Lucian Bălănescu : Moartea creștinismului a fost profețită de mult și tot nu vine | Icarte, Iparte Podcast
Iată și prezentarea acestui episod așa cum apare ea pe canalul de YouTube al Podcastului Icarte, Iparte
Episodul din această seară îl are invitat pe Lucian Bălănescu, care povestește despre parcursul său inedit: de la istorie la IT și apoi la pastorat.
Lucian vorbește despre rolul credinței, familie și autocunoaștere în formarea identității și despre propriile sale îndoieli legate de religie în adolescență.
A povestit cum l-a ajutat lectura, inclusiv autorii ca C.S. Lewis, să înțeleagă credința creștină diferit și să depășească agnosticismul.
Discută diferența dintre contradicții și paradoxuri în Biblie și subliniază importanța de a citi și interpreta Scriptura în context cultural.
Explică de ce mulți oameni se îndepărtează azi de credința tradițională și caută alte forme de spiritualitate sau motivație personală.
Analizează tendințele actuale privind credințele alternative (New Age, energii, univers) și de ce acestea sunt incompatibile cu creștinismul.
Abordează teme precum anxietatea modernă, criza relațiilor de cuplu, egoismul și pierderea sensului, oferind ca răspuns centrarea pe credință și altruism.
Lucian vorbește sincer despre provocări legate de căsătorie, divorț, creșterea copiilor și presiunea modernă asupra identității masculine și feminine.
Își exprimă opiniile despre subiecte sensibile precum căsătoria homosexuală și păstrarea valorilor biblice, subliniind respectul pentru drepturile oamenilor, dar reafirmând poziția Scripturii.
Evidențiază cât de importantă este comunicarea și autenticitatea în familie, oferind exemple din propria viață și recomandări de cărți pentru auto-descoperire și dezvoltare personală.
În final, mesajul central rămâne: căutați-l pe Dumnezeu și trăiți credința cu onestitate, chiar într-o lume complicată și adesea confuză.
Digi24.ro : De la pergament la digital: Inteligența artificială ajută cercetătorii să exploreze cea mai mare arhivă evreiască medievală

Cairo Geniza, cea mai mare colecție de documente evreiești medievale din lume, a fost obiectul a nenumărate ore de studiu din partea cercetătorilor timp de peste un secol. Cercetători din Israel speră să facă noi descoperiri despre istoria evreilor, prin încărcarea unei baze de date digitale cu manuscrise vechi de până la o mie de ani într-un nou instrument de transcriere care folosește inteligența artificială, scrie The Jerusalem Post.
Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/de-la-pergament-la-digital-inteligenta-artificiala-ajuta-cercetatorii-sa-exploreze-cea-mai-mare-arhiva-evreiasca-medievala-3520155
Octavian Baban, Biserica nu este un sindicat

Biserica nu este un sindicat, unde votam democratic. Este o adunare unde este prezent si invocat Dumnezeu, si votam teologic sub călăuzirea Duhului Sfânt si bazați pe principiile Scripturii.
Biserica nu este un business cu CEO, o afacere cu buget, cotizație (zeciuială) și proiecte de extindere care aduc beneficii financiare pentru directori sau angajati, cu ierarhie care subordoneaza masa de angajati fata de liderii cu daruri si viziune. Membrii ei sunt voluntari, nu angajați. Ei sunt motivati la slujire si echipati, nu condusi cu autoritate de catre sefi.
Biserica nu este un pluton sau o armată cu care mergi la război, deși este implicată într-un război spiritual, unde luptă cu arme spirituale. Liderii ei nu sunt generali care o comandă, ci slujitori care o păstoresc. Ei nu merg inainte cu viteza a șaptea, ci stau cu blândețe și lângă cei sănătoși spiritual și lângă cei încercați sau începători sau dezorientați, care de-abia pornesc de pe loc cu viteza 1-2. Si inaintea turmei lui Hristos, si in urma ei, cu sacrificiu si dragoste.
Biserica nu este un partid cu lozinci, cu activisti, cu directori de imagine si purtatori de cuvânt. Ea nu este interesata sa preia puterea politică intr-un stat, desi participă la viața socială și politică a statului. Ea vesteste si pregateste venirea Imparatiei lui Hristos, cand El va veni a doua oara.
Biserica nu este o mare instituție socială de caritate, de ajutor național și internațional, desi poate gira sau sprijini din inimă, activ, astfel de initiative și activități.
Biserica nu este o mare uzina, unde toti muncesc pe sectii, pe linii de asamblare diferite si se minuneaza la sfarsit, de produsul final. Nici nu este un mare mecanism social, sau un ceas apocaliptic, unde toti suntem rotițe minuscule.
Biserica este un trup viu, un Templu din pietre vii, Templu al lui Dumnezeu – nu al omului, o vița de vie roditoare unde vița este Hristos, iar noi mlădițele.
Biserica este Trupul lui Hristos, Mireasa lui Hristos, Noul popor al lui Hristos creat pentru inchinare, mărturie și slujire prin fapte bune.
1 Cor. 12: 27. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui. 28. Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi apostoli; al doilea, prooroci, al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor, apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. 29. Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? 30. Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? 31. Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.
Efeseni 4.15. Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16. Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
HotNews : „Așa ceva nu s-a mai văzut niciodată”. Bisericile ortodoxe din SUA atrag valuri record de noi credincioși

Parohiile creștin-ortodoxe din SUA elaborează strategii pentru a putea să găzduiască mai mulți potențiali convertiți decât poate gestiona în mod rezonabil clerul existent de unul singur, relatează Ruth Graham, reporteră de profil a prestiogioasei publicații americane The New York Times (NYT), remarcând că lucrurile se schimbă într-un colț altfel liniștit al creștinismului din țară, unul care se mândrește cu cât de puțin s-a schimbat de-a lungul timpului.
În SUA, tradiția străveche a creștinismului ortodox atrage adepți noi, plini de energie, în special din rândurile tinerilor conservatori. Aceștia sunt atrași de ceea ce descriu ca fiind o practică a creștinismului mai exigentă, chiar dificilă. Noile valuri de tineri convertiți spun că ortodoxia le oferă adevăruri dure și le afirmă masculinitatea.
În SUA, tradiția străveche a creștinismului ortodox atrage adepți noi, plini de energie, în special din rândurile tinerilor conservatori. Aceștia sunt atrași de ceea ce descriu ca fiind o practică a creștinismului mai exigentă, chiar dificilă. Noile valuri de tineri convertiți spun că ortodoxia le oferă adevăruri dure și le afirmă masculinitatea.
Între preoți circulă povești despre numărul record de participanți, iar membrii mai în vârstă se adaptează – sau nu – la afluxul de adepți noi.
„În întreaga istorie a Bisericii Ortodoxe din America, așa ceva nu s-a mai văzut niciodată”, a spus Preasfințitul Andrew Damick, preot ortodox antiohian și autor din estul statului american Pennsylvania, despre grupurile mari de tineri care își fac apariția în parohii. „Acesta este un teren nou pentru toată lumea”, a adăugat el.
În Statele Unite, creștinismul ortodox este de departe cea mai mică și mai puțin cunoscută dintre cele trei ramuri majore ale creștinismului, reprezentând aproximativ 1% din populație, comparativ cu ponderea de aproximativ 40% a protestanților, respectiv de 20% a catolicilor.
Mulți sunt atrași spre ortdoxie de influenceri din social media
Stranele ortodoxe din bisericile americane au fost ocupate din punct de vedere istoric de imigranți din Ucraina, Grecia și alte țări cu comunități ortodoxe numeroase. Copiii lor, născuți în SUA, aleg adesea alte biserici.
Totuși, remarcă reportera Ruth Graham, un creștinism ortodox autohton este în plină ascensiune în SUA. Mulți tineri americani care nu mergeau până acum la biserică au fost inițiați în ortodoxie de influenceri de pe YouTube și rețelele sociale. Criticii îi numesc pe noii adepți tineri „Orthobros” (un termen colocvial ironic care se traduce drept „frați ortodocși”).
Ortodoxia „rezonează cu sufletul masculin”, a spus Josh Elkins, student la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, care discuta cu alți tineri. (…)
Ortodoxia le cere practicanților să facă sacrificii precum postul, în loc să le ofere melodii contemporane emoționante și predici terapeutice, pe care criticii le descriu ca fiind experiența tipică a megabisericii evanghelice.
Citește articolul integral pe hotnews.ro
Biserica și Duhul Sfânt

Biserica fără Duhul Sfânt este doar o organizație, nu un organism viu.
Ovidiu Rusnac
The Gospel Coalition : 9 Books on Baptist History & Theology You Should Read
Baptist Theology and History Reading List
Tom Nettles – The Baptists, Vol. 1: Key People Involved in Forming a Baptist Identity
Buy on Amazon
Luke Stamps & Matthew Emerson – The Baptist Vision: Faith and Practice for a Believers’ Church
Buy on Amazon
Matthew Bingham – Orthodox Radicals: Baptist Identity in the English Revolution
Oxford University Press | Buy on Amazon
Matthew Emerson, Christopher Morgan, Lucas Stamps (eds.) – Baptists and the Christian Tradition
Buy from B&H Academic | Buy on Amazon
Stanley Fowler – The Collected Writings of Stanley K. Fowler, Vol. 2
Buy from H&E | Buy on Amazon
The Baptist Doctrine of the Church (1948)
Read here| Also referenced in Fowler’s Collected Writings
Michael A. G. Haykin – Amidst Us Our Beloved Stands: Recovering Sacrament in the Baptist Tradition
Buy from Lexham Press | Buy on Amazon
Second London Baptist Confession (1689)
Read online at Founders Ministries | Read PDF
The Baptist Catechism (Keach’s Catechism)
https://baptistcatechism.org/
Articles by Wyatt Graham
What Is a Local Church?
On Prudence and Dogma
Istoricul Bogdan Emanuel Răduț despre Iosif Țon (1934-2025)
În formarea mea teologică şi spirituală din anii adolescenţei şi primii ani ai tinereţii, Dumnezeu a folosit doi oameni speciali pentru mine, pe bunicul meu, predicatorul creştin după Evanghelie Dumitru Florescu (1935-2019) şi pe pastorul baptist Iosif Ţon (1934-2025). Acum ambii sunt în veşnicie, în prezenţa Domnului pe care L-au slujit toată viaţa fiecare.
Fratele Ţon, dincolo de orice s-a scris şi se va mai scrie despre dumnealui, a fost un predicator popular, un autor de succes, un creator de instituţii care dăinuiesc şi în prezent (Alianţa Evanghelică din România, Radio Vocea Evangheliei, Universitatea Emanuel Oradea, Editura Cartea Creştină Oradea ş.a.), un intelectual evanghelic de mare clasă şi multe altele. Dar pentru mine, astăzi, la plecarea dânsului în veşnicie, rămâne „fratele Iosif”, la care puneam întrebări din Biblie, căruia îi citeam cu nesaţ cărţile în anii de liceu (strângeam leu cu leu şi luam câte o carte) sau îi ascultam şi reascultam predicile pe casete audio sau cd-uri, şi mai târziu pe youtube. Da, am fost şi rămân în inima mea un „ţonist”, aşa cum eram numit pe atunci.
Astăzi, fratele Iosif Ţon a plecat în veşnicie. În urma sa rămân fapte, istorii, dar şi enigme, care vor fi analizate încă mult timp de aici înainte. În 2014, împreună cu Marius Silveşan am scris o carte despre memoriul din 1977 de la Europa Liberă, iar în 2015, ca autor unic, am scris istoricul Alianţiei Evanghelice din România. În ambele demersuri, fratele Ţon a fost mai mult decât amabil să-mi povestească istoria pe care a trăit-o şi a înfăptuit-o, bineînţelesc cu subiectivismul memorialisticii.
Dar eu îmi amintesc vocea caldă, privirea blândă şi învăţătura pe care a dat-o. Nu am fost amândoi pe acelaşi calapod teologic tot timpul, dar m-a învăţat ce înseamnă să ne respectăm ca fraţi în Domnul Isus, chiar dacă avem înţelegeri diferite.
Închei cu o mărturie personală. În ianuarie 2001 a venit în adunarea noastră şi a ţinut o săptămână celebrul său curs de viaţă spirituală, cu care a fost peste tot prin România şi în diaspora. Aveam 12 ani. În ultima zi, la terminarea programului, într-o adunare cu peste 1500 de credincioşi prezenţi, nu ştiu de unde am avut curajul să mă strecor prin mulţime, să mă duc la dumnealui în faţă, era cu spatele, să-l trag de haină să se întoarcă şi să-i zic „Frate Ţon, mulţumim pentru ceea ce ne-aţi învăţat şi vă mai aşteptăm!”. Atunci a zâmbit, şi-a pus mâna pe umărul meu, m-a binecuvântat şi mi-a spus „să creşti în Domnul Isus”. Da, pentru mine acea întâlnire este memorabilă.
Astăzi, la aproape 91 de ani (pe care urma să îi împlinească la finalul lunii), fratele Iosif Ţon a plecat în veşnicie. La revedere, frate Iosif! Vă mulţumesc pentru tot! Ne vom revedea Acasă, în prezenţa Domnului Isus! Și Dumnezeu să o mângâie pe sora Elisabeta!

Material publicat pe Facebook
https://www.facebook.com/share/p/1Avge2ohWU/?mibextid=wwXIfr












