China ateistă dă primul sondaj oficial referitor la creştini
Creștinii din China numără peste 23 de milioane, conform rezultatelor date publicității de primul sondaj oficial al statului comunist pe probleme de credință. La nivelul întregii țări, creștinismul acoperă doar 1,8% din totalul populației însă, dintr-o altă perspectivă, creștinii reprezintă 73% din populația religioasă a Chinei.
Cifrele au fost date publicității în Cartea Albastră a Religiilor din China, o compilație realizată de Academia Chineză de Științe Sociale. Instituția activează sub controlul Guvernului chinez, conform publicației China Daily.
Sondajul a vizat peste 60.000 de persoane care au răspuns chestionarului în peste 300 de regiuni ale Chinei. Conform datelor, se pare că biserica creștină atrage în general oameni cu statut social scăzut, inclusiv săraci, femei și bătrâni. Jumătate dintre creștini au o educație primară, iar numai 2,6% au mers la facultate sau au absolvit studii universitare. În ultimii ani, se observă și o schimbare demografică, cercetătorii menționând că mai mulți tineri, intelectuali și oameni cu pregătire s-au alăturat bisericii.
Academia a atribuit creșterea numărului de creștini reformelor sociale din ultimele trei decenii. În special, ultimele decade au adus un plus de membri în condițiile în care 73% dintre creștini s-au adăugat bisericii după 1993, în timp ce doar 18% au făcut-o între 1982-1992. Aceste statistici arată clar că perioada de reformă și deschidere de 30 de ani a fost un timp de dezvoltare rapidă atât pentru societatea chineză, cât și pentru biserica chineză”, afirmă Fu Xianwei, conducătorul organismului oficial care asigură alinierea bisericii la interesele statului.
Cercetătorii au menționat faptul că, în ciuda creșterii bisericii, comunitatea creștină reprezentată în 55.000 de biserici este încă marginalizată în societate. Cifrele neoficiale ale creștinilor în China arată însă diferit, totalul membrilor fiind undeva între 40 și 130 de milioane. În cadrul sondajului, doar 67% dintre creștini au afirmat că au fost botezați.
„Biserica din China cunoaște o creștere spectaculoasă, nemaiîntâlnită”, afirmă Mathews G. Chunakara, directorul pentru Afaceri Internaționale și Mărturie Publică din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
„Nu e vorba doar de săracii pe care îi vedeți în biserici. Chiar și bogații și oamenii educați îmbrățișează creștinismul. Dovadă sunt Beijing și Shanghai. În timp ce creștinismul moare în Apus, Dumnezeu aduce o renaștere spirituală în țările lumii a treia, în India sau China”, a afirmat Chunakara într-un interviu acordat publicației indiene Christian Today.
Cu privire la China și dezghețul relațiilor între stat și biserică, Chunakra observă că, „întrucât economia chineză are cea mai mare rată de creștere, ei [guvernanții] realizează importanța unei societăți armonioase. Pentru a promova o astfel de societate, ei atribuie religiei un anumit rol.”
Dr. Zhao Xiao a fost trimis de Guvernul chinez cu ani în urmă pentru a face un studiu cu privire la dezvoltarea economiilor din Apus. Cu opt ani în urmă, economistul chinez a scris articolul „Economiile de piață cu biserici și economiile de piață fără biserici.” Concluzia studiului a fost aceea că temelia morală a permis Americii dezvoltarea economică, ca atare, economia Chinei ar putea avea beneficii din răspândirea credinței creștine în interiorul granițelor sale.
În 2002, când a publicat articolul, Xiao era un membru al Partidului Comunist și ateu. „Dacă China primește mesajul crucii, atunci ea va fi o binecuvântare pentru întreaga lume”, a afirmat același Zhao Xiao, convertit acum la creștinism. Declarația a fost făcută în fața a mii de oameni, lideri creștini adunați la Global Leadership Summit, organizat de Willow Creek.
Primele eforturi creștine au fost făcute în secolul 16 de preotul iezuit Matteo Ricci. Protestantismul a intrat în China prin eforturile misionarului scoțian Robert Morrison, în secolul 19. În anul 1949, când Partidul Comunist a preluat conducerea țării, misionarii au fost obligați să părăsească țara.
Articol preluat de pe site-ul semneletimpului.ro (13 august 2010)
Biserica creștină din China crește exponențial
Biserica creștină din China înregistrează o creștere numerică fără precedent, transmite Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC), citat de Christian Today.
„Am vizitat China regulat în ultimii 15 ani și sunt uimit în fața creșterii uriașe a bisericii,” a declarat Mathews George Chunakara, directorul Departamentului de Relații Internaționale și Mărturie Publică al WCC. Reprezentantul Consiliului a evaluat răspândirea creștinismului în rândul populației chineze drept o „creștere unică și explozivă”.
Chunakara notează cu entuziasm că „nu doar clasele defavorizate îmbrățișează creștinismul, ci și cei bogați și cei educați, de asemenea,” notând că „Beijingul și Shanghaiul sunt o dovadă” a acestui fapt.
Liderul ecumenic afirmă că situația privind libertatea religioasă în China „s-a îmbunătățit considerabil” în ultimii zece ani și că, datorită ritmului alert de producție economică, Guvernul Chinez începe să se arate „în favoarea” celor credincioși. Potrivit Christian Today, dacă în 1970, numărul creștinilor din China ajungea la 13 milioane, estimările prezente ajung până la 130 de milioane de persoane.
Articol preluat de pe site-ul semneletimpului.ro
Ziua Mondială a Rugăciunii va fi dedicată persecuției creștinilor
În mesajul de 1 ianuarie adresat credincioșilor prezenți în Piața Sfântul Petru de la Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a anunțat că persecuția creștinilor va constitui tema Zilei Mondiale a Rugăciunii, sărbătorite de Biserica Catolică în luna octombrie. (Christian Post) via semneletimpului.ro
Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?
Pornind de la de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:
Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.
Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.
Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.
Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.
Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru
Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Pe blogul Răscumpărarea memoriei a apărut următorul anunț:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Prin colaboratori sper că ați înțeles altceva decât ochi albaștri și numele conspirativ
Caut oameni care să dorească să lucreze în echipă pentru ca împreună să dăm viață proiectului „In memoriam Biserica subterană”. Am primit deja sugestii și mesaje care mi-au confirmat că este necesară și urgentă demararea acestei acțiuni.
Așadar, dacă îți place să lucrezi în echipă, dacă ai disponibilitate pentru a oferi voluntar o parte din timpul tău, dacă consideri că este necesară cunoașterea şi conservarea memoriei Bisericii subterane din România comunistă, atunci trimite un email la adresa rascumpararea.memoriei@gmail.com
Doamne ajută!
Sursa: Răscumpărarea memoriei
Personal mi-am anunțat intenția într-o discuție cu Vasilică Croitor de a colabora la realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Ca urmare a acestui fapt am postat la articolul menționat mai sus de pe site-ul Răscumpărarea memoriei următorul mesaj:
Vasilică, reiterez și pe această cale disponibilitatea de a colabora în cadrul acestui proiect. Personal m-am gândit și propun aici ca direcție de cercetare în cadrul proiectului pe care îl inițiezi, realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Așa cum m-ai rugat scriu aici câteva date despre mine:
Cercetător doctorand în cadrul Facultății de Istorie din Universitatea București, absolvent al instituției menționate sunt implicat în cercetarea istoriei comunităților evanghelice din România pe parcursul perioadei comuniste și nu numai. Direcția de cercetare menționată precum și istoria socială trebuiesc încadrate în aria mea de preocupare referitoare la istoria contemporană a românilor.
Mai multe detalii dacă sunt necesare se găsesc aici:
https://istorieevanghelica.wordpress.com/about/
Iosif Țon despre supravietuirea Bisericii în comunism
Marius Cruceru publică în cadrul postului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton mesajul lui Iosif Țon la Revival Forum 1989 care a avut ca temă persecuția în România, mesaj în care este tratată dorința de supraviețuire a creștinilor și a Bisericii. Aspecte privind modul în care Iosif Țon a înțeles supraviețuirea și ”persecuțiile” la care a fost supus de către autoritățile române în perioada comunistă au fost publicate și în cartea Confesiuni, apărută în mai multe ediții la Editura Cartea Creștină Oradea.
Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane
Vasilică Croitor propune pe blogul Răscumpărarea memoriei inițierea unui proiect care să aibă ca finalitate recuperarea istoriei Bisericii subterane sub numele „În memoriam Biserica subterană”. Pentru argumentarea acestui demers, Vasilică Croitor scrie următoarele:
De când am început să aprofundez subiectul persecuției Bisericii asist cu durere cum istoria ni se scurge printre degete. În general, generația tânără are cunoștințe vagi și haotice despre perioada comunistă. Tragic este că această confuzie se accentuează în timp ce suntem contemporani cu mulți eroi ai credinței. Și totuși, mărturiile lor sunt necunoscute, iar curajul lor nu va inspira pe nimeni câtă vreme vor rămâne anonimi.
Pentru că timpul nu iartă, este imperios necesar să grăbim recuperarea acestei istorii. De aceea am inițiat un proiect intitulat „In memoriam Biserica subterană”.
De-a lungul timpului am discutat cu multe persoane care au materiale de mare valoare pentru memoria Bisericii persecutate din România: documente (de anchetă, percheziție, confiscări), fotografii, casete audio, video, benzi de magnetofon, cărți și caiete cu cântări scrise de mână, diverse obiecte cu care se împodobeau casele credincioșilor, acte originale, instrumente la care au scris sau au cântat compozitori creștini, scrisori și corespondență între cei persecutați etc. Read more…
Ca istoric nu pot decât să subscriu acestui demers atât de necesar pentru înțelegerea istoriei comunităților evanghelice din România.
Cifrele au fost date publicității în Cartea Albastră a Religiilor din China, o compilație realizată de Academia Chineză de Științe Sociale. Instituția activează sub controlul Guvernului chinez, conform publicației China Daily.
Cercetătorii au menționat faptul că, în ciuda creșterii bisericii, comunitatea creștină reprezentată în 55.000 de biserici este încă marginalizată în societate. Cifrele neoficiale ale creștinilor în China arată însă diferit, totalul membrilor fiind undeva între 40 și 130 de milioane. În cadrul sondajului, doar 67% dintre creștini au afirmat că au fost botezați.
Dr. Zhao Xiao a fost trimis de Guvernul chinez cu ani în urmă pentru a face un studiu cu privire la dezvoltarea economiilor din Apus. Cu opt ani în urmă, economistul chinez a scris articolul „Economiile de piață cu biserici și economiile de piață fără biserici.” Concluzia studiului a fost aceea că temelia morală a permis Americii dezvoltarea economică, ca atare, economia Chinei ar putea avea beneficii din răspândirea credinței creștine în interiorul granițelor sale.











