Arhive categorie: Religie

Video: Iosif Țon – „Apel la mentorat” și amintiri din comunism


Deși mesajul pastorului Iosif Țon se intitulează Apel la mentorat, urmărind materialul veți observa ca în prima parte, care reprezintă cam 50% din timp, sunt rememorări, amintiri din anii 50, perioada studenției de la Cluj. Apar informații interesante legate de grupul de părtășie realizat de studenții clujeni. Apar informații interesante în legătură cu faptul că Richard Wurmbrand  i-a fost mentor. Se vorbește despre relația cu Wurmbrand din anii 50 și rolul pe care acesta l-a avut în viața lui. Wurmbrand a mai avut un rol important în viața lui Țon și în anii 60 când era în Anglia.

Apelul la mentorat este o invitație adresată fraților din bisericile evanghelice de a face acest lucru, de a mentora oameni, de a face ucenicizare.

Veți afla mai multe urmărind materialul video de mai jos.

VIDEO – „Spaţiul public între corectitudinea morală şi corectitudinea politică“ dialog între Jean Sévillia și Horia-Roman Patapievici


„Spațiul public între corectitudinea morală şi corectitudinea politică” a constituit tema dialogului, a discuției dintre Horia-Roman Patapievici și Jean Sévillia care a avut loc în data de 11 aprilie 2014 Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Acesta  a fost prilejuit de organizarea de către Librăria Humanitas Cișmigiu a celei de-a unsprezecea întâlniri din seria Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici. Invitatul acestei ediţii a fost Jean Sévillia, autor al celebrelor cărţi Corectitudinea morală, Incorectitudinea istorică şi Terorismul intelectual, volume apărute la Editura Humanitas.

Jean Sévillia s-a aflat pentru prima dată în România la invitația episcopului Mihai Frățilă, Vicar greco-catolic al Bucureştilor.

Despre cartea lui Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică am scris în cadrul rubricii Recomandări.

Iată  și afișul evenimentului preluat de pe site-ul ÎnLinieDreaptă.net

Înregistrarea video a dialogului dintre Horia-Roman Patapievici și Jean Sévillia la Librăria Humanitas Cișmigiu preluat prin intermediul celor de la http://inliniedreapta.net

Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică


  1. Dacă vreți să știți cum stăm cu corectitudinea istorică vă recomand să citiți Incorectitudinea istorică, scrisă de Jean Sévillia, lucrare tradusă și în limba română la Editura Humanitas, București, 2012, 345 pagini.  Incorectitudinea istorică este o carte interesantă care își propune să demitizeze istoria, să prezinte lucrurile așa cum s-au întâmplat și nu așa cum credem noi că s-au întâmplat. Acesta este unul din motivele pentru care o recomand tuturor celor interesați de istorie, dar și celor care își dau seama că istoria nu este întotdeauna corectă. Am remarcat faptul că autorul are o poziție pro Biserica (referire în principal la Biserica Catolică), deci pro creștină, iar acest lucru se întâmplă într-un context în care este la modă, chiar recomandat, să ataci Biserica, să ataci creștinismul și să acorzi raționalismului, „libertății individuale” un loc proeminent.

În privința surselor am observat că acestea sunt consistente, recente, dar exclusiv în limba franceză, deci mai greu de verificat de către un necunoscător al limbii franceze, sau de o persoană care nu are acces la lucrările citate. Ca și istoric recomand ca informațiile din această carte să fie pe cât posibil verificate și cu alte surse.

Din ceea ce am citit până acum îmi dau seama de faptul că acestă lucrare este structurată pe mai multe subiecte/teme:

1. Isus cel din istorie și Cristos cel din credință. Este de fapt o discuție care atestă istoricitatea lui Isus având ca bază de  pornire cartea Codul lui Davinci, care este o ficțiune cu pretenție de realitate.

2. Ce le datorează Occidentul medieval arabilor, ce nu le datorează. Această parte tratează, abordează rolul arabilor și a civilizației islamice medievale în transmiterea culturii grecești și romane către Occidentul European pe parcursul Evului Mediu.

3. Galileo Galilei, Biserica și știința dorește să-l prezinte pe Galilei în contextul epocii și să arate că Biserica Catolică nu a fost împotriva lui și chiar Papa Urban VIII i-a luat apărarea și l-a scăpat de condamnarea la moarte permițându-i chiar continuarea activității științifice. Apare aici și informația că expresia Eppur si mouve (Și totuși se mișcă) nu aparține lui Galileo Galilei, ci este apocrifă fiind „născocită în 1757, la mai mult de un secol de la moartea astronomului, de către un pamfletar italian instalat la Londra, Giuseppe Baretti, care scrria pentru niște cititori englezi cărora le măgulea antipapismul.” (p.68) Wikipedia.org menționează că această expresie aparține lui Galilei, iar ca sursă este dat un tablou descoperit în 1911 și datat aproximativ 1643 or 1645. Cu toate acestea se menționează că ea este menționată pentru prima data în scris de către Giuseppe Baretti.

4. Colonizarea: este Franța vinovată?

5. Nu mai înțelegem Marele Război

6. Al doilea Război Mondial prin prisma Soluției Finale

7. Vaticanul împotriva lui Hitler

8. Creștinii și evreii de-a lungul istoriei

9. Identitate națională, identități franceze

10. Franța și Islamul: o lungă confruntare

Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică. Sumarul cărții, la fel de bogat şi de incitant, include de data aceasta şi probleme controversate, prejudecați ideologice, tabuuri şi mistificări legate de istoria mare, a lumii: De ce oamenii au simțit uneori nevoia să fabrice un nou Isus, după gustul epocii? Care a fost cu adevărat contribuția arabilor în transmiterea cunoștințelor antice în Evul Mediu? Biserica a fost un obstacol în calea științei? Cine a profitat de pe urma colonizării? Cele două războaie mondiale au fost purtate în numele drepturilor omului? Într-un stil ferm, dar echilibrat şi dezinvolt, consacrat deja prin succesul cărților sale, Jean Sévillia construiește, pe baza unei documentări riguroase şi bogate, un traseu sigur pentru ieșirea din păienjenișul de piste false ale interpretării istoriei.

Coperta 4

„«Îmi urăsc istoria», pare să spună societatea noastră; însă această istorie este a noastră, şi nu putem trăi urându-ne. Dacă manipularea istoriei a existat întotdeauna, fenomenul a căpătat o întorsătură acută şi deosebită în cursul ultimelor decenii. Nu numai că figurile eroice şi momentele de glorie celebrate cândva au fost îngropate, dar privirea contemporană se focalizează asupra anumitor episoade. […] De ce atâta ură? De ce această ură de sine?“ (Jean Sévillia)

  Citeşte câteva pagini

http://www.humanitas.ro/humanitas/incorectitudinea-istorică

Incorectitudinea istorică este, pentru Jean Sévillia, o atitudine asumată de luptă împotriva unei corectitudini (istorice, politice, sociale) prost înțelese, prin care unii specialiști sau diletanți manipulează din ce în ce mai puternic în zilele noastre opinia publică pentru a orienta conform unor interese inaccesibile omului de rând. O carte – manifest pentru uzul celor care se simt exasperați de prea numeroasele discursuri mistificatoare ale începutului de secol XXI.

Interior coperta 3.

Am găsit și un articol din anul 2013 realizat de Dan Stanca în care acesta vorbește despre Jean Sévillia și cărțile sale traduse în limba română.

Jean Sevilla este un istoric francez de 60 de ani care prin tot ce a scris a șocat opinia publică europeană. Cărțile sale au apărut şi în românește şi s-au bucurat de aceeaşi audiență. Fiindcă lumea s-a săturat de clișee și de ideologizări ale momentului, o privire lucidă ca a autorului citat este mai mult decât necesară. „Incorectitudinea istorică“ este ultima sa carte tipărită de curând de Humanitas, care deja are parte de o receptare importantă. (…)

El nu admite să i se bage ceva omului pe gât şi să-l înghită ca atare fără să protesteze. Francezii, ca şi românii, deşi ei nu au avut parte de comunism, au fost siliţi să admită multe adevăruri „prefabricate“ cărora li s-au închinat precum unor falşi idoli, cum denunţa odinioară Francis Bacon. Şi această nouă lucrare a sa, după „Corectitudinea istorică“, „Corectitudinea morală“ şi „Terorismul intelectual“, se impune prin aceeaşi sinceritate bulversantă. Bunăoară, el se referă la falsa opinie potrivit căreia francezii au fost nişte colonizatori criminali. Dimpotrivă, colonizarea, în ciuda unor aspecte dure şi într-un fel explicabile, a reprezentat un fenomen civilizatoriu şi de fertilă comunicare între culturi diferite. Europenii nu au fost neapărat nişte acaparatori şi nici africanii sau asiaticii nişte inocenţi. A avut de fapt loc un proces de metisaj din care a luat naştere o altă populaţie, cu alte vederi decât până atunci. De asemenea, combatanţii din Primul Război Mondial nu trebuie priviţi ca simplă carne de tun pe care conducătorii de atunci au aruncat-o în luptă în scopuri imperialiste, cum ar spune marxistul. Într-un climat pacifist ca cel din prezent, ce s-a întâmplat este o oroare. Atunci însă, popoarele erau mult mai belicoase decât acum şi dorinţa de război era deplin autentică. Soldatul francez nu a plecat pe front „târât“ de mai-marii săi, ci convins că face bine. Un alt capitol al cărţii se referă la „mitul“ lui Galilei, la faptul că oamenii, în marea lor majoritate, văd în savantul din secolul XVII exact ceea ce nu este. Galilei nu a fost o victimă a bisericii precum Giordano Bruno. Şi nici Biserica Romano-Catolică nu a manifestat de la început tendinţe de frânare a cunoaşterii ştiinţifice. Adevărul este că Vaticanul nu i-a reproşat savantului viziunea heliocentrică, ci faptul că în sprijinul concepţiei sale nu putea să aducă dovezi. După cum şi Copernic la vremea lui, om de altminteri foarte cucernic, nu putea să dovedească ce gândea. Mai mult de atât. Oamenii de atunci, nu doar Biserica, erau atât de convinşi de poziţia centrală a Pământului în univers, încât orice le zdruncina o asemenea convingere era suspect de o gândire nesănătoasă. Jean Sevilla luptă împotriva clişeelor şi vrea să redea istoriei faţa ei adevărată. Viciem istoria fiindcă îi gândim epocile prin mentalitatea de acum şi nu ne putem pune în poziţia oamenilor şi a instituţiilor de atunci. Din cauza aceasta, istoricii falşi sunt aceia care în loc să respecte adevărul fac ideologie. Incorectitudinea istorică este o capcană în care cad cei mai mulţi, închipuindu-şi că singurul adevăr este acela care aparţine timpului lor.

See more at: http://ziarullumina.ro/incorectitudinea-istorica

Cartea poate fi cumpărată de pe:

 Libris.ro la prețul de  37.05  Lei

Libhumanitas.ro la prețul de 39 lei.

INTERSECȚII – Episodul 2- Otniel Bunaciu în dialog cu senatorul Ben-Oni Ardelean


În cadrul episodului 2 al emisiunii intersecții, Prof. dr. Otniel Bunaciu, directorul Centrului de Cercetare al Credinței și Culturii din cadrul FTB dialoghează cu Conf. dr. Ben-Oni Ardelean, senator în Parlamentul României. Una din temele abordate este cea a relației dintre politică și religie, politică și educație.

Intersecții este un ciclu de emisiuni pe teme interdisciplinare, realizat de Centrul de Cercetare „Credință și Cultură”.

Laurențiu Balcan – 6 sfaturi pentru pastorii (mai) tineri


 

 

 

Laurențiu Balcan a publicat pe blogul lui o listă cu 6 sfaturi pentru pastorii (mai) tineri. Am considerat că aceste sfaturi sunt utile nu numai pastorilor, ci și altor categorii, liderilor, celor care sunt în contact cu oamenii, mai ales celor care sunt formatori de opinii.

  1. Nu căuta să-i mulțumești pe toți.
  2. Acceptă întotdeauna criticile constructive.
  3. Nu petrece prea mult timp în compania bârfitorilor.
  4. Dezvolta strategic relații, nu sisteme religioase.
  5. Ocupă-te de sănătatea trupului tău.
  6. Practică disciplinele spirituale în mod regulat.

Buni Cocar despre Marcu Nichifor: „era „o bogăție” deși aparent sărac”


În cadrul celei de-a patra postări cu amintirile pastorului Buni Cocar publicate de Alin Cristea am găsit evocată și figura lui Marcu Nichifor.

Marcu Nichifor (glimboca.wordpress.com)

Marcu Nichifor (glimboca.wordpress.com)

Buni Cocar (romaniaevanghelica.wordpress.com)

Buni Cocar (romaniaevanghelica.wordpress.com)

Importanți deveniseră și slujitorii care purtau focul dragostei Lui. Astfel Harap, Marcu Nichifor, Ștef Ioan și Cure Simion au figurat printre invitații noștri favoriți din acel an. Curata sărbătoare! (…)

Marcu Nichifor era „o bogăție” deși aparent sărac. Uneori îl întrebăm: cum stăm? Sensul era: cum arată Biserica în care tocmai ați predicat? Dânsul zicea: „mai bine, dar mai sunt niște cioate”. Odată ni s-a făcut milă de fratele Marcu și tinerii din Petroșani i-au dat 1000 de lei. Ei i-am înmânat banii într-un plic și Marcu n-a spus decât: „mulțămesc în Numele lui Dumnăzău”.

M-a impresionat simplitatea și naturalețea, mă gândeam: deci așa se primește un ajutor … dar la Marcu era și un epilog. La vreo două zile, prezbiterul s-a-ntors în Petroșani, la locul faptei: „Bre mi-ai dat prea multi bani …”. Cum eu n-am vrut să-i primesc înapoi, dânsul mi-a cerut să-i spun câteva lucruri unde ar putea merge să misioneze în locul nostru pentru acei bani … Cred c-am văzut atunci „omul frumos”!

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/03/buni-cocar-amintiri-4/

Recomandări

Marcu Nichifor – Cum răspunde Dumnezeu

Marcu Nichifor – Viata are o singură tintă, de a face voia lui Dumnezeu

Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din Romania via Persona

Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România


După cum am anunțat AICI, în perioada următoare voi fi la Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată, ediția a II-a, Constanța 4-5 iunie 2015, organizată de Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Filiala Constanţa în colaborare cu Asociația „Astra Dobrogeană”.
*
*
În cadrul acestui eveniment voi prezenta o comunicare despre Seminarul Teologic Baptist în secolul XX.
Clădirile Institutului Teologic Baptist
*
Abstractul comunicării mele este prezentat mai jos.

Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România

Prin intermediul acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic Baptist din România.  Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul 1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce o rază de speranță în istoria acestei instituții devenită liberă să-și desfășoare activitatea fără îngrădiri.

Totodată, avem în vedere și prezentarea unor informații succinte privind începutul acestei instituții de învățământ evanghelic, evoluția acesteia în perioada interbelică și apoi în cea comunistă. Informațiile despre elevii Seminarului și bibliografiile celor doi rectori ai Institutului Teologic Baptist întregesc imaginea acestei instituții evanghelice.

Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată – ediția a II-a, Constanța 2015


Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Filiala Constanţa în colaborare cu Asociația „Astra Dobrogeană” organizează Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată, ediția a II-a, 4-5 iunie 2015, Constanța.

La această sesiune voi prezenta o comunicare despre Istoricul Seminarului Teologic Baptist din București, actualmente Institutul Teologic Baptist Bucuresti.

Facultatea de Teologie Romano-Catolică București: Conferința „Suferința vindecată de iubire”


Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București găzduiește joi, 18 iunie 2015, o nouă conferință din ciclul Rațiunile iubirii, cu tema Suferința vindecată de iubire.

Dezbaterea, susținută de conf. univ. dr. Gabriela Blebea Nicolae (Universitatea din București), va avea loc în Auditorium Maximum, la sediul Facultății (Str. G-ral Berthelot nr. 19), la ora 19:15.

http://infoub.unibuc.ro

30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015)


Cei care au informații despre ceea ce s-a întâmplat atunci, amintiri, fotografii, documente, comentarii îi rog să contribuie la rememorarea acelor momente în orice mod găsesc oportun.
demolare

Anul acesta de Rusalii se împlinesc 30 de ani de la demolarea locașului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București al cărui pastor la momentul respectiv era Buni Cocar.

 

Cu acest prilej Mircea Bulatov, unul dintre martorii acelor evenimente, a realizat un material comemorativ pe baza propriei experiențe, a documentelor de arhivă, dar și a unor mărturii orale.

De Rusalii anul acesta se împlinesc 30 de ani
de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA, 
făcută de organele represive comuniste.
O demolare poate fi făcută cel puțin în două feluri.
Brutal și rapid prin dărâmare (cu mult zgomot) reușește să transmită  năucire și frică.
Calculat și lent prin desfacerea (compromitere) piesă cu piesă a elementelor unei construcții bine închegate.
Primul fel de demolare se practica în anii premergători lui ’89, celălalt a luat ființă după.
Pentru înțelegerea acelor vremi aveți mai jos câteva relatări a celor  ce le-au trăit.
Mircea Bulatov
 

Din atașament puteți descărca un scurt material, însoțit de imagini, cu descrierea acelor tulburătoare evenimente.

 

Pentru o înțelegere și mai profundă a grozăviilor de atunci urmăriți fragmente din mărturia lui COJOCĂRESCU ION subinginerul constructor și în același timp diacon al bisericii NĂDEJDEA în 1985, folosind următoarele linkuri:

 

 Partea 1 COJOCARESCU ION Întrebări și acuzații

Partea 2 COJOCARESCU ION Suferințe și torturi