Arhive categorie: Libertate religioasă

Programul Simpozionului internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus, ediţia a VIII-a, „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”, 4-7 iulie 2013


În perioada 4-7 iulie mă aflu la un Simpozion Internațional având ca temă generală „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”. În cadrul acestui eveniment am o comunicare referitoare la impactul schimbărilor legislative în plan religios cu titlul Impactul schimbărilor legislative asupra Bisericilor Creștine Baptiste din România în perioada comunistă. Comunicarea va fi prezentată sâmbătă, 6 iulie 2013, în cadrul Secțiunii II IMPACTUL STALINIZĂRII ȘI DESTALINIZĂRII ASUPRA BISERICILOR ȘI CREDINCIOȘILOR.

Simpozionului internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”4-7 iulie 2013

Mai jos găsiți programul simpozionului preluat de pe blogul lui Cosmin Budeancă, unul din organizatorii acestui eveniment.

Afisul  Simpozion Fagars 2013

Joi, 4 Iulie 2013
– Sosirea participanţilor
Cazarea participanţilor la Hotelul Academiei „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus
19.00 Cina –
Vineri, 5 Iulie 2013
8.30 – Micul dejun
Aula Academiei „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus
9.30 – 10.00 Deschiderea oficială a simpozionului „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”
– Cuvânt de salut din partea organizatorilor: Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), Prof. Florentin OLTEANU (Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului)
– Cuvânt de salut Octav BJOZA (Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România)
– Cuvânt de salut din partea autorităţilor locale
– Prezentare de carte: Destine individuale și colective în comunism, Polirom, 2013 (Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu);Remembrance in time, I-IITransilvania University Press of Brașov, 2012 (Elena Helerea)
Aula Academiei „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus
STALINIZARE ȘI DESTALINIZARE. EVOLUȚII INSTITUȚIONALE ȘI IMPACT SOCIAL
10.00 – 11.00 Comunicări
Moderatori: Comandor dr. Olimpiu-Manuel GLODARENCO, Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ
– Ion CIUPEA, Florentin OLTEANU (Fundația Culturală „Negru Vodă”, Făgăraș, Memorialul Rezistenței Anticomuniste „Țara Făgărașului”) – File din rezistenţa anticomunistă făgărăşeană: Satul Ileni
– Drd. Vadim GUZUN (Ministerul Afacerilor Externe al României) –Rusia stalinistă împotriva Rusiei ţărăneşti: perspectivă diplomatică europeană (1928-1930)
– Prof. dr. Gabriela OTESCU-BICA (Teregova) – Interferenţe instituţionale în mediul rural reflectate în mărturiile orale din zona Banatului montan (1940-1970)
– Cercet. Leontin NEGRU (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Germanii basarabeni  o comunitate sacrificată
11.00 – 11.15 Pauză
11.15- 13.30 Comunicări
– Conf. univ. dr. Sorin RADU, drd. Alexandru NICOLAESCU (Facultatea de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu) – Procesul de verificare a membrilor şi „reorganizarea” Frontului Plugarilor în anii 1947-1953
–  Asist. univ. dr. Cornel MICU (Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius”, Galați) –Redefinirea strategiei regimului comunist din România faţă de colectivizarea agriculturii (1953-1956)
– Cercet. dr. Sanda BORȘA (Institutul de Istorie „George Bariț”, Cluj-Napoca) – Un episod al „transformării socialiste”: colectivizarea agriculturii în Raionul Bistrița (1950-1962)
– Comandor dr. Olimpiu-Manuel GLODARENCO (Muzeul Național Militar, București), căpitan comandor Marius ROHART (Muzeul Marinei Române, Constanța), dr. Florin C. STAN (Muzeul Marinei Române, Constanța) – Aspecte din istoria marinei militare române în anii ’50-’60
– Prof. univ. dr. Ion ZAINEA (Facultatea de Istorie Geografie şi Relaţii Internaţionale, Universitatea din Oradea) – Direcţia Generală pentru Presă și Tipărituri / Comitetul pentru Presă şi Tipărituri – instituţia de cenzură/pază a regimului comunist (1949-1977)
13.30 –  Masa de prânz
15.00 – 17.00 Comunicări
Moderatori: Dr. Iuliu CRĂCANĂ, Prof. Florentin Olteanu
– Lect. univ. dr. Ilarion ȚIU (Facultatea de Științe Politice, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”) – Legislația presei din anii ’70, o tentativă de restalinizare a mass-media?
– Asist. univ. dr. Cezar STANCIU (Facultatea de Științe Umaniste, Universitatea „Valahia”, Târgovişte) – Reconstrucţia diplomaţiei româneşti în contextul destalinizării
– Dr. Iuliu CRĂCANĂ (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Stalinizarea şi destalinizarea justiţiei în România comunistă
– Lect. univ. dr. Mihai CROITOR (Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca) – „Planul Valev” și impactul acestuia asupra relațiilor româno-sovietice
17.00-17.15 Pauză
17.15- 19.00 Comunicări
– Cercet. dr. Manuela MARIN (Universitatea de Vest Timişoara) –Modernizarea socialistă şi cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu
– Cercet. drd. Nicolae VIDENIE (Institutul Român de Istorie Recentă) – Moartea dictatorului sovietic Iosif Visarionovici Djugasvili/Stalin reflectată în presa exilului românesc postbelic (1945-1989)
– Drd. Nicoleta ȘERBAN (Facultatea de Istorie, Universitatea București) – Momentul înlăturării monumentului lui I.V. Stalin din București (1956)
19.00 – Cina
Sâmbătă, 6 Iulie 2013
8.00 – Micul dejun
Secțiunea I
STALINIZARE ȘI DESTALINIZARE. EVOLUȚII INSTITUȚIONALE ȘI IMPACT SOCIAL
9.00 – 11.00 Comunicări
Moderatori: Cercet. Robert FÜRTÖS, Asist. drd. arh. Vlad MITRIC-CIUPE
– Asist. cercet. dr. George NEAGOE (Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română, Bucureşti; Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti) – Scriitor şi propagandist: George Călinescu şi optimismul „destalinizării”
– Asist. drd. arh. Vlad MITRIC-CIUPE (Facultatea de Arhitectură, Universitatea „Spiru Haret”, București) – Arhitecţii români şi detenţia politică 1944-1964. Prezentare generală şi studiu de caz: Arh. Mucichescu Nicolae
–  Cercet. Robert FÜRTÖS (Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighetu Marmației) – Ioan Hudiţă în documentele Securităţii
– Cercet. Constantin VASILESCU (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), Cercet. Alin MUREŞAN (Centrul de Studii în Istorie Contemporană) – Ascensiune şi declin în cadrul aparatului de Securitate. Studiu de caz: Maiorul Aurel Ceia
– Cercet. drd. Dumitru LĂCĂTUȘU (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Prăbuşirea unui lider stalinist: Alexandru Drăghici
11.00 – 11.15 Pauză
11.15 – 13.30 Comunicări
– Cercet. drd. Cristina ROMAN (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. Un paradox al timidei destinderi de după martie 1953
– Dr. Ion RÎŞNOVEANU (Muzeul Marinei Române, Constanța) –Reabilitarea unui nevinovat: Comandorul (r) Constantin Pogonat
– Cercet. dr. Miodrag MILIN (Institutul de Studii Bănățene, Academia Română – Filiala Timişoara), Dr. Andrei MILIN (Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara) – Stalinism, post-stalinism şi evoluţii mai recente în democraţia minoritarilor sârbi din România
– Conf. univ. dr. Ludmila ROTARI (Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti) – Efectele politicii staliniste de creare a unor noi naţiuni – moldovenii din Ucraina
– Lect. univ. dr. Ilie GHERHEȘ (Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad, Filiala Baia-Mare) – Aspecte ale stalinizării României. Studiu de caz: regimul lui Ivan Odoviciuc în Maramureș (20 ianuarie – 9 aprilie 1945)
13.30 –  Masa de prânz
Secțiunea II
IMPACTUL STALINIZĂRII ȘI DESTALINIZĂRII ASUPRA BISERICILOR ȘI CREDINCIOȘILOR
Sala „Sinodicon”
9.00 – 11.00 Comunicări
Moderatori: Drd. JANOSI CsongorCercet. dr. Ion XENOFONTOV
– Conf. univ. dr. Gabriel MOISA (Facultatea de Istorie Geografie şi Relaţii Internaţionale, Universitatea din Oradea) – Impactul stalinizării asupra Bisericii Ortodoxe Române: Cazul preoţilor Ioan Crişan şi Florian Rațiu (judeţul Arad)
– Drd. Claudiu CĂLIN (Episcopia Romano-Catolică de Timişoara) –Desființarea abuzivă a Diecezei Romano-Catolice de Timișoara de către autoritățile comuniste în anul 1948
– Dr. Sergiu SOICA (Comloșu Mare) – Desfiinţarea unei Instituţii. Studiu de caz: Episcopia Greco-Catolică de Oradea
– Cercet. Alina URS (Centrul de Studii în Istorie Contemporană, București) – Un pas spre comunizare. Eliminarea educaţiei religioase din şcolile publice
– Cercet. Constantin PETRE (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Detenţia politică a femeilor pe motive religioase. Cazul Martorilor lui Iehova (1948-1964)
– Dr. Marius SILVEȘAN (Institutul Teologic Baptist, București) –Impactul schimbărilor legislative asupra Bisericilor Creștine Baptiste din România în perioada comunistă
11.00 – 11.15 Pauză
11.15- 13.30 Comunicări
– Drd. JANOSI Csongor (Facultatea de Teologie Reformată, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca) – Colaborarea româno-maghiară la nivelul Ministerelor de Interne și a organelor de securitate pe probleme ecleziastice reformate la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor ’60
– Cercet. BANDI István (Arhiva Istorica a Serviciilor Secrete din Ungaria – ÁBTL) – Încercarea de destructurare a Bisericii Romano-Catolice – un pas în procesul comunizării Ungariei postbelice
– Cercet. VÖRÖS Géza (Arhiva Istorica a Serviciilor Secrete din Ungaria – ÁBTL) – Posibilitatea exercitării libere a credinței în țările de democrație populară. Studiu de caz: Ungaria
– Dr. Romeo CEMÎRTAN (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei, Chişinău) – Persecutarea clericilor şi a comunităţilor religioase din R.S.S. Moldova de către statul sovietic (1945-1962)
– Cercet. dr. Ion XENOFONTOV (Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei) – Activitatea împuterniciților în problemele bisericii ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS pentru R.S.S. Moldovenească (1944-1965)
– Cercet. dr. Liliana CONDRATICOVA (Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova) – Politica autorităților sovietice față de inventarul liturgic (1944-1960)
– Cercet. Manole BRIHUNEȚ (Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Chișinău, Republica Moldova) – Calvarul bisericii Sfântul Nicolae din satul Mileștii Mici în perioada sovietică: de la lăcaș de cult la muzeul ținutului natal
13.30 –  Masa de prânz
MEMORIA REGIMURILOR COMUNISTE ȘI VALORIFICAREA MUZEALĂ A ISTORIEI ACESTORA
Aula Academiei „Brâncoveanu”
15.00 – 17.00 Comunicări
Moderatori: Dr. Claudia-Florentina DOBRE, Drd. Ruxandra Iuliana PETRINCA
– Drd. Ruxandra Iuliana PETRINCA (Facultatea de Istorie și Studii Clasice, Universitatea „McGill”, Montréal, Canada) – La jumătatea distanței dintre memorie și istorie. Memorialistica Gulagului ca gen literar
– Dr. Claudia-Florentina DOBRE (Fundația Culturală „Memoria”, București), Dr. Valeriu ANTONOVICI (Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București) – Bărăgan Stories: Memories from the Romanian Siberia*
–  Prof. Mihaela-Cristina GHERHEȘ (Baia Mare) – Impactul stalinizării în România. Studiu de caz: copilăria „mea” la bloc
– Cercet. dr. Viorica OLARU-CEMÂRTAN (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei, Chişinău) – Cunoaşterea trecutului comunist prin intermediul mijloacelor moderne, interactive
– Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) – Demersuri instituționale de memorializare a comunismului românesc
17.00 – 17.15 Pauză
17.15 – 19.00 Comunicări
– Dr. Claudia Florentina DOBRE (Fundația Culturală „Memoria”, București) – Comunismul muzeificat: o abordare comparativă a muzeelor din România, Bulgaria, Ungaria şi Republica Cehă
– Asist. dr. Izabela SKORZYNSKA (Facultate de Istorie, Universitatea „Adam Mickiewicz”, Poznań, Polonia), Dr. Anna Maria WACHOWIAK (Szczecin, Poland) – Museification of Communism as an Element of Practices in the Process of Creating Regional and National Identity in Poland. A Few Cases Studies
– Asist. univ. Jernej Letnar ČERNIČ (Școala Guvernamentală și de Studii Europene, Kranj, Slovenia) – Consolidating Transitional Justice through constructing memorials in Slovenia
–  Magistrat Renato PODBERSIČ (Centrul de Studii pentru Reconciliere Natională, Ljubljana, Slovenia) – Huda Jama – How to museally present the mass killing site in St. Barbara pit
– Cercet. avocat Boštjan KOLARIČ (Centrul de Studii pentru Reconciliere Natională, Ljubljana, Slovenia) – An Example of a Modern Approach. The Spomenik (Monument) Project in Slovenia
18.45 – 19.00 – Concluziile Simpozionului
19.00 – Cina
Duminică, 7 Iulie 2013
8.30 – Plecarea participanţilor
9.30-11.30 Vizită la Fundaţia „Negru Vodă” şi la Cetatea din Făgăraş – Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului.

România Liberă „Raportul stat-biserică în Constituție. Cum stau lucrurile în Europa”


de SIDONIA BOGDAN

Constitutia României (mediafax.ro - 21 iunie 2013)În viitoarea Constituţie, parlamentarii din comisia de revizuire au decis să fie recunoscut „rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român” al Bisericii Ortodoxe şi al Casei Regale. Ce spun, însă, specialiştii în drept constituţional, în condiţiile în care raportul dintre stat-biserică a generat discuţii aprinse şi în alte ţări europene?

Comisia pentru modificarea Constituţiei a introdus, acum două zile, un amendament care prevede recunoaşterea rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al Casei Regale în modernizarea statului român. Formularea amendamentului este următoarea: „Art.1.- (1) România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”.

Prof. dr. Bogdan Murgescu, prof. dr. Simina Tănăsescu, prof. Ioan Stanomir şi prof. dr. Radu Carp au analizat, pentru România liberă,  formularea acestui amendament şi dacă este oportun ca acesta să fie introdus în Constituţie.

Istoricul Bogdan Murgescu susţine că formularea este de natură să genereze frustrări şi comparaţii nepotrivite. „Ar fi bine ca Parlamentul să aibă înţelepciunea să nu-şi însuşească această propunere. Desigur, se cuvine să apreciem spiritul incluziv al formulării propuse, care a încercat să nu lase pe nimeni nemenţionat. Totuşi, chiar şi o asemenea formulare generoasă este de natură să genereze frustrări şi comparaţii nepotrivite. Nu mă voi referi la controversele istoricilor cu privire la rolul Casei Regale, mult mai substanţiale decât transpare în discursul public, ci mai ales la problema minorităţilor şi cultelor religioase. Este extrem de pozitiv faptul că se recunoaşte rolul minorităţilor naţionale, dar ne putem întreba dacă populaţia majoritară nu a contribuit şi ea la „constituirea şi modernizarea statului român”. Pe de altă parte, este bine că sunt recunoscute cultele religioase, dar aceasta înseamnă implicit că se neagă contribuţia ateilor sau a liber-cugetătorilor”, explică Murgescu. Istoricul consideră că deosebirea făcută între Biserica Ortodoxă şi celelalte culte generează „frustrarea” lesne de înteles a Bisericii Greco-Catolice, care are argumente consistente pentru a nu se mulţumi cu menţiunea la „şi alţii”.

Biserica Greco-Catolică a făcut publică o scrisoare în care îşi exprima nemulţumirea că statul român nu i-a recunoscut meritele istorice de neconstestat în formarea statului, alături de Biserica Ortodoxă.

„Nu cred însă că o enumerare politic corectă a tuturor cultelor legal recunoscute ar fi o soluţie care să ne scutească de exacerbarea orgoliilor personale şi instituţionale. Pentru a ne păstra în spiritul valorilor religioase, ar trebui mai multă smerenie în slujirea comunităţii, iar din partea politicienilor mai multă reţinere în includerea în Constituţie a unor prevederi care au potenţialul mai mult de a divide decât de a uni pe cetăţeni în jurul unor valori comun asumate”, conchide Murgescu.

Simina Tănăsescu: „Relaţia dintre stat şi religie poate exista şi fără a fi nominalizată în Constituţie”

Profesorul de drept constituţional, Simina Tănăsescu, susţine că în unele state, tradiţiile în materie de religie ori culte pot fi foarte puternice fără ca acest lucru să fie reflectat în Constituţie, în vreme ce în alte state, deşi legea fundamentală conţine prevederi explicite, la nivelul societăţii practica este destul de diferită. „De exemplu, în Turcia, stat formal laic încă din 1928, dar cu o puternică dominantă a religiei islamice la nivel societal, Preambulul Constituţiei face vorbire despre « sentimentele religioase sacre », dar numai pentru a spune că ele nu trebuie să interfereze nicicum cu politica şi treburile statului. În schimb, în România a trecut aproape neobservată revizuirea din mai 2012 a Constituţiei Norvegiei prin care religia luterană a fost declasată de la nivel de «religie de stat » la rang de «religie a poporului » , aşa cum este cazul şi în Danemarca. Cu toate acestea, în practică, statul norvegian susţine în continuare biserica luterană, iar guvernul o finanţează – la fel, de altfel, ca şi pe alte culte religioase – , deşi declasarea sus-menţionată a avut drept consecinţă faptul că numirea clericilor revine de acum înainte bisericii şi nu statului ca înainte”, explică Simina Tănăsescu.

Profesorul consideră că dreptul comparat ne oferă o paletă destul de largă de referiri la creştinism în constituţiile altor state europene, dar ar fi dificil să ajungem la o concluzie doar prin examinarea dispoziţiilor constituţionale, fără a încerca şi o plasare a lor în contextul istoric, social, antropologic ori politic ce le este propriu.

Mai mult, introducerea unei menţionări explicite a Bisericii Ortodoxe riscă să inducă impresia unui dezechilibru în atitudinea de echidistanţă pe care trebuie să o aibă statul faţă de culte.

„Nu cred să poată fi negat rolul istoric jucat de religie în constituirea statului român aşa cum nu cred să poată fi negat rolul istoric jucat de religie în constituirea majorităţii statelor europene. Personal aş avea unele semne de întrebare în ce priveşte contribuţia cultelor la modernizarea statului, fără a le nega însă rolul în transformarea societăţii. Cred însă că trebuie făcută o clara distincţie între doleanţele – şi capacitatea de lobby eficient – a diferitelor tipuri de structuri societale şi impactul lor real asupra evoluţiei statale. Aşa cum este acum formulat acest amendament, el sugerează mai degrabă o oarecare incapacitate de luare a unei decizii tranşante de către factorii politici: o simplă recunoaştere a unui presupus fapt istoric nu are valoare normativă şi, din acest punct de vedere, nu e  prea clară utilitatea şi finalitatea practică a unei astfel de declaraţii; amalgamarea a două fenomene distincte – constituirea şi modernizarea statului român – şi tratarea lor într-o viziune triumfalistă indică o viziune uşor reducţionistă asupra conceptelor istorice; punerea pe picior de egalitate a cultelor, Casei Regale şi minorităţilor naţionale pare să trădeze o oarecare intenţie de împăcare şi a caprei şi a verzei în dulcele stil de compromis bizantin”, a conchis prof. dr. Simina Tănăsescu.

Care este diferenţa dintre preambul şi articol

Totuşi, dacă aruncăm o privire peste constituţiile ţărilor europene, vom putea observa că referirile la creştinism sunt multe, numai că acestea sunt făcute în preambulul legii fundamentale, nu într-un amendament. „Preambulul unei constituţii este un fel de contract între stat şi cetăţeni, iar pe baza lui se realizează clauzele, adică articolele constituţiei. Preambulul transmite nişte valori, iar în cadrul lui ar fi fost oportună o referire la creştinism”, a declarat prof. dr. Radu Carp. De aceeaşi părere este şi profesorul Ioan Stanomir. „Nu acestea ar trebui să fie temele unei revizuiri de constituţie. Eu nu sunt de acord cu genul acesta de amendament. Pe ce temei pui o biserică deasupra alteia? Preambulul curpinde elementele simbolice şi valorile unei constituţii, referirea la creştinism acolo şi-ar fi avut locul”, consideră Stanomir.

Deşi adoptată în 1991 în urma unei schimbări brutale de regim politic, legea fundamentala română nu a fost însoţită de un preambul. „În măsura în care actualul proces de revizuire constituţională îşi propune să schimbe din temelii sistemul instituţional şi politic din România,  recurgerea la un preambul poate fi justificată. În masura în care revizuirea constitutională nu doreşte decât să facă unele ajustări ale textului, redactarea unui preambul nu se justifică decât dacă fraze şi expresii de mai mică anvergură normativă ar fi scoase din textul legii fundamentale şi ar fi trecute în preambul. Un astfel de demers porneşte de la premisa ca preambulul nu are şi nu ar putea avea vreodată valoare normativă”, explică Tănăsescu.

Cum e la alţii: „Noi-naţiunea poloneză..”

Un exemplu de conservatorism european este Constituţia Poloniei, adoptată în anul 1997. În preambulul său prevede: „Noi-naţiunea poloneză- toţi cetăţenii care cred în Dumnezeu ca izvor al adevărului, dreptăţii, bunătăţii şi frumuseţii, dar şi cei care nu sunt credincioşi, dar respectă aceste valori universale..”. Un alt exemplu îl mai putem găsi în Constituţia Ungariei, adoptată în anul 2011, care a stârnit însă numeroase critici la nivel european. Aceasta prevede în preambul : „Noi, membrii Adunării Naţionale, care credem că făuritorul istoriei este Sfântul Dumnezeu”. În constituţiile ţărilor în care cultul ortodox este majoritar, cum ar fi Grecia, Bulgaria şi Rusia, nu există referiri la Biserica Ortodoxă. Constituţia Greciei din anul 1975 prevedea în preambul „religia de stat în Grecia este religia ortodoxă..Capul bisericii este Iisus Hristos”, dar la următoarea revizuire, acest articol a fost eliminat.

Un caz particular îl reprezintă Marea Britanie. Acolo, există o religie de stat consacrată prin acte de natură constituţională.  Monarhul este capul bisericii anglicane şi nu se poate converti la altă religie şi nici căsători cu o persoană de religie catolică, însă această stare de lucruri are explicaţii de natură istorică. De altfel, încercarea iniţiată în 2011 de a moderniza regulile de succesiune la tron, între altele şi prin eliminarea condiţionării accederii la tron de o anumită confesiune, au creat probleme de natură constituţională în fostele colonii. „Curtea Supremă din Canada judecă zilele acestea o plângere a mai multor profesori de drept constiţutional care au afirmat că actul constituţional britanic nu poate fi făcut opozabil pur şi simplu cetăţenilor canadieni, deşi regina Marii Britanii este şi şeful de stat al Canadei, pentru motive ce ţin de suveranitatea statului canadian şi de existenta unei autentice Constituţii canadiene distinctă de cea a Marii Britanii”, a explicat Simina Tănăsescu.

În ultimele decenii, a existat o dispută aprinsă la nivel european, pe tema relaţiei dintre stat şi biserică,  între conservatori şi susţinătorii secularismului. În perioada dezbaterilor privitoare la Constituţia Europeană, conservatorii au propus ca în preambul să fie introdusă o referire la „rădăcinile creştine ale Europei”. Doleanţa lor a fost refuzată, iar într-un final s-a ajuns la o formulă de compromis. În preambului Constituţiei, se face o referire timidă la valorile religioase care au fost „ancorate” în viaţa societăţii. „Inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, ale căror valori, prezente şi astăzi în patrimoniul său, au ancorat în viaţa societăţii rolul central al omului şi drepturile sale inviolabile şi inalienabile, precum şi respectarea dreptului..”, se arată în Constituţia Europei.

La fel s-a întâmplat şi în anul 2000, în timpul elaborării Cărţii drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, când a fost evitată o referinţă precisă la creştinism. „Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie”, scrie în documentul Uniunii Europene.

 http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/raportul-stat-biserica-in-constitutie-cum-stau-lucrurile-in-europa-305380.html#top_articol

În final două comentarii care exprimă puncte de vedere extreme privind rolul religiei în făurirea națiunii române, cu referire specifică în al doilea caz la rolul, considerat nefast al BOR.

3. religia crestina! 19:36 | 20 Iunie
dorinteodor
 Cred ca va fi suficient sa se recunoasca rolul crestinismului in general fara denominari. iar daca si acum cineva va protesta sa fie ignorati!
2. Deranjau cu ceva rădăcinile creştine ale Europei ? 19:29 | 20 Iunie
da , Luminate !
 Sigur ca deranjau intr-o lume care nu recunoaste decit valorile FINANCIARE . E greu sa intelegem ce eforturi supraomenesti fac anumite forte pentru ca valorile crestine sa fie ECLIPSATE de valorile mercantile ? Singurul zeu admis trebuie sa fie BANUL – pentru asta se zbat toate guvernele lumii .
1. „Rolul BOR 18:48 | 20 Iunie
vasile
în constituirea şi modernizarea statului român” ?…Stiu istorie domnii „constitutionali” ? BOR i-a vandut cat a putut pe romanii pe care i-au condus prin calugari greci si rusi. Pana la Cuza 25 % din suprafata Moldovei si a Tarii Romanesti era ‘inchinata” Locurilor sfinte si Atosului…..Daca nu era Cuza Ardealul se unea cu Grecia in 1918 ! Iar in 1918 Biserica ortodoxa romana din Transilvania a afurisit armatele romane care trecusera Carpatii ! Asta da „rol istoric în constituirea şi modernizarea statului român”.

Separation of Church and State: Prager University


„The Separation of Church and State.” Probably no phrase has had more impact on American history in the last fifty years than this one. Where did it come from? Who coined it? And, what does it mean? Distinguished law professor, John Eastman, has some surprising answers.

Într-adevăr, subiectul relației Biserică-Stat este unul important care merită atenția nu numai a specialiștilor, ci a creștinilor practicanți în general. Prin această afirmație am în vedere direcția în care a fost dusă ideea separării bisericii de stat în SUA și consecințele ei. Aceste aspecte le veți descoperii, conștientiza urmărind prelegerea profesorului John Eastman.

Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 - copertă fațăRelația biserică-stat în România (comunistă) este un subiect pe care l-am abordat și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, însă din altă perspectivă, una adaptată mediului politic românesc al acelor vremuri. Totuși, după cum știți această idee a separării bisericii de stat a stârnit vii dezbateri în mediul evanghelic românesc încă din anii comunismului. Personal militez pentru o separare a bisericii de stat  (deși la modul concret aceasta există într-o mai mică măsură decât afirmăm unii dintre noi) înțelegând prin aceasta dreptul de a-mi practica religia și de a alege în ce măsură mă voi implica sau nu la nivel instituțional într-o relație cu statul.

Nu îmi propun aici să arăt mijloacele prin care statul controlează legal activitatea bisericii ci am dorit doar să evidențiez că biserica are un rol în societate, acela de a fi sare și lumină.

Iași: Conferința Rolul religiei în prăbușirea comunismului


Vineri, 24 mai 2013, Rev. Canon dr. Michael Bourdeaux va susţine la Iaşi conferinţa 

Rolul religiei în prăbușirea comunismului

Rolul religiei în prăbușirea comunismului

Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului (CSCP) în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Fundaţia Konrad Adenauer și Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași vă invită la conferinţa Rolul religiei în prăbușirea comunismului, susţinută de Rev. Canon dr. Michael Bourdeaux*.

Evenimentul va avea loc vineri, 24 mai 2013, orele 17.00, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în Corpul H (Casa Catargi), Sala H1, Bd. Carol I, nr. 11, Iaşi.

* Michael Bourdeaux este Canon Emeritus al Bisericii Angliei, specialist în istoria Rusiei și în chestiuni religioase. După ce a studiat în URSS, în anii ’50, și-a dedicat viața cercetării situației creștinilor din țările comuniste. În acest scop a și fondat, în 1969, Centre for the Study of Religion and Communism, devenit apoi cunoscut sub numele de Keston College sau Keston Institute. Stabilindu-și sediul la Oxford, Marea Britanie, așadar într-un binecunoscut loc al excelenței academice, institutul s-a remarcat prin cercetările făcute de o echipă care lucra profesionist, în același timp neascunzându-și empatia cu creștinii persecutați în țările comuniste, în special cu cei din URSS și din estul Europei. Cum s-a spus, cu îndreptățire, Keston Institute a devenit „vocea celor fără voce”. În timp și pentru susținerea activităților specifice, dar și pentru prezervarea surselor, a datelor istorice, a mărturiilor ș.a.m.d. s-a constituit o arhivă impresionantă, o bibliotecă bine dotată, au fost publicate cărți și a fost editată o revistă (Religion in Communist Lands, din 1973; în 1992 si-a schimbat numele inReligion, State and Society), devenite de referință pentru înțelegerea problemelor religioase în țările aflate sub dominația totalitarismului de esență marxist-leninistă. Puțini oameni au

făcut atât de mult pentru informarea opiniei publice occidentale despre viața creștinilor din țări care păreau uitate și pentru susținerea libertății relligioase în acele spații lipsite decenii la rând de libertăți, într-un timp în care nu mulți credeau că regimurile comuniste vor avea un sfârșit.

Rev. Michael Bourdeaux a publicat numeroase cărți și articole. Dintre volumele sale amintim: Opium of the peoplethe Christian religion in the USSR (1965), Religious Ferment in Russia: Protestant opposition to Soviet policy (Macmillan, 1968), Faith on Trial in Russia (Hodder&Stoughton, 1971), Risen Indeed: Lessons in Faith from the USSR (Darton, Longman and Todd, 1983), Gorbachev, Glasnost & the Gospel (Hodder& Stoughton, 1990), The Gospel’s Triumph over Communism (1991) etc. Pentru activitatea sa, rev. Bourdeaux a primit în 1984 prestigiosul Premiu Templeton.

http://www.studiulcomunismului.ro via http://danutm.wordpress.com

Joe Carter, Will the Pentagon Prohibit the Great Commission?


The Situation: According to theAssociated Press, a group called the Military Religious Freedom Foundation is urging the Pentagon to court martial officers whose subordinates feel they’re being proselytized. MRFF founder Mikey Weinstein says even a Christian bumper sticker on an officer’s car or a Bible on an officer’s desk can amount to „pushing this fundamentalist version of Christianity on helpless subordinates.” Weinstein and other leaders of his foundation met with top officials at the Pentagon last week.

The Backstory: Weinstein and his group met privately with Pentagon officials on April 23. He told Fox News that U.S. troops who proselytize are guilty of sedition and treason and should be punished to stave off what he called a „tidal wave of fundamentalists.” „Someone needs to be punished for this,” Weinstein told Fox News. „Until the Air Force or Army or Navy or Marine Corps punishes a member of the military for unconstitutional religious proselytizing and oppression, we will never have the ability to stop this horrible, horrendous, dehumanizing behavior.”

„If a member of the military is proselytizing in a manner that violates the law, well then of course they can be prosecuted,” he said. „We would love to see hundreds of prosecutions to stop this outrage of fundamentalist religious persecution.”

„[Proselytizing] is a version of being spiritually raped and you are being spiritually raped by fundamentalist Christian religious predators,” Weinstein told Fox News.

The Pentagon confirmed to Fox News that Christian evangelism is against regulations. „Religious proselytization is not permitted within the Department of Defense, LCDR Nate Christensen said in a written statement. He declined to say if any chaplains or service members had been prosecuted for such an offense.

Threat Level: Unclear. Michael L. „Mikey” Weinstein, who served as White House Counsel in the Reagan administration and general counsel to H.Ross Perot, is an anti-religion extremist who is not taken seriously by anyone that is not on the secular political left. But if Pentagon officials become convinced that his peculiar anti-evangelism perspective is indeed within the bounds of military regulations, it could mean that members of the military could be prosecuted from sharing their faith—or even having a faith-based bumper sticker on their car.

Why It Matters: In a recent article for The Huffington Post, Weinstein provides an example of his bizarre hatred of Christianity,

I founded the civil rights fighting organization the Military Religious Freedom Foundation (MRFF) to do one thing: fight those monsters who would tear down the Constitutionally-mandated wall separating church and state in the technologically most lethal entity ever created by humankind, the U.S. military.

Today, we face incredibly well-funded gangs of fundamentalist Christian monsters who terrorize their fellow Americans by forcing their weaponized and twisted version of Christianity upon their helpless subordinates in our nation’s armed forces.

And as with most threats to religious freedom, at the core is the incompatibility between Christianity and normalization of homosexuality:

We should as a nation effusively applaud Lt. Col. Rich for his absolutely correct characterization of anti-gay religious extremist organizations as „hate groups” with no place in today’s U.S. military. But we are compelled to venture even further. We MUST vigorously support the continuing efforts to expose pathologically anti-gay, Islamophobic, and rabidly intolerant agitators for what they are: die-hard enemies of the United States Constitution. Monsters, one and all. To do any less would be to roll out a red carpet to those who would usher in a blood-drenched, draconian era of persecutions, nationalistic militarism, and superstitious theocracy. Human history is all too festooned and replete with countless examples of such bleak and forlorn tragedies.

If these fundamentalist Christian monsters of human degradation, marginalization, humiliation and tyranny cannot broker or barter your acceptance of their putrid theology, then they crave for your universal silence in the face of their rapacious reign of theocratic terror. Indeed, they ceaselessly lust, ache, and pine for you to do absolutely nothing to thwart their oppression. Comply, my friends, and you, too, become as monstrously savage as are they. I beg you, do not feed these hideous monsters with your stoic lethargy, callousness and neutrality. Do not lubricate the path of their racism, bigotry, and prejudice. Doing so directly threatens the national security of our beautiful nation.

There was a time—just a few years ago, in fact—when we could laugh off such views by extremists like Weinstein. But the political climate has become increasingly hostile to religious liberties and all threats must be watched more carefully.

The issue, of course, is not that Weinstein’s views will be adopted wholesale by the military. The concern is that when the outer boundary of what is considered legitimate opinion expand, what is considered the „center” shifts away from commonsense and rationality. When folks like Weinsten are taken seriously when they call evangelicals „pathologically anti-gay, Islamophobic, and rabidly intolerant agitators” it makes it easier for the public to say, „That’s going a bit far. Why not just call them bigots?”

http://thegospelcoalition.org/blogs/tgc/2013/05/01/will-the-pentagon-prohibit-the-great-commission/

Știrea a fost preluată și de cei de la semneletimpului.ro cu titlul bombastic Decizie incredibilă a Pentagonului: interzicerea prozelitismului religios

„Pentagonul a confirmat pentru sursa citată că, în cazul adoptării noilor reglementări, prozelisimul ar fi scos în afara legii, ceea ce i-ar cataloga drept trădători ai Statelor Unite ale Americii pe credincioşii care vorbesc despre credinţa lor la locul de muncă.”

Deci, chiar în cadrul articolului, care este unul în care nu se precizează clar faptul că este vorba de un grup care se intitulează the Military Religious Freedom Foundation și nu de unul care apără libertatea religioasă, scrie că Pentagonul nu a adoptat încă noile reglementări.

Mi-a atras atenția numele acelui grup precum și pretextul lor de a lupta pentru libertate religioasă, când în fapt aceasta este îngrădită.

Scrisoare deschisă a reprezentanților cultelor neoprotestante din România (1977) – update


Update: Acest articol este o republicare la care am adăugat informații noi.

Ideea acestui articol mi-a fost sugerată indirect de doi prieteni: Bogdan Emanuel Răduț și Cristi Țepeș. Emanuel Răduț a amintit în cartea Cultele Neoprotestante în statul socialist (1965-1990), pp. 51-53 despre Scrisoarea celor 6 evanghelici citită la Radio Europa Liberă în luna aprilie 1977.

RFE (Radio Free Europe - Radio Europa Liberă) - tismaneanu.wordpress.com - 7.04.2013

RFE (Radio Free Europe – Radio Europa Liberă) – tismaneanu.wordpress.com

Pornind de la informațiile lui am dorit să aprofundez subiectul și, inevitabil, m-am îndreptat către Iosif Țon, Confruntări, carte pe care am citit-o când mă documentam pentru redactarea tezei de doctorat. Încercând să mă edific asupra ceea ce s-a întâmplat în aprilie 1977 am observat că Țon nu precizează clar diferența dintre documentul Chemarea la adevăr și documentul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. Dată fiind această situație m-am îndreptat către Dorin Dobrincu care tratează subiectul în cadrul articolului „Libertate religioasă și contestare în România lui Nicolae Ceaușescu: Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC).” Recitind cu atenție articolul lui Dorin Dobrincu am înțeles faptul că în aprilie 1977 evanghelicii români atrăgeau atenția asupra a ceea ce se întâmpla în România prin intermediul a două documente. Este vorba de Cultele neoprotestante și drepturile omului în România și Chemarea la adevăr, care era un preambul al primului. Informații suplimentare am obținut consultând Revista Religion in Communist Lands, editată de către Keston Center care, coroborate cu cele obținute anterior, le-am transpus în scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), pp. 350-351  la secțiunea rezervată formelor specifice de opoziție față de regimul comunist după 1965.

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Imboldul de a scrie despre acțiunea reprezentanților evanghelici din aprilie 1977 a fost dat și de Cristi Țepeș, cu care m-am întâlnit ieri la lansarea cărții mele. În acest context, Cristi a menționat faptul că pe 5 aprilie (în fapt 4 aprilie) se împlinesc 36 de ani de la difuzarea scrisorii și de la arestarea semnatarilor (Iosif Țon, Constantin Caraman, Aurel Popescu, Pavel Nicolescu, Radu Dumitrescu, Silviu Cioată).

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) - nov 2011

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com)

Cristi Țepeș a vorbit despre acest moment și în cadrul unui scurt interviu acordat lui Alin Cristea, redactorul blogului România Evanghelică. Interviul cu Cristi Țepeș și informațiile publicate de Dorin Dobrincu în articolul despre ALRC menționat mai sus au fost publicate de Alin Cristea sub titlul Cristi Țepeș și Dorin Dobrincu despre momentul Aprilie 1977, material preluat și de mine AICI.

După publicarea articolului, Cristi Țepeș mi-a scris următoarele:

Fac o precizare. Documentul a fost difuzat pe 4 aprilie 1977 seara foarte târziu iar Iosif Ton a fost arestat a doua zi dimineața de la familia Mihai Stan din Iași, unde găzduise peste noapte. Era duminica dimineața, când toți l-am așteptat să vina la biserica unde trebuia sa termine o predica pe care o începuse în seara dinainte. Biserica era plina și el n-a mai apărut… Lacrimi, rugăciuni, revolta, …

Eu i-am răspuns

În ceea ce privește evenimentul/evenimentele la care m-am referit în articol, sursele documentare pe care le-am găsit menționează că Scrisoarea a fost difuzată la Radio Europa Liberă în seara zilei de duminică, 3 aprilie 1977 la ora 23, iar arestarea a avut loc luni, 4 aprilie. Sergiu Grossu amintește despre acest eveniment dar încă nu am citit relatarea sa.
Un articol din 1978 apărut în Revista Religion in Communist Lands, deci destul de aproape de eveniment, menționează ca dată de difuzare 3 aprilie iar ca dată a arestării, luni, 4 aprilie 1977.
Dorin Dobrincu menționează la rândul lui tot data de 3 aprilie, dată menționată și de mine în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), pp. 350-351.
Ceea ce spune Dobrincu este preluat de Alin Cristea care a publicat informația sub titlul Cristi Țepeș și Dorin Dobrincu despre momentul Aprilie 1977.
Am verificat pe calendar și 4 aprilie 1977 a fost într-o zi de luni, ceea ce confirmă că menționarea datei de 3 aprilie ca fiind duminică este corectă. În consecință, este posibil ca el să fi predicat duminică seara și să-l fi așteptat să revină luni seara, sau poate este vorba de evenimente diferite?

Mă poate ajuta cineva cu data arestării lui Iosif Țon? A fost arestat pe 4 aprilie sau pe 5 așa cum își amintește Cristi?

Voi reveni cu informații suplimentare despre protestul celor 6 evanghelici și represaliile autorităților.

Cristi Țepeș și Dorin Dobrincu despre momentul Aprilie 1977


Un material cu mai multe detalii despre contextul realizării și difuzării memoriului de protest la postul de Radio Europa Liberă. Materialul publicat de Alin Cristea aici vine ca o completare la ceea ce am publicat cu putin timp înainte despre Scrisoare deschisă a reprezentanților cultelor neoprotestante din România difuzată în data de 3 aprilie 1977.

Avatarul lui Alin CristeaRomania Evanghelica

“În Congresul Uniunii Baptiste, desfășurat între 4-6 februarie 1977, după amânări îndelungate, s-au auzit voci critice față de raporturile dintre cult și stat, îndeosebi Departamentul Cultelor. Numărul mare al incidentelor dintre credincioși și autorități au a determinat noul Consiliu al Uniunii Baptiste să ceară statului să-și redefinească atitudinea față de baptiști. Însă relația cu Departamentul Cultelor era în continuare dificilă.

În urma unor discuții, Iosif Țon, Pavel Nicolescu (pastori) și Aurelian Popescu (inginer) au decis alcătuirea unei lucrări în care să arate că persecuțiile contraveneau tratatelor internaționale semnate de România. Rod al colaborării celor trei și fundamentat pe textele tratatelor internaționale și, mai ales, pe numeroase date referitoare la cazuri de persecuție, adunate din toată țara, studiul a fost intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. În același timp, a fost realizat un alt material, sugestiv denumit Chemarea la adevăr, care se dorea o introducere la precedentul…

Vezi articolul original 546 de cuvinte mai mult

Articolul Pastorii baptiști în volumul Destine individuale și colective în comunism, Polirom, Iași, 2013


Destine individuale și colective in comunism coperta1
Cosmin Budeancă a anunțat pe blogul său, dar și pe mine personal, apariția la Editura Polirom, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și a Memorialului Rezistentei Anticomuniste – Țara Făgărașului, volumul Destine individuale și colective în comunism. Acesta cuprinde lucrările ediției a V-a Simpozionului internațional de la Făgăraș – Sâmbăta de Sus, care s-a desfășurat între 22-25 iulie 2010.
Volumul prezintă destinele unor personalități urmărite de organele de represiune comuniste (Constantin Titel Petrescu, Augustin Pacha, N. Steinhardt, Adrian Marino etc.), dar și ale unor întregi colectivități (evrei, chiaburi, pastori baptiști, istorici). Relatările despre victimele regimului sunt completate cu date referitoare la torționari, oferind o imagine de ansamblu a mecanismelor de urmărire și control ale acestuia. Cadre universitare, cercetători și doctoranzi de la universități și institute de cercetare din țară și străinătate, autorii abordează o tematică variată, de la rezistența armata anticomunistă la cazurile în care cei persecutați pentru convingerile politice au devenit colaboratori ai Securității, evidențiind complexitatea regimurilor comuniste și demonstrând importanța cunoașterii acestora.
Volumul poate fi achiziționat de cei interesați și de pe site-ul Editurii Polirom.
În cadrul acestui volum se regăsește și articolul meu despre pastorii baptiști. Menționez faptul că documentarea este la nivelul anului 2010. Pentru informații mai noi a se vedea cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965). Cei care doresc să o comande pot face acest lucru de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun. Cei care sunt interesați de problematica abordată în carte pot participa la lansarea oficială a cărții, eveniment ce va avea loc la Institutul Teologic Baptist din București, vineri, 5 aprilie 2013, 0ra 11.
Cuprinsul volumului este redat mai jos.
Cuvânt înainte……………………………………………………………………7
Destine individuale
Adrian Mihuţ Lider al grupului de rezistenţă de pe Valea Crişului Alb (1948-1956) (Gabriel Moisa)……………………….……………………13
Radiografia unor destine. „Bandiţi” în Grupul Arsenescu (Constantin Vasilescu) ……………………………22
Constantin-Titel Petrescu în vizorul organelor represive (1945-1957) (Cristina Roman)…………………..……47
Contraamiralul Horia Macellariu (1894-1989), erou marinar şi luptător anticomunist (Olimpiu Manuel Glodarenco)……………..……………56
Camil Demetrescu sau puterea de a spune „nu” (Elena Gherman)………………………………………………….65
Despre învinşi… Zaharia Boilă în dosarele Securităţii (Andrea Dobeş)… 74
De la rezistenţă la colaborare. Părintele Ioan Deliman şi Securitatea (Robert Fürtös)……………………………………………..93
Procesul Episcopului Augustin Pacha şi al membrilor Aulei Episcopale Romano-Catolice de Timişoara – Portrete şi destine din Arhivele Episcopiei timişorene (Claudiu Călin)……………..………………….111
Elite ale Bisericii Greco-Catolice din Banat, 1944-1965: prepozitul capitular Nicolae Brînzeu din perspectiva dosarelor Securităţii (Sergiu Soica)…130
Experienţe anticomuniste. Mărturii ale unor foste deţinute politice din România (Claudia-Florentina Dobre)…………………140
Destine sioniste în comunism. Avram Leiba Zissu şi Mişu Benvenisti în dosarele de anchetă din anii ’50 (Liviu Carare)………………52
Destin de scriitor, destin de roman. Dinu Pillat, Nicu Steinhardt (Clara Mareş)…………………………….160
Ion Negoițescu: „Simt că mi s-a rupt viaţa în două…” (Crina Bud)… 171
A fost Adrian Marino un informator „incomod” al Securităţii? (Simona-Maria Pop)…………177
Supravegherea din spatele cortinei. Mari actori români şi Securitatea. Ştefan Ciobotăraşu (Leontin Negru)…………………192
Iosif Constantin Drăgan – dosarul de Securitate (Iuliu Crăcană)… 210
Avram Bunaciu – Un personaj uitat al regimului comunist (Liviu Ţăranu)… 228
Dosarul de cadre al unui torţionar: Aurel Mihalcea (Mihai Burcea) …250
Destine colective
Problema emigrării evreilor în documentele Comitetului Democratic Evreiesc (1945-1953) (Magdalena Ionescu) …………………………265
Identificarea chiaburilor şi procesul de deschiaburire în localitatea Băleni (Raionul Târgovişte/Judeţul Dâmboviţa). 1950-1956 (Iulia Barbu)… 272
Pastorii baptişti din România între anii 1948-1965 (Marius Silveşan)……………………………………………282
Istoricii şi cenzura comunistă (1966-1977) (Ion Zainea) …………306
Basarabenii şi spionajul în favoarea U.R.S.S. în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941) (Mariana S. Ţăranu) …………………320
Viţelul de pâine, idol sovietic (Larisa Turea)…………………331
Situaţia şi evoluţia vieţii bisericeşti din R.S.S.M. în perioada 1945-1962 (Romeo Cemîrtan)…………………………347
Armata sovietică între concept, structură şi ideologie (anii 1970) (Ion Xenofontov)………………………………360
Trabantul şi inelul Kennedy. Identitatea de consumator a femeilor muncitoare din Ungaria socialistă (Eszter Zsófia Tóth)………………367
Slovenia – tărâmul crimelor în masă (Boštjan Kolarič)…………………374

Revista Creștinul Azi Nr.1/2013


crestinul azi 2013-1

 

http://revistacrestinulazi.ro

La paginile 17-18 puteți citi un  scurt articol intitulat Educația religioasă în „lumina” Constituției R.P.R. din 1952. Articolul face o scurtă incursiune în educația religioasă prin prisma unor legi și reglementări oficiale, în cazul de față Constituția R.P.R. din 1952, cea de a doua Constituție a „regimului democrat popular” după cea din 1948. Dat fiind spațiul restrâns al articolului m-am oprit doar asupra semnalării unor diferențe majore între discursul oficial așa cum se regăsește el în cadrul Constituției și realitate, care în cazul de față poate fi înțeleasă prin analiza aceluiași document la care am făcut referire.  O dezvoltare mai amplă a acestui subiect se regăsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965) prin abordarea educației religioase pe trei paliere distincte care care se intersectează între ele.

Primul palier este cel al legislației analizată în cadrul capitolului I

Al doilea palier este cel al educației teologice tratată în capitolul IV

Palierul al treilea este cel al diferenței dintre discursul oficial și realitatea vieții religioase, analiză care se regăsește în partea finală a capitolului VII al cărții.

Discursul dr. Ben Carson în cadrul evenimentului naţional Mic Dejun cu Rugăciune


Un articol preluat de pe semneletimpului.ro

Discursul medicului conservator Ben Carson l-a eclipsat pe cel al preşedintelui Obama, în cadrul evenimentului naţional Mic Dejun cu Rugăciune (MDR), titreazăWashington Times, într-un editorial publicat vineri.

Foto: ReutersNicio vorbă din partea conservatorilor despre discursul preşedintelui Obama din cadrul Micului Dejun cu Rugăciune, un eveniment ecumenic organizat anual în Statele Unite. Anul acesta, dezbaterile de după evenimentul desfăşurat joi se învârt în jurul altui discurs: cel susţinut de directorul Diviziei de Neurochirurgie Pediatrică a Spitalului Johns Hopkins, Benjamin Carson.

Adresându-se publicului de pe aceeaşi scenă unde, 25 de minute mai târziu, a vorbit şi preşedintele ţării, dr. Carson a atacat noţiunea de „corectitudine politică”, pe care a calificat-o drept o ameninţare „periculoasă” pentru libertatea de exprimare. Neurochirurgul i-a încurajat pe americani să îşi transmită cu îndrăzneală ideile şi a făcut el însuşi o demonstraţie în acest sens, expunându-şi opiniile referitoare la datoria naţională, deficite, impozite şi reforma sănătăţii, chiar dacă ideile sale intrau adesea în contradicţie cu perspectivele exprimate public de preşedinte.

În debutul discursului său, Carson a condamnat corectitudinea politică drept „o chestiune oribilă” care este „periculoasă” pentru că stăvileşte libertatea de gândire şi expresie. „Am ajuns la un punct în care oamenilor le este, efectiv, frică să vorbescă despre ceea ce vor să spună, ca nu cumva să jignească pe cineva,” a declarat Carson, referindu-se, de exemplu, la oamenii care se abţin să mai spună „Crăciun fericit”. „Trebuie să trecem peste sensibilitatea aceasta care îi împiedică pe oameni să spună ce gândesc!”

Carson a discutat despre decadenţa morală a americanilor şi a avertizat că aceştia ar putea fi confruntaţi cu o soartă asemenea Romei Antice – o naţiune puternică şi prosperă, care şi-a pierdut locul de pe piedestalul istoriei, fiind distrusă din interior.

 Aflat la doar câţiva metri distanţă de preşedintele Obama, dr. Carson a confruntat chestiunea datoriei şi deficitului de stat, spunând că acestea constituie „o mare problemă.” „Ce ziceţi de sistemul nostru de impozitare – atât de complex încât oricui îi este practic imposibil să respecte litera legii? Când mă uit în Biblia mea, ştiţi ce văd? Văd cea mai dreaptă Persoană din Univers – Dumnezeu – dându-ne un sistem. Se numeşte ‘zecime'”, a spus Carson, marcând un moment cheie al discursului, aplaudat la scenă deschisă de conservatori.

Reacţiile în social media la discursul neurochirurgului au fost vădit pozitive. „În sfârşit un conservator independent decide să ducă acest discurs pe terenul politic, aşa cum face şi Obama. Da, am avut o voce. Benjamin Carson,” posta politicianul conservator David Limbauch pe Twitter, citat de Twitchy.com.