Arhive categorie: Puncte de vedere

The Dark Knight Rises (1)


Un material de Iosua Faur

O filozofie deşartă şi înşelătoare este prezentată în ultimul film al trilogiei lui Nolan, probabil cel mai bun şi satisfăcător „al treilea film” din istoria trilogiilor. Mi-a plăcut acest film! Temele narative pe care Nolan le surprinde ating o grămadă de subiecte legate de viaţă, etică, morală şi societate. Filmul acesta cuprinde cam tot ce puteai să te aştepţi de la un final de trilogie. Spun lucrul acesta pentru că mulţi se plâng de „al treilea film” dintr-o serie: LOTR: Întoarcerea Regelui – prea multe finaluri; Star Wars: Întoarcerea cavalerului Jedi – prea mulţi Ewoks. Dar trilogia aceasta este pur şi simplu superbă.
În primul film al trilogiei, Batman Begins, Bruce Wayne nu alege drumul sigur în viaţa al tatălui său, nici drumul terorismului justiţiar al mentorului său, Ra’s Al Ghul. Acum în a treia parte se confruntă cu acuzaţiile că drumul ales de el, eroul Batman, a fost un eşec. Aici se adaugă şi îngrijorarea tatălui său surogat, Alfred, care doreşte cu disperare ca Bruce să lase în urmă trecutul său dureros. Iar cele două adevăruri ascunse sub minciuni în partea a II-a a trilogiei, vor ieşi acum inevitabil la suprafaţă.
Exod 20:16 spune „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” şi Proverbe 19:5 – „Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” Minciunile lui Bruce şi Jim Gordon (comisarul) au făcut din Gotham un oraş prosper, dar la fel ca în pilda casei construită pe nisip, fundaţia aceasta era una putredă.
Filmul de asemenea ne arată consecinţele faptului că Alfred (majordomul) a ascuns şi a ars scrisoarea lui Rachel (iubirea lui Batman) consecinţe care l-au afectat pe Bruce Wayne. Fii sincer! Ai minţit vreodată sau ai omis adevărul, pentru ca cel drag ţie să nu sufere? Ai înşelat vreodată pe cineva, având cele mai bune intenţii? Proverbe spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Nimeni nu scapă de realitatea că orice altceva în afară de adevăr, are consecinţe dezastroase şi inevitabile, iar adevărul, întotdeauna, întotdeauna, va ieşi la iveală.
Filozofia lui Ra’s Al Ghul reînvie printr-o serie de personaje, iar minciunile nu fac decât să alimenteze acel foc care se ridică. Sunt o grămadă de lecţii în această naraţiune. Aşadar cum poţi învinge toate acestea? De asemenea ne sunt prezentaţi şi câţiva Gotham-işti: unii care încearcă să ajute, alţii care încearcă să se ascundă şi alţii care îşi caută propriile interese (Selina Kyle aka Catwoman). Ea îşi doreşte un cazier curat, doreşte să-şi schimbe viaţa şi va face orice ca să obţină acest lucru, în loc să facă ceea ce este corect. Efeseni 5 spune: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. Odată eraţi în întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi în lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le.”
Odată cu ameninţarea lui Bane (duşmanul), Bruce înfruntă filozofia pe care a susţinut-o odată. Coloseni 2 spune: „Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile acestei lumi, şi nu de Cristos.” Bruce respinge toate aceste filozofii spre climax-ul filmului şi ajută această trilogie ca să scoată în evidenţă 3 caracteristici ale adevăratului salvator: în Batman Begins, Bruce a devenit un Simbol, în Dark Knight el a devenit Ţapul Ispăşitor, iar în Dark Knight Rises el a devenit Sacrificiul.
Aduceţi-vă aminte de Domnul Isus. El nu a fost doar un Simbol, un bun exemplu, un bun învăţător cum spun unii. Jertfa Lui ne aduce aminte de ziua ispăşirii în care ţapul ispăşitor era jertfit. Domnul Isus a murit în afara oraşului fiind Ispăşirea pentru noi. Astfel Domnul Isus a fost un Simbol, Ţapul Ispăşitor şi Sacrificiul suprem, Fiul lui Dumnezeu.
Aşa cum spune cineva: Priveşte pentru a-L glorifica!

 

 

 

News video: Punctul de vedere al CDE referitor la botezul nou-testamental


Mesaj despre botezul creştin – Virgil Achihai – Biserica Creștină după Evanghelie Sperieţeni

Un mesaj scurt, clar și concis despre ceea ce trebuie să facă oamenii pentru a fi mântuiți.

Virgil Achihai – Biserica Creștină după Evanghelie Sperieţeni, jud. Dâmboviţa, România (duminică 22 iulie 2012)

Înregistrare realizată și semnalată de către Paul Ion

Programul ediţiei a VII-a a Simpozionului Internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus: „Regimurile comuniste – memorie recentă pentru o societate deschisă”


În perioada 1-3 August 2012 va avea loc la Făgăraş – Academia „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus, ediţia a VII-a Simpozionului Internaţional „Regimurile comuniste – memorie recentă pentru o societate deschisă”.
Organizatorii evenimentului sunt: Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Memorialul Rezistenţei Anticomuniste „Ţara Făgăraşului”, Mănăstirea „Brâncoveanu” – Sâmbăta de Sus, Universitatea „Transilvania” din Braşov.
Instituţii partenere în organizarea evenimentului sunt: Programul „Europe for Citizens”, Muzeul „Casa Mureşenilor”, Braşov, Universitatea „St. Cyril şi St. Methodius” (Facultatea de Istorie) din Veliko Tarnovo, Bulgaria, Universitatea „Carl Von Ossietzky” (Facultatea de Drept), Oldenburg, Germania, Institutul Federal pentru Cultura şi Istoria Germanilor din Europa de Est, Oldenburg, Germania, Muzeul „Emlekpont”, Hódmezővásárhely, Ungaria.
Sprijinul financiar pentru organizarea simpozionului este asigurat prin Proiectul OPENNESS, Programul „Europa pentru Cetăţeni” al Uniunii Europene, Consiliul Judeţean Braşov, Primăria şi Consiliului Local al Municipiului Făgăraş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
*
VINERI, 3 August 2012
PRIMĂRIA ŞI ŞCOALA DIN DRĂGUŞ
9:00– 13:00 Atelier II – Memorie şi Istorie –  Generaţii în dialog
Atelierul, organizat în 3 sesiuni, sub formă de masă rotundă, dezbateri, vizite, comunicări, are ca obiective:
– o mai bună cunoaştere a perioadei staliniste de către tineri pentru a-i determina să reflecteze asupra caracterului ilegitim şi criminal al regimului comunist din spatiul est-european;
– cunoaşterea trecutului recent conduce la o înţelegere aprofundată a realităţilor prezente şi  necesităţii respectări drepturilor omului şi a statului de drept, a coeziunii sociale în condiţiile egalitaţii de şanse şi eliminării discriminărilor de orice natură pe criterii de naţionalitate, limbă, religie, sex, rasă şi handicap.
 *
AULA ACADEMIEI „BRÂNCOVEANU”
15:00 – 17:00 Sesiune de comunicări
Moderatori:  Com. Conf. univ. Olimpiu GLODARENCO, Cerc. Leontin NEGRU
15:00 – 15:20 Sergiu SOICA (Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca) – Biserica Greco-Catolică din România –  diferite forme de rezistenţă anticomunistă
15:20 – 15:40Marius SILVEŞAN (Institutul Teologic Baptist Bucureşti) – Bisericile Baptiste din România sub persecuţia regimului comunist. Acţiuni de răspuns şi rezistentă
15:40 – 16:00 Romeo CEMÎRTAN (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei, Chişinău) – Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe din R.S.S.M. şi politica religioasă sovietică în perioada anilor 1945-1962
16:00 – 16:20 Liliana CONDRATICOVA (Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău) –Funcţionarea mănăstirilor de monahii Hirova şi Tabăra sub dominanţa ideologiei sovietice
16:40 – 17:00 Ion XENOFONTOV (Institutul de Studii Enciclopedice  al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău) – Campania de închidere a mănăstirilor din Moldova Sovietică  ( 1944-1962)
Programul complet poate fi consultat pe blogul lui Cosmin Budeancă http://cosmin-budeanca.blogspot.ro
Articole relaționate

Daniela Delibaș, Femeia care mută muntii la AlfaOmegaTv


Articole relaționate

Daniela Delibaş, Femeia care mută muntii (debut editorial)

Apel despre hirotonirea femeilor în Biserica Adventistă


Articol preluat de pe www.semneletimpului.ro

Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea a făcut un apel oficial la unitate către bisericile adventiste din întreaga lume.

apel_despre_hirotonirea_femeii_in_biserica_adventista (Foto: christorculture.com)Apelul vine după ce mai multe biserici au decis să organizeze întâlniri în care să se discute hirotonirea femeilor ca pastori. Forul internaţional de conducere recunoaşte că subiectul este unul de interes şi că a mai fost dezbătut la sesiunile Conferinţei Generale din 1990 şi 1995, la care au participat reprezentanţi din toate diviziunile bisericii.

De asemenea, liderii Conferinţei Generale recunosc şi că lipsa unei soluţii pentru tensiunile crescând cu trecerea timpului a determinat frustrări şi în rândul credincioşilor. Conferinţa Generală a dat asigurări, prin toţi cei 40 de lideri seniori care au redactat apelul, că subiectul va fi pe ordinea de zi a celei de-a 60-a Conferinţă Generală, ce va avea loc în Texas, în iulie 2015.

În prezent, Biserica Adventistă crede că oricine, indiferent de sex, poate fi împuternicit, printr-un act de dedicare (punerea mâinilor), să desfăşoare anumite funcţii specifice. Astfel, dezbaterea despre hirotonirea femeilor nu este dacă femeile pot sau nu pot fi hirotonite în acest sens şi nu trebuie confundată cu permisiunea femeilor de a vorbi sau nu în biserică.

Problema cheie care se pune este dacă, printre diversele lucrări ale bisericii, femeile pot fi împuternicite în mod legitim prin hirotonire pentru a îndeplini funcţiile de conducere de prezbiteri sau pastori. Acestea includ funcţiile de a învăţa cu autoritate ca prezbiter sau pastor, de a organiza biserici, de a boteza credincioşi şi de a supraveghea turma în sens spiritual.

La data de 31 decembrie 2010, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din întreaga lumea avea 60 de uniuni de conferinţe în 209 ţări şi număra 17 milioane de membri activi.

Poziția BOR față de situația evanghelicilor în anul 1943


O monstră despre cum vedea Biserica Ortodoxă Română situația evanghelicilor în perioada celui de-al doilea război mondial.

În cazul de față am preluat un articol din ziarul Foia Diacezană din anul 1943

Deși desființarea sectelor s’a făcut printr-un decret-lege la 29 Dec. 1942, au rămas destule uşi prin care aceşti nenorociţi îşi mai scoteau capul’. Monitorul Oficial Nr. 157 din 9 Iulie a. c. publică un decret-lege prin care sunt desfiinţate şi toate instituțiunile, şcolare, filantropice etc. Interesant e că decretul-lege, art. 3, are următorul conţinut:

„Asociaţiunile religioase sectante, care au existat în România la 29 Dec. 1942, şi acele care au fost autorizate ulterior (sublinierea e a noastră N. R.) sau sunt simulate sub forme personale juridice, fără scop lucrativ sau altele, sunt şi rămân desfiinţate de drept.”

O bună parte din decretul-lege se ocupă de procedura ce urmează a se aplica în legătură cu reluarea bunurilor de la sectanți de către Stat sau alte instituţiuni. Sperăm că de acum va înceta şi mărinimia unora din cadrele învățământului față de fiii sectarilor!

***, „Sectele desființate” în Foaia Diacezană, Organ oficial al eparhiei ortodoxe române a Cransebeșului, Anul LVI, Caransebeș 25 iulie 1943, Nr. 30, p. 7.

Încrederea românilor în Biserică, posibile explicaţii


Mircea Kivu (sociloog) pentru Adevărul

Cam de când se fac sondaje de opinie în România, Biserica este instituţia care se bucură de cea mai mare încredere. Românii par a fi, cel puţin după standardele occidentale, un popor extrem de religios. O atestă şi faptul că proporţiile înregistrate la ultimul recensământ publicat în dreptul categoriilor „fără religie” şi „atei” însumează, în România, cea mai mică valoare din Uniunea Europeană (0,1%). Cu alte cuvinte, nu greşim mult dacă afirmăm că „toţi românii sunt religioşi”. În Parlamentul României se jură cu mâna pe Biblie, icoanele sunt omniprezente în şcolile de stat.

Dacă însă priveşti bulucelile şi înghiontelile deloc creştineşti de la fiecare expunere de moaşte sau distribuire de apă sfinţită („daţi numai câte una, să se ajungă la toată lumea!”), apar unele semne de întrebare. Întrebaţi de reporterii insistenţi, oamenii spun că se roagă pentru sănătatea lor şi a copiilor, pentru o viaţă mai bună, să-şi păstreze/recapete slujba/iubitul şi alte asemenea împliniri, mai mult sau mai puţin nobile.

În general, participantul la asemenea manifestări aşteaptă ca, în schimbul unei anevoioase prestaţii, să primească un ce beneficiu. Uite, Doamne, eu postesc, stau la rând, tremur de frig, îmi julesc genunchii; Tu, în schimb, alină durerile provocate fiului meu de boala căreia medicii nu-i dau de leac, convinge patronul să‑mi mărească leafa, găseşte un bărbat bun pentru fiica mea. E un fel de troc cu divinitatea, asemănător în esenţă mai degrabă cu jertfele aduse de vânătorii amazonieni înainte de a pleca la vânătoare. Întreaga poveste e redusă la o simplă relaţie funcţională (acţionez – se produce efectul dorit). Aş spune deci că aserţiunea corectă nu e că românii sunt religioşi, ci mai degrabă mistici.

O altă ipoteză care ar putea explica plasarea bisericii în topul instituţiilor care se bucură de încredere, urmată de obicei de armată, ar putea porni de la tipul de organizaţie reprezentată. Biserica, ca şi armata, sunt organizaţii cu ierarhii stricte, impuse de la vârf către bază, în care ordinul este executat fără şovăire („nu cerceta…”). Dacă coroborăm aceste elemente cu tipul de conducător preferat (şi votat) de regulă în România, despotul luminat, avansăm către ideea că, din păcate, conaţionalii noştri manifestă, chiar dacă nu o declară direct, o periculoasă apetenţă către totalitarism.

J.C. Ryle – The State of the ‘Almost Christian’


There are many whom I must call „almost Christians,” for I know no other expression in the Bible, which so exactly describes their state. They have many things about them which are right, good and praiseworthy in the sight of God. They are regular and moral in their lives. They are free from glaring outward sins. They keep up many decent and proper habits. They appear to love the preaching of the Gospel. They are not offended at the truth as it is in Jesus, however plainly it may be spoken. They have no objection to religious company, religious books, and religious talk. They agree to all you say when you speak to them about their souls. And all this is well.

But still there is no movement in the hearts of these people that even a microscope can detect. They are like those who stand still. Weeks after weeks, years after years roll over their heads, and they are just where they were. They sit under our pulpits. They approve of our sermons. And yet, like Pharaoh’s lean cows, they are nothing the better, apparently, for all they receive. There is always the same regularity about them—the same constant attendance on means of grace—the same wishing and hoping—the same way of talking about religion—but there is nothing more. There is no going forward in their Christianity. There is no life, and heart, and reality in it. Their souls seem to be at a deadlock. And all this is sadly wrong.

~ J.C. Ryle

Tract: Where Are You?

Source: http://jcrylequotes.com/2012/06/29/the-state-of-the-almost-christian/

Gabriel Liiceanu – De ce le plângem de milă celor care ne-au furat viitorul?


Cum se face că le plângem astăzi de milă tocmai celor care, furându-ne prezentul de atunci, ne-au mai furat o bucată de viitor?

N-ar fi mai înţelept să ne plângem nouă de milă pentru situaţia în care am fost aduşi?

Gabriel Liiceanu

Biserica subterană a îmbrăcat zeghea


„Orice haină are și față și căptușală. Cei de la cult sunt fața iar noi căptușală.”

Care va să zică, cei de la cult erau costumul, iar Biserica Subterană era căptușeala… De faptul că liderii care colaborau cu Securitatea erau haina, și încă una confortabilă, nu se mai îndoiește nimeni. În schimb, Biserica Subterană nu a fost căptușeala, ci zeghea. Creștinii care s-au opus comunismului au fost dezbrăcați de haine, au îndurat frigul la Canal (cazul lui Caraman), au purtat zeghe peste trupul uscat de foame și plin de bătături făcute de lopețile cu care au muncit în lagărele comuniste. Doar cei compromiși s-au bucurat și de haină și de căptușeală.

Vasilică Croitor, http://rascumparareamemoriei.wordpress.com

Recomandări:

Lacrimile de durere- cântec al Bisericii subterane în perioada comunistă

Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane

Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman

Constantin Caraman despre colaborarea cu conducerea politică comunistă