Arhive categorie: Istorie

Femei în comunism – Biblioteca Națională a României (3.03.2016)


image

https://www.facebook.com/events

Pastorul Teofil Ologeanu și-a sfârșit alergarea pe acest pământ – schiță biografică


Ca urmare a trecerii în veșnicie a pastorului Teofil Ologeanu prezint o schiță biografică a acestuia cu informații disponibile în mediul virtual.
FullSizeRender

Conform informațiilor prezentate pe site-ul Comunității  Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara, „vineri, 26 Februarie, în jurul orei 13 a plecat la Domnul fratele Teofil Ologeanu pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Craiova. Inima lui a încetat sa mai bată și acum este în prezenta Mântuitorului nostru.

Pastor Viorel Cruceru, Președintele Comunității Baptiste Oltenia

http://www.baptist-tm.ro/pastorul-teofil-ologeanu-a-plecat-in-vesnicie/

Vor mai avea loc un serviciu de priveghi luni seara, 29.02.2016 la ora 18:00 – Str. Tudor Vladimirescu Nr. 57, ALEXANDRIA, Teleorman. (Biserica Creștină Baptistă Emanuel).
Înmormântarea va avea loc în Alexandria, județul Teleorman

Marți dimineața, 01.03.2016 la ora 12:00 –Serviciu divin de înmormântare. Str. Tudor Vladimirescu Nr. 57, ALEXANDRIA, Teleorman. (Biserica Creștină Baptistă Emanuel).

http://revistacrestinulazi.ro/2016/02/pastorul-teofil-ologeanu-si-a-sfarsit-alergarea/

Pastorul Daniel Brânzei, care l-a cunoscut personal pe pastorul Teofil Ologeanu, prezintă o mărturie frumoasă pe care o redau mai jos împreună cu două fotografii preluate din albumul Facebook al pastorului Teofil Ologeanu.

„Le-am cunoscut familia de pe vremea prunciei, când tatăl meu, Vasile Branzei, a făcut practică în bisericile de acolo, după anii de Seminar. Eu însumi  am fost recomandat să merg la Seminar de biserica din Alexandria.

A făcut parte dintr-una din familiile de temelie ale mișcării baptiste din Teleorman. Pe Sami Ologeanu și familia lui îl am ca prieten aici în Los Angeles”.

*

O poză cu tata lui Teofil împreună cu păstorul Geabou Pascu și bărbații din biserica de acolo.

*

Minunata orchestră de mandoline din Alexandria

http://barzilaiendan.com/2016/02/26/mai-sarac-cu-un-prieten-teofil-ologeanu/

Conform unor informații din necrologul pastorului Teofil Ologeanu primite prin intermediul lui Bogdan Emanuel Răduț, pastorul Teofil Ologeanu a fondat Comunitatea Creștină Baptistă Oltenia și a fost primul președinte al acesteia.

Filip Ologeanu, fiul pastorului Teofil Ologeanu, a postat următorul mesaj pe Facebook

Încă încerc să îmi găsesc cuvintele. Sunt profund îndurerat de fulgerătoarea pierdere dar totuși recunoscător pentru multele lucruri bune pe care le lași în urmă, tata! Te iubesc și aștept să ne revedem. Îmbrățișeaz-o pe mama din partea noastră!

*

În cadrul unui Buletin de informare, misiune  și apel la suport pastoral al „Societății Misionare România pentru Hristos” ianuarie – martie 2013 am găsit următoarele informații:

CRAIOVA. Fr. Teofil Ologeanu slujește în această biserică din anul 1984. El ne scrie: „Vreau de la început să îmi exprim mulțumirea pentru tot ce face Domnul prin dumneavoastră și prin frații de acolo în zona aceasta a Olteniei. Fără acest ajutor ne-ar fi foarte greu. Sunteți părtași la slujirea acestei biserici, căci am avut harul să plantăm 20 de biserici. Anul acesta am avut o săptămână de rugăciune. Între 24-27 martie anul trecut am avut servicii de evanghelizare. În fiecare zi de marți avem post și rugăciune cu biserica. În luna iulie am avut un botez cu 7 persoane. Acum avem un alt grup la cateheză. Suntem cu Casa de Rugăciune în construcție. Avem acoperișul pus, dar încă mai e mult lucru. Avem o filială la Talpas-Milfești, la 50 km. nord de Craiova. Acolo, la început ne adunam în casa unui frate, iar anul trecut am cumpărat un teren pentru ei, s-a obținut autorizația de construcție și s-a început lucrarea. Biserica Baptistă Ghetsemani din Caransebeș cu fr. Dănuț Vrăncilă și o seamă de alți frați s-au implicat financiar, precum și manual, c]ci au venit pe șantier și au muncit efectiv. Ei au cumpărat amvonul, scaunele, un cuptor de încălzit, și au amenajat o cameră pentru copii. Astfel că în noiembrie am avut inaugurarea acelui locaș de închinăciune, la care a luat parte mult popor. În această localitate avem un grup de 14 membri botezați. După aceasta a r]mas un grup de prieteni de care m] ocup ‘n vederea botezului. Din Craiova m] deplasez eu și un grup de frați care susținem lucrarea. Avem vreo 20 de copii din sat printre care este chiar și copilul țârcovnicului. E o zonă strategică. „n jur nu exist] nici o alt] biserică evanghelic. — Slav] Domnului pentru așa lucrări.

http://betelchurch.org/wp-content/uploads/2013/03/01-Romania-for-Christ-Jan-March-2013.pdf (p.9)

Maxima zilei – 29 februarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Seminția omenească alungă de la sine pe proroci și-i omoară, dar, pe de altă parte, oamenii cinstesc mucenicii, îndrăgindu-i după ce i-au canonit.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.

Procesul comunismului: Copiii închiși de bolșevici pentru a fi reeducați au fost crescuți de ceilalți deținuți


În acest episod sunt relatate experiențele unor deținuți politici care au fost închiși când erau copii.

PROCESUL COMUNISMULUI (XLVII). Copiii închiși de bolșevici pentru a fi reeducați au fost crescuți de ceilalți deținuți - „Scriam pe dosul gamelei presărat cu săpun și D.D.T. opere întregi”

Foto: bewhere.ro

Vanghele D. Vanghele avea 16 ani când a fost arestat. Era elev la liceu și orfan de mamă. Ȋn ziua de 21 mai 1948, de Sf. Constantin și Elena, adolescentul a fost ridicat din clasă, în timpul unei ore de muzică, și dus în beciul siguranței din Tulcea. Pentru că nu simpatiza politica puterii și se înscrisese într-o organizație de tineret anticomunistă, la 18 decembrie 1948 el a fost acuzat de uneltire contra ordinii sociale și condamnat de Tribunalul Militar Constanța la trei ani de închisoare corecțională.

Sute de alți adolescenți au trecut prin același coșmar. Cu toții au fost trimiși să-și execute pedeapsa în penitenciarul Târgșor. Mărturia lui Vanghele D. Vanghele a rămas consemnată în documentele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. (…)

Ȋnchiși în Fortul 13 Jilava

„Ȋn celula 5 bis – disciplinari politici am găsit generali ai mareșalului Antonescu, cum era generalul Stavrat – fostul Guvernator al Basarabiei, generalul Mociulski, generalul jandarmeriei Iliescu, precum și pe căpitanul Tîrlongeanu, colonelul de securitate Ghițulescu, profesorul universitar Mircea Vulcănescu, și un caz pitoresc, un țigan comunist – care susținea că a făcut opt ani de închisoare cu Gheorghe Gheorghiu – Dej și alții.

Comandantul închisorii era Maromet, care introdusese un regim de exterminare în această celulă, cu tinete în interior, fără aer, iar hrana inimaginabil de rea, așa că în scurt timp ajunsesem schelete.

Periodic, Maromet venea în celulă și, sub diverse pretexte, ne călca în picioare, ne arunca în coridor, și de acolo gardienii ne puneau ochelari negri, ne duceau în camere de tortură, unde ni se aplica bătaia cu biciul de nisip (saci de nisip) și cu alte «instrumente» iar, după o noapte, eram aruncați înapoi în celulă, ca niște cadavre.

Sfertul de pâine se cântărea între deținuți, cu excepția celor veniți din Târgșor, care vinerea țineau post negru și dădeau mâncarea și pâinea celor mai în vârstă; eu personal îi dădeam generalului Mociulski, care mă înlocuia când eram la rând să duc tineta afară, deoarece nu puteam să o ridic. (…)

http://www.activenews.ro/

Sursa: „Din documentele Rezistenței”, vol. 6, 1992 – Arhiva Asociației Foștilor Deținuți Politici din România

București, 1920 – Proiect : Palatul Evangheliei


În anul 1920 pastorul baptist Constantin Adorian avea viziunea de a construi în București un Palat al Evangheliei. Conform informațiilor din această listă de subscripție localul urma a fi construit conform cerințelor moderne cu acustică și confort. În acest context se menționa că sala urma să aibă 2500 locuri pe scaune și balcoane.

În fața „catedralei va fi un mare baptisteriu de marmoră albă.” Clădirea urma să aibă lumină electrică și încălzire centrală, ceea ce nu era un lucru comun la momentul respectiv.

1920 - Proiect - Palatul Evangheliei în București

Informații suplimentare găsiți în cartea Constantin Adorian: un lider baptist vizionar scrisă de Daniel Marius Mariș și Teodor Ioan Colda.

Constantin Adorian a fost:

Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Baptistă“Golgota” (1912-1954)

Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)

Primul director al Seminarului mutat la București (1921-1925)

Vicepreședintele Uniunii (1925-1927)

Președintele Cercului Baptist România Veche (1928-1931)

Președintele Uniunii Noi (1932-1933)

Vicepreședintele Uniunii (1937-1945, 1948-1954)

Directorul Seminarului (1940-1942)

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/02/constantin-adorian-1/

 

 

Acad. Dinu C. Giurescu, Trufia de a șterge din memoria oamenilor trecutul. Pe cine supără Istoria românilor !?!


Acad. Din C. Giurescu – foto cotidianul. ro

„Pe cine supără Istoria românilor!?!” este  un articol, un punct de vedere plin de adevăr și de substanță al istoricului Dinu C. Giurescu.

Mulțumim domnule profesor că atrageți atenția asupra unor asemenea derapaje!

Istoricul Dinu C. Giurescu este profesor universitar în cadrul Universității din București și membru al Academiei Române.

Istoricul Dinu C. Giurescu continuă tradiția istorică și istoriografică a familiei reprezentând cea de-a treia generație de istorici. Constantin Giurescu – Constantin C. Giurescu – Dinu C. Giurescu.

Am avut onoarea ca în perioada 2008 – 2011 să-l am ca și coordonator de doctorat.

Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe, Academician Dinu C. Giurescu, Dr. Marius Silveșan, Pastor, Elisei Pecheanu

Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe, Academician Dinu C. Giurescu, Dr. Marius Silveșan, Pastor, Elisei Pecheanu

Iată mai jos articolul domnului profesor publicat de Cotidianul.ro ca reacție la transformările radicale pe care ar urma să le cunoască matetia istoriei în programa școlară preuniversitară.

Elevii sunt invitaţi să-şi anunţe părinţii că, printr-o hotărâre plină de „patriotism“ şi curaj, disciplina Istorie s-ar putea ca pe viitor să se numească Educaţie cetăţenească.

Şi, uite aşa, ne-am întors victorioşi la epoca fericită când Roller coordona manualul „Istoria R.P.R.“ – manual pentru învăţământul mediu. „Fericita“ epocă în care tinerii erau îndreptaţi şi îndrumaţi printr-un manual unic, la reinventarea istoriei potrivit cu noile interpretări de sorginte marxistă.

Mai este vreo diferenţă între atunci şi acum? Da, este, atunci era Istoria Republicii Populare Române, astăzi se numeşte Istorie – clasa a XII-a.Cu îndreptăţire ne întrebăm a cui istorie?

În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învăţământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Şi este aşa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de şcoli.

Regresul este şi mai mare pentru că se renunţă definitiv la studiul Istoriei ca disciplină fundamentală, pe cale de consecinţă şi la români şi a lor istorie ca materie de studiu. Este o hotărâre fenomenală acum când ne apropiem de centenarul Marii Uniri!!!

Dacă la revoluţie Istoria avea 3 ore pe săptămână, azi este o materie secundară, cu o singură oră pe săptămână şi nu mai este materie obligatorie pentru bacalaureat.

Veniţi elevi de azi, de mâine şi dintotdeauna, veniţi părinţi, veniţi profesori, veniţi toţi cei pentru care înseamnă ceva Istoria poporului nostru şi minunaţi-vă de insulta adusă Istoriei naţionale şi eroilor care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru ca românii să trăiască, să răzbească indiferent de vitregiile trecute sau prezente.

În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea.

Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?

Maxima zilei – 13 februarie 2016


Și-au pus în gând să înscăuneze dreptatea în lume; dar, lepădându-se de Hristos, vor ajunge până la urmă să scalde pământul în sânge, căci sângele cheamă alt sânge după sine, și cel ce trage sabia de sabie va pieri.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 544.

Agerpres : Mize religioase și politice ale întâlnirii dintre Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse (DW)


Întâlnirea istorică, pe aeroportul din Havana, între Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse este prima întrevedere la acest nivel între cele două Biserici care are loc după Marea Schismă din 1054, care a împărțit creștinismul între catolicism și ortodoxie. Este un mare eveniment în plan religios, care are însă și numeroase aspecte politice, comentează DW.

Sursa :

http://www.agerpres.ro/externe/2016/02/12/mize-religioase-si-politice-ale-intalnirii-dintre-papa-francisc-si-patriarhul-kirill-al-bisericii-ortodoxe-ruse-dw–20-04-17

Articolul original poate fi citit aici :

http://m.dw.com/ro/întâlnire-istorică-la-havana/a-19044478

Video : Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul


Horia-Roman Patapievici - Partea nevazuta decide totul -

Horia – Roman Patapievici într-o discuție la Digi 24 despre cartea Partea nevăzută decide totul

Vezi și

https://istorieevanghelica.ro/2015/08/25/recomandari-editoriale-8-horia-roman-patapievici-partea-nevazuta-decide-totul/

https://alonewithothers.wordpress.com/2016/01/18/astept-sa-oboseasca-nedreptatea/

Marius Corduneanu : Dacă nu ar fi luat în serios de mințile avide de teocrații laice, socialismul ar fi un bun studiu de caz clinic pentru filosofii dornici în a vedea cum o utopie plină de idei nobile poate eșua cu brio într-un imperiu al macabrului


the-arsenal

Diego Riviera, The Arsenal (1928)

Dacă nu ar fi luat în serios de mințile avide de teocrații laice, socialismul ar fi un bun studiu de caz clinic pentru filosofii dornici în a vedea cum o utopie plină de idei nobile poate eșua cu brio într-un imperiu al macabrului. Din păcate până și filosofii s-au cam molipsit de boala care ar fi trebuit doar studiată! Nici nu mai înțeleg despre ce revoluție mai poate fi vorba când mai toți îs deja setați de revoluțiile socialiste? Cum ar fi o realitate monistă care-și trădează mereu caracterul dualist? Ce plictiseală ar fi în lumea în care socialismul nu ar avea țapi ispășitori, victime ceremoniale asupra cărora să-și verse toate frustrările funciare! Așadar, dragi camarazi, la arme sau pe arme?

https://alonewithothers.wordpress.com/2016/02/09/viva-la-revolucion-2/