Arhive categorie: Libertate religioasă

Ziua Reformei – 31 octombrie 2024


Ziua Reformei se sărbătorește pe data de 31 Octombrie a fiecărui an în amintirea Reformei religioase declanșată efectiv prin acțiunea lui Martin Luther din anul 1517.

Sursa foto – Gratest Century of Reformation)


La 31 octombrie 1517 Martin Luther, călugăr augustinian și profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, Germania, afișează (bate în cuie) pe ușa bisericii castelului din Wittenberg o invitație la dezbatere care va deveni cuniscută sub nunele Cele 95 de Teze. Acesteau erau scrise în latină, care era limba administrativă a Bisericii Romano Catolice, și reprezentau o invitație la dezbatere privind doctrina și practica despre indulgențe.
Acest moment a fost considerat ulterior ca fiind cel care a declanșat Reforma protestantă, deși aceasta nu a început și nici nu s-a terminat atunci.

Deși inițial intenția lui nu era aceea de a ieși din Biserica Catolică, ci de a reforma anumite practici, precum vânzarea de indulgențe, s-a ajuns la o separare și apariția celei de-a treia ramuri a religiei creștine, protestantismul. Evident că implicațiile sunt mult mai profunde, dar scopul este acela de a menționa importanta acestei zile.
În acest context au apărut și bisericile protestante Luterană, Calvină (Reformată), Anglicană. Alături de acest prim val protestant, de tradiția luterană, la începutul secolului XVI apare și „tradiția baptistă”, respectiv formarea Bisericii Baptiste.
În amintirea acelor evenimente și a rolului pe care l-au avut în dezvoltarea societății, ziua de 31 octombrie este celebrată ca Ziua Reformei.

https://www.ulcmanteca.org

Doctrina protestantă are la bază cinci principii fundamentale denumite cele 5 sola:

1. Sola Scriptura = numai Scriptura

2. Solus Christus = numai Cristos/ Hristos

3. Sola gratia = numai harul

4. Sola fidae = numai credința

5. Soli Deo gloria = numai lui Dumnezeu slavă sau toată gloria lui Dumnezeu.

Iată o prezentare a acestui eveniment:

31 octombrie este sărbătoare națională în Slovenia (de vreme ce Reforma a contribuit profund la dezvoltarea ei culturală, deși slovenii sunt în principal romano-catolici) și în următoarele state germane: Brandenburg, Macklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Thuringia. Din 2008, este și sărbătoare națională în Chile.

În 31 Octombrie 1517, Martin Luther a afișat o propunere pe ușa bisericii în Wittenberg, Germania pentru a dezbate doctrina și practica indulgențelor. Această propunere este numită frecvent ca Cele 95 de Teze, pe care el le-a înfipt pe ușile bisericii castelului. Acest gest însă nu a fost un act de sfidare sau provocare cum se crede uneori. De vreme ce biserica din castel era expusă traficului principal din Wittenberg, ușa bisericii funcționa ca și afișier public și, în consecință, era locul pentru afișat anunțuri importante. De asemenea, Tezele erau scrise în Latină, limba folosită de biserică, și nu în limba națională. Chiar și așa, evenimentul a stîrnit controversă între Luther și cei de partea Papei în privința multor practici și doctrine. Cînd Luther și susținătorii lui au fost excomunicați în 1520, s-a format Lutheranismul. Aceasta avea să deschidă ulterior calea către formarea tradițiilor Reformate și Anabaptiste.

În cadrul Bisericii Lutherane, Ziua Reformei este considerată o sărbătoare mai neînsemnată, iar denumirea oficială este Festivalul Reformei. Pînă în secolul XX, cele mai multe biserici Lutherane sărbătoreau Ziua Reformei în 31 Octombrie, indiferent de ziua săptămînii în care se întîmpla să fie. Astăzi, cele mai multe biserici Lutherane au modificat data festivalului, astfel încît să fie în Duminica (numită Duminica Reformei) în sau înainte de 31 Octombrie și au mutat Ziua Tuturor Sfinților în Duminica din sau după 1 Noiembrie.

Culoarea liturgică a zilei este roșul, care reprezintă pe Duhul Sfînt și pe martirii Bisericii Creștine. Imnul lui Luther, Cetate tare-i Dumnezeu  este cîntat în mod tradițional în această zi. În mod obișnuit, lutheranii stau în picioare în timpul imnului, în memoria folosirii imnului în războaiele religioase ale secolului al XVI-lea. De asemenea, este tradiție ca în unele școli Lutherane, copiii sa aibă scenete cu Ziua Reformei sau spectacole în care să joace scene din viața lui Martin Luther. Faptul că Ziua Reformei coincide cu Halloween ar putea să nu fie pură coincidență. Halloween, fiind ajunul Zilei Tuturor Sfinților, ar fi putut fi o zi excelentă pentru Luther ca să-și afișeze cele 95 de Teze împotriva indulgențelor, de vreme ce biserica din castel avea să fie deschisă în Ziua Tuturor Sfinților tocmai pentru ca oamenii să vadă o mare colecție de moaște. Vederea acestor moaște ar fi promis o micșorare a timpului petrecut în en purgatoriu similar cu cel al cumpărarii unei indulgențe. Luther a fost perspicace în alegerea zilei de 31 Octombrie pentru afișarea Tezelor sale.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Reformei

În timp ce Luther era preocupat de modul în care Dumnezeu îl mântuie pe om se confruntă cu problema vânzării indulgențelor, „concept datând încă din secolul al XII-lea, când creștinii bogați au fost scutiți de penitențe pentru păcatele lor dacă acceptau să contribuie cu bani la Cruciade. (…)

Luther era pornit împotriva practicilor unui om pe nume Johann Tetzel, care avea responsabilitatea de a vinde cât mai multe indulgențe în numele prințului Albert de Brandenburg. Prințul, chiar dacă avea doar 23 de ani, a fost episcop de Magdeburg, episcop de Halberstadt și arhiepiscop de Mainz, toate acestea în același timp – o situație neobișnuită, pentru care a trebuit să plătească însemnate sume papei. A convenit cu papa ca o parte din veniturile provenite din vânzarea indulgențelor lui Tetzel să fie considerate “taxele episcopale” ale lui Albert.

Întreaga situaţie ţinea în mod clar de corupţie, de aceea Luther a hotărât că este timpul pentru o dezbatere academică în primul rând pe marginea întrebării dacă este înțelept să se vândă indulgențe. “Voi face o gaură în toba lui”, a spus el când a auzit de Tetzel și a alcătuit o listă de 95 de teze în care ataca indulgențele, teze pe care spera să le discute și cu alți academicieni. De Ziua Tuturor Sufletelor, în 1517, Luther a țintuit lista pe ușa bisericii castelului din Wittenberg care era folosită și ca un fel de avizier al comunității.”

Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, pp. 187-188.

Menționez cu acest prilej și o lucrare apărută în perioada comunistă care își menține actualitatea este Renașterea și Reforma scrisă de Andrei Oțetea.

Pentru cei interesați de subiect menționez o serie de lucrări generale sau particulare pe acest subiect, apărute la Editura Casa Cărții din Oradea.

Roland H. Bainton, Luther – omul și reformatorul : o biografie, Editura Casa Cărții, Oradea

Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei, Editura Casa Cărții, Oradea

Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Casa Cărții, Oradea

Erwin Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi, Editura Casa Cărții, Oradea 

Ca urmare a semnalării făcută de Alin Cristea menționez și articolul lui Teofil Stanciu intitulat Clasicii Reformei, în limba română, un material util și necesar.

Așadar, rămâne ca Reforma să fie continuată

Baptiștii români și scrierea propriei lor istorii| Marius Silveșan


Pornind de la afirmațiile făcut de Mihai Ciucă în istoria scrisă de el, „Baptiștii din Romania: Pionierii”, în cadrul acestei emisiuni am discutat despre modul în care baptiștii au înțeles și s-au implicat în scrierea propriei lor istorii.

O analiză a scrierilor despre istoria baptiștilor din România a fost realizată în cadrul studiului „Istoriografia Bisericii Baptiste din România în secolul XX” publicat în volumul După 25 de ani : evaluări și reevaluări istoriografice privind
comunismul
, coordonat de Cosmin Budeancă și Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași,
2017, pp. 224-244.

Calvarul României creștine în comunism – documentar radio de Dana Mercioniu pentru Cross One Radio


Semnalat de Marius Cruceru

Calvarul României creștine în comunism este un documentar radio care vorbește despre persecuția la care au fost supuși credincioșii din toate confesiunile creștine din România în timpul celor peste patruzeci de ani de regim totalitar.

Ai ocazia să asculți povești și mărturii ale unor credincioși care au trăit pe pielea lor persecuția religioasă sau au cunoscut oameni care au suferit din cauza credinței lor.

Prof. Remus Cîrstea, bun cunoscător al fenomenului Pitești
Prof. Marius Cruceru, profesor implicat în traficul de Biblii din perioada comunistă
Prof. Fabian Doboș, bun cunoscător al istoriei Bisericii Romano-Catolice din România
Dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic

Istoriile sunt fabuloase: neveste de milițieni deghizate cu peruci ca să poată asista la o slujbă de duminică, Biblii aduse în butoaie pe Dunăre și ascunse în ieslea vitelor, amenzi aplicate colindătorilor, accidente înscenate, călugările arestate care își permit să glumească cu securiștii, împărtășanie cu fecale la închisoarea din Pitești, Biblii arse și biserici dărâmate.

Au trecut peste 30 de ani de la căderea regimului comunist. Cei mai tineri au nevoie să afle ce s-a întâmplat, iar noi toți suntem provocați să ne putenm întrebarea: Ce aș fi gata să fac pentru credința mea?

Biblioteca-digitala.ro: Studii de istoria Bisericii, editor Ovidiu Bozgan


Digitalizare: Studii de istoria bisericii

Realizatori: BOZGAN, Ovidiu (editor)
Anul publicației: 2000
Publicată de: Centrul de Istoria Bisericii, Universitatea din București
Contributori: Universitatea din București
Editura: Editura Universității din București
Localitatea: București
ISBN: 973-575-501-7
Tip publicație: carte

Acest volum a fost a fost creat prin decizia Rectorului Universității din București din 8 ianuarie 1998, în baza aprobării acordate de Biroul Senatului Universității. Centrul de Istoria Bisericii reunește un grup de universitari și cercetători care au printre preocupările lor și istoria vieții religioase. Scopul centrului este de a încuraja studiile în acest domeniu, în special pentru epocile modernă și contemporană, dincolo de atașamente confesionale și de militantism religios. Centrul își propune să studieze prin aceste lucrări raporturile dintre stat și biserică precum și raporturile dintre societate și biserică. Investigarea arhivelor religioase, atât a celor create de instituțiile statului cât și a celor create de instituțiile ecleziastice, reprezintă o prioritate pentru membrii centrului. Cercetările centrului urmează să fie publicate în “Buletinul Centrului de Istoria Bisericii”. Dificultățile pentru strângerea studiilor și articolelor reflectă stadiul incipient al istoriei religioase în cadrul istoriografiei românești. Obiectivele centrului nu se limitează doar la stimularea cercetărilor în acest domeniu și la crearea unei noi forme de sociabilitate savantă.

https://biblioteca-digitala.ro/?pub=7464-studii-de-istoria-bisericii

Baptiștii din România: Pionierii | Marius Silveșan | Teologia în actualitate


ITBB – Conferință și lansare de carte: Baptiștii români. Istorie și identitate


Institutul Teologic Baptist din Bucureștiîn colbaorare cu Facultatea de Teologie Baptistă și PROLOGOS organizează miercuri, 27 martie 2024, evenimentul Baptiștii români. Istorie și identitate. Astfel, în prima parte va avea loc o conferință științifică, iar în partea a doua lansarea la București a cărții lui Mihai Ciucă intitulată Baptiștii din România. Pionierii.

Cu acest prilej voi (MS) avea o scurtă comunicare despre Federația Reprezentativă a Cultelor Evanghelice Recunoscute din R.P.R.

Agerpres: Biblia de la București (1688) sau Biblia lui Șerban Cantacuzino salvată printr-o minune de la epurare


Prima Biblie tradusă integral în limba română, cunoscută ca ”Biblia de la Bucureşti” (1688) sau ”Biblia lui Cantacuzino”, salvată printr-o minune de la epurare în perioada comunistă, se află printre cărţile valoroase deţinute de Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Brăila, unde este păstrată într-un spaţiu special denumit „Tezaur”. Considerată un monument al limbii române vechi, cu rol major în dezvoltarea limbii literare, ”Biblia de la Bucureşti” a fost descrisă de istoricul A. D. Xenopol, în lucrarea „Istoria românilor din Dacia Traiană”, ca fiind „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât şi prin limba ei cea minunată”.

Biblia de la București (1688) sau Biblia lui Șerban Cantacuzino

„Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură” este scrisă în limba română cu caractere chirilice, este tipărită în roşu şi negru şi reprezintă atât un monument al limbii române vechi, cât şi un obiect de artă, datorită filigranelor şi a motivelor florale şi geometrice folosite. Prezintă iniţiale ornate cu motive florale, stilizate cu negru şi roşu la începutul fiecărui capitol. Titlul este încadrat într-o poartă-chenar cu motive florale şi geometrice, pe verso-ul paginii de titlu, într-un chenar, este tipărită stema Ţării Româneşti din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, încadrată într-un medalion înflorat, iar coperta este îmbrăcată în piele de culoare maro, cu ornamente de aur.” (…)

“Cartea prezintă valoare nu numai prin informaţia care există în interior, ci şi ca obiect de artă, pentru că are multe filigrane, ornamente. Fiecare capitol al lucrării are litera majusculă florală, foarte bine ornamentată, avem stema domnitorului Şerban Cantacuzino, paginile importante de început de capitol au marginile ornamentate, fiecare element de ornament reprezintă ceva în ştiinţa aceasta auxiliară de studiere a filigranului, fiecare desen are o semnificaţie. Noi aşteptăm un studiu poate mai amănunţit al acestei ediţii a Bibliei, poate cercetătorii îşi vor îndrepta atenţia şi asupra studiului din punct de vedere ornamental al acestui volum. Sunt motive florale, stilizate cu negru şi roşu la începutul fiecărui capitol. Chenarele au mare valoare în ceea ce priveşte ornamentele pe volumele de carte din epoca respectivă”, spune Ştefania Botez.

https://www.agerpres.ro/social/2024/02/17/reportaj-braila-biblia-lui-cantacuzino-salvata-printr-o-minune-de-la-epurare-pastrata-in-tezaurul-arhivelor-nationale

Apariții editoriale (61) – Mihai Ciucă, Baptiștii din România: Pionierii (vol I, II, III)


Sfârșitul anului 2023 s-a remarcat din punct de vedere editorial prin apariția unei lucrări de excepție scrisă de Mihai Ciucă intitulată Baptiștii din România: pionierii, Vol. I, Vol. II, Vol. III, lucrarea publicată la Editura Casa Cărții din Oradea.

Lucrarea este scrisă cu profesionalism acoperind o perioadă de timp mai puțin cunoscută din punct de vedere al istoriei baptiștilor din spațiul românesc şi, de asemenea, se bazează pe surse cunoscute sau mai puțin cunoscute în spațiul istoriografic românesc, inclusiv documente de arhivă.

Aşadar, celor interesați de istoria baptiștilor le recomand această lucrare, precum şi celelalte lucrări scrise de Mihai Ciucă.

Pentru cei care vă întrebați cine a fost Mihai Ciucă, cel care a plecat fulgerător dintre noi la Tatăl, iată o scurtă prezentare preluată de pe https://istoriabaptistilor.ro/mihai-ciuca-autor

Mihai Ciucă a fost un slujitor dedicat al Bisericii Baptiste Sfânta Treime din Brăila și un autor prolific. Și-a petrecut ultimii 17 ani din viață cercetând cu rigurozitate istoria baptiștilor din România în perioada 1928-1975. A debutat cu volumul „Baptiștii din Brăila: Un veac de mărturie (1918-2018)”, urmat de „Istoria baptiștilor brăileni în imagini, date și documente: Repere ale unui veac de mărturie (1918-2018)”, album care a venit în completarea primei cărți. În paralel, a explorat și istoricul misiunii scoțiene din Iași și și-a concretizat eforturile publicând cartea „Pe urmele lui Robert Murray M’Cheyne: Istoricul Misiunii Scoțiene pentru evreii din Iași”. O listă completă cu lucrări și contribuții poate fi gasită pe pagina Resurse.

Iată mai jos o prezentare generală a cărții Baptiștii din România: pionierii, precum şi tematica celor trei volume.

Mihai Ciucă, Baptiștii din România: Pionierii, 3 vol, Editura Casa Cărții, Oradea, 2023.

Baptiștii sunt recunoscuți, la nivel mondial, ca una dintre principalele confesiuni protestante, care s-a născut spre finele primului secol al Reformei. Spre deosebire de confrații lor, baptiștii români nu s-au bucurat de toleranță și acceptare, în cea mai mare parte a celor peste 160 de ani de prezență pe aceste meleaguri. Au fost considerați mereu un element alogen, bănuiți a fi promotori ai unor interese străine. Baptiștii din România – Pionierii a fost scrisă pentru a încuraja o conlucrare pașnică cu toate confesiunile, atât pentru ajustarea mentalităților, cât și pentru eliminarea prejudecăților și a stereotipurilor trecutului.

Volumul 1 prezintă progresul mișcării baptiste spre meleagurile românești în Vechiul Regat şi în fostele regiuni austro-ungare din 1856-1918.

Volumul 2 prezintă influența baptismului maghiar din Ardeal și extinderea baptismului românesc în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia. Autorul s-a aplecat, îndeosebi, asupra etapelor din procesul de consolidare a bisericilor germane și ruse în regiunile fostului Imperiu Rus şi a încheiat triumfător cu formarea Uniunii Baptiste Române după Primul Război Mondial.

Volumul 3 cuprinde colonizarea Dobrogei, Basarabiei și Bucovinei cu germani, în special istoria mișcărilor stundiștilor și a misiunilor menoniților și metodiștilor, abordează traducerea și răspândirea Bibliei în limba română și emigrarea românilor baptiști în SUA și se încheie cu o bogată colecție de documente traduse de autor.

Prețul celor trei volume este 250 lei şi pot fi comandate de pe site ul Istoria Baptiștilor

precum şi de pe site-ul Editurii Casa Cărții.

Vasile Bel despre cărțile: Congresele Alianței Mondiale Baptiste (1905-2023) şi Ioan Bunaciu: un om potrivit la locul potrivit


Pastorul Vasile Bel, un prolific cercetător şi autor de cărți istorice vorbește despre aceste lucrări apărute recent în cadrul emisiunii Teologia în actualitate realizată la Prodocens Media de Conf. Univ. Daniel Fodorean.

Cărțile pot fi comandate de la autor, pastorul Vasile Bel.

David Funderburk, <<Americanul cu inimă de român>>


Sursa: Creștinul Azi, Revista Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, numărul 8-9, iulie-august 1992, pagina 15.

David B. Funderburk a fost ambasador al S.U.A. în România, la București, între anii 1981-1985 ca reprezentant al administrației Regan. Ronald Regan a fost cel de-al 40 lea președinte al Americii și și-a exercitat cele două mandate pe perioada 1981-1989.

Despre Funderburk a scris un articol interesant Denisa Bodeanu în cadrul căruia arată că situația de la momentul respectiv din România era una complexă, iar unele dintre relatările ulterioare ale fostului ambasador trebuie privite cu circumspecție.

Cu toate acestea trebuie remarcat rolul acestuia în susținerea libertății religioase din România în proma parte a anilor ‘80. Pentru mai multe informații a se vedea David B Funderburk, Un ambasador american între Departamentul de Stat și dictatura comunistă (1981-1985), Dacon, 1994.

Vezi AICI interviul acordat de fostul ambasador postului de Radio Europa Liberă care oferă informații interesante despre parcursul său.