisori, expediată ambasadelor S.U.A. şi Marii Britanii de la Bucureşti unor persoane şi organizaţii din Occident, precum şi postului de radio Europa Liberă care a difuzat-o în data de 2 aprilie 1977, semnatarii atrăgeau atenţia asupra faptului că în România credincioşii erau supuşi unei persecuţii greu sesizabile din afara ţării deoarece deşi sistematică, persecuţia era mascată[1]. Scrisoarea ridica probleme pe baza a trei feluri de persecuţii: identificarea credincioşilor evanghelici la locurile de muncă şi darea afară sau retrogradarea, identificarea adunărilor în grupuri şi acuzarea de huliganism sau anarhism şi persecuţia copiilor şi tinerilor evanghelici în şcoli şi licee[2].
[1] Marius Silveşan, Bisericile Creştine Baptiste din România: între persecuţie, acomodare şi rezistenţă: 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, p. 351.
[2] Bogdan Emanuel Răduţ, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990), Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 53.
Articole relaționate
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE
P.S.: CARTEA COSTĂ 15 RON ȘI POATE FI COMANDATĂ DE LA AUTORI
Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte
Ne bucurăm ca la mai bine de 36 ani de la difuzarea scrisorii celor sase neoprotestanți aceasta să vadă lumina tiparului. Am decis să scriem această carte din dorința de a aduce în atenția celor interesați, fie membrii ai cultelor neoprotestante, fie cercetători, scrisoarea, un document de valoare privind istoria comunității evanghelice romanești sub comunism. La finalizarea prezentei cărți am aflat de faptul că și istoricul Dorin Dobrincu realizează un studiu privind scrisoarea celor sase neoprotestanți (Vezi Dorin Dobrincu, „«Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România.» Un memoriu din 1977”, în Archiva Moldavie, vol. IV, 2012, pp. 351-402), publicat cu putin timp înainte de apariția prezentei lucrări. În lucrarea de față, împreună cu scrisoarea deschisă semnată de cei sase evanghelici, publicăm încă două documente pe aceeaşi problemă. Este vorba de anexele scrisorii, care completează primul document cu alte cazuri de persecuție, și o altă scrisoare deschisă, scrisă de Aurel Popescu şi Iosif Ţon.
Ineditul demersului nostru constă și-n accesul la documente primare din arhiva postului de Radio Europa Liberă, Arhiva Departamentului Cultelor, precum și cea a Securității, documente corelate cu istoria orală şi cu memorialistica.
În 1999, pastorul Iosif Ţon publica cartea Confruntări, ce reunea reeditarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipseşte însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit în vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit şi publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde şi necesitatea apariției acestei cărți.
În demersul pe care ni l-am propus am însoțit publicarea scrisorii de un studiu introductiv şi biografii ale semnatarilor. Studiul introductiv ne prezintă statutul neoprotestanților în comunism, contextul scrierii acestei scrisori şi reacțiile ce-au survenit după aceea. De asemenea, unele amănunte din studiul nostru sunt inedite, iar altele corectează derapajele istorice apărute în timp, mai ales pe cale orală.
În același timp este şi un omagiu adus celor de dinaintea noastră pentru lupta dusă în favoarea libertății de credință. Dintre semnatari, la momentul acesta nu mai sunt în viață decât Iosif Ţon, Pavel Nicolescu şi Radu Dumitrescu.
Autorii, unul din Bucureşti şi unul din Craiova, au uzat atât de documente inedite, cât şi de competenţele pe care le deţin în domeniul cercetării istoriei contemporane. Lucrarea a fost scrisă cu acribia şi obiectivitatea unor istorici, atât cât au putut să fie de obiectivi, lăsând la o parte sentimentalismele şi opiniile părtinitoare, fără a fi tributari bisericilor din care fac parte, baptistă şi creştină după Evanghelie.
Autorii
Articole relaționate
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori
Filmul Noe: Un potop de fantezie
Filmul Noe, lansat de curând a determinat poziții mai mult critice decât pozitive din partea creștinilor datorită modului în care regizorul a ales să transpună pe pelicula cinematografică viața lui Noe și potopul biblic, eveniment despre care vorbesc mai multe din culturile importante ale lumii.
În cadrul fragmentului de mai jos puteți citi o opinie sub formă de recenzie realizată de către Ruben Ologeanu, care a pus în paralel narațiunea biblică cu narațiunea regizorului filmului Noah.
Deși este recomandabil, spun unii, ca un articol să
înceapă mai degrabă cu o afirmație decât cu o negație, trebuie să afirm de la bun început că filmul lui Aronofsky, Noah, pe numele său, nu este un film pentru cei care își fundamentează întreaga teologie pe cântecelul Domnul lui Noe i-a spus să facă o arcă… Și sunt suficiente motive pentru afirmația anterioară pe care le vom discuta în rândurile care urmează. Dar înainte de a porni la drum trebuie să ținem cont de faptul că filmul nu este evanghelistic și nici nu reprezintă vreun tratat teologic de referință. Este artă cinematografică.
Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că filmul împarte publicul în trei categorii distincte, foarte evidente. Prima categorie este a celor care Continue reading
De s-au golit și se vor goli bisericile? – o analiză de Eugen Matei
Prin intermediul articolului de mai jos din care am preluat un fragment, Eugen Matei aduce în discuție o întrebare pe care am auzit-o de mai multe ori printre evanghelici din România: De ce s-au golit bisericile? Deși suntem tentați să dăm un răspuns rapid prin care să identificăm anumiți factori locali, răspunsul este unul mult mai complex.
De pe la mijlocul secolului al xviii-lea creștinismul vestic strănută. Ba chiar se zice s-a îmbolnăvit de-a binelea. Unii marchează începutul îmbolnăvirii la o dată mai precisă, odată cu publicarea anonimă a Apologiei lui Reimarus de către Lessing, între 1774-1778. Întrebarea este, de ce s-a îmbolnăvit creștinismul apusean? În funcție de cum răspundem la această întrebare vom căuta și tratamentul. Cum în creștinismul evanghelic românesc interpretarea istoriei pe scurtătură și etichetarea ca armă de politică religioasă se poartă la mare modă (Liberalule! Fundamentalistule! Etc.), iată și un diagnostic reprezentativ:
În cadrul mesajului său, Iosif Țon identifică două cauze: teoria evoluționismului și liberalismul lui Welhausen, care a distrus integritatea Pentateuhului cu scopul de a scoate minunile și proorociile din Biblie. Eugen Matei însă merge mai departe cu analiza problemei identificând alte cauze pe care le veți descoperi citind articolul disponibil AICI.
„Corabia misterioasă” – un documentar TV despre Corabia lui Noe
În contextul lansării pe marile ecrane a filmului Noe regizat de Darren Aronofsky, avându-i în distribuție pe Russell Crowe, Jennifer Connelly vă propun vizionarea documentarului TV „Corabia misterioasă” regizat de către Cătălin Dupu. Documentarul a fost prezentat în cadrul emisiunii Viața la superlativ din iarna anului 2010, moderată de către Cornel Dărvășan la Speranța TV.
Prin intermediul acestui post eu vă propun să urmăriți emisiunea până la sfârșitul acesteia deoarece după difuzarea părții a doua a documentarului urmează o serie de discuții despre film, Biblie, necesitatea realizării unor astfel de producții, precum și despre autenticitatea istorică a potopului.
Moderatorul emisiunii, Cornel Dărvășan reușește să evidențieze punctele forte ale documentarului și totodată să conducă discuția într-o direcție relevantă.
















