Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria
Ion Antonescu
Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944. Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.
Unul din documentele pe care le-am identificat privind acest caz menționează următoarele:
Prefectura Jud. Muscel.
Comunicat Nr.10891 din 4 Iunie 1942
Către Primării și Posturile de Jandarmi.
,,Se aduce la cunoștință generală următoarele:
- Domnul Mareșal I. Antonescu, Conducătorul Statului, a hotărât ca toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.
- Pentru satisfacerea acestor dispozițiuni, autoritățile polițienești, jandarmerești și administrative vor întocmi de urgență tablouri de toți sectanții și asociațiuni religioase și îl vor înainta Prefecturii, spre a fi trimis Ministerului Afacerilor Interne care va lua măsuri de trimiterea acestora în Transnistria.
- Autoritățile jandarmerești împreună cu notarii vor stabili în comunele rurale după registrele sectanților, data când au fost înscriși fiecare membru, și la ce sectă au făcut declarații de trecere la oficiul de stare civilă.
- După efectuarea acestor operațiuni registrele se vor numerota, sigila și parafa după care se vor depune la preturi.
Pastorii vor certifica exactitatea și numărul filelor; prezentul comunicat va fi aplicat în toate comunele din județ precum și în orașul Câmpul lung.
Prefectul Jud. Muscel,
ss. General Nicolau.
Harta Romaniei in 1942 - Transnistria
Față de această situație, președintele cultului baptist, Constantin Adorian, a inițiat o serie de demersuri printre care și un memoriu către mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului. În cadrul acestui memoriu se menționau următoarele: „respectuos vă rugăm să binevoiți a da ordin să se revină asupra acestei măsuri, dându-se ordine lămurite și precise pentru ca creștinii baptiști să fie lăsați în pace pentru a-și putea vedea liniștiți de gospodăriile și ogoarele lor”.
Nu cunoaștem răspunsul autorităților și nici nu avem documente care să confirme faptul că ordinul de deportare a fost executat.
Partajează asta:
ISTORIA BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA PARTEA A-II-A
In anul acela de referinta pentru istoria bisericii din mangalia,credinciosii nemaisuportand umilinta la care erau supusi au actionat cu fermitate determinand pe cei ce ocupau in mod abuziv cladirea bisericii sa o elibereze. Din anul 1998 si pana in anul 2001, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele COSTEL NITA. A fost o perioada in care s-a recastigat cladirea bisericii din Mangalia iar in anul 2000 s-a construit o capela in localitatea 2MAI unde sunt 16 credinciosi si o frumoasa lucrare cu copii din localitate. Din anul 2001 si pana in anul 2005, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele NICHITA NARCIS. Perioada slujirii fratelui a fost un timp de consolidare a lucrarii Domnului din Mangalia. Din anul 2006 si pana in prezent, biserica este pastorita de fratele MITU COSTIN, un fiu al bisericii care a fost trimis de biserica in anul 1997 la seminariul din Bucuresti, scoala pe care a absolvit-o in anul 2001. In anul 2006 a raspuns chemarii Domnului si invitatiei fratilor, de a sluji in aceasta biserica. In perioada aceasta s-a mai deschis o biserica in zona , mai exact in localitatea Albesti
la 15 km de Mangalia unde exista un grup de credinciosi care se aduna saptamanal. Tot acolo exista si o lucrare cu copii din localitate. Tot in aceasta perioada biserica din Mangalia a organizat Tabere de Evanghelizare si Crestere Spirituala colaborand foarte bine cu biserici din tara la nivelul Lucrarii de tineret. In aceasta perioada biserica prin tinerii ei slujind in penitenciarul de la Poarta Alba precum si la Azilul de batrani din Mangalia. Astazi biserica din Mangalia numara 61 de membrii din Mangalia, aproximativ 30 de apartinatori, copii si prieteni. La slujbele bisericii alaturi de credinciosii din Mangalia vin sa se inchine si credinciosi din localitatile Negru Voda si Costinesti. La inchinarea din Biserica participa si un cor format de tinerii bisericii care este condus de fratele RAICA STELICA, precum si un grup de Lauda si Inchinare.
Tot la nivelul Bisericii exista si o lucrare cu copii de care sunt resposabile doua surori din biserica. Domnul sa Binecuvanteze biserica din Mangalia si sa o ajute sa fie un Far la Malul Marii.
Material scris de catre Pastorul BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA
PASTOR: MITU COSTIN
Partajează asta:
Experimente pe guatemalezi, o filă murdară a istoriei medicinei
O anchetă prezidenţială citată de BBC a relevat că cel puţin 83 de locuitori aiGuatemalei au murit în timpul unui experiment medical realizat de Statele Unite în anii 1940. Guatemalezii au fost infectaţi cu sifilis şi gonoree pentru a testa eficacitatea penicilinei.
Sute de persoane, provenind din rândul deţinuţilor, pacienţilor ai secţiilor de psihiatrie şi prostituatelor din Guatemala au fost infectate fără să îşi dea acordul pentru participarea la un asemenea experiment. Potrivit BBC, când acelaşi experiment a fost făcut anterior în SUA, oamenii de ştiinţă au avut consimţământul participanţilor.
Preşedintele Comisiei pentru Studiul Problemelor de Bioetică, dr Amy Gutmann, a numit acest experiment „o filă ruşinoasă a istoriei medicale.” Gutmann a subliniat importanţa unei „documentări precise a acestei nedreptăţi istorice evideten. Facem acest lucru în onoarea victimelor.”
Potrivit datelor furnizate de Comisie, circa 5.500 de guatemalezi au fost implicaţi fără voia lor în experimentul care a avut loc între 1946 şi 1948. Aproximativ 1.300 dintre aceştia au fost în mod intenţionat infectaţi cu sifilis, gonoree şialtă boală cu transmisiune sexuală cancroidă. Doar 700 de persoane din grupul celor infectaţi au primit un tratament şi cel puţin 83 din cei 5.500 de subiecţi au murit până în 1953.
„Cei implicaţi în studiu nu au aratat nici măcar minimul de respect pentru drepturile omului şi moralitate,” a declarat Gutmann.
Vicepreşedintele guatemalez, Rafael Espada, a declarat că guvernul va transmite scuze oficiale celor care au avut de suferit, ţinând cont de faptul că la experiment au luat parte şi doctori locali.
La începutul lunii octombrie a anului trecut, preşedintele american Barack Obama şi secretarul de stat, Hillary Clinton, au prezentat scuze Guatemalei. Gestul avea loc imediat după ce o cercetătoare de la o facultate americană a descoperit informaţiile despre experiemente în arhivele medicului John Cutler (decedat în 2003), care a fost responsabil de testele pe subiecţi umani.
Partajează asta:
23 august 1939 – fraternizarea Hitler-Stalin
Stupoare, incredulitate, perplexitate, soc: acestea au fost reactiile mondiale cand s-a anuntat ca Joachim von Ribbentrop, seful diplomatiei naziste, a sosit la Moscova si a semnat, pe 23 august 1939, Pactul de neagresiune cu Uniunea Sovietica, pana atunci considerata arhi-inamicul fascismului. A fost o zi nefasta pentru toti prietenii libertatii. Cosmarul devenit realitate punea capat iluziilor despre URSS ca ”bastion” al rezistentei antifasciste.
Semnarea Pactului Molotov- Ribbentrop
După cum nota scriitorul Vasili Grossman in marele sau roman “Viata si destin”, dincolo de incongruentele ideologice, cele doua imperii totalitare impartaseau aceeasi ostilitate maniacala la adresa spiritului liberal, a valorilor umanismului clasic, a parlamentarismului democratic. Ambele erau constructii utopice expansioniste.
Partajează asta:
O noua descoperire arheologica pe teritoriul vechii Cetati a lui David
O echipă de arheologi israelieni au făcut două descoperiri importante la începutul acestei săptămâni, în timp ce efectuau excavări la un canal de scurgere de pe teritoriul vechii Cetăţi a lui David.
Ierusalim Foto: media.salemwebnetwork.com
Arheologii au anunţat că au găsit o sabie despre care cred că datează din timpul distrugerii celui de-al doilea Templu (anul 70 î.Hr.) şi o piatră pe care este gravată o menoră (sfeşnic cu şapte braţe).
Descoperirea validată de Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi arată că locuitorii Ierusalimului foloseau canalul de scurgere ca ascunzătoare, în timpul asediului roman.
Excavaţiile continuă sub coordonarea Autorităţii pentru Antichităţi , în cooperare cu Autoritatea pentru Natură şi Parcuri, şi Fundaţia Cetatea lui David.
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
50 de ani de la construcția Zidului Berlinului – foto
Cu 50 de ani în urmă, pe 13 august 1961 începea construcția Zidului Berlinului.
Spiegel Online prezintă o serie de materiale multimedia, rapoarte, mărturii, experiențe și fotografii legate de cel mai important simbol al Războiului Rece. Am ales 10 fotografii de arhivă care evocă istoria de la momentul primelor cărămizi la semnarea unificării celor două Germanii.
http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/50-de-ani-de-la-constructia-Zidului-Berlinului-3990.html
Mai multe informații găsiți pe site-ul spiegel online în cadrul unor articole reunite sub genericul 50 Jahre Mauerbau
Partajează asta:
Zidul Berlinului: 50 de ani de istorie – video
Astăzi se împlinesc 50 de ani de când a fost ridicat Zidul Berlinului, care a împărţit oraşul în două până la căderea sa, noiembrie 1989. Peste 160 de oameni au murit încercând să treacă zidul şi peste 75.000 au fost încarceraţi pentru că au încercat să fugă.
La scurt timp după miezul nopţii, pe 13 august 1961, guvernul est-german a ordonat ca perimetrul de 155 km al Berlinului de Vest să fie închis cu sârmă ghimpată şi păzit de 40.000 de soldaţi est-germani. Primele elemente de beton au fost adăugate pe 15 august 1961. În următoarele luni a fost construită prima variantă a zidului. Un al doilea zid a fost adăugat în iunie 1962. Un zid de beton a fost adăugat în 1965, iar în 1975 a fost construit Grenzmauer75 (Zidul de Frontieră75), versiunea finală şi cea mai sofisticată.
Motivaţia era de a ţine la distanţă „Vestul fascist”. Dar toată lumea ştia că rolul său era să-i împiedice pe est-germani să emigreze. Între sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, şi 1961, circa 3 milioane de oameni au plecat în Vest din Germania de Est. După 1961, nici măcar cei care erau foarte aproape de regim nu puteau călători uşor.
Fâşia morţii
„Fâşia morţii” era un teritoriu neutru între segmentul interior şi cel exterior al Zidului, patrulată de soldaţi cărora li se ordonase să folosească toate mijloacele disponibile pentru a împiedica oamenii să fugă. Estimările privind numărul celor morţi în timp ce încercau să fugă variază. Procurorii din Berlin spun că 169 de oameni au murit astfel între 13 august 1961 şi 9 noiembrie 1989, din care 136 împuşcaţi şi 33 ucişi de mine. Unul dintre grupurile care reprezintă victimele a avansat cifra de 239, care include multe decese ce au ieşit la iveală abia după căderea zidului. Ultimul cetăţean est-german împuşcat în timp ce încerca să treacă zidul este Chris Gueffroy, în februarie 1989. Un alt est-german, Winfried Freudenberg, a murit în încercarea de a trece zidul cu un balon, pe 8 martie 1989.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Zidul_Berlinului-_50_de_ani_de_istorie_0_534547061.html
Partajează asta:
Mormântul apostolului Filip descoperit în Turcia
Profesorul arheolog italian Francesco D’Andria a anunțat că echipa sa ar fi descoperit mormântul unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus.
Arheologii italieni efectuau săpături la situl Hierapolis, din sud-vestul Turciei. Ei cred că mormântul descoperit ar aparține Apostolului Filip, notează biblicalarcheology.org.
Baza acestui anunț este, pentru moment, tradiția care afirmă că Filip ar fi fost înmormântat la Hierapolis, după ce a fost executat prin crucificare cu capul în jos.
Deși nu exista până în prezent nicio dovadă a vreunei înmormântări care să fi avut loc acolo, în luna iunie, arheologii din echipa lui D’Andria au descoperit o mică biserică la mai puțin de 50 de metri de Biserica Sf. Filip și în această nouă bisericuță au găsit un mormânt pe care l-au asociat cu tradiția cunoscută.
Mormântul a fost mutat din Biserica Sf. Filip în secolul al V-lea, în timpul erei bizantine, spun arheologii. Echipa va începe în curând excavările la mormânt.
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
Pastorul Vasile Talpoș considerat un element fanatic – religios
Pastorul și profesorul universitar Vasile Talpoș a împlinit astăzi 69 de ani și se află încă în perioada de refacere după o suferință grea. Pentru mai multe detalii vezi articolele de pe site. În cadrul acestui articol ne vom referi la un aspect mai puțin cunoscut din viața pastorală a acestuia, anume a faptului că a fost supravegheat de către Securitate. Relevant în acest sens este un document din anul 1973 al Securității prin care era analizată oportunitatea avizării pozitive a cererii de participare la un congres baptist în Elveția. Caracterizarea și poziția „privilegiată” cu organele statului transpar prin intermediul rândurilor de mai jos.
TALPOȘ VASILE
Pastor baptist născut la 23 iulie 1942 în comuna Bocșa, Sălaj, (…) neîncadrat politic, pastor la biserica baptistă din Iris Cluj, a fost invitat la un congres baptist din Elveția pentru data de 18-22 iulie 1973.
Dat fiind faptul că susnumitul este un element fanatic – religios, fapt ce ar putea fi influențat în sens negativ de unele elemente ostile regimului nostru în străinătate sau el să-și creeze legături cu elemente necorespunzătoare din rândul cultelor, considerăm necesar ca acesta să nu primească viza pentru a participa la Congresul baptist, mai ales că nu este chemat printre invitații oficiali ai cultului.
Organele – Direcția – au comunicat că și ei opinează ca Talpoș Vasile să nu primească aviz pentru a pleca la congresul baptist din Elveția.
Propunem să nu se aprobe avizarea pentru plecarea în Elveția.
Mr. Lăzăroiu Nicolae
21.VIII.1973
Partajează asta:
Cum va arăta Muzeul Comunismului din România
Acum o săptămână, PDL a anunţat că se va înfiinţa Muzeul Comunismului lângă Parcul Carol, în Hala Filaret.
Pentru asta vor intra în reorganizare administrativă Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), condus de Vladimir Tismăneanu, şi Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD), înfiinţat de Ion Iliescu.
Astfel va apărea o singură instituţie de cercetare, ataşată muzeului. Ion Iliescu a reacţionat la această iniţiativă acuzândcă este vorba despre o „ticăloşie ordinară”, care nu urmăreşte altceva decât să desfiinţeze Institutul Revoluţiei Române. Într-un interviu RL, Vladimir Tismăneanu a explicat cum o să arate Muzeul Comunismului şi cum se va înţelege cu viitorii lui colegi, pe care îi numeşte „comunişti luminaţi”.
De ce se înfiinţează abia acum?
V.T.: Muzeul este prioritate. Este incredibil că au trecut 22 de ani fără un astfel de muzeu. În decembrie 2006, una dintre propunerile Comisiei Prezidenţiale era înfiinţarea unui muzeu naţional al comunismului. Această propunere a fost asumată de preşedinte.
Nu credeam atunci că va fi atât de dificilă crearea acestuia, întâmpinarea atâtor piedici: birocraţie şi absenţa iniţiativei politice. Peste 50% din români sunt în favoarea acestui muzeu, conform sondajelor de la finele anului 2010. Există şi sprijin exterior, de la Bruxelles la Washington.
De ce este nevoie de acest muzeu?
V.T.: Memoria este un organism viu şi are nevoie de hrană – altfel se atrofiază. Un muzeu de acest gen nu trebuie să fie doar o colecţie de exponate împietrite, ci o experienţă vie care să meargă mână în mână cu investigarea crimelor comunismului.
Sunt muzee în toate ţările ex-comuniste. Care va fi abordarea celui românesc?
V.T.: Noi vrem să demonstrăm că a fost o dictatură globală. Tânărul care va vizita muzeul trebuie să înţeleagă de ce-ul acestei dictaturi – nu era o dictatură ca oricare alta, ci una care dorea să creeze Omul Nou, să schimbe sistemul de gândire umană.
Balticii au muzeele experienţei totalitare.
La Budaesta e Casa Terorii, centrată pe teoare şi represiune. Fără să diminuăm dimensiunea de represiune, vrem să arătăm ce era Partidul.
În Polonia nu există încă un muzeu naţional, ei au mai multe muzee locale. Nu mi se pare o idee rea nici aceasta.
Ce expoziţii vor fi?
V.T.: Anual se vor face expoziţii, timp de 5 ani, după care se va stabili o colecţie permanentă.
Prima expoziţie va avea tematica „Omul Nou – construct al socialismului”. Vor urma: colectivizarea, geografia represiunii şi organizaţiile de masă (precum UTC). Ideea e să fie un muzeu dinamic, apropiat de modelul Tate din Marea Britanie: o hală artistică.
Se cunosc deja exponatele?
V.T.: Da, însăşi arhitectura muzeului a fost realizată pornind de la obiectele care vor fi expuse. Există un catalog întreg cu exponate pentru prima colecţie, alcătuit de curatori care, din 2009, au cercetat muzeele din Bucureşti, Iaşi, Cluj – au făcut fotografii obiectelor din depozite şi arhive. La intrare s-ar putea să apară o murală cu Lenin care întâmpina Armata Roşie la intrarea în Bucureşti. Vor fi şi videoproiecţii, ale unor artişti contemporani români.
De ce Hala Filaret?
V.T.: Bucureştiul, în pofida aparenţelor, nu are multe spaţii potrivite pentru un astfel de muzeu. Hala Filaret întruneşte numeroasele condiţii necesare: localizare, temperatură, spaţiu şi alte detalii. Problemele vor fi cauzate de faptul că este unul dintre terenurile cele mai dorite din Bucureşti, aflat în prezent în proprietatea Ministerului Economiei.
De ce nu Palatul Parlamentului?
V.T.: S-a discutat şi această versiune, dar sălile care ne-au fost puse la dispoziţie nu puteau acomoda tipul de muzeu pe care îl dorim. Erau fie probleme de spaţiu, fie de umiditate sau temperatură. Plus că Palatul Parlamentului este el însuşi un exponat, iar exponatul şi muzeul nu pot fi unul şi acelaşi.
Se poate face muzeul în plină criză economică?
V.T.: Criza s-a atenuat, iar costurile muzeului nu mi se par mari, mai ales dacă se va recurge la strângere de fonduri. Există totodată fonduri europene care pot fi folosite în această direcţie.
A existat la un moment dat iniţiativa unui regretat om de ştiinţă, Claudiu Matasa, fost deţinut politic, consul onorific al României în Florida. El a dorit să doneze 100.000 dolari pentru înfiinţarea unui muzeu, în jurul anului 2005, dar nu a avut cui.
Cum aşa?
V.T.: Suma a fost oferită Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, condus de Marius Oprea la acel moment. Fiindcă nu exista o structură instituţională potrivită, Institutul nu putea primi banii. Astfel, Claudiu Matasa a plecat pe lumea cealaltă mâhnit că a oferit o sumă şi nu a avut cine să o primească.
Continuarea aici
Istorie Evanghelica 