1983 – lucrări de extindere a clădirii Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” București
Pornind de la o fotografie preluată de pe pagina de Facebook a pastorului Liviu Căprar, l-am rugat pe fratele Mircea Bulatov să mă ajute în descoperirea contextului și personajelor care apar în fotografie.
Produsul final îl vedeți mai jos.
Mircea Bulatov mi-a mai scris următoarele: „Printre ceilalți tineri par să fie (nu sunt sigur) cei de la biserica din Tamaș de lângă Buftea unde făcea lucrări de misionariat și evanghelizare fratele Buni Cocar”.
Pentru înțelegerea necesității realizării lucrărilor din anii 80 am să reiau unele informații publicate în cadrul articolului 30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015) – update
„Biserica Baptistă „Nădejdea sau Biserica Baptistă Giulești, cum este cunoscută aceasta, este situată în cartierul bucureștean Giulești pe strada Luduș, Nr. 4. Conform informațiilor prezentate de către Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România, Biserica a luat ființă ca un punct misionar al Bisericii Baptiste din cartierul Ferentari. Actuala Biserică Baptistă Providența. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici, biserica a fost fondată în anul 1933 de către Țopa Ioan care fusese trimis de Biserica Baptistă din Ferentari pentru a stabili în cartierul Giulești o filială a Bisericii din Ferentari. Inaugurarea casei de rugăciune și oficierea primului serviciu divin în ea a avut loc la data de 15 septembrie 1933. Pe parcursul anilor biserica a cunoscut o creștere constantă, astfel că în anul 1961 când pastor era Constantin Bălgrădeanu, se ajunsese la un număr de 180 de membrii. Cutremurul din 4 martie 1977 a afectat clădirea bisericii, iar credincioșii au reușit să facă doar niște reparații minore cu toate că o perioadă de timp s-au întâlnit în capela Seminarului Teologic Baptist din București situat pe strada Berzei Nr. 29. Directorul Seminarului în acea perioadă (1970-1988) era pastorul Ioan Bunaciu. În anul 1980 a fost ales ca pastor al Bisericii, Buni Cocar, iar numărul de credincioși a continuat să crească astfel că se impunea mărirea locașului. În lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România, Ioan Bunaciu menționează faptul că Buni Cocar „a început construcția unei clădiri noi și mari peste vechea clădire a bisericii, a turnat stâlpi de beton, iar peste ei a turnat cupola și a început să zidească”. (p. 126)
Pastorul bisericii din acea vreme, Buni Cocar, scrie următoarele în lucrarea autobiografică Și tata a plâns : „În fiecare an am extins casa de rugăciune, dar cu toate aceste remodelări n-am avut un singur serviciu în care să nu stea oamenii în picioare. Era o lucrare a Duhului Sfânt în mijlocul nostru și noi încercam să oferim condiții cât mai bune pentru toți cei interesați să participe la slujbe.
Singura cale era să amenajăm casa pe care o aveam , s-o extindem puțin chiar. Am propus asta și frații mei de credință s-au dedicat construcțiilor și renovărilor. Ne-am bucurat să facem lucrarea, fiindcă simțeam că odată cu renovarea casei deveneam și noi puțin mai noi, mai ”renovați”. Din nefericire, extinderile le-am făcut mereu fără nici o aprobare de la cei în drept. Nu se dădeau și noi ne-am asumat riscul, construind fără avizul puternicilor zilei și nopții. După fiecare mărire constatam că trebuie să facem o alta.” (pp. 191-192)
Aceste modificări și construcții fără aprobarea autorităților, care oricum nu dădeau autorizații de construcție, a dus inevitabil la momentul demolării forțate de Rusalii 1985 despre care am scris AICI
Partajează asta:
Interviu cu pastorul Vasile Bel (II)
În cea de-a doua parte a interviului cu pastorul Vasile Bel continuăm aventura istoriei prin referiri la perioada comunistă, cea postcomunistă, la oameni și instituții.
Prima parte a interviului a fost publicată AICI
Concret discutăm despre atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de baptiști, despre Iosif Țon, vizita lui Billy Graham în România (1985), Radio Europa Liberă, colaborarea cu reprezentanții bisericilor evanghelice din zona unde pastorul Vasile Bel slujește, despre relația cu conducerea Uniunii Baptiste din România în perioada comunistă, dar și despre personalități baptiste, oameni care i-au influențat viața interlocutorului nostru.
Partajează asta:
Interviu cu pastorul Vasile Bel (I)
În această primă parte pastorul Vasile Bel vorbește despre copilărie, familie, slujire, precum și despre Iosif Țon și Liviu Olah. Este un interviu istoric în care veți avea oportunitatea să-l cunoașteți pe omul care se află în spatele blogului Istorie Baptistă.
Interviul a fost realizat de Marius Silveșan în București, 2015.
Partajează asta:
Sublimul imperfecțiunii – Marius Silveșan în dialog cu Cătălin Dupu
„Sublimul imperfecțiunii” este un dialog interesant și incitant cu domnul Cătălin Dupu având ca bază cea mai recentă apariție editorială a dânsului, romanul Sublimul imperfecțiunii, pe care l-am anunțat la rubrica apariții editoriale AICI.
Vorbim în acest dialog despre motivația scrierii acestei cărți, despre subiectul și personajele acesteia, dar și despre temele pe care le regăsim în această lucrare. Amintesc aici dragostea, precum și istoria. Credința este un alt element care se regăsește în această carte, unul care este un liant și un fundament pentru personajele cărții. Este de amintit și comisarul Voinescu, un personaj care apare și în alte cărți ale autorului, aflat la Veneția unde îi este solicitat ajutorul în baza referințelor și competențelor profesionale.
Este un dialog care ne duce din Veneția dogilor în Moldova lui Ștefan cel Mare, iar apoi în Veneția anilor 2000 la România începutului de secol XXI, cu flashback-uri în epoca Ceaușescu și la persecuția creștinilor evanghelici. Restul aspectelor le veți descoperi urmărind acest dialog.
Partajează asta:
Apariții editoriale (44) – Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii
Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii, Editura Cetate Deva, Deva, 2016, 187 pagini. Cartea include și un studiu de Marius Silveșan intitulat „Literatură și istorie”, pp. 144-171.
Rubrica Apariții editoriale a ajuns la numărul 44, ceea ce înseamnă tot atâtea cărți pe care le-am semnalat. De data aceasta mă voi referi la cea mai recentă apariție editorială a domnului Cătălin Dupu, respectiv romanul Sublimul imperfecțiunii, o lucrare care încă de la primele pagini are mai multe elemente de noutate în comparație cu alte lucrări ale autorului. Astfel, pe pagina cu care se deschide cartea este menționat faptul că aceasta este un roman inspirat după fapte reale. Iată că scriitorul este ancorat în realitate și avertizează, informează cititorul, asupra acestui aspect încă de la început. Un alt element este cel legat de Cuvântul înainte care este mai bine conturat decât în alte cărți și conține la rândul său elemente de noutate și informații utile. Cuvântul înainte este publicat sub titlul „Înainte și după. Explicațiune”, iar în cadrul acestuia cititorul este avertizat că în fața lui „se deschide o călătorie neobișnuită” (p. 7) precum drumul printr-un orășel mic din Italia, un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, dar și din alte motive pe care cititorul le va descoperii pe parcursul lecturării romanului. Un alt element de noutate ar fi precizarea faptului că poeziile care apar în această carte, dar și în alte cărți ale autorului și nu au menționat un nume, sunt scrise de acesta. Scriitorul se simte încurajat de feedback-ul primit de la cititori și de dorința acestora de a citi, dar și de a vedea ecranizate unele din cărțile scriitorului. Această dorință am exprimat-o și eu (MS) cu referire la schițele, nuvelele, povestirile istorice și datorită faptului că imaginea are un impact destul de mare, iar ideile pot fi transmise către o audiență mai mare cu specificarea faptului că avem o diferență între cuvânt și imagine, iar cei care aleg imaginea în defavoarea cuvântului trebuie să fie conștienți de acest lucru. La urma urmei și cinematografia este o artă.
Cartea merge pe două paliere paralele și incitante. Primul este cel care se referă la Eliza, acțiunile și trăirile acesteia, iar al doilea este cel al comisarului Voinescu. Nu lipsesc nici referirile istorice care ne poartă de la Moldova lui Ștefan cel Mare până la perioada comunistă, persecuții și viața în democrație.
Pentru cei care doriți să cunoașteți mai multe vă invit să urmăriți un interviu cu domnul Cătălin Dupu despre această carte.
Partajează asta:
Adevarul.ro: 500 de ani de Protestantism. Cine a fost Martin Luther şi ce a însemnat Reforma pentru Occident
Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la realizarea Reformei Protestante de către Martin Luther, care, pe 31 octombrie 1517, publica cele „95 de teze“ prin care critica abuzurile Papei de la Roma şi vânzarea de indulgențe. Alături de Edictul de la Milano şi de Marea Schismă, Reforma a fost cel de-al treilea mare moment istoric al creștinismului, cu implicații politico-sociale semnificative
Citește mai mult: adevarul.ro/cultura/istorie/500-ani-protestantism
Un articol succint despre începuturile Reformei protestante scris de Alexandra Șerban, reporter „Adevărul”.
Partajează asta:
Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului (Holocaust Remembrance Day)
Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este 27 ianuarie, data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.
Holocaustul a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.
Partajează asta:
Mircea Mihăieș: Comunismul e o religie a resentimentului, a urii și a exterminării fizice a celui care nu-ți împărtășește opiniile
Comunismul nu e cool deloc. E una din cele mai mări năpaste care a lovit omenirea. E o religie a resentimentului, a urii și a exterminării fizice a celui care nu-ți împărtășește opiniile. O ideologie primitivă, agresivă, bazată pe minciună, manipulare, cult al personalității liderului, incompetență, intoleranță, fraudă și violență.
http://www.lapunkt.ro/2017/01/23/interviu-mircea-mihaies-leonard-cohen-aleanul-credinta/
Partajează asta:
Alfa Omega TV: Cele șapte sfere ale societății și influența creștinilor în acestea – Lucian Oniga
Acum 40 de ani, Loren Cunningham (fondatorul Tineri pentru misiune), Bill Bright (fondatorul Alege viața) și Francis Schaeffer (fondator al Centrului L’Abri), au ajuns în mod independent la concluzia că orice societate contemporană este construită, sau cuprinde șapte sfere, șapte domenii. Ei erau interesați de evanghelizarea și ucenicizarea națiunilor și se gândeau cum ar putea influența în mod strategic națiunile cu Evanghelia lui Hristos. De aceea, s-au gândit să separe societatea în șapte sfere.
Fiecare societate are un sistem de guvernare – juridic, legislativ, administrativ – dacă acestea trei sunt locurile unde se iau deciziile majore, unde legile sunt promovate (fie legi pozitive sau negative), se împarte dreptatea și se administrează banul, dacă aceste sfere sunt atât de importante, trebuie ca și creștinii să pătrundă în ele, aducând dreptatea, neprihănirea, mila.
O altă sferă a societății este educația. De la grădinițe, școli, facultăți, este sfera în care fie sunt spuse minciuni despre Dumnezeu, fie sunt spuse adevăruri despre Dumnezeu. Și în sfera educației e important ca să pătrundă Evanghelia, să trimitem tineri bine pregătiți în ale educării și să pregătească ei o generație în care știința să fie îmbinată cu credința, să fie predate adevărurile despre Dumnezeu în mod corect.
Un alt domeniu al societății este media. Vedem cum prin media, oamenii sunt informați, dezinformați sau manipulați. Li se „vând” valori, sau dimpotrivă, non-valori. Ei au spus că media trebuie să fie influențată de creștini, care să pătrundă acolo, să înființeze televiziuni, radiouri, presă scrisă și prin acestea să aibă impact pozitiv cu Evanghelia.
O altă sferă a societății, este cea a artei, a culturii și a divertismentului. Astăzi, din păcate, nu prea suntem activi și prezenți în această sferă. E important să avem oameni creștini ai artei, ai culturii. Astăzi, în România, oamenii de cultură sunt repere, iar noi ca și creștini nu prea avem reprezentanți acolo. Trebuie să pătrundem și în domeniul acesta, să avem oameni care să scrie nuvele, teatru, care să se implice în acest domeniu răspândind valorile creștine.
De asemenea, este sfera religiei, unde mai toți suntem implicați, cu câteva excepții. Religia nu se referă la un gen de legi scrise sau nescrise, ci mai degrabă la această re-legare a relației omului cu Dumnezeu, unde omul se poate închina în Duh și adevăr. Sfera religioasă este extrem de importantă pentru că ea Îl poate îndepărta pe Dumnezeu, sau Îl poate apropia.
Familia este o altă sferă a societății. Nu există societate fără familie. Astăzi ea este extrem de lovită. Chemarea credincioșilor este să pună mare preț pe familie, ancorându-se în Scriptură, iubindu-se unul pe altul la fel cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi și în felul acesta având șansa extraordinară de a răspândi binecuvântări generațiilor următoare. În cazul nevegherii sau a unor probleme de familie, îți poți blestema copiii și generațile următoare.
A șaptea sferă a societății e cea de afaceri, a locului de muncă. Orice om are nevoie de bani și mai toți oamenii lucrează undeva, dar și sfera aceasta este o sferă spirituală în care oamenii trebuie să își asume rolul de creștini prin etica muncii, prin respectarea valorilor ce include munca cinstită, plata taxelor, excelența.
În toate aceste sfere, Biserica trebuie să gândească strategic și să pătrundă, trimițând oameni echipați și spunându-le că Biserica nu se rezumă la o întâlnire duminica, joia, marțea, ci că ea trăiește Evanghelia în fiecare zi, în fiecare clipă. Dacă în ziua de duminică Biserica celebrează împreună, ea își trăiește viața adevărată începând de luni.
Noi creștinii, am separat lucrurile, între sacru și profan. Unii fac despărțirea considerând că „biserica e biserică și afacerile sunt afaceri”, ceea ce este incorect din punct de vedere biblic. Creștinul trebuie să fie o lumină oriunde ar fi, indiferent ce ar face. De aceea, când ucenicii din biserică sunt învățați că ei sunt chemați la rândul lor să facă ucenici indiferent de locul în care se află, Biserica poate lumina și are șansă 100%, prin puterea lui Dumnezeu, să transforme cultura română, astfel punând în practică Rugăciunea Domnească pe care o fac toți românii, „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ”.
http://alfaomega.tv/stiri/romania-puls-spiritual
Partajează asta:
Ovidiu Rusnac – Maleahi cap. 2
Un studiu biblic pe capitolul 2 din cartea Maleahi
Istorie Evanghelica 