Arhive categorie: istoria baptiștilor

Aniversarea a 110 ani a Bisericii Creștine Baptiste Harul din Lugoj



Anul 2020 este unul special pentru Biserica Creștină Baptistă Harul din Lugoj prntru că aniversează 110 ani de la înfințare și doresc să celebreze publica acest lucru în data de 25 octombrie 2020.
Biserica este slujită de frații păstori David Nicola și Ionel Tuțac.
Anunțul postat de pastorul Ionel Tuțac pe Facebook prin care anunță evenimentul este următorul:

Aniversarea de 110 ani a Bisericii Harul!
Cu voia lui Dumnezeu dorim ca în data de 25 octombrie să celebrăm cei 110 de mărturie baptistă în municipiul Lugoj. Invităm toți baptiştii lugojeni care trăiesc în afara granițelor țării sau în alte locuri din România să participe alături de noi la această sărbătoare. În perioada următoare vă vom da mai multe detalii despre acest eveniment. Vă aşteptăm cu bucurie!

Sursa:

https://www.facebook.com/602836930/posts/10156970287136931/?d=n

Octavian Baban – Renaşterea cenzurii şi a inchiziţiei: o ramură de amărăciune, dintr-o rădăcină de violenţă


Octavian Baban, conferențiar universitar la Institutul Teologic Baptist din București și unul dintre păstorii Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” din București abordează prin intermediul acestui material o temă importantă, aceea a cenzurii. Domnia sa vorbește despre o atracție a evanghelicilor din România către cenzură, Inchiziție și denunțare.

Iată textul preluat de pe Facebook cu acordul autorului.

Pe când eram adolescent citeam cu uimire într-un manual catolic de istorie a Bisericii că Inchiziţia, dincolo de orice greşeli şi acuzaţii, a fost cu adevărat un for bisericesc prestigios în istorie. Obişnuit cu ceea ce ştiam din alte manuale despre Galileo Galilei şi „e pur si muove”, sau despre Savonarola, ori Jan Hus, o astfel de părere mi se părea de-a dreptul curioasă. Apoi, am descoperit că toate cărţile tipărite de Biserica Romană-Catolică aveau o aprobare, undeva pe primele pagini, numită Imprimatur (bun de tipar). Deci, sub o formă nouă, vechile evaluări continuau, ceea ce, într-un fel, era chiar normal, ca expresie a interesului pentru corectitudine şi sănătate teologică.

Mai târziu am descoperit cum reprezentanţii Securităţii române cenzurau totul, articole, cărţi, conferinţe, piese de teatru, expoziţii. Totul era verificat ca să exprime cum se cade idealurile comuniste şi să nu ascundă vreun atac voalat sau nu, la adresa conducerii comuniste a statului. Cenzura devenise atât de eficace încât s-a transformat în auto-cenzură. Foarte mulţi comunicatori îşi cenzurau singuri mesajele ca să poată rămâne pe scenă, sau pe micul ecran, sau pe antenele radio, sau în paginile de tipar, sau la amvon. Ajunsesem să mă delectez enorm cu orice mică aluzie din schetchuri sau monologuri, ori predici, cu orice scene din literatură sau filme, care, ca să zicem aşa, „combăteau bine”. Şi nu eram singurul. Poate chiar ajunseserăm să vedem mesaje subtile acolo unde nu era nimic deosebit – dar asta este o problemă de manifestare a subiectivităţii în exegeza şi hermeneutica textelor sau artei.

În acelaşi timp, îmi doream parcă vremurile din timpul lui I.L. Caragiale, când ştiam că, după vreun articol muşcător la adresa regelui, autorul se prezenta singur la arestul poliţiei, eventual cu o pătură, ca să petreacă o noapte sau două, acolo, ca pedeapsă pentru atacul la casa regală. Stăteai la răcoare o noapte, dar ziua îţi spuneai păsul. Era şi aceasta, o libertate preţioasă şi o plată aproape convenabilă. Oricum, în vremea conducerii comuniste, nimeni nu mai număra zilele de închisoare, într-o asemenea situaţie, şi uneori nici nu se mai punea problema să mai ieşi de acolo. Ori să rămâi în viaţă.

Descopăr cu uimire că în lumea evanghelică românească din ultimii ani, atracţia cenzurii şi a unei neo-inchiziţii, de tip neo-protestant, este irezistibilă. Uneori, ea se combină periculos şi trist cu dorinţa denunţării ideologice şi cu bucuria execuţiei publice. Pe prima o cunoaştem din Rusia lui Lenin şi Stalin, sau din China lui Mao Tse-Dun, unde a funcţionat ca o forţă redutabilă de distrugere a comunităţilor, a familiilor (tot în adolescenţă, dădusem peste o carte a meditaţiilor lui Mao, în engleză, tipărită în China, cu poza binevoitoare a liderului pe prima pagină, şi mai citeam din ea, din când în când, întrebându-mă cât de gri poate fi viaţa când eşti obligat să faci aşa ceva zi de zi şi să subscrii necondiţionat, de frica pedepsei cu moartea). Pe a doua, o știm din antichitate și din evul mediu, și nu numai. Pedepsele lumii islamice ne aduc chiar azi aminte de aceasta forma de cruzime.

Este această atracţie spre cenzură, inchiziţie şi denunţare, o formă de ortodoxie teologică şi practică, o contribuţie atentă la puritatea Bisericii? La lucrarea de păstorire eficientă şi iubitoare de Biserică şi societate? Este cumva, mai degrabă, o formă de deformare sufletească şi reîntoarcere la primitivism comunitar? Este o formă de răzbunare sau imobilizare a celor neagreaţi? Sau o formă de ideologizare şi corectitudine politică pătrunsă mascat în lumea bisericilor evanghelice? Un fel de terorism al ideilor? Am întâlnit-o sub diverse forme, de la cei învăţaţi până la cei simpli, de la gânditori exersați, la oameni deturnaţi de învăţăturile false, păgâne. Ea poate fi, cu siguranţă, o formă de agresiune socială şi mediatică, un ecou nefericit al televiziunii şi ziarelor de scandal în viaţa Bisericii, un magnetism irezistibil al dorinţei de judecată şi excludere, de sacrificiu şi condamnare, o ramură de amărăciune dintr-o rădăcină de violenţă şi nepocăinţă. Un țipăt ostentativ și coroziv asumat instinctiv din panoplia păgână a eradicării străinului. O mână cenușie a lui Cain, ridicată asupra unui Abel nebănuitor. O întâmpinare ucigașă a lui Ioab pentru un Abner fără ascunzișuri.

Ea îşi va avea, cu siguranţă, victimele ei, şi îşi va aplauda zeloasă, cu adâncă satisfacţie firească şi pământească, pe noii săi călăi mediatici. Ea va beneficia însă, implacabil, şi de forţa şi realismul avertizării biblice: „Pentru că întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt: ‘Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!’ Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi mistuiţi unii de alţii” (Galateni 5:14-15).

Istorie Baptistă: Evenimentele anului 1920 din lumea baptistă din România, văzute în 2020


https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2020/01/evenimentele-anului-1920-din-lumea.html?m=1

Anul 1920 este cel al organizării Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, dar și cel în care se pune problema drepturilor drepturilor religioase ale baptiștilor din România.

În ceea ce privește rolul lui James Henry Rushbrooke a se vedea cartea despre implicarea lui în obținerea și păstrarea drepturilor religioase ale baptiștilor din România.

Journal of Religion in Europe: Iemima Ploscariu – Transnational, National, and Ecumenical Convergences: The Baptist, Anglican, and Orthodox Reactions to the Romanian 1938 Religion Law


The Romanian Ministry of Religious Denominations passed Decision nr. 26208 in 1938, severely curtailing the activity of a number of religious associations. The most numerous of these were the Baptists. They maintained close ties with ethnic minority co-religionists within Romania and collaborated with religious organizations abroad, especially the Baptist World Alliance (bwa). The latter resulted in conflict with Romanian government and ecclesiastical authorities. The actions of the bwa in opposition to the Decision reveal the extent to which transnational organizations influenced the development of policies concerning religion during the crucial years leading into World War ii. Using previously unused archival material, the article draws out the role of domestic religious minorities in the struggle between the Church, the State, minority groups, and foreign powers and provides a fascinating convergence of national, transnational, and ecumenical attempts at changing the religious space in Europe.

https://brill.com/view/journals/jre/12/1/article-p49_49.xml#d32476459e1244

Istorie Baptistă: Primul congres al Uniunii din 1 decembrie 1918 de la București


Credincioșii baptiști din România se reunesc la data de 1 decembrie 1919 în cadrul unui prim congres la București. În noua configurație teritorială după Marea Unire, acest congres, care nu a fost recunoscut ca și congres datorită neintrunirii numărului de delegați, este un bun prilej pentru a discuta aspecte importante privind organizarea internă a comunității baptiste. În cadrul acestei reuniuni fratesti sunt discutate aspecte financiare, dar și aspecte referitoare la misiune, lucrarea cu tinerii, copiii și școala duminică. A fost abordată și problema formei pe care ar trebui să o aibă serviciul religios, modelul care ar trebui luat ca etalon, respectiv german sau american, precum și o încercare de standardizare a lăcașurilor de cult, aceasta din urmă propusă de Constantin Adorian. La acest congres participă mai mulți reprezentanți ai baptiștilor din România Mare dintre care amintesc pe Constantin Adorian, Gheorghiu Slăvu, Vasile Berbecar, Ioan Popa, Tașcă, Hodoroabă, Leon Averbuch și alții.

Vezi în acest sens procesul verbal al congresului publicat de neobositul cercetător pe tărâmul istoriei baptiste, Vasile Bel.

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2019/11/primul-congres-al-uniunii-din-1.html?m=1

A mai căzut un stâlp, Bora Octavian (1941-2019)


A plecat la Domnul Bora Octavian, ani de-a rândul casierul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, persoană implicată activ în lucrarea de slujire, inclusiv cu Evanghelia. De asemenea, acesta a fost și membru în comitetul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, persoană capabilă în gestionarea problemelor financiare și nu numai.

Bora Octavian s-a născut la 1 mai 1941 și abdecedat la data de 11 octombrie 2019, a fost căsătorit cu Lidia Bora (fostă Țopa), având împreună două fete, Dana căsăt. Dragomir și Ligia căsăt. Dan. Bora Octavian a avut 4 nepoți și o strănepoată.

Bora Octavian a fost ginerele pastorului Țopa Ioan, cel care a pus în anii ’30 bazele adunării baptiste din Giulești, actuala Biserica Creștină Baptistă Nădejdea. Acesta a cunoscut în mod direct modul în care a fost dărâmatâ de către, la ordinul Securității lăcașul de închinare al bisericii baptiste din Giulești de sărbătoarea Rusaliilor 1985.

A fost activ în adunarea din Giulești pe parcursul slujirii pastorale a următorilor păstori: Buni Cocar, Vasile Talpoș, Elisei Pecheanu, Costel Ghioancă, Ovidiu Rusnac.

Serviciile religioase de priveghi și înmormântare se vor desfășura după următorul program:

Sâmbătă, 12 octombrie 2019, începând cu ora 19 va avea loc serviciul de priveghi în localul adunării din strada Luduș Nr. 4.

Serviciul religios de înmormântare va avea loc duminică, 13 octombrie 2019, începând cu ora 13:00.

Domnul sa mângâie familia îndurerată!

Foto: Marius Silveșan

Foto: Un secol de har (1919-2019) – Centenarul Bisericii Creștine Baptiste „Betel” Câmpulung Moldovenesc


Duminică, 11 august 2019, Biserica Creștină Baptistă „Betel” din Câmpulung Moldovenesc și-a serbat centenarul, prilej cu care au fost realizate și câteva fotografii.

Biserica Baptistă Betel din Câmpulung Moldovenesc 1 eBiserica Baptistă Betel din Câmpulung Moldovenesc 2 eBiserica Baptistă Betel din Câmpulung Moldovenesc 3 eBiserica Baptistă Betel din Câmpulung Moldovenesc 4 eBiserica Baptistă Betel din Câmpulung Moldovenesc 5 e

Cărți despre istoria baptiștilor din județul Arad


La mijlocul lunii iulie 2019 am făcut o vizită la Arad pentru a susține o prelegere despre Evoluția legislativă în perioada comunistă. Vizita la Arad mi-a prilejuit oportunitatea de a vorbi despre comunism ca regim politic, despre ideologia acestuia și schimbările legislative cu impact asupra vieții religioase. Mulțumesc pentru această oportunitate Centrului de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad. A fost un timp binecuvântat în care am avut discuții și dezbateri interesante, am schimbat opinii și am legat prietenii.

De asemenea, cu acest prilej am primit mai multe cărți, comori care mă ajută în activitatea didactică, dar și de cercetare în calitate de istoric care a publicat 4 cărți și peste 30 de articole și studii științifice alături de articole cu rol de popularizare a istoriei.

Le sunt îndotorat pentru timpul minunat petrecut acolo lui Jurcoi Emanuel, Bulboaca Sorin Ovidiu și Mirăuțe Ioan. Cei menționați sunt și autorii unora dintre materialele (cărți, articole, studii) prezentate în fotografia de mai jos.

Handra Sima – un secol de viață sub providența lui Dumnezeu (video)


Handra Sima s-a născut la mijlocul anilor ’20 ai secolului XX, iar în anii vieții sale, ajunși acum la 93, a trecut prin multe și a a fost contemporan cu trei dintre cei patru regi ai României (Ferdinand, Mihai I, Carol II, Mihai I). De asemenea a cunoscut de mic comunitatea baptistă din România despre care ne-a dezvăluit aspecte inedite.

În cadrul dialogului pe care l-am avut cu domnia sa, ne-a vorbit despre familia sa, convertirea și botezul părinților, dar și al domniei sale, despre viața din trecut și cea prezentă.

De asemenea, așa cum anunțam și AICI, am vorbit despre Ioan Ungureanu, Alexa Popovici, Ioan Socaciu, Jean Staneschi.

Discuțiile s-au purtat între pastorul Handra Sima, pastorul și istoricul Emanuel Jurcoi și istoricul Marius Silveșan.

Acasă la pastorul baptist Handra Sima (93 de ani)


Împreună cu Emanuel Jurcoi de la Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad, sâmbătă 20 iulie 2019, am fost în vizită la fratele Handra Sima, un pionier al credinței baptiste.

Acesta a ajuns la venerabila vârstă de 93 de ani și a fost o bucurie și o onoare să-l putem vizita și să ne împărtășească din trăirile, amintirile și experiențele trăite de-a lungul a aproape un secol de viață.

Am vorbit despre familia sa, despre convertirea și botezul părinților, dar și al domniei sale, despre viața din trecut și cea prezentă.

Handra Sima, Marius Silveșan

*
Handra Sima, Emanuel Jurcoi

De asemenea, așa cum veți vedea și din înregistrările video, am vorbit despre Ioan Ungureanu, Alexa Popovici, Ioan Socaciu, Jean Staneschi.