Arhive categorie: Libertate religioasă

Alexa Popovici (1915-1997)


Alexa Popovici

Credit foto: https://cronicasezonovilor.wordpress.com

Dr. Alexa Popovici s-a născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania. Acesta s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din co­mună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Or­todox din Bucureşti, Seminarul Teologic Bap­tist din Bucureşti şi Institutul Teologic Pro­testant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină din Indianapolis, statul Indiana. În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian. Paralel cu slujirea la amvon, între anii 1944 şi 1951 a deţinut funcţiile de pre­şedinte al Comunităţii Baptiste din Arad, profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti (1946-1965), director al acestui Seminar (1954-1965) şi vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România (1945-1951). De-a lungul anilor de slujire a botezat peste 6.000 de suflete şi a cununat peste 250 de perechi.

Sursa: https://ebooks.faclia.ro/publication/2/ro/istoria-baptistilor-din-romania-1856-1989

Precizări

1. Nu a primit diplomă de la Institutul Teologic Ortodox pentru că nu i s-a permis să dea licența.

2. Inițial a fost director adjunct și apoi director al Seminarului Teologic Baptist din București. A preluat funcția de director după ce a fost demis directorul anterior, iar Alexa Popovici a fost la rândul său demis la ordinul Departamentului Cultelor.

3. A fost demis în 1965 din funcția de director, profesor și pastor. Pana in 1966 când a plecat in America a lucrat ca arhivist la Uniunea Baptistă.

Ar fi mai multe precizări de făcut, dar mai multe detalii găsiți în cartea despre istoria baptiștilor din România în perioada comunistă

Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Istorie baptistă: Herbei Damian 1932-1987


Herbei Damian (1932-1987) a absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1959 sub directoratul lui Alexa Popovici. Dintre colegi, așa cum se menționează și în materialul realizat de Vasile Bel, l-a avut pe Hușan Mihai, cel care va deveni peste timp președinte al Cultului Creștin Baptist din RSR (1984-1988). La momentul absolvirii secretara Seminarului era Otilia Bunaciu, soția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu.

Într-o vreme în care ateismul era propovăduit în societate, la școală, prin artă, acest om a ales să-L proclame pe Cel care este deasupra vremurilor, pe Dumnezeu.

Pentru a citi biografia acestui om al credinței accesați link-ul de mai jos

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2018/03/herbei-damian-1932-1987.html?m=1

Contributors.ro: Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii” – un articol de Teofil Stanciu


Pe platforma Contributors Teofil Stanciu publică un articol despre întâlnirea românilor cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”. Este vorba de întâlnirea din septembrie 1985 cu prilejul vizitei în România, dar și întâlnirea pe calea undelor radio, a imaginii video sau a cărților sale.

După cum a menționat și Teofil, recomand celor interesați de vizita lui Billy Graham în România, cartea Afacerea „Evanghelistul” vizita lui Billy Graham în România (1985) avându-i ca autori pe Denisa Bodeanu și Valentin Vasile. După informațiile pe care le am, aceasta este singura lucrare cu un studiu consistent și documentat despre vizita din 1985 împreună cu 70 de documente.

Articolul lui Teofil Stanciu este binevenit prin prezentarea sintetică a interacțiunii dintre Billy Graham și români, precum și a activității evanghelistului american. Personal am aflat lucruri interesante și cu siguranță veți descoperi și voi.

Iată mai jos prima parte a articolului, restul poate fi citit pe platforma contributors.ro

Deși prea puțin cunoscut în România, revista Time l-a inclus pe William Franklin Graham Jr (alias Billy Graham) în lista celor mai influenți 100 de oameni ai secolului XX, clasament în care s-a situat pe locul 4. De asemenea, în sondajele Gallup, „Most Admired Men in the World”, Graham are 60 de prezențe în top 10, mai multe decât orice altă personalitate, în cei 71 de ani de când se efectuează acest sondaj.

A consiliat mai activ sau mai discret președinții americani de la Truman la Obama, fiind mai apropiat de Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson și Richard Nixon. Supranumit „pastorul Americii” sau „papa protestant al Americii” (nume dat cu reproș), a fost invitat și consultat în momente-cheie ale istoriei recente a SUA. A întreținut relații de prietenie cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu Johnny Cash sau cu Papa Ioan Paul al II-lea. Începând cu 1967 (Iugoslavia), a obținut permisiunea să viziteze mai multe țări din spatele „Cortinei de Fier”, ajungând și în România, unde, în anul 1985, a predicat în fața a peste 100 de mii[1] ascultători, inclusiv în lăcașuri de cult ortodoxe[2].

Activitatea sa îndărătul „Cortinei de Fier” rămâne însă una controversată. Deși o foarte importantă realizare într-un context politic extrem de ostil religiei, a fost privită cu nemulțumire de către anumiți reprezentanți ai bisericilor persecutate din țările comuniste. Unii îl considerau naiv, alții, trădător sau chiar „o unealtă a propagandei” comuniste, fiindcă nu a adus în atenția publică oprimarea creștinilor de către regimurile totalitare din țările vizitate.

RVE Timișoara – Iosif Țon despre vizita lui Billy Graham în România (1985)


Iosif Țon a fost invitatul lui Ioan Ciobotă la emisiunea La Ordinea zilei de la RVE Timișoara din 22 februarie 2018. Interviul s-a realizat prin telefon din Portland și a avut ca subiect personalitatea lui Billy Graham și vizita acestuia în România în toamna anului 1985.

În partea de început a acestui dialog/ interviu Iosif Țon face referire la unele aspecte istorice ale vizitei lui Billy Graham în România comunistă (1985) pe care doresc să le amintesc aici:

1. Prima vizită a lui Billy Graham în blocul comunist a avut loc în URSS, iar a doua în Ungaria

2. Vizitele nu au avut audiență deoarece conform înțelegerii cu Alexander Haraszty, consilierul lui Billy Graham, și acceptată de evanghelist și echipa lui, primeau acordul să vină și să predice, dar fără a se face publicitate în legătură cu vizita sa. Acest aspect pare susținut de realitate dacă avem in vedere înregistrarea de la vizita din Ungaria de la sfârșitul anilor 70.

3. Iosif Țon a aflat că Billy Graham urma să vină în România și prin intermediul unui prieten a facut rost de itinerariul vizitei pe care apoi l-a facut public la Radio Europa Liberă. Astfel, beneficiind de „publicitate” vizita în România a avut o audiență destul de mare.

Audiență este dovedită de fotografii (vezi și pe Istorie Evanghelică), dar și de filmulețul realizat după aceea.

4. Iosif Țon avea cunoștiințe în România pe care le suna pentru a-i relata informatii despre cum a decurs programul/ Evanghelizarea în localitațile unde predica Billy Graham. Pe baza acestor informații Iosif Țon realiza o sinteză către Radio Europa Liberă, iar Europa Liberă prezenta informații actualizate despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham din România în cadrul buletinului de știri de la ora 10.

Pentru mine personal aceste informatii sunt inedite. Nu-mi aduc aminte să fii găsit astfel de informatii la Secția Română a Radio Europa Liberă și nici în cartea Denisei Bodeanu, Afacerea „Evanghelistul” : vizita lui Billy Graham în România (1985).

5. În 1948, chiar înainte de cruciada evanghelistică din Los Angeles, Billy Graham s-ar fi confruntat cu o criză spirituală datorită teologiei liberale. Din această criză a ieșit întărit datorită îndurării lui Dumnezeu și a încrederii pe care a primit-o în Biblie. Ca urmare cruciada din Los Angeles a fost una reușită, iar Billy Graham a propus apoi unor teologi înființarea unor seminarii teologice de nivel academic care să contracareze teologia liberală.

Un aspect despre care nu s-a vorbit în emisiune este cel referitor la condițiile vizitei. Mă refer aici la faptul că Billy Graham trebuia să nu atace comunismul și să nu vorbească despre persecuția creștinilor din „lagărul comunist”. Dintr-un interviu pe care l-am luat unui pastor acum câțiva ani am reținut faptul că la terminarea serviciilor religioase Billy Graham pleca destul de repede pentru ca oamenii să nu îi transmită scrisori sau să-i comunice informații despre persecuția din România. De asemenea, erau mulți securiști care aveau grijă ca oamenii să nu transmită informații confidențiale în opinia autorităților.

Deși s-ar fi dorit ca evanghelizările să se țină în aer liber, în majoritatea cazurilor acestea au avut loc în spații închise cu excepția Mânăstirii Vorona, dacă nu greșesc.

P.S. Interviul mi-a fost semnalat de Alin Cristea.

Apriții editoriale (53) – Cătălin Dupu, Sfârșitul nu e totul


Rubrica apariții editoriale semnalează o nouă apariție editorială semnată Cătălin Dupu. Lucrarea, ieșită de sub tipar la Editura Cetate din Deva în anul 2018, este un roman.

În cadrul acestei lucrări se regăsește și un mic studiu,semnat de istoricul Marius Silveșan, intitulat Sens și verticalitate.

Revenind la opera literară în duscuție este de menționat faptul că avem de-a face cu o construcție literară frumoasă, ce are în centru o familie tânără formată din Stăncuț și Casiana. Vorbim de o familie care se respectă, are valori și formează un cuplu frumos, oarecum atipic pentru societatea modernă care pune accentul pe alte principii.

Cititorii se vor reîntâlni cu comisarul Gabriel Voinescu și a sa perspicacitate, dar și cu referiri la perioada comunistă. Referitor la comunismul autorul, Cătălin Dupu, abordează aspecte precum copiii credincioșilor baptiști/ evanghelici în sistemul de învățământ, rolul Partidului Comunist în societate, libertatea religioasă, dar și aspecte precum cele legate de poziția credincioșilor evanghelicii în societate, precum și șicanarea acestora la locul de muncă.

În finalul acestei scurte prezentări vă invit să reflectați la titlul romanului, Sfârșitul nu e totul.

Esențe, un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre literatură și istorie


Un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre relația dintre literatură și istorie.
Putem vorbi de o relație între literatură și istorie? Este importantă reflectarea istoriei în literatură?

Ce subiecte istorice a abordat scriitorul și omul de cultură Cătălin Dupu în scrierile sale? Întrebările de mai sus oferă câteva direcții referitoare la temele abordate în cadrul acestui dialog.

Citește, ascultă, share-uiește.

In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)


https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2016/02/07/in-memoriam-gligor-cristea-1897-1988/

Viața are un singur sens – un dialog cu Cătălin Dupu


Un dialog despre sensul vieții, abnegație și speranță.

Promoție: Viorel Achim, Politica regimului Antonescu fata de cultele neoprotestante. Documente – 10 RON


Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Lucrarea domnului Viorel Achim (936 pagini) este una valoroasă pentru cultele neoprotestante din România documentând minuțios persecuția din perioada Regimului Antonescu. Din nefericire în acea perioadă baptiștii, creștinii după Evanghelie și adventiștii (cultele tratate în carte) erau persecutate atât de stat cât și de Biserica Ortodoxă (exemple concludente în carte pe baza documentelor de arhivă).

Daniel Mariș și Viorel Achim la Gaudeamus 2013

Cercet. Viorel Achim și Conf. Daniel Mariș la lansarea cărții Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Bookfest, București, 2013. Foto: Marius Silvesan

Iată și prezentarea cărții așa cum se regăsește pe site-ul Editurii Polirom

In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.

Cumpara cartea la prețul promoțional de 10 RON accesând link-ul de mai jos.

http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/5090

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii (1) Nu e ușor să fii creștin, dar merită din plin


O temă recurentă a acestei cărți este că nu e ușor să fii creștin, dar merită din plin. Istoria creștinismului cuprinde nenumărate exemple de vieți frumos trăite, de sfinți care au trecut adesea prin necazuri și încercări, dar au biruit obstacolele, pentru că s-au dedicat cu totul Celui care a biruit lumea. Unii dintre acești eroi ar fi făcut tot posibilul – și imposibilul- pentru Domnul lor. Astfel de oameni nu trebuie uitați. Astfel de oameni sunt însoțitori buni pe calea către Dumnezeu.”

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 5.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Recomandări editoriale (9) – J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința


J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 399 pagini.

Fiind început de an vin cu o recomandare de lectură adresată atât celor interesați de istoria Bisericii, cât și celor care nu sunt pasionați de aceasta.

Lucrarea are informații din mai multe domenii și face referire la oameni și locuri despre care poate nu știați informațiile pe care autorul acestei cărți le menționează.

Iată și prezentarea de pe site-ul Editurii Casa Cărții.

5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.

În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom. Vei mai face cunoştinţă cu:

• sportivi creştini (Eric Liddell, campion olimpic)

• savanţi (George Washington Carve, Johannes Kepler)

• scriitori (G.K. Chesterton, John Milton, Anne Bradstreet)

• oameni de stat (William Gladstone, William Jennings Bryan)

• misionari (Gladys Aylward, William Carey, Francis Xavier)

• evanghelişti (Billy Sunday, Dwight L. Moody, „Gypsy” Smith)

• artişti (Rembrandt, Michelangelo)

• activişti sociali (William Wilberforce, Josephine Butler)

• soldaţi („Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell)

• şi cu mulţi, mulţi alţii care au trăit de-a lungul celor două milenii de creştinism, o întreagă galerie de oameni de seamă.

Fie că eşti pasionat de istorie sau istoria ţi s-a părut mereu plictisitoare, această carte are menirea să-ţi sporească cunoştinţele despre marea ta familie spirituală şi să te înveţe câteva lecţii deosebit de preţioase despre viaţă şi credinţă.

E vorba despre o istorie vie!

Istorie Baptistă: Balthasar Hubmaier 1481 – 1528


Dacă în 2017 am celebrat 500 de ani de Reformă Protestantă, anul acesta, 2018, se împlinesc 490 de ani de la moartea ca martir prin ardere pe rug în 1528 al lui Balthasar Hubmaier. Acesta a fost teolog anabaptist german, care a trăit intre 1481-1528 fiind educat la Universitatea din Freiburg unde a urmat studii de licența și master, iar ulterior la Ingolstad a urmat studii doctorale sub conducerea lui John Eck.

Viața sa este una complexă. Astfel, în anul 1519 acesta a fost implicat în persecuția evreilor din Regensburg.

În plan religios acesta a fost catolic, iar ulterior și-a însușit concepții teologice anabaptiste, fapt care a condus la persecuții, iar apoi la moartea sa prin ardere pe rug în Viena.

Ca o curiozitate istorică menționez și faptul că Balthasar Hubmaier a fugit la Zurich pentru scăpa de armata austriacă și a cautat refugiu la Zwingli care a dat ordin să fie arestat, ulterior fiind torturat. Aflat sub tortură acesta a retractat unele afirmații teologice fapt pentru care a fost eliberat. Trei ani mai târziu acesta era din nou pe drumuri pentru propria protecție, dar va fi arestat de autoritățile austriace, iar apoi executat.

Soția lui Balthasar Hubmaier a fost înecată în Dunăre la scurt timp după executarea soțului.

Din punct de vedere al doctrinei acesta susține botezul credinței, al persoanelor care pot să-și mărturisească credința.

Beniamin Cruceru consideră că Hubmaier a fost unul dintre cei mai erudiți anabaptiști din secolul al XVI-lea, „cel mai competent susținător al poziției anabaptiste cu privire la botez”

Acesta este contextul în care Vasile Bel propune anul acesta ca unul în care să evocăm personalitatea lui Balthasar Hubmaier.

Vezi mai multe detalii aici:

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2018/01/01-balthasar-hubmaier-1481-1528.html?m=1

Pentru informații suplimentare vezi și

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Balthasar_Hubmaier

William Estep, Istoria anabaptiștilor

Petru Popovici, Lumini peste veacuri, vol. I

Marius Mărginean,„Colonizarea anabaptiștilor la Vințu de Jos”

Teofil Stanciu – Creștinismul (indiferent de culoarea lui confesională) poate alege mereu dacă să joace cartea conformismului politic


Rămâne totuși un fapt că, cel puțin în cazul comunismului, religia a fost un factor coroziv permanent care a subminat constant discursul oficial*. Dacă nu sunt în stare de prea multe pentru a schimba prezentul, atât bisericile, cât și societatea ar putea privi mai des, mai atent și mai perspicace la propriul trecut și la propriii martiri.

Și din această privire în istorie putem vedea că, deoarece se ancorează într-o realitate transcendentă, creștinismul (indiferent de culoarea lui confesională) poate alege mereu dacă să joace cartea conformismului politic, care întotdeauna ascunde compromisuri, sau cea a radicalismului principiilor, care întotdeauna costă.

https://drezina.wordpress.com/2017/12/23/despre-revolutie-si-religie/

  • Baptiștii au fost dintre cei care au demonstrat în mai multe rânduri faptul că în comunism era o diferență între discursul oficial și realitatea vieții religioase, iar din această perspectivă putem vorbi despre religie ca factor coroziv la adresa comunismului. În fapot comunismul însuși a fost și este ca ideologie o religie. A se vede în acest sens cartea lui Eric Voegelin, Religiile poliice. (Subl n. MS)

Teofil Stanciu – Despre Revoluție și religie


Relația dintre Revoluția din decembrie 1989 și religie face obiectul articolului lui Teofil Stanciu.

Apare și o întrebare, una pe care am întâlnit-o și eu: Biserica și credincioșii trebuie să privească doar înainte, la viitor sau pot, trebuie să privească și în urmă?

Se poate învăța ceva din trecut? Este acesta relevant?

Un posibil răspuns la întrebările de mai sus îl oferă și pastorul Erwin Lutzer în cartea Reforma și întoarcerea la Evanghelie: un model pentru Biserica de azi. Acesta consideră că o înțelegere mai bună a zilei de ieri, în consecință a istoriei, ne va ajuta să înțelegem mai bine pe ziua de azi. De asemenea, cunoașterea trecutului ne revelă modul în care a lucrat Dumnezeu în viețile noastre sau în societate.

Articolul lui Teofil Stanciu poate fi citit accesând link-ul de mai jos:

https://drezina.wordpress.com/2017/12/23/despre-revolutie-si-religie/

Istorie Baptistă: Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I


Vasile Bel prezintă în cadrul articolului Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I

câteva extrase din Revista Farul Mântuirii care a prezentat informații despre monarhia românească.

Aspectele menționate sunt interesante și bine a fi cunoscute, fără însă a uita faptul că în acest timp baptiștii erau persecutați de autorități și li se interziceau drepturi și libertăți prevăzute în Constituția din 1923.

Spre deosebire de confesiunile religioase istorice, baptiștii au fost persecutați atât în perioada interbelică și a celui de-al doilea Război Mondial, cât și în cea comunistă.

Însă, în aceste zile de doliu național datorate morții regelui Mihai I pot menționa că în timpul regalității baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios. Prima dată în luna februarie 1940 în timpul regelui Carol al II -lea, iar a doua oară în septembrie 1944 prin decretul semnat de regele Mihai I, care tocmai își reluase atribuțiile de rege, de conducător al statului, după 23 august 1944.

Despre aceste aspecte discut în cadrul unui articol ce tratează istoria baptiștilor din România de la dictatura regală a lui Carol al II -lea la regimul de democrație populară a Dr. Petru Groza, articol care va apărea în cadrul unui volum colectiv în luna ianuarie 2018. În cadrul articolului menționat tratez cu precădere aspecte legate de persecuția acestei comunități religioase.

Serile Dialogos: Dorin Dobrincu -Traversarea deșertului. Bisericile evanghelice din România în perioada comunistă


Dorin Dobrincu, cercetător al istoriei comunismului și al istoriei Bisericii în comunism, a fost invitat în anul 2015 la Serile Dialogos să țină o prelegere despre bisericile evanghelice din România (baptiști, creștini după Evanghelie și penticostali) în perioada comunistă.
Prelegerea este una interesantă pentru că discută problema în ansamblu și comparativ.
M-am simțit onorat să văd că este amintită și lucrarea mea, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), ca una care tratează istoria baptiștilor din România sub comunism.
Pentru Biserica Creștină Baptistă sunt amintite nume precum: Pavel Nicolescu, Iosif Țon, Vasile Taloș.

Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii – opinii despre carte (I)


catalin-dupu-sublimul-imperfectiunii-coperta-1

Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii, Editura Cetate Deva, Deva, 2016, 187 pagini. Cartea include și un studiu de Marius Silveșan intitulat „Literatură și societate”, pp. 144-171.

Romanul Sublimul imperfecțiunii este o lucrare care încă de la primele pagini are mai multe elemente de noutate în comparație cu alte lucrări ale autorului. Astfel, pe pagina cu care se deschide cartea este menționat faptul că aceasta este un roman inspirat după fapte reale. Iată că autorul este ancorat în realitate și avertizează, informează cititorul, asupra acestui aspect încă de la început. Un alt element este cel legat de Cuvântul înainte care este mai bine conturat decât în alte cărți și conține la rândul său elemente de noutate și informații utile. Cuvântul înainte este publicat sub titlul „Înainte și după. Explicațiune”, iar în cadrul acestuia cititorul este avertizat că în fața lui „se deschide o călătorie neobișnuită” (p. 7) precum drumul printr-un orășel mic din Italia, un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, dar și din alte motive pe care cititorul le va descoperii pe parcursul lecturării romanului. Un alt element de noutate ar fi precizarea faptului că poeziile care apar în această carte, dar și în alte cărți ale autorului și nu au menționat un nume, sunt scrise de autor. Autor care se simte încurajat de feedback-ul primit de la cititori și de dorința acestora de a citi, dar și de a vedea ecranizate unele din cărțile scriitorului. Această dorință am exprimat-o și eu (MS) cu referire la schițele, nuvelele, povestirile istorice și datorită faptului că imaginea are un impact destul de mare, iar ideile pot fi transmise către o audiență mai mare cu specificarea faptului că avem o diferență între cuvânt și imagine, iar cei care aleg imaginea în defavoarea cuvântului trebuie să fie conștienți de acest lucru. La urma urmei și cinematografia este o artă.

Din punct de vedere tehnic romanul este împărțit în doisprezece capitole cărora autorul le alocă un spațiu relativ egal de zece pagini. Primul capitol se intitulează vacanță la Veneția unde facem cunoștință cu Eliza, o studentă din România care după doisprezece ani de eforturi reușește să-și îndeplinească visul copilăriei, acela de a petrece o vacanță la Veneția și a se plimba cu gondola. Prezentarea cadrului geografic, portretizarea personajelor se realizează într-un stil atractiv care îl captivează pe cititor și are rolul de a crea acele imagini atât de necesare în lecturarea unei astfel de cărți. Capitolul doi, intitulat Neprevăzute, este cel în care facem cunoștință cu familia Constantinescu, dar și cu comisarul Voinescu aflat și el la Veneția. Drumurile noastre este titlul capitolului trei unde aflăm despre continuarea călătoriei alături de comisarul Voinescu și Eliza. Eroii marilor ecrane este titlul și totodată tema capitolului patru unde sunt amintite nume precum Silvester Stalone și Bud Spencer. Toate acestea au scopul de a răspunde la o întrebare actuală, anume: Există bărbatul perfect ? (p. 49). Conexiune  este titlul capitolui următor, respectiv cinci unde este prezentat modul de lucru al comisarului Voinescu și conexiunile pe care acesta le realizează.

Va urma.

Revista „Archiva Moldaviae” – volumul IX/2017


Volumul IX/2017 al revistei „Archiva Moldaviae” tocmai a ieșit de sub tipar. Cele 510 pagini conțin studii de istorie, documente, recenzii, note bibliografice și prezentări ale vieții științifice. Cei 22 de autori au atins subiecte variate: genealogia familiei Călmașu-Callimachi, situația Basarabiei în secolul XIX, tinerețea lui Constantin Stere, socialiștii români și relațiile lor cu socialiștii germani la începutul Primului Război Mondial, personalități academice în România interbelică (Oreste Tafrali) sau în cea comunistă (Leonida Boga, Neculai Zaharia), inclusiv urmărirea celor din urmă de către Securitate, antisemitismul în România celei de-a jumătăți a secolului XIX și în perioada interbelică, dar și negaționismul în postcomunism, o analiză istoriografică a istoriei evanghelicilor din România, refugiații polonezi în Câmpulung-Muscel în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rezistența armată anticomunistă – cazul grupului de pe versantul nordic al Munților Făgăraș, evenimentele din 1989 la Brașov, politici urbane și religioase în România comunistă, situația republicii Moldova în anii 1990. Volumul este disponibil în format PDF pe website-ul revistei (www.archivamoldaviae.ro).

http://www.archivamoldaviae.ro/announcement

În cadrul acestui număr se regăsește și un studiu despre Protestantismul din România în perspectivă istoriografică scris de Paul E. Michelson, The History of Romanian Evangelicals, 1918-1989. A Bibliographical Excursus.

Cu acest prilej menționez că îmi va apărea și mie un studiu similar de mai mici dimensiuni despre istoria baptiștilor din România în secolul XX.

Arhivele Olteniei: Bogdan Emanuel Răduț, Contribuția și perspectiva evanghelicilor români asupra Revoluției din decembrie 1989


Istoricul Bogdan Emanuel Răduț se apleacă în acest studiu asupra modului în care  evanghelicii români s-au implicat în Revoluția din decembrie 1989, dar și asupra modului în care aceasta s-a reflectat în presa cultelor evanghelice, precum și în istoriografia Evanghelică postdecembristă.

Revoluționari într-un camion al Armatei - decembrie 1989 (ro.wikipedia.org)

Evenimentele petrecute la finele anului 1989 au suscitat interesul dezbaterilor din ultimul sfert de veac. Asupra lor planează întrebarea, încă nelămurită, dacă a fost revoluţie populară sau lovitură de stat. Interesul arătat de conaţionalii noştri, faţă de cărţile care apar pe piaţă tratând acest subiect, ne arată setea de adevăr, dar şi dorinţa de cunoaştere şi înţelegere. Pentru generaţiile tinere, 1989 poate nu înseamnă nimic, dar pentru cei care au participat atunci poate înseamnă totul. Cercetările pentru acest subiect le-am început în 2014. O parte dintre ele le-am susţinut sub formă de comunicare ştiinţifică în cadrul unui simpozion şi apoi publicate. Dar am continuat şi dezvoltat subiectul, domeniul fiind încă generos. Prezint o nouă variantă, cu noi adăugiri la înţelegerea contribuţiei şi perspectivei pe care evanghelicii au oferit-o revoluţiei. Cel puţin pentru ei. Plecând întâi de la cunoaşterea identităţii istorice a acestora, vom aborda mai multe paliere. În primul rând, prezenţa evanghelicilor în revoluţie, prin câteva exemple, precum şi gradul lor de implicare în evenimentele ce au dus la prăbuşirea unui sistem bazat pe ateism şi materialism dialectic. Apoi, vom vedea cum au privit aceştia Revoluţia, cum au reflectat-o în presa internă a cultelor, ce a însemnat pentru ei şi ce impact a avut asupra comunităţilor religioase ale acestora. Nu mă îndoiesc de faptul că poate există şi alte opinii decât cele prezentate în acest studiu, de aceea nu emit nicio pretenţie de exhaustivitate. Cercetarea acestui subiect nu se bazează pe documente de arhivă, de altfel acestea fiind şi sumare sau chiar inexistente, ci pe memorialistică, conştient, totodată, de subiectivismul acesteia, precum şi pe corespondenţa privată cu persoane implicate activ în acele zile.

Articolul poate fi citit accesând link-ul următor: http://arhiveleolteniei.ro/

Apariții editoriale (51) – Mihai Ciucă, Baptiștii din Brăila. Un veac de mărturie 1918-2018


Semnalez aici apariția unei lucrări interesante, bine realizate din punct de vedere științific‭.

Mihai Ciucă, Baptiștii din Brăila. Un veac de mărturie 1918-2018, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2017.

Viața bisericii baptiste din Brăila în evoluția sa pe parcursul mai multor regimuri politice, de-o vârstă cu România Mare (n. 1918), este prezentată de către Mihai Ciucă cu competență și aplecare către detalii. Parcurgând această carte veți tetrăi momentele de glorie, dar și de restriște ale acestei biserici.

Pentru cei interesați prezint mai jos cuprinsul cărții.

*

Pe coperta patru puteți citi un text al doamnei Conf. univ. dr. Mihaela Bucin despre această carte.

Adevarul.ro: Destinul cutremurător al românului Richard Wurmbrand, unul dintre cei mai influenţi creştini ai omenirii: a schimbat pe veci gândirea SUA despre comunişti


Ziarul Adevărul prezintă o biografie succintă și bine scrisă a pastorului luteran Richard Wurmbrand.

Pastorul Richard Wurmbrand este considerat unul dintre cei mai influenţi creştini din toate timpurile. Cărţile sale, despre religie şi chinurile îndurate în închisorile comuniste din România, au fost publicate în peste 80 de limbi. În urma sa a rămas şi o operă caritabilă uriaşă.

Unul dintre cei mai apreciaţi istorici ai Creştinismului, britanicul Geoffrey Hanks, l-a inclus pe Richard Wurmbrand în lucrarea sa, „70 Great Christians”, în care a analizat influenţa a diverşi lideri religioşi în cele 20 de secole de Creştinism.

Publicaţia „Times” l-a numit „un român gigantic”, iar alt prestigios cotidian britanic, „The Guardian”, apreciază că, în anii ’60, în plină teroare roşie în estul Europei, Richard Wurmbrand a reuşit să schimbe pentru totdeauna percepţia Occidentului asupra comunismului.

Cum înţelegea Vestul ce se întâmplă în lumea comunistă i s-a revelat lui Richard Wurmbrand în Norvegia, în 1964, stat căruia regimul roşu din România îl vânduse pe pastorul luteran contra sumei de 10.000 de dolari. Liderul religios tocmai terminase „un stagiu” prelungit de 14 ani în închisorile comuniste. Chemat să vorbească în faţa mai multor militari americani staţionaţi în Norvegia, Wurmbrand a fost întrebat de către un colonel cum ar putea Vestul să încerce să coexiste cu regimul totalitar din Est.

Drept răspuns, pastorul român, cunoscut pentru dramatismului comportamentului său, s-a îndreptat înspre ofiţerul american şi i-a smuls portofelul din buzunar. Apoi i-a spus: „Ţi-am luat banii! Banii tăi sunt în buzunarul meu. Să coexistăm!”.

Ulterior, ofiţerul american l-a convins pe Richard Wurmbrand să plece în Statele Unite ale Americii pentru a pleda cauza anticomunismului cu replica:

„Domnilor, să-l trimitem pe acest om în America să le smulgă portofelele tuturor stângiştilor şi să le deschidă ochii!”.

Citește continuarea aici: http://adevarul.ro/locale/iasi/destinul-cutremurator-romanului-richard-wurmbrand-unul-cei-mai-influenti-crestini-omenirii-schimbat-veci-gandirea-sua-despre-comunisti-1_551bffb4448e03c0fd1e74dd/index.html

Otniel Bunaciu, Mișcarea baptistă (Întrebări și răpunsuri)


Sesiunea de întrebări și răspunsuri legată de prelegerea “Mișcarea baptistă – o identitate în continuă devenire” susținută în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.

Otniel Bunaciu, Mișcarea baptistă – o identitate în continuă devenire


Mișcarea baptistă – o identitate în continuă devenire a fost titlul prelegerii susținute în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.
Profesorul Otniel Bunaciu vorbește în cadrul prelegerii sale despre aspectele identitare ale mișcării baptiste, unul dintre acestea fiind libertatea.

Scurt istoric al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Arad (1906-2015)


Infiintarea Comunitatii Baptiste Romane Arad a fost o consecinta a libertatii religioase garantata prin Legea XLIII /1895 din Austro –Ungaria  si a avut loc in data de 23-24 mai 1906 in localitatea Curtici jud.Arad. Ceea ce  a stat la baza constituirii Comunitatii Baptiste Romane  Arad a fost in fapt  Statutul Bisericilor Baptiste din Austro –Ungaria emis in anul 1905. La infiintarea ei din 1906, Comunitatea Baptista Romana Arad cuprindea bisericile din Arad si imprejurimi, Valea Muresului, zona Banatului, cercul de biserici Siria, Chisineu Cris si Ketegyhaza.

Dupa unirea Transilvaniei cu Romania la 1 decembrie 1918, schimbarile socio –politice si administrative si in plus prigoana dezlantuita  impotriva baptistilor dupa 1920 ( ordinul confidential nr.88 /  1920  si ordinul confidential nr. 615/11 noiembrie 1920 – prin care se interzice orice fel de adunare a baptistilor) se creeaza nevoia de reorganizare a fratietatii pentru a-si putea apara cauza.

In asemenea  imprejurari, la 19 iulie 1922  are loc la Arad, adunarea generala de constituire a Comuniatii Arad. In urma cererii adresate prefecturii judetului Arad, se emite hotararea nr. 4493/29 iulie 1922, semnata de catre prefectul dr.Anghel, prin care autoritatile iau cunostinta de infiintarea Comunitatii  Baptiste Romane, care cuprindea judetele : Arad, Timis, Caras Severin,Torontal, Alba inferioara, Sibiu, Hunedoara si Fagaras. Primul presedinte al noii Comunitati a fost fratele Ioan Popa originar din Siria , judetul Arad.

In data de 5 septembrie 1922 a avut loc o conferinta de organizare  a Comunitatii la Arad, detalii despre aceasta conferinta fiind prezentate in revista de limba maghiara Szeretet nr. 9 / 1922 pagina 13.

Comunitatea Arad a devenit un centru  foarte important  atat din punct de vedere administrativ, cat si din punct de vedere spiritual,nu doar pentru zona vest, ci si pentru intreaga  tara.

Despre importanta si rolul pe care baptistii din judetul Arad l-au avut in tara  vorbesc evenimentele istorice legate de Arad ca : organizarea Seminarului Teologic Baptist la Buteni in 1921, tot la Buteni judetul Arad avand primul si al doilea congres al baptistilor ( 13 -15 februarie 1920 si 28-30 septembrie  1922 ) . De asemena tot aici, la Buteni a avut loc Congresul Scolii Duminecale si Conferinta pe tara a dirijorilor (Farul Mantuirii 1922, nr.11-12,pagina 9-10)

Primul sediu al Comunitatii Arad a fost pe strada Blanduziei nr.4 intre anii 1922- 1929.

Intre 21-28 ianuarie 1925 in Arad, pe strada Blanduziei nr.4 s-a desfasurat prima conferinta de organizare a baptistilor din toate judetele Ardealului ( revista maghiara “Szeretet” nr.4 /1925 pag.13.).

Datorita decretului nr. 76647/4 august 1933, articolul 51, s-a aprobat un nou statut care a facilitat infiintarea de comunitati pe tot cuprinsul tarii, iar aceasta perioada 1933-1942 este cunoscuta sub numele “perioada Comunitatilor mici”. Doar in judetul Arad au fost vreo noua comunitati.

Un eveniment cu un mare rasunet a fost Congresul Baptist European care a avut loc in Arad in  2-3 octombrie 1930 si care s-a desfasurat in cladirea Teatrului de Stat Arad.

Dupa  anul 1929, sediul Comunitatii s-a mutat in strada Bihor nr. 13, cladire in care s-a infiintat si a functionat si Biserica “Speranta” pana in 1977.

Dupa ce confesiunea baptista a fost desfiintat prin decretul lege 927/ 29 decembrie 1942 si nr. 431 / 19 iulie 1943, iar prin decretul lege nr. 548/ 28 octombrie 1944 se abroga decretele prin care confesiunea baptista este desfiintata, bisericile isi reiau activitatea, iar Comunitatea Arad se reorganizeaza in 27 ianuarie 1945. S-a constituit o Comunitate separata, cea din Buteni avand peste 50 de biserici de pe Valea Crisului Alb.

La Comunitatea Arad a fost ales presedinte Alexa Popovici, vicepresedinti  Florea Dragan si Gheorghe Bacis, secretar Nicolae Precupas, iar casier Dimitrie Imbroane.

Ca urmare a libertatii religioase, la 27-28 octombrie 1945 in Sala Palatului Cultural Arad a avut loc Congresul Cultului Baptist la care au fost prezenti peste 1500 de delegati din intrega tara.

La congresul Cultului din 1948 tinut la Buteni s-a votat un nou Statut de Organizare si Functionare a Cultului Baptist din Romania, care a fost aprobat si tiparit in 1951. In noua organizare teritoriala, Comunitatea Buteni se desfiinteaza si este arondata la Comunitatea Arad. S-a ales o noua conducere si anume : presedinte Tamas Teodor, vicepresedinti Dudau Ilie si Banciu Ioan. Deoarece presedintele Tamas Teodor s-a retras, locul i-a fost luat de catre primul vicepresedinte Dudau Ilie care a condus Comunitatea timp de zece ani..In perioada de dupa 1954 au venit vremurile de prigoana comunista, manifestata prin limitarea serviciilor divine si desfiintarea unor biserici.

In timp ce la nivel de tara s-au desfiintat regiunile, ca sistem administrativ, a fost desfiintata si Comunitatea Arad, o parte din biserici au trecut la Comunitatea Oradea, iar altele la Comunitatea Timisoara. Astfel, din 1961 pana in 1976 cea mai veche  Comunitate din tara a incetat sa mai existe.

La data de 4 decembrie 1975 s-a hotarat reorganizarea Comunitatii Arad. In noua reorganizare a Comunitatii Arad a fost ales ca presedinte Grec Traian, vicepresedinti Chiu Mihai si Handra Sima, secretar a fost numit  Truta Ioan, iar casier Inovean Dumitru.Sediul Comunitatii a fost in strada Bihorului nr.13, in cladirea  Bisericii “Speranta “. Cand Biserica “Speranta”  a zidit noul lacas de inchinare pe strada Busteni nr. 20-22, Comunitatea a contribuit pentru a avea un apartament ca sediu in acea cladire. Din 1977 pana in 1992 sediul Comunitatii a fost pe stada Busteni nr. 20-22.

Un eveniment deosebit in cadrul Comunitatii a fost vizita in 11-12 septembrie 1985, a evanghelistului  Billy Graham care a vizitat judetul Arad si a predicat in Biserica “Speranta”. Strazile din zona au fost arhipline insumand circa 30 000 de personae.

In perioada 1984-1988,in situatii de criza pentru Comunitate, au slujit pe perioade mai scurte ca presedinti urmatorii frati : Chiu Mihai, Handra Sima si Muresan Vasile.

Din anul 1988 pana in 1991 fratele Grec Traian a fost atat presedintele Comunitatii, cat si al Uniunii Baptiste din Romania. Din 1991 pana in 1999 Comunitatea a fost condusa de catre fratele Iuga Viorel, in calitate de presedinte. In cele doua mandate ale fratelui Iuga au slujit ca vicepresedinti urmatorii frati : Bulzan Ovidiu, Balaciu Ioan, Gongola Mihai si Zaharia Ioan.

Din anul 1999 pana in 2007 presedintele Comunitatii a fost Zaharia Ioan, iar vicepresedinti au fost : Viorel Iuga  care a fost in acea perioada si vicepresedinte al Uniunii Baptiste,  Ghita Cornel si Mladin Onisim care in acea perioada a fost si secretarul general al Uniunii Baptiste.

La alegerile din 24 martie 2007 a fost ales presedinte al Comunitatii Arad Iuga Romica, iar ca vicepresedinti au fost : Mladin Onisim, Zaharia Ioan, si Ghita Cornel. La alegerile din 02 aprilie 2011 a fost reales ca presedinte Iuga Romica, iar ca vicepresedinti : Mladin Onisim, Zaharia Ioan si Butas Doru .

Incepand cu 04 aprilie 2015 presedinte al Comunitatii a fost ales fr. Ignat Claudiu Sorin, secretar fr.Bozian Petru, iar vicepresedinti au fost alesi urmatorii frati : Iuga Romica , Mladin Onisim si Butas Doru.

Intre anii 1975-1986 secretariatul Comunitatii  a fost condus de catre Truta Ioan care s-a retras pe motiv de boala. Din anul 1986 pana in prezent secretariatul Comunitatii este condus de catre  Bozian Petru. In cei 29 de ani de slujire ca secretar, fratele Bozian Petru  a adus contributii importante pe linii administrative, juridice si spirituale in aceasta atipic de lunga slujire.

Dupa 1990 s-a reinfintat Comunitatea Buteni sub denumirea Comunitatea Bisericilor Baptiste Valea Crisului Alb.

In anul 1990 a luat fiinta Seminarul Liceal Baptist, care apartine  Comunitatii Baptiste Arad, liceu care functioneaza in prezent sub denumirea de Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici”Arad, care are invatamant gimnazial si primar, directorul acestei scoli din 1991 si pana in 2015 a fost prof. Redis Ioan. Incepand cu anul scolar 2015 -2016 pentru functia de director al acestei institutii de invatamant a fost aleasa  prof. Pop Emilia Crina .

De la infiintarea scolii in 1990 de care s-a ocupat in mod deosebit, fr.Bozian Petru a slujit ca profesor si pastor coordonator  pana la sfarsitul anului scolar 2011-2012 cand s-a retras din aceasta pozitie, pozitie ocupata in prezent de catre pastorul Hubert Emeric.

Pe langa Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici “ intre anii 1993-2005 a functionat  Scoala Postliceala  Sanitara Baptista Arad cu durata de trei ani, la initiativa directorului Ioan Redis, scoala la care materiile de teologie din anul 1993 pana in 1995 au fost predate de catre fr.Iuga Viorel, iar din anul 1995  pana in anul 2005 au fost predate de catre fr.prof.Bozian Petru .

Incepand cu luna ianuarie 1990, prin grija fratelui Pastor Handra Sima s-a reeditat revista Farul Crestin, redactor fiind Gongola Mihai pana la plecarea lui in vesnicii, intre anii 1998-2009 redactor a fost Iuga Romica, iar din anul 2009 in aceasta pozitie de slujire este fr.Dragan Ovidiu.

In prezent Comunitatea Arad are  peste 118 biserici si filiale si 56 pastori si misionari. Credem ca  fiecare biserica este deosebit de importanta si de asemenea suntem constienti ca Imparatia lui Dumnezeu este mult mai mare decat o biserica locala, iar organizarea teritoriala in Comuntati, respectiv Uniune, nu face altceva decat sa adune impreuna zeci si sute de biserici locale care au un scop comun: slujirea si largirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant .

Multumim lui Dumnezeu pentru toate realizarile de-a lungul vremii si nadajduim ca noi slujitorii de azi si cei de maine, impreuna cu credinciosii din bisericile locale de pe  raza Comunitatii Arad, sa fim demni atat de Dumnezeu cat si de inaintasii nost

 Dr.Bozian Petru, Secretarul Comunității Baptiste Arad

Sursa: http://www.baptisti-arad.ro/istoric

Ar mai fi de menționat faptul că la Arad în anul 1920 s-a format Uniunea Comunităților Baptiste din România Mare, cu sediul la Arad, a cărei publicație era Farul Mântuirei. Totodată în cadrul Comunității Baptiste Arad, la Buteni, ia ființă în toamna anului 1921 Seminarul Teologic Baptist, care datorită persecuției se va muta la scurt timp la Arad, iar apoi la București.

Actualul președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pastorul Viorel Iuga, este de la Arad, iar Conf. univ. dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București și pastorul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București este de la Curtici, județul Arad.

 

Sorin Sabou, Martin Luther despre libertate


Martin Luther despre libertate a fost titlul prelegerii susținute în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.

Radu Gheorghiță – Sola Scriptura


Radu Gheorghiță despre Sola Scriptura la Conferința despre Reformă care a avut la Iași pe 1 octombrie 2017

The New Yorker: How Trump Uses “Religious Liberty” to Attack L.G.B.T. Rights


Un articol interesant, semnalat de către Dionis Bodiu, despre politica administrației Trump față de L.G.B.T și modul în care au fost folosiți copiii în lupta pentru obținerea cât mai multor drepturi de către minoritățile sexuale.

Deși autoare este pro L.G.B.T, pasajul de mai jos arată cum stau lucrurile în realitate prin focalizarea atenției pe aspecte care țineau de drepturile copiilor de a decide în privința aspectelor care țin de sexualitate în paralel cu politica statului referitoare la protecția copiilor. 

„It seems both inevitable and ominous that the re-litigation of L.G.B.T. rights will center on children. Much of the success of the American L.G.B.T. movement in the last couple of decades has turned on avoiding confrontation with the perception of the homosexual threat to children. The strategy has been either to desexualize gays by shifting the conversation to marriage and parenting or—brilliantly—to position transgender children as the ones in need of protection. As a result, advances in L.G.B.T. rights have occurred despite a parallel trend toward ever more policing of sex and an intensifying drive for the protection of children from nearly everything.”
Read full article here 

https://www.newyorker.com/news/news-desk/how-trump-uses-religious-liberty-to-attack-lgbt-rights?mbid=nl_Daily+101117&CNDID=49341245&spMailingID=12118509&spUserID=MTg2MTUwMzg1Nzk4S0&spJobID=1260937311&spReportId=MTI2MDkzNzMxMQS2

Conferința: O mărturie americană despre libertatea de conștiință cu Kim Davis și Horatio Gabriel Miheț – București, 12 octombrie 2017


Maxima zilei – 9 octombrie 2017



Am spus că nu mă voi depărta de adevăr, nici pentru o capelă plină de aur… căci știu că adevărul stă în picioare, întărit pe vecie și rămân veșnic, cu cel care nu se uită la fața omului.

Jan Hus, citat în

Erwin W. Lutzer – Reforma și întoarcerea la Evanghelie, p. 36.

Maxima zilei – 8 octombrie 2017



Și de s-ar putea ca glasul meu să se audă în întreaga lume, așa cum orice minciună și orice păcat pe care l-am făcut se vor arăta în Ziua Judecății, aș abjura (retracta) înaintea întregii lumi fiecare minciună și greșeală pe care am gândit-o sau am spus-o!

Jan Hus, declarație finală în fața Conciliului de la Konstanz (1 iulie 1415)

Erwin W. Lutzer – Reforma și întoarcerea la Evanghelie, p. 37.

%d blogeri au apreciat: