„Pentru că deja majoritatea studenților Universității din București trăiesc emoțiile «stresiunii», empatizăm cu ei și ne-am gândit că le-ar prinde bine un articol motivațional. Mai jos găsiți câteva ponturi de «supraviețuire în stresiune», redactate de asistent Ion Cosmovici de la Facultatea de Științe Politice, psiholog consilier.”  http://startub.unibuc.ro

„1. Metafora Matrix. În Matrix, Neo sau Morpheus se conectau la Matrice şi, pentru acea perioadă de timp, nu mai «lucrau» cu corpul, ci doar cu mintea. A învăţa este o astfel de perioadă în care lucrezi cu mintea.

Dar mintea are alte reguli, alte feluri de efort decât efortul fizic. Trebuie să le înveţi, să înveţi să îţi cunoşti propria minte. Şi mai ales trebuie să nu faci comparaţii între efortul fizic şi cel intelectual – iată de ce simplul efort de voinţă nu merge pentru învăţat, aşa cum merge când trebuie să speli vasele sau să faci curat în casă.

Degeaba spui «vreau», cu cât spui asta mai mult, cu atât mintea se blochează. Eficienţa în gândire este tocmai o anti-eficienţă.

Se aplică şi aici conceptul de hiper-intenţie al lui Viktor Frankl: dacă «vreau» să învăţ rezultatul e că nu mai învăţ. Dar dacă încep să citesc un rând, două, o pagină, într-un moment neprogramat şi într-un loc neobişnuit (bucătărie, balcon, pe scara blocului) în timp, textul se mută încetul cu încetul în mintea mea, ideile şi argumentele se mută la mine, ca într-un transfer făcut pe nebăgare de seamă.

Nimeni nu poate planifica perioada în care mintea mea este atentă: tot ce pot face este ca, în clipa în care îmi dau seama că mă uit la litere în loc să fiu, aşa cum ar trebui, «plecat printre rânduri», ei bine, las totul aşa şi fac o pauză.

2. Trecerea de sofismul «Trebuie să învăţ». În clipa în care îţi spui Trebuie, mintea se blochează. De aceea e mai bine să aduni momente în care înveţi «pe furiş», pe neobservate, în metrou sau aşteptând să se fiarbă mâncarea decât să înveţi în ultimele 2 zile.

4. E nevoie de un ritual pentru a învăţa. Cutare cană de ceai sau de cafea. O haină anume. Cutare terasă sau cafenea unde merg dimineaţa sau seara pentru o oră, să citesc în linişte.

5. Muzică convexă şi muzică concavă. Sunt muzici care vin peste tine şi îţi atrag atenţia, sunt muzici care îţi fac loc şi te ajută să te concentrezi – de regulă, muzică instrumentală. Eu propun un Playlist de Sesiune pentru fiecare sesiune: o listă de melodii care dă semnalul că eşti în moment de învăţare.

7. Unusual. Aristotel învăţa mergând, Goethe în picioare. Nu zice nimeni că trebuie să învăţăm la birou. E treaba mea să găsesc locul care mă blochează, de regulă cel învăţat de când sunt mic, şi locul care mă eliberează, modul de aranjare a cursurilor, foilor, luminii.

6. Înveţi la două materii deodată. Dacă te stresează prea mult o materie şi tot îi dai ocol, o soluţie e să deschizi două cursuri deodată şi să înveţi în paralel. Cui pe cui se scoate, se zice, stres cu stres se scoate. Mai bine înveţi două cursuri pe jumătate decât zero curs.

8. 30 de minute – Soluţia limită pe care o spun studenţilor, când chiar trece timpul şi vezi că nu te apuci de treabă. Scoţi un mare ceas deşteptător şi îl pui la câte 30 de minute: 30 de minute film sau serial, 30 de minute citeşti, şi tot aşa. În acest caz, filmul îţi poate ritma voinţa, dacă tu nu o ai deloc.

10. Bei multă apă, nu cafea.

11. Atunci când citeşti şi înţelegi, se întâmplă o adevărată «minune», de fapt. Minunile nu se pot controla. Aşa că măestria în a învăţa stă în arta pauzelor. Multe şi dese. Mai precis, dacă te gândeşti «Când mă apuc de citit?» nu o vei face niciodată. Dar dacă te focusezi, în mod paradoxal, pe pauze, atunci în mod firesc îţi dai seama că ai văzut destule filme. Ar merge 5 minute de citit, apoi iar pauză.

 12. Ca student, învăţatul e job-ul tău. Nu zic că trebuie să fii un angajat model, dar că orice adult care lucrează nu face doar ce îi place. După ce îşi termină treaba ia banii şi merge la ski: aşa şi studentul, ia nota şi apoi merge la terasă fericit să aprofundeze subiectul cu colegii.

14. Există meserii provocatoare şi pasionante, cum ar fi jurnalist sau spion. Sunt metafore bune pentru a învăţa: trebuie să « scanezi » rapid informaţia şi să prinzi esenţialul. Dacă nu îţi place în mod special materia, o poţi lua ca test pentru un jurnalist sau spion : în cât timp filtrez eu informaţia şi prind un opt?

 15. Tot la capitolul metafore care motivează, îţi imaginezi că pentru materia care îţi place – să zicem relaţii internaţionale sau sociologie politică – o să devii un mare specialist cunoscut care o să discute cu unii sau alţii, la televizor sau la conferinţe. Astfel de oameni au nevoie să ştie din toate câte puţin, ca la un salon de ambasadă – să poată purta cam orice discuţie cu oricine. Deci, restul materiilor care nu îţi plac sunt bagajul tău, de informaţii, de care ai nevoie, pentru a reuşi jocul social din viitor.

16. Te poziţionezi corect faţă de profesor: în mod normal el studiază cărţile alea de peste 15 ani, tu doar de două zile sau o lună. Deci nu ai cum să « îi iei faţa », şi asta le linişteşte. Dar ai cum să « iei faţa » colegilor: profesorul ia mereu pulsul clasei, generaţiei, şi dacă eşti undeva peste media orelor învăţate de colegii tăi nu ai de ce să te temi.

 18. Iţi găseşti o mică ocupaţie concretă – speli vase, coşi, sau faci ordine în agende sau acte. Ordinea în acte e o activitate care te duce cu mintea foarte departe de învăţat, şi te odihneşte mai mult decât două ore de Stăpânul Inelelor. Si faci chestia aia tot la douăzeci de minute.

19. Îţi spui sau tocmai îţi dai seama că viaţa şi succesul sunt făcute din momente de fineţe, să zicem de subtilitate, dar nevăzute de nimeni, din eforturi fine şi invizibile, dar că asta e viaţa, mai ales astăzi. Nimeni nu va şti cât de mult te-ai chinuit ca să mai înveţi şi cursul 10 pe la ora 3 noaptea: dar în acea clipă te-ai decis că tu mai stai, mai rezişti, că de fapt tocmai te trezeşti şi tocmai te apuci de treabă deşi plănuisei să te culci pe la ora 1 – asta pentru că poate pentru prima oară în viaţă te-ai decis să îţi dai o lecţie ţie însuţi de perseverenţă.

2. Sari peste capitolele sau paginile pe care nu le înţelegi sau nu îţi plac. Faci un calcul de probabilitate: decât să stau o zi întreagă cu un capitol neplăcut, mai bine învăţ două cărţi întregi mai uşoare din care sunt şanse să îmi pice 50 la sută din subiecte.

23. Renunţi pur şi simplu la examenul la care nu ai chef să înveţi, dar pe celelalte mai uşoare le înveţi de nota 10. Sunt examene care te stresează atât de mult încât te gândeşti numai la ele, petreci timpul fiind stresat, rezultat nu înveţi nici la acela greu nici la celelalte calumea. Mai bine ai o absenţă şi 6 de 9 decât 7 de 5.

24. Atunci când înveţi, nu te mai uiţi la ceas. Te uiţi doar cand faci pauze.

25. Daca ai trei ore la dispoziţie şi nu ai citit deloc cele 12 cursuri, înveţi tot prinprobabilitatea de a primi un subiect: decât cursurile 1-7, mai bine cursul 1, 3, 5, 7, 9, 11. Cursurile care au cele mai multe concepte.

26. Metafizica în sesiune. Atunci când vine un examen, apar tot felul de idei de auto-cunoaştere uitate de mult: “ar trebui să citesc Cele cinci limbaje ale iubirii. Sau Cum fă fii fericit în cuplu. Dacă înţeleg acea problemă nerezolvată de mult, o să am energie mai multă ca să învăţ”. Rezultat, cele 3 zile pentru învăţat se duc pe psihologie. Atunci, trebuie să faci un carneţel alături pe care notezi toate aceste idei care apar, sunt lista ta de activităţi pentru vacanţă. Sau, ca pauză, începi şi citeşti acele cărţi care acum, din senin aşa, au devenit super-importante pentru echilibrul tău psihic…

27. În loc să te gândeşti obsesiv la nota de examen, îţi imaginezi că va trebui să ţii o conferinţă pe tema respectivă, pe una din temele cursului. Eşti doar în faza de documentare.

28. Ceai de mentă, ajută la o mai bună respiraţie.

Vitamina B1 – înainte se găsea în pastile, acum doar în B Complex. Te ajută foarte mult să te concentrezi, dar nu te bagă în fibrilaţii aşa cum face cafeaua.

29. Ieşi să te plimbi des. Nu mai avem chef să învăţăm pentru ca ni se pare ca e nedrept să fim obligaţi să învăţăm fix acea materie. Plimbările de zece minute până la colţ îţi redau sentimentul că esti liber şi că, dacă revii la birou să înveţi, este alegerea ta.

30. De fapt studentul n-are ce face 3 luni, iar apoi are impresia că este metafizic opresat de soartă fiind obligat să înveţe. Dacă ar munci sau ar face două facultăţi, în mod firesc şi-ar da seama că, atunci când îi rămâne timp să înveţe, ei bine e cazul să înveţe. Aşa că pauzele faimoase sunt de fapt golurile dintr-o agendă care nu e încă complet plină, aşa cum ar trebui. Decât să faci pauze, mai bine schimbi mereu ocupaţia sau cursul.

Aşa facea Enescu, nu facea niciodată pauze ci schimba solfegiul cu compoziţia muzicală, un stil de muncă cu alt stil de muncă. Dacă îţi faci un program plin, de la spălat vase până la vizitat un coleg, perioadele de învăţat se “înghit” mai uşor si mai ales mai firesc.

2. Intuiţia principală a autorului. Sunt autori care au multe cărţi dar toţi au o intuiţie principală. Felul în care au devenit cine au devenit, lucrul în care cred. Dacă prinzi intuiţia principală înţelegi mai bine de ce a scris acel om.

Intuiţia principală se poate găsi în Prefeţe, Wikipedia, Documentare, etc. De acolo revii la un text care nu mai e străin sau sec, e scris de un om pe care îl simţi mai aproape, într-un fel.

33. Înveţi ca un joc. Exemplu: “Complexul chinezesc” e o metodă de a face sport fără să te plictiseşti. E aşa: o genoflexiune, o flotare, un abdomen, un briceag. Apoi două din fiecare, trei din fiecare… până la zece (dacă se poate..), apoi câte 9, 8, … 2, 1. Şmecheria e că dacă te apuci să faci doar flotări, te plictiseşti repede. Dar cu acest exerciţiu mintea ţi-e ocupată să calculezi, şi te trezeşti cu vreo 400 de mişcări făcute în loc de 50.

La fel ar fi jocul meu cu punctele de sprijin: sunt cinci categorii pentru a învăţa (concepte, autori, autori secundari, date, exemple). Jocul e să iei câte una din fiecare, apoi câte două, apoi câte trei din fiecare capitol sau curs. Aşa că treci o dată prin curs şi iei câte un punct de sprijin la fiecare curs. Cu o culoare anume, eventual. Apoi din nou prin toată materia Acest joc îţi permite să iei nota de trecere chiar dacă nu ştii tot, să faci asocieri atunci când înveţi şi să schimbi mereu atenţia – deci să nu cazi în rutină. Mai multe la articolul Castorul şi Google Earth.

34. Evident, sport. Cu cât mai mult cu atât mai bine. Jogging-ul mi se pare cel mai potrivit, mai ales că nu durează mult şi te oxigenează foarte repede.

35. Te uiţi pe Facebook la mutrele studenţilor din anul mai mare şi îţi zici “Păi dacă urâţii ăştia au luat examenul, io de ce nu pot?”

36. Nou vs. obligatoriu. Sofismul ascuns în starea de blocaj faţă de materie este următorul: Cartea respectivă pe care trebuie sa o înveţi era foarte interesantă atunci când o aveai doar de citit, dar acum că “Trebuie” să o înveţi, ai impresia ca dacă cineva a recomandat-o nu mai e descoperirea ta. Nu mai e ceva nou, deci nu mai e original. Aceeaşi carte ar fi foarte interesantă la o ţigară la o terasă – dar acum nu mai este.

E util atunci să schimbi locul care pentru tine semnifică “învăţ din obligaţie”. O cafenea sau un Mall sunt un loc unde poţi să îţi citeşti cartea dar să ai impresia că eşti în vacanţă sau în Week-End. De fapt, tocmai aştepţi să intri la film, dar mai citeşti un pic… Încă un pic… Şi uite aşa trece o carte, dacă eşti la o cafeanea.

37. Ai învăţat cinci minute? Bravo, ai o şansă în plus la examen. Nu te gândi că mai e mult, că materia e încă multă. La examen trebuie să atingi o linie invizibilă după care profesorul spune “Destul, subiectul 2!”. Orice minut învăţat creşte şansele să atingi acea linie. E ca şi cum din mijlocul unei păduri începi să defrişezi copacii: poiana e tot mai mare, dar pădurea din jur pare şi ea tot mai mare. Însă profesorul nu dă notă pe pădure, el singur ştie cât de mare este: dă notă pe poieniţa ta, dacă e mai mare faţă de celelalte poieniţe ale colegilor.

38. Faci pauză şi contempli absolut idiotizat un căţel, o pisică sau o găină care se plimbă prin curte, apoi îi şopteşti tandru: Bucură-te, fiinţă fericită, că la tine în cap nu e loc pentru “Ciocnirea Civilizaţiilor”!

39. Nu iei notele ca pe o chestie personală.

40. Cea mai importantă competenţă de care ai nevoie azi, pe lângă inteligenţa emoţională, este să selectezi rapid esenţialul dintr-o masă mare şi haotică de informaţii. Într-un aeroport sau într-un supermarket, pe Net sau la un curs e la fel. Aşa că nu e vorba de o materie cu nume nesuferit nici de un prof pe care îl visezi noaptea cu groază, e doar un joc-test util pentru viaţa ta: trebuie să prinzi repede esenţialul. Fiecare curs e un Level, iar cei tari ies pe partea cealalată – a anului sau a facultăţii.

Totul e ca revelația sa nu vina prea târziu. Viata de student, chiar si în sesiune la 2 noaptea, e minunată: din păcate iți dai seama de asta doar după facultate. La fel ca la liceu: Cui nu i-e dor de liceu?

Succes în sesiune!

Articolul întreg poate fi citit pe http://ioncosmovici.ro