Arhive etichetă: resurse

Evoluția statistică a baptiștilor din România între anii 1920-1930


Baptiștii sunt de confesiune protestantă fiind prezenți în România de la mijlocul secolului al XIX -le, dacă ne referim la prima biserică baptistă (germană) din Vechiul Regat recunoscută de autorități ca și biserică în anul 1856.

cropped-tinerii-de-la-bucuresti-in-drum-spre-buteni-1947-cu-stampila.jpg

Tineri credincioși baptiști din la București în drum spre Buteni, județul Arad (1947)

Ei vor continua să fie parte a Regatului român, iar realizarea României Mari îi aduce împreună în cadrul aceluiași stat pe baptiștii din Vechiul Regat, Banat, Basarabia, Bucovina și Transilvania. Acesta este cadrul în care baptiștii se vor organiza și dezvolta, deși au avut de îndurat persecuții.

Scopul acestui articol este acela de a aduce în atenția celor interesați informații despre evoluția statistică a comunității creștine baptiste din România în cadrul deceniului 1920-1930. Prezentarea evoluției din punct de vedere numeric se bazează cu precădere pe informațiile oferite de Alexa Popovici în cartea Istoria baptiștilor din România 1856-1989, informații care sunt completate cu cele oferite de Breviarul Statistic al României din anul 1939. Informații suplimentare pot fi găsite în cadrul unor documente din cartea domnului Viorel Achim (editor), Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Informații statistice pentru perioada comunistă pot fi găsite și în cartea mea, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965). În cadrul acestui articol sunt prezentate informații despre populația României, dar și informații referitoare la Biserica Baptistă. La nivelul lunii decembrie 1921, în primul an al decadei 1920-1930, situația credincioșilor baptiști după naționalitatea căreia îi aparțineau se prezenta astfel: „români: 14.000, maghiari 6.223, germani 670, bulgari și ruși 300[1].

În totalitatea ei, comunitatea baptistă din România a avut următoarea evoluție numerică între anii 1920-1930:

 

Anul[2]

1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930
Membri 18751 19901 21193 24458 26958 28143 29405 32423 34315 390003 43763

 

Din datele de mai sus rezultă faptul că, în ciuda persecuțiilor și problemelor întâmpinate, baptiștii au avut o creștere constantă pe parcursul decadei 1920-1930. În procente creșterea a depășit valoarea de 50%.

Informațiile pe care le-am prezentat sunt de ordin intern, oferite de către Alexa Popovici, membru marcant al comunității baptiste, și trebuie coroborate cu cele oferite de statistica oficială. De asemenea, se impune o raportare a numărului de credincioși baptiști la numărul total al populației României. Conform recensământului din 29 decembrie 1930 totalul populației României era de 18.057.028 cetățeni din care 365.103.9 în mediul urban și 14.405.989 în mediul rural[3]. În ceea cea ce privește numărul celor care s-au declarat de confesiune baptistă la recensământul din 1930, Breviarul statistic[4] menționează faptul că baptiștii erau în număr de 60.562[5]. Cea mai mare prezență baptistă se înregistra în județul Bihor cu 11.087 credincioși, urmat de județul Arad cu 9.017 și Hotin cu 7.321[6].

[1] Revista „Creștinul”, nr. 6, 15 martie 1922, pp. 13-14 (apud Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România: 1856-1989, ediția a 2-a revizuită, Editura Făclia Oradea, Editura Universității Emanuel Oradea, 2007, p. 304).

[2] Ibidem.

[3] Breviarul Statistic al României, vol. 2 (1939), Editura Institutului Central de Statistică, București, iulie 1939, p. 44. Alexa Popovici menționează că în anul 1930 erau 43.763 baptiști, date sensibil mai mici decât cele oficiale. În procente baptiștii reprezentau în anul 1930, 0,4% din populația țării. Pentru o situație statistică a se vedea și Viorel Achim (editor), Politica regimului Antonescu …, Doc. 121, 131,  229.

[4] Din iulie 1939

[5] Breviarul Statistic al României, vol. 2 (1939), p. 65.

[6] Ibidem.

Marius Silveșan în dialog (6) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean p. 6 Semnificația ciocanului cu nicovală și a firului cu plumb


Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

În cadrul acestui dialog discutăm despre semnificația unor obiecte care se află pe biroul pastorului Ioan Alexandru Lăpugean. Mă refer la un ciocan cu nicovală și la firul cu plumb (a se vedea imaginea de mai sus)
Care este rolul și semnificația lor veți afla urmărind acest material.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog (1) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog (2) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Marius Silveșan în dialog (3) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală

Marius Silveșan în dialog (4) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă

Marius Silveșan în dialog (5) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 5 Omul Ioan Alexandru Lăpugean

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 5 Omul Ioan Alexandru Lăpugean


Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

Partea a cincea a dialogului abordează câteva probleme necesare pentru o conturare cât mai clară o portretului pastorului Lăpugean.
Cele două aspecte principale abordate se referă la următoarele probleme:
– Se consideră pastorul Ioan Alexandru Lăpugean un erou, un martir? Veți afla răspunsul urmărind acest material.
– Cel de-al doilea aspect se referă la problematica colaborării cu Securitatea ca poliție politică. Urmărind această parte veți afla răspunsul la întrebarea dacă a colaborat sau nu cu Securitatea.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă


Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

Partea a patra a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean abordează problema literaturii religioase în comunism și dezvăluie detalii interesante despre implicarea acestuia în distribuția acestei literaturi în zona Făgetului. De asemenea, sunt informații despre ajutoarele materiale oferite credincioșilor, dar și despre tracasările Securității.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală


Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

Partea a treia a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean realizat la Făget în data de 13 iulie 2015 aduce în atenție realizări și dificultăți ale activității pastorale pe parcursul perioadei comuniste.
Vorbește aici și despre difuzarea filmului Viața Domnului Isus în perioada comunistă și distribuția de literatură religioasă.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

 

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului


După cum am anunțat AICI, revin cu prezentarea celorlalte părți ale dialogului avut cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean la Făget în data de 13 iulie 2015. În partea a doua discutăm despre perioada în care acesta a urmat Seminarul Teologic Baptist din București (1974-1978), unde a fost coleg printre alții cu Elisei Pecheanu și Buni Cocar.

Citește și Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

Un eveniment major în timpul Seminarului a fost Memoriul de protest al seminariștilor din 1976. Elisei Pecheanu menționează că „doi colegi  au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel)”

Pastorul Ioan Lăpugean menționează că nu a vrut să semneze acest memoriu, dar l-a făcut la insistențele colegilor, în principal ale lui Buni Cocar. Prin intermediul acestui memoriu studenții cereau printre altele ca Iosif Țon să vină ca profesor la Seminar.

De asemenea, în data de 2 aprilie 1977 este citit la Europa Liberă un alt memoriu de protest cunoscut generic sub numele de Scrisoarea celor 6. Acest document este prezentat pe larg în cartea pe care am realizat-o cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).

Dincolo de alte aspecte pastorul Lăpugean rememorează numele colegilor și al profesorilor, realizează scurte portrete ale acestora, printre care și pe cel al pastorului Elisei Pecheanu. În a doua parte a anilor 70 regăsim printre profesori pe Dr. Ioan Bunaciu (și-a luat doctoratul în 1974), Vasile Talpoș (profesor de Homiletică), Vasile Taloș (profesor de Vechiul Testament). Talpoș și Taloș au absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în promoția 1965-1969, cei doi fiind cei mai buni din anul respectiv la învățătură.  Detalii despre acest aspect se găsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

 Doresc să menționez că dialogul nu se oprește aici, el continuă atât cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean. cât și cu alte persoane.

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului


Prima parte a lunii iulie a însemnat pentru Biserica Baptistă Betel din localitatea Făget, județul Timiș, un moment de sărbătoare. Sărbătoarea a fost prilejuită de strângerea fraților și a surorilor în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, dar și a faptului că în biserica locală a avut loc serbarea de graduare a promoției 2015 a Institutului Teologic Baptist din București, eveniment despre care am scris în cadrul mai multor postări.

Acesta este cadrul în care a fost lansată cartea pastorului Ioan Alexandru Lăpugean, Mic Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din Zona Făgetuluidar și cel care mi-a prilejuit întâlnirea cu autorul. Profitând de această oportunitate am realizat un dialog mai amplu cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean pe teme de istoria baptiștilor. În cadrul acestei postări aveți un prim episod în care discutăm despre acest Mic almanah cu bisericile baptiste din zonă, dar și despre subiecte conexe care au legătură cu tema mai largă, cea a istoriei baptiștilor.

Dialogul a avut loc în dată de 13 iulie 2015 la Făget, județul Timiș, localitatea de domiciliu a autorului.

De la minutul 6.30 puteți urmări și o scurtă rememorare a vizitei evanghelistului american Billy Graham în România anului 1985.

Vezi și

Pastor Daniel Mariș la Biserica Baptistă Betel din Făget

Serbarea de graduare a promoției 2015 a Institutului Teologic Baptist din București la Biserica Baptistă Betel din Făget (12.07.2015)

Biserica Baptistă Betel Făget – Serbarea de absolvire a promoției 2015 a Institutului Teologic Baptist din București (12.07.2015)

Pastor Viorel Iuga la Biserica Creștină Baptistă Betel din Făget (12.07.201

Foto: Promoția 2015 a Institutului Teologic Baptist la Biserica Baptistă Betel din Făget

Apariții editoriale (32) – Ioan Alexandru Lăpugean, Mic Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din Zona Făgetului


Ioan Alexandru Lăpugean, Mic Almanah cu BCB din zona Făgetului

Am deosebita bucurie să semnalez apariția unei noi lucrări privind istoria baptiștilor din România. Este vorba de lucrarea pastorului Lăpugean Ioan Alexandru, Mic Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din Zona Făgetului, Editura Cetate Deva, Deva, 2015, 215 p. (bibl +il).
Cartea costă 25 lei și poate fi comandată telefonic la numărul 0723386294.

Lucrarea de față este una complexă care cuprinde atât informații cât și fotografii semnificative privind credința creștină baptistă în zona Făget.

În cadrul cuvântului înainte pastorul pastorul Ioan Alexandru Lăpugean menționează că a prezentat în această carte, informații pe care le-a „adunat cu privire la începutul credinței baptiste, cu mai mult de un secol în urmă. Pe aceste meleaguri ale României sunt 66 de localități (conform recensământului din 1992), cu o populație de 32.775 locuitori. După 1989 frații au început să-și construiască clădiri noi și pe unele să le renoveze.” (p. 3)

O prezentare succintă a acestei cărți este realizată de către Prof. Univ. Dr. Vasile Talpoș.

„Cartea, Mic Almanah al Bisericilor Creștine Baptiste din Zona Făgetului, scrisă de pastorul Ioan A. Lăpugean se dovedește a fi rezultatul unei activități laborioase de cercetare a unor surse autentice, și de prezentare a unor aspecte importante din Mișcarea Baptistă privitoare la viața și lucrarea bisericilor baptiste din una din părțile de vest ale României de-a lungul deceniilor. După o scurtă prezentare istorico-geografică a zonei, autorul recurge la sumare incursiuni în istoria creștinismului universal cât și a începutului mișcării baptiste, atât în lume, cât și în România. Apoi, cartea se concentrează asupra zonei în care Domnul l-a așezat și l-a păstrat în slujirea Evangheliei timp de 34 de ani.” (p. 11)

Importanța acestei cărți este evidențiată și de către Ilie Bledea, pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Betel” din  Făget. Acesta menționează faptul că lucrarea „pastorului Lăpugean Ioan este foarte bine venită și necesară într-o vreme în care generația actuală este în pericolul de-a uita istoria.” (coperta 4)

Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său (13.7.2015) cu logo

Ioan Alexandru Lăpugean la biroul său

Ioan Alexandru Lăpugean „s-a născut la data de 13.02.1942, în localitatea Jupânești, județul Timiș, într-o familie de credincioși baptiști. A absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1978. Din 01.08.1978 a slujit lui Dumnezeu în Biserica Creștină Baptistă „Betel” din Făget, în Biserica Creștină Baptistă „Maranata” din Sintești și în alte biserici din jurul Făgetului, până în 01.12.2012, când s-a pensionat.
S-a căsătorit la 18 mai 1980 cu Ana Pătrașcu și Dumnezeu i-a binecuvântat cu cinci copii: Amiel Magdiel, Corneliu Otniel, Samuel, Iosif și Emanuel Zaharia.

Ioan și Ana Lăpugean

Ioan și Ana Lăpugean

În anul 1992 a luat licența în teologie, iar în 2009 a terminat masteratul „Master of Ministry” la Covington Theological Seminary,  Georgia, SUA.
A fost o perioadă vicepreședintele Comunității Baptiste Timișoara, membru în Comitetul Casei de Pensii și membru în Consiliul Uniunii Baptiste din România.” (p. 213)

Mic Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din Zona Făgetului este cea de-a doua lucrare de istoria baptiștilor din România care s-a lansat în acest an. Prima a fost Constantin Adorian. Un lider baptist vizionar realizată de către pastorii Daniel Mariș și Teodor Colda.

Iată și o discuție, un dialog cu autorul acestei cărți realizată în luna iulie 2015 la Făget, localitatea de domiciliu a autorului.

Apariții editoriale (31) – Jan Hus, Scrieri despre credință


Jan Hus, Scrieri despre credință

La Editura Oscar Print a apărut în luna mai 2015 volumul Scrieri despre credință, cuprinzând selecții din opera lui Jan Hus,  preot ceh ars pe rug la Konstanz, în 6 iulie 1415.  Traducere și selectarea textelor a fost realizată de Anca Irina Ionescu.

Acad. Razvan Theodorescu este cel care îl numește pe Jan Hus drept un erou al umanității.

Între cei care pot fi numiți pe drept cuvânt eroi ai umanității, în numele unui crez și a libertății de gândire, jertfiți orbește de intoleranta semenilor se număra, neîndoielnic, cehul Jan Hus, de la a cărui moarte pe rugul de la Konstanz, în miezul verii 1415 se împlinesc acum sase veacuri.
Gratie tălmăcirii doamnei Anca Irina Ionescu avem pentru prima oara sub ochi texte husite esențiale, predici și scrisori care refac un peisaj de civilizație în care istorie și teologie se împletesc, schițând atmosfera unui ev mediu crepuscular, care pregătea nemijlocit marea preschimbare spirituala a Europei ce s-a numit Reforma.
Suntem în vremea în care „marea schisma a Occidentului” (1378-1417) împărțise lumea catolica în papi și antipapi, la Roma, la Avignon și la Bologna și când unitatea bisericii apusene era căutata prin unica soluție posibila, „via concilii”. La Pisa în 1409, la Konstanz în 1414- 1417, la Basel în 1431, înalta ierarhie a Ecclesiei petrine încerca sa răspundă așteptărilor unui Occident sfâșiat de îndoieli și așteptări apocaliptice.
Era timpul misticismului speculativ franciscan și al celui dominican din Renania si Flandra, a genezei acelei „devotio moderna” care a dus la faimoasele „béguinages” din Tarile de Jos, la evanghelismul popular iubitor de „Biblia pauperum” și de „Patimi” redate în crudul realism al altarelor politice din aria germană.

acad. Razvan Theodorescu

http://www.oscarprint.ro

45 RON – http://www.oscarprint.ro

36 RON – http://www.elefant.ro

VIDEO – „Spaţiul public între corectitudinea morală şi corectitudinea politică“ dialog între Jean Sévillia și Horia-Roman Patapievici


„Spațiul public între corectitudinea morală şi corectitudinea politică” a constituit tema dialogului, a discuției dintre Horia-Roman Patapievici și Jean Sévillia care a avut loc în data de 11 aprilie 2014 Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Acesta  a fost prilejuit de organizarea de către Librăria Humanitas Cișmigiu a celei de-a unsprezecea întâlniri din seria Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici. Invitatul acestei ediţii a fost Jean Sévillia, autor al celebrelor cărţi Corectitudinea morală, Incorectitudinea istorică şi Terorismul intelectual, volume apărute la Editura Humanitas.

Jean Sévillia s-a aflat pentru prima dată în România la invitația episcopului Mihai Frățilă, Vicar greco-catolic al Bucureştilor.

Despre cartea lui Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică am scris în cadrul rubricii Recomandări.

Iată  și afișul evenimentului preluat de pe site-ul ÎnLinieDreaptă.net

Înregistrarea video a dialogului dintre Horia-Roman Patapievici și Jean Sévillia la Librăria Humanitas Cișmigiu preluat prin intermediul celor de la http://inliniedreapta.net

Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică


  1. Dacă vreți să știți cum stăm cu corectitudinea istorică vă recomand să citiți Incorectitudinea istorică, scrisă de Jean Sévillia, lucrare tradusă și în limba română la Editura Humanitas, București, 2012, 345 pagini.  Incorectitudinea istorică este o carte interesantă care își propune să demitizeze istoria, să prezinte lucrurile așa cum s-au întâmplat și nu așa cum credem noi că s-au întâmplat. Acesta este unul din motivele pentru care o recomand tuturor celor interesați de istorie, dar și celor care își dau seama că istoria nu este întotdeauna corectă. Am remarcat faptul că autorul are o poziție pro Biserica (referire în principal la Biserica Catolică), deci pro creștină, iar acest lucru se întâmplă într-un context în care este la modă, chiar recomandat, să ataci Biserica, să ataci creștinismul și să acorzi raționalismului, „libertății individuale” un loc proeminent.

În privința surselor am observat că acestea sunt consistente, recente, dar exclusiv în limba franceză, deci mai greu de verificat de către un necunoscător al limbii franceze, sau de o persoană care nu are acces la lucrările citate. Ca și istoric recomand ca informațiile din această carte să fie pe cât posibil verificate și cu alte surse.

Din ceea ce am citit până acum îmi dau seama de faptul că acestă lucrare este structurată pe mai multe subiecte/teme:

1. Isus cel din istorie și Cristos cel din credință. Este de fapt o discuție care atestă istoricitatea lui Isus având ca bază de  pornire cartea Codul lui Davinci, care este o ficțiune cu pretenție de realitate.

2. Ce le datorează Occidentul medieval arabilor, ce nu le datorează. Această parte tratează, abordează rolul arabilor și a civilizației islamice medievale în transmiterea culturii grecești și romane către Occidentul European pe parcursul Evului Mediu.

3. Galileo Galilei, Biserica și știința dorește să-l prezinte pe Galilei în contextul epocii și să arate că Biserica Catolică nu a fost împotriva lui și chiar Papa Urban VIII i-a luat apărarea și l-a scăpat de condamnarea la moarte permițându-i chiar continuarea activității științifice. Apare aici și informația că expresia Eppur si mouve (Și totuși se mișcă) nu aparține lui Galileo Galilei, ci este apocrifă fiind „născocită în 1757, la mai mult de un secol de la moartea astronomului, de către un pamfletar italian instalat la Londra, Giuseppe Baretti, care scrria pentru niște cititori englezi cărora le măgulea antipapismul.” (p.68) Wikipedia.org menționează că această expresie aparține lui Galilei, iar ca sursă este dat un tablou descoperit în 1911 și datat aproximativ 1643 or 1645. Cu toate acestea se menționează că ea este menționată pentru prima data în scris de către Giuseppe Baretti.

4. Colonizarea: este Franța vinovată?

5. Nu mai înțelegem Marele Război

6. Al doilea Război Mondial prin prisma Soluției Finale

7. Vaticanul împotriva lui Hitler

8. Creștinii și evreii de-a lungul istoriei

9. Identitate națională, identități franceze

10. Franța și Islamul: o lungă confruntare

Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică. Sumarul cărții, la fel de bogat şi de incitant, include de data aceasta şi probleme controversate, prejudecați ideologice, tabuuri şi mistificări legate de istoria mare, a lumii: De ce oamenii au simțit uneori nevoia să fabrice un nou Isus, după gustul epocii? Care a fost cu adevărat contribuția arabilor în transmiterea cunoștințelor antice în Evul Mediu? Biserica a fost un obstacol în calea științei? Cine a profitat de pe urma colonizării? Cele două războaie mondiale au fost purtate în numele drepturilor omului? Într-un stil ferm, dar echilibrat şi dezinvolt, consacrat deja prin succesul cărților sale, Jean Sévillia construiește, pe baza unei documentări riguroase şi bogate, un traseu sigur pentru ieșirea din păienjenișul de piste false ale interpretării istoriei.

Coperta 4

„«Îmi urăsc istoria», pare să spună societatea noastră; însă această istorie este a noastră, şi nu putem trăi urându-ne. Dacă manipularea istoriei a existat întotdeauna, fenomenul a căpătat o întorsătură acută şi deosebită în cursul ultimelor decenii. Nu numai că figurile eroice şi momentele de glorie celebrate cândva au fost îngropate, dar privirea contemporană se focalizează asupra anumitor episoade. […] De ce atâta ură? De ce această ură de sine?“ (Jean Sévillia)

  Citeşte câteva pagini

http://www.humanitas.ro/humanitas/incorectitudinea-istorică

Incorectitudinea istorică este, pentru Jean Sévillia, o atitudine asumată de luptă împotriva unei corectitudini (istorice, politice, sociale) prost înțelese, prin care unii specialiști sau diletanți manipulează din ce în ce mai puternic în zilele noastre opinia publică pentru a orienta conform unor interese inaccesibile omului de rând. O carte – manifest pentru uzul celor care se simt exasperați de prea numeroasele discursuri mistificatoare ale începutului de secol XXI.

Interior coperta 3.

Am găsit și un articol din anul 2013 realizat de Dan Stanca în care acesta vorbește despre Jean Sévillia și cărțile sale traduse în limba română.

Jean Sevilla este un istoric francez de 60 de ani care prin tot ce a scris a șocat opinia publică europeană. Cărțile sale au apărut şi în românește şi s-au bucurat de aceeaşi audiență. Fiindcă lumea s-a săturat de clișee și de ideologizări ale momentului, o privire lucidă ca a autorului citat este mai mult decât necesară. „Incorectitudinea istorică“ este ultima sa carte tipărită de curând de Humanitas, care deja are parte de o receptare importantă. (…)

El nu admite să i se bage ceva omului pe gât şi să-l înghită ca atare fără să protesteze. Francezii, ca şi românii, deşi ei nu au avut parte de comunism, au fost siliţi să admită multe adevăruri „prefabricate“ cărora li s-au închinat precum unor falşi idoli, cum denunţa odinioară Francis Bacon. Şi această nouă lucrare a sa, după „Corectitudinea istorică“, „Corectitudinea morală“ şi „Terorismul intelectual“, se impune prin aceeaşi sinceritate bulversantă. Bunăoară, el se referă la falsa opinie potrivit căreia francezii au fost nişte colonizatori criminali. Dimpotrivă, colonizarea, în ciuda unor aspecte dure şi într-un fel explicabile, a reprezentat un fenomen civilizatoriu şi de fertilă comunicare între culturi diferite. Europenii nu au fost neapărat nişte acaparatori şi nici africanii sau asiaticii nişte inocenţi. A avut de fapt loc un proces de metisaj din care a luat naştere o altă populaţie, cu alte vederi decât până atunci. De asemenea, combatanţii din Primul Război Mondial nu trebuie priviţi ca simplă carne de tun pe care conducătorii de atunci au aruncat-o în luptă în scopuri imperialiste, cum ar spune marxistul. Într-un climat pacifist ca cel din prezent, ce s-a întâmplat este o oroare. Atunci însă, popoarele erau mult mai belicoase decât acum şi dorinţa de război era deplin autentică. Soldatul francez nu a plecat pe front „târât“ de mai-marii săi, ci convins că face bine. Un alt capitol al cărţii se referă la „mitul“ lui Galilei, la faptul că oamenii, în marea lor majoritate, văd în savantul din secolul XVII exact ceea ce nu este. Galilei nu a fost o victimă a bisericii precum Giordano Bruno. Şi nici Biserica Romano-Catolică nu a manifestat de la început tendinţe de frânare a cunoaşterii ştiinţifice. Adevărul este că Vaticanul nu i-a reproşat savantului viziunea heliocentrică, ci faptul că în sprijinul concepţiei sale nu putea să aducă dovezi. După cum şi Copernic la vremea lui, om de altminteri foarte cucernic, nu putea să dovedească ce gândea. Mai mult de atât. Oamenii de atunci, nu doar Biserica, erau atât de convinşi de poziţia centrală a Pământului în univers, încât orice le zdruncina o asemenea convingere era suspect de o gândire nesănătoasă. Jean Sevilla luptă împotriva clişeelor şi vrea să redea istoriei faţa ei adevărată. Viciem istoria fiindcă îi gândim epocile prin mentalitatea de acum şi nu ne putem pune în poziţia oamenilor şi a instituţiilor de atunci. Din cauza aceasta, istoricii falşi sunt aceia care în loc să respecte adevărul fac ideologie. Incorectitudinea istorică este o capcană în care cad cei mai mulţi, închipuindu-şi că singurul adevăr este acela care aparţine timpului lor.

See more at: http://ziarullumina.ro/incorectitudinea-istorica

Cartea poate fi cumpărată de pe:

 Libris.ro la prețul de  37.05  Lei

Libhumanitas.ro la prețul de 39 lei.

Revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987 de la Brașov


„5 noiembrie 1987, acum 27 de ani, era zi de alegeri după tiparul comunist. Nu se alegea nimic, se vota. A doua zi Scînteia anunţa rezultatul ştiut dinainte – 99,99%. Mai mult, poporul sărbătorea prin muncă. Fabricile erau pline de lume, care între timp se ducea şi la urnele păzite de Miliţie, activişti, Securitate. La „Steagul Roşu” Braşov la fel. Se operase o nouă curbă de sacrificiu, pentru că economia s-a zis era în criză. Planul hotărît nerealist de CC al PCR nu se realiza şi lumea nu îşi primise salariile În acest climat de tensiune, muncitorii de la fabrica de camioane Steagul roşu au ieşit din hale în stradă, au defilat prin oraş, s-au oprit în faţa sediului PCR al judeţului Braşov ( azi Prefectura). Au cerut să vorbească cu conducerea judeţului, ceea ce nu s-a întimplat deşi se găseau înăuntru la un festin, sărbătorind deja marea victorie în alegeri. Pe mese să găseau alimente şi băuturi care nu se mai aflau demult în magazine, vor constata prostestarii mai tîrziu. Cîteva mii de braşoveni s-au adunat în faţa sediului partidului, mulți locuitori s-au alăturat muncitorilor de la Steagul roşu.”
http://www.stelian-tanase.ro/de-ce-uitat-revolta-de-la-brasov/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+steliantanase+%28Stelian+T%C4%83nase%29

Revolta de la Brașov din anul 1987 a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.
Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”[4]. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din acea noapte i-a tratat cu dispreț și a anunțat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineața[4]. La ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, așa că starea de agitație și protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean de Partid, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni[5].

Inițial, demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”[5]. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic[4], iar oamenii au susținut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marșului, printre manifestanți s-au infiltrat membri ai Securității deghizați în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa și de a reține figuri. Alții au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând[5].

Ajunsă în centrul orașului, mulțimea a luat cu asalt clădirea Comitetului Județean de Partid și sediul primăriei, „aruncând în piață portretele lui Ceaușescu și alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată”. Ziua de 15 noiembrie era una electorală, populația fiind chemată să valideze autoritățile locale din Brașov, rezultatele fiind hotărâte deja de activul de partid.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Bra%C8%99ov

„Revolta

Practic, pe 14 noiembrie 1987, dupa ce muncitorii si-au primit salariile, in sectia 440 „Matrite” au inceput primele proteste. „Fluturasii” pe care acestia isi puteau citi avansul cuprindeau sumele injumatatite, la retineri fiind trecut un singur cuvant neinteles de nimeni: „social”.

„Eram strungar la sectia 440 si in seara de 14 noiembrie lucram in schimbul trei. Inainte sa incepem lucrul, unul dintre colegii nostri care tinea locul maistrului, acesta fiind plecat in concediu, a venit la noi cu fluturasii de salariu. Eram vreo 16-18 oameni adunati in atelier si cand am vazut ca mi se oprisera aproape 1.000 de lei, cam jumatate din cat castigam pe atunci, am spus ca nu mai lucrez. Pur si simplu. Si n-am fost singurul. Din cei 16 sau 18 cati eram acolo, toti am fost de acord sa intrerupem lucrul. Fara sa fi discutat dinainte” (Gheorghe Nitescu).

Pe timpul noptii, dupa ce muncitorii sectiei 440 au decis sa nu dea drumul masinilor, oamenii au incercat sa obtina cateva raspunsuri. Primul din conducerea intreprinderii la care muncitorii s-au dus a fost Valeriu Ghelase, inginer si ofiter de serviciu in acea noapte. Acesta i-a tratat cu autoritate si dispret, aruncandu-le un „o sa vedeti voi dimineata”. Acelasi Ghelase a anuntat conducerea administrativa abia dupa ora 5 dimineata, prea tarziu, pentru ca starea de agitatie a oamenilor nu mai putea fi controlata.

De altfel, dupa ora 7 au sosit muncitorii din schimbul I, ceea ce a amplificat protestul. Geamurile de la „Palat”, sediul administrativ al uzinei, au fost sparte, iar grupurile compacte de oameni se deplasau in sectii astfel incat, in jurul orei 8 dimineata, cateva mii de muncitori erau deja adunati la portile uzinei. Cu siguranta, acest moment a fost crucial in desfasurarea evenimentului.

Muncitorii revoltati se intrebau ce se poate face, unde ar putea merge pentru a fi ascultati. Evident, sediul Comitetului judetean de partid era locul cel mai potrivit, astfel incat coloana protestatarilor, mult mai mica de aceasta data, a decis sa paraseasca uzina. In jurul orei 10, linistea orasului era spulberata. In fata spitalului judetean s-a cantat „Desteapta-te romane!”, ceea ce a eliberat oamenii de teroare. A urmat „Jos Ceausescu!”, in sfarsit un slogan care spunea totul, iar in momentul in care coloana a ajuns in centrul orasului, muncitorii nu mai erau singuri. Mii de oameni, printre care elevi si studenti, aveau in sfarsit curajul sa protesteze. De altfel, unul dintre meritele protagonistilor este si faptul ca recunosc importanta pe care a avut-o sprijinul brasovenilor. Acest sprijin a facut posibila transformarea protestului dintr-unul social intr-unul politic, pentru ca trecerea de la „Vrem banii nostri” sau „Vrem mancare si caldura” la „Jos Ceausescu!” a reprezentat, in fond, o idee politica cu care nu pornisera initial la drum.

Sediul Comitetului judetean de partid si primaria orasului au fost ocupate de protestatari si devastate.”
http://www.revista22.ro/15-noiembrie-1987-brasov-259.html

Revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987

Teofil Stanciu despre Iosif Țon și Radio Europa Liberă


Cu greu am reușit, atunci când l-am văzut pentru întâia dată, să asociez vocea lui Iosif Țon cu chipul pe care-l aveam în față. Ani de zile, punctul de atracție al fiecărei duminici în familie era predica lui Iosif Țon, de la Europa Liberă, undeva imediat după știrile de la ora 14.00.

Veneau vecini care nu „prindeau” Europa Liberă să asculte. Se luau notițe. Se discuta. Oamenii se minunau de „profeția” că în câțiva ani comunismul avea să cadă. Revoluția ne-a lăsat oarecum nedumeriți și parcă ușor temători că s-ar putea ca vocea lui Țon să nu mai fie auzită pe undele radio.

Dincolo de această prezență radiofonică, Iosif Țon era o adevărată legendă a copilăriei mele. „Trezirea spirituală” de pe Simion Bărnuțiu, „căderea”, „Oxfordul”, reabilitarea, plecare forțată în străinătate cu amănunte de can-can (niciodată verificate). Vă puteți închipui cât de atent am ascultat, în acest context, prima predică live a acestei legende vii.

http://drezina.wordpress.com/2014/09/30/doi-batrani-controversati/

Vezi și

Marius Silveșan, Bogdan Emanuel Răduț – CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977)

Iosif Țon – 80 de ani


Iosif Țon la Centenarul Ioanid&Carman - dec 2012

Astăzi, 30 septembrie 2014, Prof. Dr. Iosif Țon împlinește 80 de ani. Dat fiind acest eveniment reiau mai jos biografia acestuia publicată în cartea CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) (pp.51-54), realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.  În cadrul lucrării menționate veți găsi și alte informații despre implicarea acestuia în viața religioasă din România comunistă.

Iosif Ţon s-a născut la 30 septembrie 1934, în localitatea Gârboviţa, jud. Alba. A urmat studiile la Facultatea de limbă şi literatură română din Cluj (1951-1955) şi Seminarul Baptist din Bucureşti (1955-1957). După studii a lucrat ca profesor de limba şi literatura română în Cluj (1958-1968)[1].  În 1959 s-a căsătorit cu Elisabeta şi au împreună o fiică, Dorotea. În perioada 1969-1972 studiază teologia la Oxford.

Iosif Țon împreună cu familia (1974)

Iosif Țon împreună cu familia (aprox.1974)

Între 1973-1974 a fost profesor la Seminarul Baptist din Bucureşti, apoi pastor la Biserica Baptistă din Ploieşti (până în 1977). În timpul pastoratului la Ploieşti a scris două lucrări care i-au adus represaliile Securităţii, Cine îşi va pierde viaţa şi Locul creştinului în socialism (cunoscută ca Manifestul Creştin. Ambele arătau abuzurile din partea statului împotriva bisericilor şi credincioşilor evanghelici. Acestea au fost scrise în anul 1973, respectiv 1974, publicate în 1975 în străinătate şi au circulat clandestin în România. Se considera că Ţon încearcă să creeze „o mişcare disidentă în cadrul Cultului Baptist.” În 1977, după ce s-a dat publicităţii scrisoarea privind drepturile omului a fost arestat şi anchetat alături de ceilalţi semnatari.

În cadrul unei Note din 30 ianuarie 1978 întocmită de către Ion Roşianu, preşedintele Departamentului Cultelor, în legătură cu „scrisoarea pastorului Petru Popovici din S.U.A., adresată Secretarului General al O.N.U. Kurt Waldheim”, pastorul Iosif Țon este prezentat astfel:

„Țon Iosif, fost pastor baptist, a dezidat în 1969, rămânând în străinătate cu ocazia unei călătorii făcute pe linie de O.N.T. în Austria. În 1973 s-a înapoiat în ţară, după ce a urmat un curs la Colegiul Oxford din Anglia.
După revenirea în ţară, a declanşat o acţiune cu caracter denigrator la adresa conducerii legale a cultului baptist şi a libertăţilor  religioase din România, instigând la nesupunere faţă de organul de conducere a cultului şi faţă de autorităţile statului.
În acest scop a elaborat unele lucrări pe care le-a multiplicat difuzându-le în ţară şi în străinătate. De asemenea, a acordat unor persoane din străinătate interviuri imprimate pe bandă magnetică, calomniind regimul nostru şi viaţa religioasă din ţară.
Pentru faptele sale a fost cercetat de organele de stat competente.
Comitetul Uniunii cultului baptist a hotărât să-i retragă funcţia de păstor în primăvara anului 1977.
Țon Iosif continuă să desfășoare o intensă activitate de instigare, frecventând diferite biserici baptiste.”

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

După 1977 a fost pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea, până în 1981 când va emigra în Statele Unite, stabilind-se la Wheaton, IL. În 1982 devine preşedintele Societăţii Misionare Române (Romanian Missionary Society), unde traduce cărţi de teologie, imprimă şi le introduce în România, pe ascuns. De asemenea predică la Radio Europa Liberă.

Revenind în ţară în 1990, înfiinţează Institutul Biblic din Oradea (azi Universitatea Emanuel) şi Editura Cartea Creştină. A revenit pastor al Bisericii Baptiste Nr.2 Oradea (Biserica Emanuel). Tot atunci a iniţiat şi a fost unul din fondatorii Alianţei Evanghelice din România.

În 1996 îşi susţine teza de doctorat în teologie, cu titlul „Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer” la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia. În acelaşi an demisionează din funcţia de pastor al Bisericii Emanuel şi se dedică cursurilor de viaţă spirituală în diferite biserici din ţară.

Este stabilit împreună cu familia la Portland, OR, SUA. Vizitează anual România pentru cursuri de viaţă spirituală şi predici în diverse biserici.

Promoția 1974 a Seminarului Teologic Baptist din București


După cum am menționat AICI, după o perioadă în care Seminarul a fost închis, în anul 1970 s-au reluat cursurile, iar în anul 1974 a absolvit o nouă promoție de elevi la Seminarul Teologic Baptist din București. Dat fiind faptul că Seminarul nu avea grad universitar, cei care frecventau cursurile erau numiți elevi și nu studenți, deși instituția avea un statut asemănător cu o școală postliceală din perioada post decembristă.

În anul 1974, anul absolvirii promoției 1974 (1970-1974), a vizitat România William R. Tolbert, Jr. președintele Liberiei, cunoscut și sub numele de președintele predicator, acesta fiind și pastor baptist. Cred că la momentul respectiv acesta era și președintele în exercițiu al Alianței Baptiste Mondiale.

Totodată, în 31 martie 1974 Iosif Țon a fost ordinat ca pastor baptist la Cluj.

În anul 1970 intra în Seminarul Teologic Baptist din București prima promoție după redeschiderea Seminarului care fusese închis în perioada 1969-1970. Despre aceste aspecte am scris în capitolul 4 al cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

Iată și poza cu absolvenții și profesorii Seminarului Teologic Baptist din anul 1974

Iată și numele celor din acest tablou:

PROFESORI

Director: Prof. drd. Ioan Bunaciu
Președintele cultului: Covaci Nicolae
Secretar general: Țunea Ioachim
Profesor: Taloș Vasile
Profesor: Țon Iosif

ABSOLVENŢI:

  1. BADEA P. PAVEL
  2. BERTALAN D. PETRU
  3. CAPOTA GH. IOAN
  4. COTRAU E. IOAN
  5. DUGULESCU P. PETRU
  6. DUPU I. CONSTANTIN
  7. GERGELY P. PAVEL
  8. MÂNZAT N. NICOLAE
  9. POPU TETSCH F.G. HARALD GEORG
  10. RÎNCU I. IOAN
  11. ȘTEFANUȚI M. IOSIF
  12. VERESS E. ERNEST

La multi ani, Daniel Mariș!


Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor de Vechiul Testament în cadrul aceleiași instituții.

Profesorul Daniel Mariș s-a născut la data de 30 noiembrie, în orașul Curtici, județul Arad, într-o familie de Daniel Marișcredincioși baptiști.În anul 1984 l-a mărturisit public pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal și în luna aprilie a aceluiași an, a fost botezat în Biserica Baptista din Curtici.

În anul 1989 a fost admis ca student la Institutul Teologic Baptist din București în cadrul căruia activează și în prezent ca profesor. După absolvire, în același an, 1993, a fost ales ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota, alături de pastorii Liviu Țiplea și Ioachim Țunea, fiind mai apoi ordinat la data de 19 septembrie 1993. Între anii 1996-1999, a urmat cursuri postuniversitare în cadrul programului de Master în Teologie la Colegiul „Regent’s Park College” din Universitatea Oxford, obținând titlul de Master în Teologie la Universitatea Oxford din Anglia. În anul 2006 a obținut titlul de Doctor în Teologie la Universitatea din București. Începând cu anul 2006 este membru al Langham Regional Council Board. În prezent slujește ca vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București și este membru în Consiliul de conducere al Cultului Creștin Baptist din Romania.

Din anul 1993, este căsătorit cu Daniela Cosmina, și Dumnezeu a binecuvântat familia lor în anul 1995 cu un fiu, Andrei Samuel și în anul 2005 cu o fiică, Naomi Beatrice[1]. Între anii 2004-2011 a fost secretar științific al facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. A fost vicepreședinte al Comunității Baptiste București (1999-2002) iar apoi președinte al comunității între anii 2002-2011. În data de 29 noiembrie 2011, Conferențiar universitar doctor Daniel Mariș a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București[2]. În paralel cu activitatea profesorală la Institutul Teologic Baptist din București, Daniel Mariș este și profesor la facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București.

Profesorul Daniel Mariș a publicat următoarele cărți:

Creația biblică: reflecții teologice în contextul dialogului creștin, București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009.

The Biblical Doctrine of creation: A basis for theological conversation between Evangelicals and The Eastern Orthodox Church in contemporary Romania, Bucureşti: Editura Universitară.

Theological Reflections upon the practice of faithExtended Essays in Applied Theology, Bucureşti: Editura Universitară, 2009.

Daniel MARIŞ, Vasile TALPOŞ, Evanghelism Biblic-curs universitar București: Editura Universității București, 1996.


[2] http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (19.09.2012).

Mai jos o colecție de poze și o înregistrare video cu profesorul Daniel Mariș

Prima dintre ele este realizată cu prilejul lansării cărții mele, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965. De la stânga la dreapta Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Prof. Univ. Dr. Otniel Ioan Bunaciu, Dr. Marius Silveșan.

Daniel Mariș, Ecaterina Lung, Otniel Bunaciu, Marius Silveșan

Împreună cu Jan Si la Sesiunea de comunicări științifice „Tinerii baptiști în Europa. Influența factorilor sociali în prevenirea conduitei deviante.” De la stânga la dreapta Lect. Univ. Dr. Adrian Emanuel Sârbu, Profesorul Jón Sigfússon, Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș

La Gaudeamus 2013 împreună cu Dr.Viorel Achim.

Daniel Mariș și Viorel Achim la Gaudeamus 2013

CONF. UNIV. DR. DANIEL MARIȘ LA GAUDEAMUS (2013) – LANSAREA VOLUMULUI „POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE”. O înregistrare video de la recenta lansare a cărții Dr. Viorel Achim, Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente.

Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani – (06) Mărturie Lungu Dumitru despre Biserica din case și transportul ilegal de Biblii în comunism


Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani - banner

În mărturia sa, Lungu Dumitru,  membru în Biserica Nădejdea, fost secretar al bisericii și persoana care se ocupă de cateheza noilor veniți, vorbește despre câteva aspecte importante din perioada comunistă. primul dintre ele este biserica din case, iar al doilea transportul ilegal de Biblii și literatură religioasă.

Nădejdea ăn Dumnezeu 1933-2013. 80 de ani de lumină creștină la margine de București - coperta 1Se amintește deasemenea, despre cutremurul din 1977 și grupurile de rugăciune care se întâlneau în casele credincioșilor în perioada comunistă (minutul 4).

 În mărturia sa veți regăsi informații despre depozitul de Biblii din casa sa (de la minutul 5) care a  fost descoperit ca urmare a arestării lui Constantin Caraman în anul 1984 pe peronul Gării de Nord.

20 iunie 1976 a venit primul transport cu Biblii, material religios scris, dar și audio împreună cu casetofoane.

„Lucrarea a mers până în 1984, concomitent cu Biserica din case, până în 9 noiembrie când din greșeala fratelui Constantin Caraman de la frații penticostali, care tot venea la mine și lua cărți [aceasta a încetat].

Eu i-am spus: „Frate, nu mai veni că dumneata ești urmărit” N-a înțeles!

Joi seara l-a prins pe el cu geanta plină cu Biblii, l-a  luat la Securitate, l-a strâns cu ușa și le-a spus: „Depozitul se află în strada Dichesei nr … la fratele Lungu.”

Vineri seara eu am venit de la servici, ei au venit la ora 6 (18). Eu am ajuns la ora 9 (21). Era o lumină colo …. ”

În continuare fratele Lungu relatează percheziția efectuată de Securitate. Menționez și alte detalii care nu sunt prinse în această mărturie. Astfel, materialul religios era atât de bine ascuns încât nu a fost găsit de către cei care percheziționau casa, însă ofițerul care conducea percheziția avea informații că materialul este în locația respectivă, astfel că fratele Lungu a trebuit să se deconspire singur ca să nu trebuiască să mai aducă câinii sau mai rău să dărâme zidurile. După confiscarea materialului religios s-a întocmit procesului verbal din care sunt redate în facsimil două fragmente în carte. Eu l-am văzut integral și pot confirma veridicitatea lui.

Informațiile din mărturia sa sunt transpuse în scris și în cartea NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU 1933-2013. 80 DE ANI DE LUMINĂ CREȘTINĂ LA MARGINE DE BUCUREȘTI, carte care costă 15 lei și poate fi achiziționată de toți cei interesați.

Implicarea dânsului în distribuția de material religios în perioada comunistă este redată la paginile 114-117.  Nu voi reda acum decât partea de final unde vorbește despre modul în care a fost descoperit depozitul de Biblii și material religios.

pp. 116-117 „Mai târziu am aflat cum au dat de mine.

Constantin Caraman (foto Vasilică Croitor)

Constantin Caraman (sursa foto: Vasilică Croitor)

Fratele Constantin Caraman de la frații penticostali a fost pe la mine , deși l-am avertizat să nu vină fiind o persoană urmărită de tovarăși, și a luat ceva material (cărți, biblii, casetofoane), iar în drum spre Gara de Nord a fost urmărit și arestat [În mărturia de la biserică acesta menționează că interceptarea și arestarea au avut loc pe peronul Gării de Nord] pe data de 8 noiembrie 1984. Sub presiune la interogatoriu a dat adresa mea și astfel a doua seară, vineri (vinerea neagră) 9 noiembrie 1984 Securitatea a ajuns la mine.

Ce a urmat la interogatoriu știe Dumnezeu.

Mai menționez că i-am rugat ca din BIBLII să nu facă hârtie igienică.”

[Ei m-au întrebat de unde știu lucrul acesta, iar eu le-am spus că se cunoaște faptul că din Bibliile trimise de Societatea Biblică Britanică (?) ei au făcut hârtie igienică].

Personal (M.S.) știu că a fost un întreg scandal legat de acest aspect și am văzut chiar și un document din anii 80 unde se vorbea despre această acțiune a autorităților de la București.

Articole pe aceeaşi temă

ANIVERSARE 80 DE ANI BISERICA BAPTISTĂ „NĂDEJDEA” BUCUREȘTI (1)

BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (00) MESAJ BORA OCTAVIAN

BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (01) CORUL BCB NĂDEJDEA, CRISTOS IN JURUL SĂU NE ADUNĂ (29.09.2013)

BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (02) MESAJUL DE SALUT AL PASTORULUI DR. VASILE TALPOŞ

BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (03) CORUL BCB NĂDEJDEA, LAUDĂ ASTĂZI PE DOMNUL

BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (05) MIRCEA BULATOV PREZINTĂ UN SCURT ISTORIC AL BISERICII CREȘTINE BAPTISTE „NĂDEJDEA” BUCUREȘTI

Trei surse (sau sugestii) de inspirație pentru bloggerii creștini


blogher-meaningful-connecti (moldovacrestina.md)

Foto: blogher-meaningful-connecti (moldovacrestina.md)

1. Studiază zilnic Sfânta Scriptură

Adevărurile descoperite din Sfintele Scripturi îți vor da multă inspirație și pasiune ca să scrii articole de calitate.

2. Urmărește zilnic știrile

Nu volumul, ci profunzimea și claritatea gândurilor exprimate va defini calitatea articolului.

3. Scrie articole cu liste

Articolul integral scris de Vasile Filat, pastor la Biserica Baptistă „Bunăvestirea” din Chişinău, poate fi citit accesând link-ul

http://moldovacrestina.md/blog/blogging-crestin-3-sugestii.html

Aniversare 80 de ani Biserica Baptistă „Nădejdea” București (1)


Duminică, 29 septembrie 2013, s-au serbat 80 de ani de la înființarea Bisericii Baptiste din Giulești care l-a avut ca fondator și pastor pe  Țopa Ioan (1933-1962) fiind urmat de către Bălgrădeanu Constantin impus de Departamentul Cultelor după ce a fost ales tot la „recomandarea acestuia” ca Secretar General al Cultului Baptist.

Voi reveni cu alte informații despre acest eveniment și despre cartea editată cu acest prilej de către frații Dumitru Lungu și Mircea Bulatov.

Pentru început inserez aici banner-ul creat de Mircea Bulatov.

Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani - banner

Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”


Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos

Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]

[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.

Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a  http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm

Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”.  Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”

Pastorul Otniel Bunaciu va prelua funcția de președinte al Federației Baptiste Europene


În perioada 25-28 septembrie la Bratislava, Slovacia, va avea loc Consiliului Federației Baptiste Europene (EBF), prilej cu care, pastorul Otniel Bunaciu, președintele Uniunii Baptiste din România (UBR), va prelua pentru următorii doi ani funcția de președinte al Federației. Evenimentul este găzduit de Uniunea Baptista din Slovacia, una din cele mai mici uniuni baptiste din Europa având doar 24 de biserici și 1931 de membrii. Președintele Uniunii Baptiste din Slovacia este pastorul Jan Szollos, iar secretar general este pastorul Tomash Valchar. Uniunea Baptista din Romania va fi reprezentata la acest eveniment de pastorii: Otniel Bunaciu, Ionel Tutac, Ilie Tinco si Joszef Kovacs.

Pastorul Otniel Bunaciu, în prezent vicepreședinte al EBF (2011-2013), este al doilea român care preia această funcție după pastorul Vasile Talpoș care a fost vicepreședinte al Federației Baptiste Europene în perioada 1985-1987, președinte 1987-1989 și past president 1989-1991. Remarcăm câteva similitudini între mandatele celor doi pastori români.

Astfel:

  • ambii erau la momentul preluării funcției (ne referim la cazul de acum ca un fapt împlinit) profesori universitari care slujeau în cadrul Seminarului Teologic / Institutului Teologic Baptist din București și aveau doctoratul obținut în cadrul unor universități recunoscute (Vasile Talpoș în America, iar Otniel Bunaciu la Institutul Teologic Protestant din Cluj).
  • Ambii au studiat în străinătate în perioada comunistă (Vasile Talpoș în America pentru doctorat, Otniel Bunaciu în Anglia pentru master la Regent’s Park College)
  • ambii erau în funcții de conducere în cadrul Uniunii Baptiste din România. Pastorul Vasile Talpoș era vicepreședinte (1984-1988), iar pastorul Otniel Bunaciu este președinte al Uniunii Baptiste
  • ambii erau pastori în București

Federația Baptistă Europeană  a fost fondată în  anul 1949 pentru a uni baptiști europeni aflați într-o Europă devastată de cel de-al doilea război mondial. În timpul Războiului Rece, EBF a menținut contactul cu credincioșii din spatele Cortinei de Fier care au suferit pentru credința lor. Mărturie în acest sens stau și vizitele unor reprezentanți ai Federației în România comunistă și discuțiile pe care aceștia le-au avut cu conducerea UBR sau cu autoritățile de la Ministerul Cultelor, Departamentul Cultelor și probabil și la alte nivele, dar fiindcă nu am cercetat relațiile externe în perioada amintită nu pot da detalii asupra contactelor pe care aceștia le-au avut la București sau în străinătate.

Cu prilejul unui mesaj adresat Bisericii Baptiste Filadelfia din București în data de 15 septembrie 2013 în cadrul căruia se referea la modul în care lucrează Dumnezeu în lumea noastră, pastorul Otniel Bunaciu menționa că Federația Baptistă Europeană se întinde din Irlanda până la Vladivostok, dar are membrii și în Orientul Mijlociu. Din datele oficiale care se regăsesc pe site-ul instituției rezultă că Federația Baptistă Europeană este compusă din aproximativ 770,000 baptiști care fac parte din 52 de Uniuni și Convenții și 7 biserici afiliate (7 affiliated churches and networks). EBF se întinde din Portugalia pană în îndepărtata Rusie, fiind incluși în această familie baptiștii din Eurasia, Orientul Mijlociu și Îndepărtat.

Consiliul Federației Baptiste Europene (The EBF Council) se întâlnește anul în luna septembrie și este organismul decizional suprem al EBF. Consiliul este format din reprezentanții Uniunilor Baptiste componente ale Federației Baptiste, reprezentanții IBTS (International Baptist Theological Seminary), membri laici și anumite organizații de misiune partenere. Acesta numără de obicei între 120-150 de delegați și întâlnirile sale sunt, de asemenea, un timp de închinare, inspirație, de cunoaștere informală (?) (informal sharing) și reînnoirea prieteniei între membri.

Surse:

http://www.baptist-tm.ro/consiliul-federatiei-europene-baptiste-2/#more-6159

http://ebf.org/council

http://ebf.org/about-ebf

MARIUS SILVEȘAN, BISERICILE CREȘTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎNTRE PERSECUȚIE, ACOMODARE ȘI REZISTENȚĂ (1948-1965), p. 245.

OTNIEL BUNACIU, CUM LUCREAZĂ DUMNEZEU ÎN LUMEA NOASTRĂ?

Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente


Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Cuvant inainte de Alexandru Florian
Volum aparut in coeditare cu editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”
 In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)

Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).

http://www.agentiadecarte.ro/2013/06/%E2%80%9Cpolitica-regimului-antonescu-fata-de-cultele-neoprotestante-documente%E2%80%9D/

Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.

Avocatul Paul (Pavel) Bărbătei contestă la Tribunalul Alba Iulia amendarea unui grup de credincioși baptiști (1972)


Bărbătei Pavel - istorieevanghelica.ro

Despre implicarea lui Paul (Pavel) Bărbătei în apărarea credincioșilor evanghelici am mai scris în cadrul articolului AVOCATUL PAVEL BĂRBĂTEI ÎL APĂRĂ ÎN PROCES PE VASILE RĂSCOL.

Prezint acum un alt exemplu de implicare a lui în această bătălie pentru drepturile credincioșilor evanghelici bazat pe documentarea realizată de cei care au pregătit documentul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, document cunoscut sub numele de Scrisoarea celor 6 (Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurelian Popescu, Constantin Caraman, Dr. Silviu Cioată, Radu Dumitrescu) citită la Radio Europa Liberă în seara zilei de 2 aprilie 1977. Despre dilemele pe care le aveam la începutul documentării asupra momentului 1977 puteți citi în articolul SCRISOARE DESCHISĂ A REPREZENTANȚILOR CULTELOR NEOPROTESTANTE DIN ROMÂNIA (1977) – UPDATE. Între timp lucrurile sau mai limpezit, dar au apărut altele mult mai importante. Despre Scrisoarea celor 6 voi scrie mai multe într-un articol separat.

Prezint mai jos un paragraf din Scrisoarea celor 6 care face referire la practica amendării credincioșilor evanghelici de către autoritățile comuniste.

„În anul 1972 în satul Măgherat, Jud. Alba, un grup de credincioși baptiști au fost amendați cu sume între 2-4 mii lei pentru că s-au adunat în casa unuia dintre ei pentru o oră de rugăciune. Cei amendați au contestat aceasta la Tribunalul din Alba Iulia. Avocatul lor, Paul Bărbătei – ales recent Secretar General al Cultului Baptist[1] – a explicat Tribunalului cu documente convingătoare că cei amendați sunt membri ai unui cult recunoscut de legile statului, și că a-i încadra în Decretul 153, art. 1, lit. d, ar însemna – prin implicație – că Tribunalul din Alba Iulia declară cultul baptist drept „o grupare de persoane care, prin comportarea lor exprimă o concepție de viață parazitară sau anarhică.” Judecătorul a înțeles implicația şi a amânat aplicarea sentinței cu două săptămâni, iar ulterior a refuzat să mai judece cazul. Însuși președintele Tribunalului a condus atunci următoarea ședință și el a decis că grupul acesta de baptiști trebuie încadrat în Decretul 153*


[1] Paul (+0

Pavel) Bărbătei avocat și pastor. Președinte al Comunității Baptiste Cluj (1950-?), a fost ales Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă România la congresul cultului baptist desfășurat la București în luna februarie 1977 și a deținut această funcție până la următorul congres care a avut loc la București în anul 1984, fiind înlocuit de către Vasile Talpoș (1984-1988).

* Este vorba de DECRETUL Nr. 153 din 24 martie 1970  pentru stabilirea şi sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea şi liniștea publică

Avocatul Pavel Bărbătei îl apără în proces pe Vasile Răscol


Bărbătei Pavel - istorieevanghelica.ro

Citind în această dimineață o biografie a pastorului baptist Pavel Bărbătei, regăsită în cadrul unui document din Arhiva Departamentului Cultelor, am descoperit lucruri interesante. Printre acestea se regăsește și paragraful de mai jos care vorbește de faptul că Pavel Bărbătei a fost avocatul lui Vasile Răscol în anii 70 ai secolului XX atunci când acestuia i s-a intentat proces.

Inspectorul de culte relatează următoarele:

„În cadrul unei discuții avute cu el, în octombrie 1975, mi-a relatat că el nu a vrut să apere pe Răscol în proces, dar că familia acestuia, făcând apel la el, la poziția lui de credincios baptist, l-a determinat în final să accepte. După câte se știe, în acest proces el a căutat să demonstreze carențele actualei Legii a presei, căreia, chipurile i-a căzut victimă Răscol.”

O caracterizare a pastorului Vasile Răscol, anterioară evenimentului de față, dată de Împuternicitul de raioane din cadrul Regiunii Suceava găsiți AICI

Scurt istoric al Bisericii Baptiste Speranța Brașov


Biserica Baptistă Speranța Brașov

La data de 30 Ianuarie 1977, un grup de 34 de frati si surori s-au constituit într-o noua biserica baptista. La data de 3 Aprilie 1977, au fost informate organele ierarhice superioare cu privire la începerea serviciilor de cult. Tot odata s-au facut demersurile necesare în vederea obtinerii autorizatiei de functionare. Deoarece solicitarea bisericii nu a fost aprobata, din acel moment biserica a functionat în ilegalitate începându-si serviciile religioase pe data de 10 Aprilie 1977. Ca urmare a acestui fapt, organele securitatii statului au intervenit în mod brutal cu scopul de a intimida, oprind desfasurarea serviciului religios din 11 Aprilie 1977, a doua zi de Pasti.

Deoarece membrii bisericii au continuat sa frecventeze serviciile religioase ale bisericii, le-a fost retrasa membralitatea din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania. În aceste momente critice, Biserica Baptista Sfânta Treime din Bucuresti pastorita de fratele Talos Vasile, si-a asumat responsabilitea de a-i primi în cult prin biserica lor pe toti fratii din Biserica Baptista Speranta din Brasov.

Chiar si dupa acest eveniment, actiunile securitatii au continuat persecutând sub diferite forme pe toti membrii bisericii. În ciuda amenintarilor, interogatoriilor, amenzilor, pierderilor de serviciu, exmatricularilor din scoli, si a altor presiuni, fratii si surorile erau hotarâti sa continue sa-L slujeasca pe Dumnezeu indiferent de pretul cerut. Biserica si-a continuat activitatea în aceste conditii suportând persecutia regimului comunist pâna la data de 22 Decembrie 1989. Odata cu instaurarea libertatii în România, Biserica Baptista Speranta a primit autorizatia de functionare pe data de 22 Februarie 1990.

În luna Ianuaria 1993, Biserica Baptista Speranta Îl cheama ca pastor pe fratele David Butts prin care Dumnezeu îsi continua lucrarea cu aceasta biserica. În urma viziunii data de Dumnezeu, biserica s-a implicat activ începând 10 biserici misiune în jurul Brasovului si nu numai. Din luna Septembrie 1995, încep lucrarile la constructia prezentului locas de închinaciune, lucrari ce au fost finalizate pe data de 11 Iulie 1999 prin sacrificiul fratilor si surorilor din biserica cât si a prietenilor ei de peste hotare.

Pe data de 22 Octombrie 2000, Biserica Baptista Speranta îl cheama pe fratele George Pordea ca si pastor asistent. Dupa 9 luni, mai exact pe data de 19 August 2001, Biserica îl voteaza pe fratele George Pordea ca pastor principal care prin harul lui Dumnezeu continua lucrarea începuta prin harul Domnului nostru în 1977.

Privind în urma, nu putem decât sa Îl laudam si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru modul miraculos prin care a binecuvântat si continua sa binecuvânteze aceasta biserica.

http://www.bbsperanta.ro

Andreea Lupşor, Luther și reforma protestantă (Rev. Historia)


Articol preluat din Revista Historia

Martin LutherMartin Luther a fost una dintre cele mai importante și influente personalități istorice ale epocii moderne timpurii. Profesorul de teologie, devenit figura centrală a reformei protestante, a influențat radical – prin învățăturile sale – nu doar istoria Europei, ci și Biserica Catolică, ce a trebuit ea însăși să recurgă la o reformă (Contrareforma) pentru a-și salva autoritatea. În plus, mișcarea protestantă inițiată de Luther a contribuit enorm la declinul limbii latine ca limbă de cult în țările europene, aceasta lăsând loc limbilor naționale.

Cele 95 de teze:

1. Când Stăpânul şi Învăţătorul nostru Isus Hristos a spus „Pocăiţi-vă!” a vrut ca toată viaţa credincioşilor să fie o căinţă.

2. Acest cuvânt [„căinţă”] nu poate fi înţeles ca referindu-se la taina penitenţei, şi anume ca mărturisire şi iertare, aşa cum este ea administrată de preoţi.”

3. Totuşi, ea nu înseamnă doar căinţă interioară; o asemenea căinţă este fără valoare dacă nu duce la mortificări exterioare ale cărnii.

4. Pedeapsa păcatului durează tot atât ura de sine (adică adevărata căinţă interioară), anume, până la intrarea în regatul cerului.

5. Papa nici nu doreşte, nici nu poate ierta vreo pedeapsă, cu excepţia celor impuse prin propria-i autoritate sau prinMartin Luther bătând în cuie cele 95 de teze (kevinnunez.org) aceea a canoanelor.

6. Papa nu poate ierta nici o vină, decât dacă spune şi arată că ea a fost iertată de Dumnezeu; sau, mai sigur, prin iertarea culpei [doar] în cazurile rezervate judecăţii sale. Dacă dreptul său de a acorda iertare în aceste cazuri ar fi nesocotit, vina ar rămâne, cu siguranţă, neiertată.

7. Dumnezeu nu iartă nimănui vina decât dacă, în acelaşi timp, îl smereşte în toate lucrurile şi îl face supus vicarului, preotului. […]

20. Prin urmare, papa, atunci când foloseşte cuvintele „deplina iertare a tuturor pedepselor” nu iartă cu adevărat „toate pedepsele,” ci doar pe cele impuse de el […]

21. Predicatorii indulgenţelor se înşeală când spun că prin indulgenţele papilor omul e dezlegat de orice pedeapsă şi izbăvit.

27. Ei [preoţii] predică numai învăţături lumeşti, spunând, de îndată ce banii cad în cutie, că sufletul zboară [din Purgatoriu] […]

32. Cei care se consideră siguri de mântuirea lor pentru că au scrisori de iertare vor fi condamnaţi pentru veşnicie, împreună cu învăţătorii lor.

36. Fiecare creştin adevărat care se căieşte are dreptul la deplina iertare a pedepsei şi a vinovăţiei, chiar şi fără scrisori de iertare.

38. Totuşi, iertarea şi binecuvântarea papală nu trebuie cu nici un chiar[ ignorate, căci ele reprezintă, după cum am spus, o proclamare a iertării divine […]

50. Creştinii trebuie învăţaţi că, dacă papa ar avea cunoştinţă de jaful făcut de cei care predică indulgenţele, el ar prefera, mai curând, ca biserica Sfântului Petru să fie arsă din temelii, decât să fie ridicată cu pielea, carnea şi oasele turmei sale […]

62. Adevărata bogăţie a Bisericii este preasfânta Evanghelie a slavei şi graţiei lui Dumnezeu […]

75. A socoti că iertările papale sunt atât de mari, încât să poată mântui un om, chiar dacă el, prin absurd, ar fi siluit-o până şi pe Maica Domnului, este o nebunie.

82. Papa este prea crud dacă având într-adevăr puterea de a elibera toate sufletele din Purgatoriu, nu acordă gratis sufletelor în suferinţă ceea ce dă pe bani sufletelor privilegiate.Cele 95 de teze

De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes., Ed. Alexandru-Florin Platon si Laurenţiu Rădvan. Iaşi: Ed. Polirom, 2005, p.463-464.

Refuzul lui Luther de a abjura la Dieta de la Worms

Dar dacă Maiestatea Voastră Imperială şi Luminăţiile Voastre doriţi un răspuns direct atunci răspunsul meu lipsit de întorsături este următorul: Să fiu biruit prin mărturii ale Scripturii sau prin argumente pertinente – căci eu nu dau crezare numai papei sau conciliile, fiind limpede că adeseori aceştia s-au înşelat sau s-au contrazis –şi atunci, fiind eu biruit prin scrierile sfinte ce-mi sunt prezentate, conştiinţa mea este prinsă de cuvântul Domnului. Fără de aceasta nici nu pot şi nici nu vreau să abjur nimic, fiind anevoios, dăunător şi periculos să acţionezi contrar conştiinţei . Eu nu pot să fac altfel. Aici stau. Să-mi ajute Dumnezeu! Amin

Istoria lumii în texte, coord. Bogdan Murgescu, 140

Idei de bază ale doctrinei luterane – predică rostită de Luther la Erfurt (1521)

[…] Adevărata pietate constă în două feluri de fapte: acelea făcute pentru alţii, care sunt cele corecte, şi cele făcute pentru noi înşine, care sunt neimportante […] Cineva construieşte biserici, altcineva merge în pelerinaj la Sfântul Iacob, un al treilea posteşte sau se roagă, poartă o rasă, merge în picioarele goale sau face altceva de felul acesta. Asemenea fapte nu înseamnă totuşi nimic şi trebuie cu totul desfiinţate. Reţineţi aceste cuvinte: nici una din faptele noastre nu are vreo putere. […]

Păcatele noastre îşi au obârşia în Adam, şi deoarece Adam a mâncat mărul, noi am moştenit păcatul de la el. Dar Hristos a nimici moartea de dragul nostru, pentru ca noi să putem fi mântuiţi prin faptele sale, care sunt străine nouă, şi nu prin ale noastre.

Dar stăpânirea papei ne-a tratat pe toţi împreună cu totul altfel. A făcut reguli despre postit, rugăciune şi mâncatului untului, astfel încât, cine ţine poruncile papei va fi mântuit şi cine nu va fi al diavolului. Acesta a fermecat poporul cu închipuirea că bunătatea şi mântuirea stau în propriile noastre fapte. Dar eu vă spun că nimeni dintre sfinţi, oricât de sfinţi ar fi fost, nu şi-ar fi găsit mântuirea prin propriile fapte […] De aceea, ascultaţi-mă bine: aceasta este pricina pentru care mântuirea nu stă în propriile noastre fapte, de orice ar fi ele, şi nu poate fi atinsă fără credinţă. [….]

Dacă vrem să avem credinţă, trebuie să credem Evanghelia, pe Pavel, etc. şi nu scrisorile de autoritate ale papei sau decretalele, ci mai degrabă să ne ferim de ele ca de foc. Pentru că orice vine de la papă strigă: daţi, daţi şi dacă refuzaţi, atunci sunteţi ai diavolului […]

Pricina pentru care lumea este atât de stricată şi în greşeală este că de multă vreme n-au mai fost adevăraţi predicatori. Sunt probabil trei mii de preoţi, printre care nu se pot găsi patru buni – Dumnezeu să aibă milă de noi în această ruşine strigătoare la cer! Si atunci când găseşti un predicator bun, el trece prin Evanghelie cu uşurinţă, şi o continuă cu o povestire, […] sau amestecă în ea ceva din dascălii păgâni, Aristotel. Platon, Socrate şi alţii, care sunt toţi împotriva Evangheliei şi de asemenea împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu au avut cunoştinţă de lumina pe care o avem noi. […]

 Astfel încât copii cresc în rătăcire; ei merg la biserică gândind că mântuirea înseamnă rugăciune, post şi ascultarea slujbei. Aceasta este greşeala predicatorilor. […]

Cineva ar putea să vină şi să întrebe: Nu trebuie să mai ţinem deloc legile făcute de oameni? Sau nu putem să postim şi să ne rugăm, şi aşa mai departe, atâta timp cât ţinem drumul drept? Răspunsul meu este că acolo unde se găsesc adevărata iubire creştină şi credinţa, orice ar face omul este meritoriu; şi fiecare poate face ceea ce doreşte, atâta vreme cât nu caută fapte, care nu-l pot mântui.

           Istoria lumii în texte, coord. Bogdan Murgescu, 141-142

Scrisoarea despre tălmăcirea Bibiliei

Ştiu foarte bine, şi papistaşii o ştiu mai puţin decât dobitocul morarului, de cât meşteşug, de câtă sârguinţă, înţelepciune şi minte e nevoie ca să tălmăceşti bine; căci ei nici n-au încercat. Proverbul spune: cine clădeşte la marginea drumului, găseşte mulţi sfătuitori. Aşa îmi merge şi mie. Aceia care niciodată n-au putut vorbi cumsecade, cu atât mai puţin să tălmăcească, sunt cu toţii sfătuitorii mei, iar eu trebuie să fiu învăţăcelul tuturor. Şi dacă i-aş fi întrebat cum s-ar tălmăci în nemţeşte primele două cuvinte din Mat. 1 liber generationis, nici unul n-ar fi ştiut să spună nici pâs; şi viclenii de ei, judecă chiar cartea în întregime. Aşa a păţit şi Sfântul Ieronim.

Şi ca să mă întorc la subiect, dacă papistaşul vostru vrea să pălăvrăgească de pomană, spuneţi-i pe scurt aşa: Doctorul Martin Luther vrea să fie aşa, şi spune: Sic volo, sic jubeo, sit pro ratione voluntas! Căci nu vrem să fim nici elevii, nici discipolii papistaşilor, ci stăpânii şi judecătorii lor, vrem să ne grozăvim şi noi o dată; şi după cum Pavel se laudă faţă de sfinţii lui turbaţi, vreau şi eu să mă laud faţă de aceştia. Sunt ei doctori? Eu de asemenea. Sunt învăţaţi? Şi eu. Sunt predicatori? Şi eu. Sunt teologi? Şi eu. Sunt disputatores? Şi eu. Sunt filozofi? Şi eu. Sunt dialecticieni? Şi eu. Scriu cărţi? Şi eu.

Şi eu am să mă laud mai departe „Eu pot să interpretez psalmii şi profeţii. Ei nu pot. Eu pot tălmăci, ei nu pot. Pot citi Biblia, ei asta nu pot; eu pot să mă rog, ei nu pot. Şi ca să intru în amănunte: Eu cunosc dialectica şi filozofia lor mai bine decât ei toţi laolaltă. Şi ştiu cu adevărat că nici unul dintre ei nu-l înţelege pe Aristotel. Şi de s-ar găsi unul dintre ei toţi, care să înţeleagă un cuvânt înainte sau un capitol din Aristotel, îmi dau capul. Eu nu spun decât adevărul: căci am fost crescut din tinereţe în învăţătura lor şi ştiu prea bine cât de adâncă şi cuprinzătoare este. Şi ei ştiu de asemenea, tot atât de bine, că eu stăpânesc tot ceea ce ei cunosc; şi totuşi ei se poartă cu mine ca şi cum aş fi un oaspete în arta lor, un oaspete, care s-ar fi pripăşit într-o bună zi la casalor, şi care n-ar fi auzit nici ce învaţă ei pe alţii, nici n-ar fi văzut ce ştiu eu. Atât de grozav se laudă cu meşteşugul lor şi mă învaţă lucruri pe care eu le-am învăţat acum douăzeci de ani, când mi-am tocit tălpile ducându-mă la învăţătură încât aş putea să le răspund la toate plângerile şi ţipetele lor cu cântecul acelei târfe: de şapte ani ştiu că cuiele din potcoavă sunt de fier.

Acesta e răspunsul la prima voastră întrebare, şi vă rog să nu răspundeţi, ferească Dumnezeu, la plângerile zadarnici ale acestor măgari decât atât: aşa vrea Luther, şi el zice că e un doctor, mai presus decât toţidoctores din toate locurile unde stăpâneşte papa. Şi aşa să rămână. De-acum înainte am să-i dispreţuiesc cum i-am şi dispreţuit, atâta vreme cât se vor purta cum se poartă.

Mi-am dat osteneala să tălmăcesc cât mai bine, curat şi lămurit în nemţeşte. Şi ni s-a întâmplat adesea să căutăm un singur cuvânt 14 zile, chiar trei, patru săptămâni şi câteodată tot nu l-am găsit. La Iov am lucrat, M. Philipp, Aurogallus şi eu, astfel încât uneori în patru zile n-am putut termina decât trei rânduri. Mai bine aşa, căci acum e gata şi e tălmăcit, îl poate citi şi pricepe oricine, poate trece cu privirea peste trei, patru pagini, fără măcar să se împiedice de vreo greutate. Dar nici nu-şi dă seama ce pietroaie şi ce buturugi au fost aici, pe când acum treci peste ele ca pe o scândură dată la rindea. A trebuit să asudăm şi să ne căznim mult pentru a înlătura din drum astfel de pietroaie şi de buturugi, încât acum mergi uşor pe acel drum. E uşor să ari, după ce ogorul a fost curăţat. Dar să smulgă copacii şi beţele din pământ şi să pregătească ogorul ,asta nu vrea nimeni. De altfel, să nu te aştepţi la vreo mulţumire. Doar însuşi Dumnezeu, cu soarele lui, cu cerul şi pământul, ba chiar cu jertfirea fiului său, n-a primit nici o mulţumire; aşa e şi aşa rămâne lumea, naiba s-o ia, că de schimbat nu vrea să se schimbe.

Am vrut să vorbesc nemţeşte, nu latineşte, nici greceşte, pentru că mi-am pus în cap să tălmăcesc în nemţeşte. Nu trebuie să întrebi literele din limba latină cum să vorbeşti nemţeşte, ci întreabă despre asta pe mama de acasă, pe copiii de pe stradă, pe omul obişnuit din piaţă, uită-te la gura lor cum vorbesc ei şi ia-te după dânşii ca să ştii cum să tălmăceşti, şi atunci au să vadă că le vobreşti nemţeşte.

Chiar Christos spune: ex abundentia cordis os loquitur, dacă m-aş lua după măgari, m-aş ţine de litere şi aş tălmăci: din abundenţa inimii vorbeşte gura. Spune-mi, oare asta e nemţeşte? Care german înţelege aşa ceva? Ce înseamnă pentru un german abundenţa inimii? Aşa nu vorbeşte nici un german, fie că vrea să spună că cineva are o inimă prea largă, fie că are prea multă inimă. Dar chiar şi aşa şi tot n-ar fi bine tălmăcit. Căci abundenţa inimii nu e nemţeşte, e tot atât de puţin cât şi abundenţa casei, abundenţei sobei, abundenţa băncii: ci mama din casă şi omul obişnuit zic: cui îi e inima plină gura îi vorbeşte. Asta înseamnă o germană bine vorbită; aşa m-am căznit eu să tălmăcesc, şi, din păcate, n-am nimerit-o totdeauna.

 Căci literele latineşti împiedică peste măsură să vorbeşti bine nemţeşte […]

Şi ce să mai lungesc vorba despre tălmăcire! Dacă ar fi să spun toate pricinile şi gândurile mele despre fiece cuvânt, desigur aş avea de scris un an. Am aflat eu acum cât meşteşug, câtă osteneală şi trudă cere tălmăcirea, de aceea nu rabd drept judecător şi dojenitor vreun măgar sau vreun catâr papistaş care n-a încercat să tălmăcească nicicând. Cui nu-i place tălmăcirea mea, n-are decât s-o lase în plata Domnului; naiba să-i mulţumească cui nu-i e pe plac şi care o schimbă fără ştirea şi voia mea. Dacă trebui e schimbată, am s-o schimb eu însumi.

           Ed. Cornelia Comorovski, Literatura Umanismului şi Renaşterii, vol. 2, p. 64-67.

Luther despre căsătorie (scrisoarea din 1521 către Spalatin)

Pentru numele lui Dumnezeu, cei din Wittenberg vor da soţii până şi călugărilor! Mie, cel puţin, niciodată!

Luther despre căsătorie (scrisoarea din 1524 către Spalatin)

În dispoziţia în care m-am aflat până acum şi-n care mă aflu încă, nu-mi voi lua o soţie. Nu pentru că nu mi-ar cere-o trupul şi sexul; nu sunt nici de lemn, nici de piatră; spiritul meu însă nu este îndreptat spre căsătorie atâta timp cât zilnic aştept moartea şi supliciul destinat ereticilor.

Mă aflu în mâna lui Dumnezeu ca orice creatură căreia îi poate schimba şi reschimba pornirile inimii, pe care o poate ucide sau o poate menţine în viaţă în orice oră şi-n orice minut […] Nu te mira că nu mă însor, eu, îndrăgostitul pe care-l denigrează toţi!”

Luther despre căsătorie (scrisoarea din 1526 către Schuldorp)

Şi eu m-am căsătorit, şi chiar cu o călugăriţă. Aş fi putut să mă abţin, căci nu aveam motive speciale ca să mă hotărăsc. Am făcut-o ca să-l sfidez pe Diavol cu toţi solzii de pe el, pe cei care-mi făceau dificultăţi, pe principii şi episcopii care-s destul de nebuni pentru a interzice clericilor să se căsătorească. Şi aş fi foarte dispus să provoc un scandal şi mai mare dacă aş găsi ceva care să-i placă foarte mult lui Dumnezeu, iar pe ei să-i scoată din sărite!

[…]

Luther despre principi (scrisoarea din 1521 către Spalatin)

Mai întâi, nu voi suporta ceea ce-mi spui, că principele [electorul Frederic] nu mai vrea să se scrie contra celui din Mainz [Albrecht de Brandenburg] şi să fie tulburată pacea politică. Mai bine să vă pierd pe toţi, pe tine, chiar pe Principe şi pe toată lumea! Am rezistat în faţa papei care l-a creat pe cel din Mainz, şi acum să cedez în faţa creaturii sale? Vorbeşti despre aur: nu trebuie tulburată pacea publică; dar suporţi ca el să tulbure pacea eternă a lui Dumnezeu prin faptele sale nelegiuite şi sacrilegiile care duc la pierzanie? Încă o dată nu, Spalatin, încă o dată nu, Principe. În interesul turmei lui Hristos şi pentru a servi de exemplu şi altora, să ne opunem din toate puterile acestui lup devorator.

Discuţie dintre Luther şi Melanchton consemnată de jurnalul lui Anton Lauterbach (iunie 1538)

Lauterbach: Oare câţi dascăli vor fi urmaţi în secolul următor?

Luther: Confuzia va ajunge la culme. Nimeni nu va voi să se lase guvernat de opinia sau autoritatea altcuiva. Fiecare va dori să fie propriul său rabin – vedeţi-i deja pe Osiander, Agricola…câte scandaluri vor urma, câtă risipire! Cel mai bine ar fi ca principii, printr-un conciliu, să prevină o asemenea nenorocire; dar papiştii n-ar fi de acord; se tem foarte tare de lumină!

Melanchton: Oh, să dea Domnul ca principii şi statele să se înţeleagă asupra unui conciliu şi a unei formule de împăcare în privinţa doctrinei şi ceremonialului, interzicând fiecăruia să se îndepărteze de ele fără o bază anume, scandalizându-l pe celălalt! Da, e de trei ori lamentabilă faţa Bisericii noastre, mascată cu un asemenea strat de slăbiciuni şi scandaluri!

Fragmentele sunt preluate din Lucien Febvre, Martin Luther, un destin

BIBLIOGRAFIE

  • Andrei Oţetea. Renaşterea şi Reforma. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică, 1968.  Capitolul VIII. Reforma(p. 249-282)
  • Lucien Febvre. Martin Luther, un destin. Bucureşti: Ed. Corint, 2001. Capitolul 3. Retragerea în sine (p. 161-216)
  • Erik. H. Erikson. Psihanaliză şi istorie. Tânărul Luther.Editura Trei, 2001. Capitolele VII şi VIII Credinţă şi mânie şi Epilog  212-254.
  • Keit Randell. Luther şi Reforma în Germania. Bucureşti: Ed. All, 2002.

Articolul Pastorii baptiști în volumul Destine individuale și colective în comunism, Polirom, Iași, 2013


Destine individuale și colective in comunism coperta1
Cosmin Budeancă a anunțat pe blogul său, dar și pe mine personal, apariția la Editura Polirom, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și a Memorialului Rezistentei Anticomuniste – Țara Făgărașului, volumul Destine individuale și colective în comunism. Acesta cuprinde lucrările ediției a V-a Simpozionului internațional de la Făgăraș – Sâmbăta de Sus, care s-a desfășurat între 22-25 iulie 2010.
Volumul prezintă destinele unor personalități urmărite de organele de represiune comuniste (Constantin Titel Petrescu, Augustin Pacha, N. Steinhardt, Adrian Marino etc.), dar și ale unor întregi colectivități (evrei, chiaburi, pastori baptiști, istorici). Relatările despre victimele regimului sunt completate cu date referitoare la torționari, oferind o imagine de ansamblu a mecanismelor de urmărire și control ale acestuia. Cadre universitare, cercetători și doctoranzi de la universități și institute de cercetare din țară și străinătate, autorii abordează o tematică variată, de la rezistența armata anticomunistă la cazurile în care cei persecutați pentru convingerile politice au devenit colaboratori ai Securității, evidențiind complexitatea regimurilor comuniste și demonstrând importanța cunoașterii acestora.
Volumul poate fi achiziționat de cei interesați și de pe site-ul Editurii Polirom.
În cadrul acestui volum se regăsește și articolul meu despre pastorii baptiști. Menționez faptul că documentarea este la nivelul anului 2010. Pentru informații mai noi a se vedea cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965). Cei care doresc să o comande pot face acest lucru de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun. Cei care sunt interesați de problematica abordată în carte pot participa la lansarea oficială a cărții, eveniment ce va avea loc la Institutul Teologic Baptist din București, vineri, 5 aprilie 2013, 0ra 11.
Cuprinsul volumului este redat mai jos.
Cuvânt înainte……………………………………………………………………7
Destine individuale
Adrian Mihuţ Lider al grupului de rezistenţă de pe Valea Crişului Alb (1948-1956) (Gabriel Moisa)……………………….……………………13
Radiografia unor destine. „Bandiţi” în Grupul Arsenescu (Constantin Vasilescu) ……………………………22
Constantin-Titel Petrescu în vizorul organelor represive (1945-1957) (Cristina Roman)…………………..……47
Contraamiralul Horia Macellariu (1894-1989), erou marinar şi luptător anticomunist (Olimpiu Manuel Glodarenco)……………..……………56
Camil Demetrescu sau puterea de a spune „nu” (Elena Gherman)………………………………………………….65
Despre învinşi… Zaharia Boilă în dosarele Securităţii (Andrea Dobeş)… 74
De la rezistenţă la colaborare. Părintele Ioan Deliman şi Securitatea (Robert Fürtös)……………………………………………..93
Procesul Episcopului Augustin Pacha şi al membrilor Aulei Episcopale Romano-Catolice de Timişoara – Portrete şi destine din Arhivele Episcopiei timişorene (Claudiu Călin)……………..………………….111
Elite ale Bisericii Greco-Catolice din Banat, 1944-1965: prepozitul capitular Nicolae Brînzeu din perspectiva dosarelor Securităţii (Sergiu Soica)…130
Experienţe anticomuniste. Mărturii ale unor foste deţinute politice din România (Claudia-Florentina Dobre)…………………140
Destine sioniste în comunism. Avram Leiba Zissu şi Mişu Benvenisti în dosarele de anchetă din anii ’50 (Liviu Carare)………………52
Destin de scriitor, destin de roman. Dinu Pillat, Nicu Steinhardt (Clara Mareş)…………………………….160
Ion Negoițescu: „Simt că mi s-a rupt viaţa în două…” (Crina Bud)… 171
A fost Adrian Marino un informator „incomod” al Securităţii? (Simona-Maria Pop)…………177
Supravegherea din spatele cortinei. Mari actori români şi Securitatea. Ştefan Ciobotăraşu (Leontin Negru)…………………192
Iosif Constantin Drăgan – dosarul de Securitate (Iuliu Crăcană)… 210
Avram Bunaciu – Un personaj uitat al regimului comunist (Liviu Ţăranu)… 228
Dosarul de cadre al unui torţionar: Aurel Mihalcea (Mihai Burcea) …250
Destine colective
Problema emigrării evreilor în documentele Comitetului Democratic Evreiesc (1945-1953) (Magdalena Ionescu) …………………………265
Identificarea chiaburilor şi procesul de deschiaburire în localitatea Băleni (Raionul Târgovişte/Judeţul Dâmboviţa). 1950-1956 (Iulia Barbu)… 272
Pastorii baptişti din România între anii 1948-1965 (Marius Silveşan)……………………………………………282
Istoricii şi cenzura comunistă (1966-1977) (Ion Zainea) …………306
Basarabenii şi spionajul în favoarea U.R.S.S. în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941) (Mariana S. Ţăranu) …………………320
Viţelul de pâine, idol sovietic (Larisa Turea)…………………331
Situaţia şi evoluţia vieţii bisericeşti din R.S.S.M. în perioada 1945-1962 (Romeo Cemîrtan)…………………………347
Armata sovietică între concept, structură şi ideologie (anii 1970) (Ion Xenofontov)………………………………360
Trabantul şi inelul Kennedy. Identitatea de consumator a femeilor muncitoare din Ungaria socialistă (Eszter Zsófia Tóth)………………367
Slovenia – tărâmul crimelor în masă (Boštjan Kolarič)…………………374

A new Bible Resource for iPhone; iPad and Android


Timelines Mega Bible Greek 65 Bibles Mega Bible Hebrew
62Bibles 112 Maps big bible Mega Com Mega Bible library
Dear Bible Student,”New apps to enhance Bible Study.”

Our new Bible Study AppMega Bible Study with Commentaries for iPhone, iPad & iPod is available now from iTunes. Android  Version here.

It includes dozens of Bibles1000s of commentarieslookups and resources. Get it today and have easy to use, advanced Bible study on you at all times. We have 20 otherBible titles too.

We also have Android and Windows PC versions of our Bible Tools.

★★Update★★: We’ve developed apps for oil and gasagri-businesswomenchildren,food and more. They’re handy resources.Hebrew Bible Dictionary for iPad and iPhone

Simion Man – Urmasi ai lui Cristos (video)


Documentarul de față ne introduce în atmosfera perioadei interbelice prin persecuțiile la care a fost supus Simion Man datorită credinței sale. 

În cadrul acestuia se menționează că Simion Man a cunoscut credința prin intermediul Oastei Domnului unde a stat până în anul 1931. Când a ajuns cu citirea la versetul din Marcu care zice “Cine va crede şi se va botezava fi mântuit”. (Marcu 16.16) s-a dus la preotul Iosif Trifa care i-a spus să facă cum îl îndeamnă inima, cum îl călăuzește Dumnezeu. Ca urmare a acestui răspuns, Simion Man a trecut la pocăiți și s-a botezat.  Conform certificatului de trecere de la o confesiune la alta publicat de noi,  în anul 1942 a fost acceptat să treacă de la confesiunea ortodoxă la cea baptistă. Un alt document, complementar certificatului, dar și mărturia unui pastor care a stat de vorbă cu Simion Man confirmă faptul că a trecut la Biserica Baptistă el fiind și membru în comitetul unei biserici baptiste. Nu știu în ce condiții a ajuns să slujească în biserica penticostală însă știu că acesta a fost un Urmaș al lui Hristos.

Recomandări:

Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)

http://www.golgota-seini.ro/resursa-video/simion-man-urma-537-i-ai-lui-hristos-1363

Recomandări editoriale (4) – Grigore Gafencu, Jurnal


Grigore Gafencu, Jurnal

Prezentul volum strânge laolaltă pagini din Jurnalul lui Grigore Gafencu, publicate,  sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, într-un prim volum de Editura Pro Historia în 2006, sub îngrijirea istoricului Laurenţiu Constantiniu, lector universitar  (acest volum cuprinde perioada iunie 1940 – 31 august 1941) şi cele publicate în anul 2009 de Editura Paideea într-un al doilea volum, îngrijit de istoricul Ion Calafeteanu, profesor universitar (acest al doilea volum cuprinde perioada ianuarie 1942 – 13 martie 1943).

Ambele volume s-au bucurat la data publicării de un „Cuvânt înainte” datorat regretatului istoric acad. Florin Constantiniu, acestea sunt reproduse în prezenta ediţie la începutul părţilor a I-a şi respectiv  a II-a.
În continuarea notelor din „Jurnalul” lui Grigore Gafencu publicate până acum, Editura Cetatea de Scaun pune la dispoziţia cititorilor în această ediţie pagini inedite din Jurnal referitoare la perioada 14 martie  17 iulie 1943, îngrijite de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu.
    
 Pentru cei interesați iată cuprinsul volumului
Notă asupra ediției / 7
Partea I – București, 1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941,
note și comentarii de Laurențiu Constantiniu / 9
Cuvânt înainte la prima ediție de  acad. Florin Constantiniu / 11
Notă asupra primei ediţii  de Laurenţiu Constantiniu / 19
Jurnal. (1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941) / 21
Partea II – Geneva, ianuarie 1942-13 martie 1943,
note și comentarii de Ion Calafeteanu / 261
Cuvânt înainte la prima ediție de  acad. Florin Constantiniu / 263
Notă asupra primei ediţii de Ion Calafeteanu / 266
1942 / 267
1943 / 432
Partea III – Geneva, 14 martie – 17 iulie 1943,
  note și comentarii de Ion Calafeteanu / 487
 Indice de nume şi locuri / 575
Grigore Gafencu (n. 30 ian. 1892, București – 30 ian. 1957, Paris). A fost una din marile personalități ale diplomației romanești. Ministru de externe între 1938 şi vara lui 1940.
–          A terminat facultatea de drept la Geneva și a obținut doctoratul la Paris (1914).
–      Se întoarce în țară și urmează cursurile școlii de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare. Ia parte la războiul de întregire națională, ca locotenent aviator în escadrila de observație din Grupul 1 aeronautic.
–     1921 –  înființează ”Revista vremii”; 1923 – conduce cotidianul Argus; 1937 – fondează cotidianul Timpul;  – a fost fruntaș al Partidului Național-Țărănesc, din 1928 – senator; 1928 – este numit secretar general al Ministerului Afacerilor Străine;  14 nov. 1929 – 7 iunie 1930 – Subsecr. St. Min. Lucr. Publ. Comunic. ; 13 iunie – 8 oct. 1930, Subsecr. St. Președinte Cons. Min.; 9 iun. – 10 aug. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str.; 11 aug. – 17 oct. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str. ; 14 iun. – 9 nov. 1933, Subsecr. St. Min. Ind. Comerț.
–       Este desemnat Ministru al Afacerilor Străine (21 dec. 1938 – 1 feb. 1939; 1 feb. – 28 sept., 1939; 28 sept. – 23 nov. 1939; 24 nov. 1939 – 11 mai 1940; 11 mai – 1 iun. 1940); totodată, face parte din Directoratul Frontului Renașterii Naționale. Este acreditat Trimis extern și Ministru plenipotențiar la Moscova (10 aug. 1940 – 22 iun. 1941). Este scos din cadrele Ministerului Afacerilor Străine la 4 aug. 1941. În noiembrie 1941 pleacă în Elveția. Desfășoară o activitate intensă pentru desprinderea României de statele Axei.
–        În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane dinaintea izbucnirii războiului.
–        După război, militează împotriva sovietizării României și este implicat în procesul conducătorilor PNȚ (1947), fiind condamnat (în contumacie) la 20 de ani de muncă silnică.
–       Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României.
–        În calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflaţi în exil, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri în care își prezenta opiniile, corecte, documentate, față de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme în persona non grata în faţa regimului comunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
–     La 20 februarie 1948 i se retrage cetățenia română. Rămas în străinătate, se impune ca lider al emigrației românești anticomuniste.
–       Grigore Gafencu a încetat din viață la 30 ianuarie 1957, având și astăzi mormântul în străinătate.
Am primit și eu acest volum din partea Editurii Cetatea de Scaun cu prilejul Târgului de Carte Bookfest 2012 și îl recomand tuturor celor interesați de istoria recentă a României precum și de contextul internațional al anilor 1938-1940.
Cei interesați pot achiziționa volumul de pe site-ul editurii la prețul de 28 RON, preț subvenționat ținând cont de faptul că cartea are 600 de pagini (592), format academic (17X24), copertă tare și supra copertă.
Articole relaționate
%d blogeri au apreciat: