Comunitatea baptistă din România – metode și instrumente de cercetare
În perioada 9-13 septembrie 2015 la Sâmbăta de Sus, județul Brașov se desfășoară prima ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Sfinți, Eroi și Martiri unde prezint comunicarea
Comunitatea Baptistă din România – metode și instrumente de cercetare
Cunoașterea istoriei și asumarea acesteia este un demers necesar dacă dorim să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut și să evităm repetarea acelorași greșeli. Atingerea obiectivelor enunțate, a înțelegerii evenimentelor din trecut se poate realiza în mai multe moduri, folosind metode și instrumente diverse, incluzând aici și cercetarea documentelor de arhivă, cu atât mai mult dacă acestea sunt disponibile. Pornind de la aspectele menționate prezint posibile modalități de identificare și cercetare a documentelor de arhivă prin intermediul cărora să putem reconstitui istoria baptiștilor români sub comunism. Subiectul este dezvoltat prin prisma documentelor de arhivă, studiul urmărind prezentarea tipurilor de documente și arhivele în care acestea se găsesc cu scurte considerații despre fiecare arhivă în parte.În cadrul prezentării vor fi referi și la eroii noștri, la acei credincioși baptiști care care au suferit în perioadă dintre cele două războaie mondiale, pe parcursul celui de-al doilea război mondial, dar și în perioada comunistă.
Demersul este necesar pentru înțelegerea și valorificarea trecutului, precum și pentru a ști ce metode și instrumente avem la dispoziție în tratarea istoriei bisericii.
Partajează asta:
Emanuel Conțac – Însemnările unui cobai bibliofil (6). „Sfîntă tinerețe legionară”
https://vaisamar.wordpress.com
Un punct de vedere al lui Emanuel Conțac despre viața politică în România interbelică bazat pe lectura cărții lui Roland Clark.
Partajează asta:
Necrolog pastor Cornel Cocariu (1978)
Îndrumătorul Creștin Baptist, Nr. 5-6/ 1978, p. 20
Partajează asta:
Recomandări editoriale (8) Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul
Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura Humanitas, București, 2015, 296 pagini.
LibHumanitas.ro – 49 lei
Elefant.ro – 34.30 + transportul
Librărie.net – 29.40 + 12 lei transportul pentru cumpărături până în 150 lei
Prezentare
„Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume și din fiecare.
Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumina sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.
Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“
„La început, esența umanității europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator consta în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor.
Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ – Horia-Roman Patapievici
Horia-Roman Patapievici: lectură „Partea nevazută decide totul” (2015.04.21, Hum. Cișmigiu)
Recomandări editoriale
Recomandări editoriale (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya
Recomandări editoriale (2) – David Preistland, Steagul roșu. O istorie a comunismului
Recomandări editoriale (3) – Ian M. Randall, Communities of Conviction: Baptist Beginnings in Europe
Recomandări editoriale (4) – Grigore Gafencu, Jurnal
Recomandări editoriale (5) – Rob Riemen, Nobleţea spiritului – Un ideal uitat
Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică
Partajează asta:
“What hath God wrought?” – primul mesaj telegrafic din istorie
Primul mesaj telegrafic din istorie a fost expediat de Samuel Morse în anul 1844. Mesajul, cu textul “What hath God wrought?” („Ce a făcut Dumnezeu?”), a fost un citat din Biblie.
„What hath God wrought” is a phrase from the Book of Numbers (Numbers 23:23), and refer to:
„What hath God wrought”, the message transmitted on May 24, 1844 to officially open the Baltimore-Washington telegraph line
https://en.wikipedia.org/wiki/What_hath_God_wrought
Baltimore-Washington telegraph line
The Baltimore-Washington Telegraph Line was the first long-distance telegraph system set up to run overland in the United States, the intention being to utilize the telegraph code system – Morse Code – invented by Samuel Morse. Along with similar transmission networks in Europe, it was a precursor to transatlantic telegraphic communications and later technologies such as telephone, fax and email.
In 1843 the United States Congress appropriated $30,000 to Samuel Morse in order to lay a telegraph line from Washington, D.C. to Baltimore, Maryland. The company’s first experimental line was demonstrated on May 24, 1844 and commenced with the transmission of Morse’s first message, „What hath God wrought!”, a phrase from the Bible’s Book of Numbers. The phrase was suggested by Annie Ellsworth whose husband was a supporter of Morse’s.
https://en.wikipedia.org/wiki/Baltimore-Washington_telegraph_line
23Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: ‘Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!’ (Numeri 23:23)
Partajează asta:
1939 – Telegrama baptiștilor către noul ministru al cultelor și artelor
Situația acelor ani pentru baptiști, dar și pentru ceilalți evanghelici, inclusiv pentru penticostali, care erau interziși din 1933, a fost una plină de neprevăzut și de probleme. A fost una cu perioade de acalmie, dar și perioade de persecuții destul de crunte, uneori chiar mai crunte decât cele pe care le-au îndurat unii credincioși în România comunistă.
Documentele consultate nu confirmă afirmația lui Alexa Popovici că la 14 decembrie 1938 toate bisericile baptiste au fost închise. Cu siguranță unele au fost închise, dar nu toate. Trebuie avut în vedere și contextul internațional, precum și intervențiile multiple făcute de Alianța Mondială Baptistă în sprijinul baptiștilor români.
Referitor la această telegramă, consider că baptiștii aveau motive să-l salute pe noul ministru după ce în perioada martie 1938 – februarie 1939 ministrul Educației Naționale, Cultelor și Artelor a fost Episcopul Nicolae Colan. Iar în timpul mandatului său a fost emisă și Decizia Nr. 26. 208 din 11 iunie 1938 privind reglementarea asociațiilor religioase și interzicerea sectelor, decizie care îi încadra pe baptiști în categoria asociațiilor religioase.
Pentru anul 1939, Alexa Popovici face referire la Nr. 31.999 din 15 iulie 1939 care relua în fapt prevederi din 1937 și 1938 ale altor decizii ministeriale. O astfel de prevedere era cea care prevedea necesitatea autorizării tuturor bisericilor baptiste, creștine după Evanghelie și adventiste, biserici care erau încadrate la asociații religioase. În ceea ce privește condițiile de autorizare ale unei asociații religioase, decizia din iulie 1939 solicita „un număr de cel puțin 100 de membrii, bărbați, cetățeni români, majori, capi de familie.”
Perioada a fost una complexă atât din punct de vedere politic cât și religios când putem vorbi de un climat de persecuție la adresa bisericilor evanghelice. Cu toate acestea, în 10 februarie 1940, baptiștii vor obține recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări, a României Mari.
Farul Creștin, Nr. 6 / 1939, 11 februarie
„La 14 decembrie 1938, toate bisericile baptiste din România au fost închise și sigilate”, consemnează Alexa Popovici în Istoria baptiștilor…
La 21 februarie 1939, la trei săptămîni de la numirea lui Nicolae Zigre ca ministru, acesta a primit vizita unei delegații baptiste compuse din Ioan R. Socaciu, Ioan Cocuț, Lucașa L. Sezonov, Marin Dumitrașcu și Dănilă Pascu. Aceștia au înmînat un memoriu cu plîngerile baptiștilor din toată țara și o cerere pentru deschiderea bisericilor baptiste.
La 31 martie 1939 au fost redeschise bisericile baptiste.
Dar decizia Ministerului Cultelor din iulie 1939 i-a încadrat pe baptiști în rîndul asociațiilor religioase, impunîndu-le anumite condiții care trebuiau îndeplinite pînă în 12 octombrie pentru a obține autorizația ministerială, altfel bisericile urmau să fie declarate ilegale și închise.
„La 12 octombrie 1939, bisericile au fost închise în cea mai mare parte, fiindcă nu aveau la acea dată…
Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog (9) cu pastorul Costel Ghioancă
Seria dialogurilor continuă cu un nou invitat, domnul Costel Ghioancă, pastorul Bisericii Creștine Baptiste Adonai din București.
Subiectele abordate vizează chemarea la slujire pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu, nevoia de modele, dar și lucrarea din Biserica Creștină Baptistă „Adonai” din București.
Discutăm nu numai despre o slujire pastorală, ci și despre una la nivel academic prin intermediul cărților pe care invitatul meu le-a scris. Amintesc aici Retorică și predicare. Interferențe și diferențe, o carte pe care o recomand tuturor celor interesați de subiect.
Invitatul răspunde la următoarele întrebări: De ce a ales să se implice în București? De ce era nevoie de un astfel de proiect? Care sunt obiectivele pe care și le-a fixat?
Partajează asta:
Maxima zilei – 14 august 2015
Istoria conține garanții de orientare ale omenirii; prin ea se descifrează idealurile vieții.
Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p. 4.
Partajează asta:
Maxima zilei – 13 august 2015
Istoria creează și alimentează sentimentele noastre de legătură cu trecutul, ea îi stimulează pe conducători îndemnându-i să nu se îndepărteze de făgașul înaintașilor și, astfel, omenirea se bucură de continuitate națională, religioasă etc.
Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p. 4.
Partajează asta:
Bisericile, locașuri sacre și scumpe, sunt închise și sigilate, iar cârciumile sunt deschise
Perioada dictaturii personale a regelui Carol al II-lea (1938-1940) și apoi cea a regimului Antonescu (1940-1944) a fost una de persecuții la adresa creștinilor evanghelici din toate provinciile Regatului Român și mai cu seamă pentru cei din Basarabia. Nici cei din Vechiul Regat nu au scăpat de persecuții după cum relevă și documentul la care ne mă voi referi în continuare.
Astfel, în 9 septembrie 1939 ministrul Cultelor și Artelor, Radu Budeișteanu, semnează trei decizii ministeriale cu implicații majore asupra libertății religioase. După apariția acelor decizii ministeriale, conducătorii baptiști, la nivel central sau local, alături de reprezentanții altor grupări religioase au făcut memorii la Conducătorul Statului, generalul Ion Antonescu. Un astfel de memoriu este și cel al Comunității Baptiste Române din Brăila[1], prin care aceasta protestează împotriva deciziei ministeriale nr. 42.353 din 9 septembrie 1940, decizie care prevedea la articolul 1 desființarea asociațiilor religioase și sectelor, iar la punctul 2 închiderea tuturor caselor de rugăciune ale acestora.
Memoriul Comunității Baptiste Române din Brăila din 15 septembrie 1940, al cărei președinte era Luca Sezonov, menționa următoarele:
„Prin închiderea caselor de rugăciuni se răpește credincioșilor creștini baptiști cel mai elementar drept de viață: libertatea de a se închina lui Dumnezeu potrivit cu convingerile lor”[2].
În cadrul acestui protest se remarcă punctul 7 prin hilarul situației la care face referire. Parafrazând plângerea pe care baptiștii din Brăila o adresează generalului Ion Antonescu putem spune că bisericile sunt închise, în timp ce cârciumile sunt deschise.
„E o nedreptate și adâncă mâhnire pentru noi românii credincioși baptiști să ne privim casele de rugăciune, locașuri sacre și scumpe, închise și sigilate, în timp ce cârciumile și sistemele ateiste sunt libere”[3]. (subl. .n. M.S.)
O notă în manuscris de pe document, datată 29.IX.1940, menționează că s-a revenit asupra deciziei de care se plâng semnatarii acestui memoriu. Într-adevăr, acest lucru se întâmplase în data de 19 septembrie 1940 prin Decizia Nr.43.931/1940 semnată de noul Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educațiunii Naționale, al Cultelor și Artelor, Profesorul Traian Brăileanu, care suspenda aplicarea deciziilor ministeriale nr. 42.352 și 42.353 din 9 septembrie 1940.
[1] ANIC, fond PCM, dosar nr. 361/1940, ff. 134-135, apud Viorel Achim, Politica regimului Antonescu …, doc. 11, pp. 219-221.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
Istorie Evanghelica 