Herlo Teodor (Petru) – schiță biografică
Acest material prezintă scurte informații biografice despre pastorul baptist Herlo Teodor (Petru) pe baza informațiilor publicate de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria bisericilor baptiste din România și Marius Silveșan în lucrarea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).
Oarecum inedit în cazul acestui pastor este faptul că în anul 1961 în baza prevederilor noului Codului Penal al R.P.R este condamnat la doi ani (1 an închisoare și 1 an interdicție corecțională), dar face recurs la Deva împotriva sentinței de condamnare, iar tribunalul îl achită.
Fotografiile inserate fac parte din albumul Biserica Baptistă Petroșani de pe contul Facebook al lui Alin Cristea.
*
“Biserica din Petroşani s-a înfiinţat după anul 1944, prin credincioşii baptişti stabiliţi aici în căutare de lucru. În jurul anului 1954 se stabilea aici şi familia Herlo Petru, din Cermei, judeţul Arad, care s-a dovedit foarte activă în organizarea bisericii. După venirea în Petroşani, această familie s-a stabilit pe strada Cărbunelui nr. 5, unde, până în anul 1955, au avut loc şi întrunirile bisericii.

Biserica Baptistă Petroșani – sursa Alin Cristea
Pe data de 5 septembrie 1955, biserica s-a constituit statutar, iar pe data de 24 septembrie 1956, a primit autorizaţia de funcţionare. Tot în anul 1956 a fost cumpărat şi imobilul de pe strada Aurel Vlaicu nr. 3, care a fost folosit ca locaş de închinare. Un rol important în realizarea acestui proiect l-a avut Herlo Petru.
În jurul anului 1960, pastor al bisericii devenea Herlo Petru, dar în anul 1959, Departamentul Cultelor a introdus o nouă metodă pentru intimidarea pastorilor şi conducătorilor bisericii prin aplicarea articolului 256, din Codul Penal, care prevedea închisoarea de la 6 luni la 2 ani pentru cei care îndeplineau anumite funcţii fără autorizaţie din partea Statului.

Teodor Herlo, Gligor Cristea, Buni Cocar, Teodor Cenușe – sursa Alin Cristea
În anul 1961, în urma arondării bisericilor, numărul pastorilor baptişti a fost redus de la 550 la 180, astfel că pastorul Herlo Petru nu mai figura pe schema Uniunii Baptiste, dar a continuat să predice în biserică şi să organizeze programele acesteia.
Tribunalul din Petroşani i-a intentat un proces şi, în baza articolului 256, l-a condamnat la 2 ani de detenţie; a fost, însă, achitat în recurs de către Tribunalul din Deva, în urma dovezii că, din momentul în care fusese anunţat că nu mai era pastor, nu mai oficiase acte de cult (anume botezul, cina şi cununiile religioase) în biserică.”
Ioan Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste din România, Editura Universităţii Emanuel şi Editura Făclia, Oradea, 2006. Transcrierea a fost realizată de Alin Cristea
*
Pastorul Ioan Bunaciu îl menționează cu numele de Herlo Petru, dar documentele de arhivă îl menționează sub numele de Herlo Teodor.
*
Despre cazul pastorului Herlo Teodor de la Petroșani condamnat în anul 1961 în baza prevederilor noului Codului Penal al R.P.R. am scris și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), p. 340.

Pastorul Herlo Teodor din Petroșani a fost condamnat în anul 1961 de către Tribunalul Popular al orașului Petroșani în baza noilor prevederi ale Codului Penal al R.P:R. ,,la 1 an închisoare corecțională și 1 an de interdicție corecțională constând în cele prev. – de art. 58 pct. 2 și 3 cod penal”.
Ca răspuns la condamnarea sa, Herlo Teodor face recurs la Tribunalul regional Deva, ,,care cu decizia penală 2.169/1961 din 13 oct.1961” l-a achitat de orice penalitate și a trecut cheltuielile penale în sarcina statului.” (p. 340)
Pastorul Herlo Teodor a fost acuzat de faptul că a continuat să îndeplinească funcția de pastor după ce i-a fost retrasă recunoașterea de către Departamentul Cultelor.
Pentru a pune situația în context menționez că „în anul 1960 se modifică Codul Penal prin introducerea unei precizări care pedepsea penal persoanele care oficiau acte de cult fără a avea aprobările legale. Ca urmare a modificării Codului Penal erau pedepsiți și cei care oficiau acte de cult fără aprobările legale. (…) Prin Decretul Lege Nr. 212 pentru modificarea Codului Penal, publicat în Buletinul Oficial, Nr. 8 din 17 iunie 1960, la art. 1, pct. 44 s-a adăugat la art. 256 din vechiul Cod Penal, alineatul 3 cu următorul cuprins: «Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică și persoanelor care îndeplinesc funcții clericale sau administrative fără recunoașterea Departamentului Cultelor, precum și cei celor care, nerespectând îndatoririle ce le revin, permit să se îndeplinească astfel de funcții fără această recunoaștere.” (pp. 165-166)
Grigore Pepene, fost deținut politic : Nu mă bucură răul nimănui, nici a celor care m-au bătut, care m-au torturat
Nu mă bucură răul nimănui, nici a celor care m-au bătut, care m-au torturat. Turnătorul care a venit cu securistul, l-a ghidat și m-a arestat… dacă l-aș fi întâlnit i-aș fi spus: „Mă, dacă atâta te-a dus capul pe tine… asta e. Dar Dumnezeu are scară și de urcat și de coborât.”
Grigore Pepene, fost deținut politic
Sursa : https://pressone.ro/mai-bine-mor-eu-jurnalul-de-la-90-de-ani/
Evenimentul Zilei.ro: ADEVĂRUL ISTORIC despre ZIUA FEMEII: 8 martie sărbătorește o BAIE de SÂNGE și o MINCIUNĂ mondială

Povestea Zilei Internaționale a Femeii începe cam așa: în anul 1911, o activistă socialistă din Germania, Clara Zetkin, a organizat pentru prima oară ceea ce urma să se numească Ziua Internațională a Femeii, ca un simbol al luptei pentru drepturile femeilor care munceau. În 1917, Lenin a proclamat oficial ziua de 8 martie ca fiind Ziua Femeii în Uniunea Sovietică, iar de atunci tot mai multe țări au împrumutat această sărbătoare.
http://www.evz.ro/care-este-de-fapt-povestea-zilei-de-8-martie.html
Vezi povestea detaliată a nașterii acestei zile a femeilor în cadrul articolului
ADEVĂRUL ISTORIC despre ZIUA FEMEII: 8 martie sărbătorește o BAIE de SÂNGE și o MINCIUNĂ mondială
http://www.evz.ro/ziua-anti-femeii-gingasul-8-martie-este-manjit-cu-sange
Istorie baptistă – un blog cu informații despre evenimente trăite și auzite

Istoria baptiștilor trebuie cunoscută de tinerele generații, iar pastorul Vasile Bel și-a propus să facă acest lucru nu numai prin intermediul cărților, ci și prin acela al unui blog. În acest sens acesta a lansat de curând (3 martie 2016) blogul Istorie Baptistă disponibil la adresa http://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/.
Motivația creării acestui blog este prezentată în postarea Scopul blogului unde editorul scrie următoarele: „Acest blog are rolul de a oferi informații despre evenimente trăite, auzite și comentate de cei din generația mea, de cei care s-au născut înainte de mine, cu câteva zeci de ani, dar cu care am avut ocazia să stau de vorbă”.
Sper ca prin intermediul acestui blog, pastorul Vasile Bel, o persoană interesată și pasionată de istorie, să scoată la lumină informații interesante care să ne ajute să ne înțelegem mai bine istoria.
Până astăzi, 8 martie 2016, pe blog sunt două postări interesante.
Familia Berbecar
În cadrul acestei postări sunt prezentate câteva fotografii ale familiei Berbecar obținute de la fata lui Vasile Berbecar, lider baptist.

Noul Testament 1863
Este vorba de Noul Testament tipărit la București prin Typographia Stephan Rassidescu în anul 1863 adus de către Anton Novak angajat de către Societatea Biblică Britanică.

Pastorul Teofil Ologeanu și-a sfârșit alergarea pe acest pământ – schiță biografică
Ca urmare a trecerii în veșnicie a pastorului Teofil Ologeanu prezint o schiță biografică a acestuia cu informații disponibile în mediul virtual.

Conform informațiilor prezentate pe site-ul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara, „vineri, 26 Februarie, în jurul orei 13 a plecat la Domnul fratele Teofil Ologeanu pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Craiova. Inima lui a încetat sa mai bată și acum este în prezenta Mântuitorului nostru.
Pastor Viorel Cruceru, Președintele Comunității Baptiste Oltenia
http://www.baptist-tm.ro/pastorul-teofil-ologeanu-a-plecat-in-vesnicie/
Vor mai avea loc un serviciu de priveghi luni seara, 29.02.2016 la ora 18:00 – Str. Tudor Vladimirescu Nr. 57, ALEXANDRIA, Teleorman. (Biserica Creștină Baptistă Emanuel).
Înmormântarea va avea loc în Alexandria, județul Teleorman
Marți dimineața, 01.03.2016 la ora 12:00 –Serviciu divin de înmormântare. Str. Tudor Vladimirescu Nr. 57, ALEXANDRIA, Teleorman. (Biserica Creștină Baptistă Emanuel).
http://revistacrestinulazi.ro/2016/02/pastorul-teofil-ologeanu-si-a-sfarsit-alergarea/
Pastorul Daniel Brânzei, care l-a cunoscut personal pe pastorul Teofil Ologeanu, prezintă o mărturie frumoasă pe care o redau mai jos împreună cu două fotografii preluate din albumul Facebook al pastorului Teofil Ologeanu.
„Le-am cunoscut familia de pe vremea prunciei, când tatăl meu, Vasile Branzei, a făcut practică în bisericile de acolo, după anii de Seminar. Eu însumi am fost recomandat să merg la Seminar de biserica din Alexandria.
A făcut parte dintr-una din familiile de temelie ale mișcării baptiste din Teleorman. Pe Sami Ologeanu și familia lui îl am ca prieten aici în Los Angeles”.
*
O poză cu tata lui Teofil împreună cu păstorul Geabou Pascu și bărbații din biserica de acolo.

*
Minunata orchestră de mandoline din Alexandria

http://barzilaiendan.com/2016/02/26/mai-sarac-cu-un-prieten-teofil-ologeanu/
Conform unor informații din necrologul pastorului Teofil Ologeanu primite prin intermediul lui Bogdan Emanuel Răduț, pastorul Teofil Ologeanu a fondat Comunitatea Creștină Baptistă Oltenia și a fost primul președinte al acesteia.
Filip Ologeanu, fiul pastorului Teofil Ologeanu, a postat următorul mesaj pe Facebook

Încă încerc să îmi găsesc cuvintele. Sunt profund îndurerat de fulgerătoarea pierdere dar totuși recunoscător pentru multele lucruri bune pe care le lași în urmă, tata! Te iubesc și aștept să ne revedem. Îmbrățișeaz-o pe mama din partea noastră!
*
În cadrul unui Buletin de informare, misiune și apel la suport pastoral al „Societății Misionare România pentru Hristos” ianuarie – martie 2013 am găsit următoarele informații:
CRAIOVA. Fr. Teofil Ologeanu slujește în această biserică din anul 1984. El ne scrie: „Vreau de la început să îmi exprim mulțumirea pentru tot ce face Domnul prin dumneavoastră și prin frații de acolo în zona aceasta a Olteniei. Fără acest ajutor ne-ar fi foarte greu. Sunteți părtași la slujirea acestei biserici, căci am avut harul să plantăm 20 de biserici. Anul acesta am avut o săptămână de rugăciune. Între 24-27 martie anul trecut am avut servicii de evanghelizare. În fiecare zi de marți avem post și rugăciune cu biserica. În luna iulie am avut un botez cu 7 persoane. Acum avem un alt grup la cateheză. Suntem cu Casa de Rugăciune în construcție. Avem acoperișul pus, dar încă mai e mult lucru. Avem o filială la Talpas-Milfești, la 50 km. nord de Craiova. Acolo, la început ne adunam în casa unui frate, iar anul trecut am cumpărat un teren pentru ei, s-a obținut autorizația de construcție și s-a început lucrarea. Biserica Baptistă Ghetsemani din Caransebeș cu fr. Dănuț Vrăncilă și o seamă de alți frați s-au implicat financiar, precum și manual, c]ci au venit pe șantier și au muncit efectiv. Ei au cumpărat amvonul, scaunele, un cuptor de încălzit, și au amenajat o cameră pentru copii. Astfel că în noiembrie am avut inaugurarea acelui locaș de închinăciune, la care a luat parte mult popor. În această localitate avem un grup de 14 membri botezați. După aceasta a r]mas un grup de prieteni de care m] ocup ‘n vederea botezului. Din Craiova m] deplasez eu și un grup de frați care susținem lucrarea. Avem vreo 20 de copii din sat printre care este chiar și copilul țârcovnicului. E o zonă strategică. „n jur nu exist] nici o alt] biserică evanghelic. — Slav] Domnului pentru așa lucrări.
http://betelchurch.org/wp-content/uploads/2013/03/01-Romania-for-Christ-Jan-March-2013.pdf (p.9)
Maxima zilei – 29 februarie 2016

Seminția omenească alungă de la sine pe proroci și-i omoară, dar, pe de altă parte, oamenii cinstesc mucenicii, îndrăgindu-i după ce i-au canonit.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Procesul comunismului: Copiii închiși de bolșevici pentru a fi reeducați au fost crescuți de ceilalți deținuți
În acest episod sunt relatate experiențele unor deținuți politici care au fost închiși când erau copii.
Foto: bewhere.ro
Vanghele D. Vanghele avea 16 ani când a fost arestat. Era elev la liceu și orfan de mamă. Ȋn ziua de 21 mai 1948, de Sf. Constantin și Elena, adolescentul a fost ridicat din clasă, în timpul unei ore de muzică, și dus în beciul siguranței din Tulcea. Pentru că nu simpatiza politica puterii și se înscrisese într-o organizație de tineret anticomunistă, la 18 decembrie 1948 el a fost acuzat de uneltire contra ordinii sociale și condamnat de Tribunalul Militar Constanța la trei ani de închisoare corecțională.
Sute de alți adolescenți au trecut prin același coșmar. Cu toții au fost trimiși să-și execute pedeapsa în penitenciarul Târgșor. Mărturia lui Vanghele D. Vanghele a rămas consemnată în documentele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. (…)
Ȋnchiși în Fortul 13 Jilava
„Ȋn celula 5 bis – disciplinari politici am găsit generali ai mareșalului Antonescu, cum era generalul Stavrat – fostul Guvernator al Basarabiei, generalul Mociulski, generalul jandarmeriei Iliescu, precum și pe căpitanul Tîrlongeanu, colonelul de securitate Ghițulescu, profesorul universitar Mircea Vulcănescu, și un caz pitoresc, un țigan comunist – care susținea că a făcut opt ani de închisoare cu Gheorghe Gheorghiu – Dej și alții.
Comandantul închisorii era Maromet, care introdusese un regim de exterminare în această celulă, cu tinete în interior, fără aer, iar hrana inimaginabil de rea, așa că în scurt timp ajunsesem schelete.
Periodic, Maromet venea în celulă și, sub diverse pretexte, ne călca în picioare, ne arunca în coridor, și de acolo gardienii ne puneau ochelari negri, ne duceau în camere de tortură, unde ni se aplica bătaia cu biciul de nisip (saci de nisip) și cu alte «instrumente» iar, după o noapte, eram aruncați înapoi în celulă, ca niște cadavre.
Sfertul de pâine se cântărea între deținuți, cu excepția celor veniți din Târgșor, care vinerea țineau post negru și dădeau mâncarea și pâinea celor mai în vârstă; eu personal îi dădeam generalului Mociulski, care mă înlocuia când eram la rând să duc tineta afară, deoarece nu puteam să o ridic. (…)
Sursa: „Din documentele Rezistenței”, vol. 6, 1992 – Arhiva Asociației Foștilor Deținuți Politici din România
București, 1920 – Proiect : Palatul Evangheliei
În anul 1920 pastorul baptist Constantin Adorian avea viziunea de a construi în București un Palat al Evangheliei. Conform informațiilor din această listă de subscripție localul urma a fi construit conform cerințelor moderne cu acustică și confort. În acest context se menționa că sala urma să aibă 2500 locuri pe scaune și balcoane.
În fața „catedralei va fi un mare baptisteriu de marmoră albă.” Clădirea urma să aibă lumină electrică și încălzire centrală, ceea ce nu era un lucru comun la momentul respectiv.

Informații suplimentare găsiți în cartea Constantin Adorian: un lider baptist vizionar scrisă de Daniel Marius Mariș și Teodor Ioan Colda.
Constantin Adorian a fost:
Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Baptistă“Golgota” (1912-1954)
Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)
Primul director al Seminarului mutat la București (1921-1925)
Vicepreședintele Uniunii (1925-1927)
Președintele Cercului Baptist România Veche (1928-1931)
Președintele Uniunii Noi (1932-1933)
Vicepreședintele Uniunii (1937-1945, 1948-1954)
Directorul Seminarului (1940-1942)
https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/02/constantin-adorian-1/
Acad. Dinu C. Giurescu, Trufia de a șterge din memoria oamenilor trecutul. Pe cine supără Istoria românilor !?!
Acad. Din C. Giurescu – foto cotidianul. ro
„Pe cine supără Istoria românilor!?!” este un articol, un punct de vedere plin de adevăr și de substanță al istoricului Dinu C. Giurescu.
Mulțumim domnule profesor că atrageți atenția asupra unor asemenea derapaje!
Istoricul Dinu C. Giurescu este profesor universitar în cadrul Universității din București și membru al Academiei Române.
Istoricul Dinu C. Giurescu continuă tradiția istorică și istoriografică a familiei reprezentând cea de-a treia generație de istorici. Constantin Giurescu – Constantin C. Giurescu – Dinu C. Giurescu.
Am avut onoarea ca în perioada 2008 – 2011 să-l am ca și coordonator de doctorat.

Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe, Academician Dinu C. Giurescu, Dr. Marius Silveșan, Pastor, Elisei Pecheanu
Iată mai jos articolul domnului profesor publicat de Cotidianul.ro ca reacție la transformările radicale pe care ar urma să le cunoască matetia istoriei în programa școlară preuniversitară.
Elevii sunt invitaţi să-şi anunţe părinţii că, printr-o hotărâre plină de „patriotism“ şi curaj, disciplina Istorie s-ar putea ca pe viitor să se numească Educaţie cetăţenească.
Şi, uite aşa, ne-am întors victorioşi la epoca fericită când Roller coordona manualul „Istoria R.P.R.“ – manual pentru învăţământul mediu. „Fericita“ epocă în care tinerii erau îndreptaţi şi îndrumaţi printr-un manual unic, la reinventarea istoriei potrivit cu noile interpretări de sorginte marxistă.
Mai este vreo diferenţă între atunci şi acum? Da, este, atunci era Istoria Republicii Populare Române, astăzi se numeşte Istorie – clasa a XII-a.Cu îndreptăţire ne întrebăm a cui istorie?
În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învăţământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Şi este aşa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de şcoli.
Regresul este şi mai mare pentru că se renunţă definitiv la studiul Istoriei ca disciplină fundamentală, pe cale de consecinţă şi la români şi a lor istorie ca materie de studiu. Este o hotărâre fenomenală acum când ne apropiem de centenarul Marii Uniri!!!
Dacă la revoluţie Istoria avea 3 ore pe săptămână, azi este o materie secundară, cu o singură oră pe săptămână şi nu mai este materie obligatorie pentru bacalaureat.
Veniţi elevi de azi, de mâine şi dintotdeauna, veniţi părinţi, veniţi profesori, veniţi toţi cei pentru care înseamnă ceva Istoria poporului nostru şi minunaţi-vă de insulta adusă Istoriei naţionale şi eroilor care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru ca românii să trăiască, să răzbească indiferent de vitregiile trecute sau prezente.
În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea.
Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?












