Arhive categorie: Politică

Avem nevoie de un Muzeu al Dictaturii Comuniste?

De Marius Silvesan pe 13/09/2011 | Lasă un comentariu

Muzeul Dictaturii Comuniste „tine de aproprierea istoriei, de respectul pentru memoria victimelor, de confruntarea cu un trecut traumatic fara de care democratia romaneasca ramane vulnerabila si lipsita de credibilitate”.

Vladimir Tismăneanu

Publicat în: Comunism, Istorie, Politică, Postcomunism, Puncte de vedere, Vorbe care contează | Etichetat: Memorie libertate moderație, Muzeul Comunismului din România, Muzeul Național al Dictaturii Comuniste din România, Vladimir Tismăneanu

Momentele decadei (2001 – 2011)

De Marius Silvesan pe 13/09/2011 | Lasă un comentariu

Atacurile de la 11 septembrie 2001: ziua care a schimbat lumea. Două avioane de pasageri sunt deturnate şi izbite de Turnurile Gemene din New York. Un al treilea avion civil loveşte Pentagonul, în timp ce un al patrulea avion deturnat se prăbuşeşte într-un câmp din Pennsylvania, după ce pasagerii au încercat să preia controlul asupra sa. Aproape 3.000 de oameni au murit în atentatele revendicate de Al Qaeda.

Invazia Afganistanului (octombrie 2001) şi Irakului (martie 2003): urmare directă a atacurilor din 11 septembrie 2001, operaţiunile militare declanşate de Statele Unite alături de forţele aliate sunt încă neîncheiate, chiar dacă iniţial strategia se baza pe manevre „chirurgicale“ şi un număr restrâns de trupe. Intrat în al zecelea an, efortul aliat din Afganistan este slăbit de tot mai puţinul entuziasm politic euroatlantic de continuare a unui conflict pe care nimeni nu prea şi-l mai permite.

Atacurile teroriste din Madrid (martie 2004) şi Londra (iulie 2005): Madridul a fost aruncat în haos prin detonarea a 13 dispozitive explozive plasate în 4 trenuri de călători. Au fost ucişi 191 de oameni şi s-au înregistrat 1.800 de răniţi. Ulterior şi Londra a fost ţinta unor atentate teroriste în urma aruncării în aer a 3 metrouri şi a unui autobuz. Au murit 56 de oameni, iar 700 au fost răniţi. Europa făcea astfel cunoştinţă, într-un mod brutal, cu realităţile luptei împotriva terorismului. Pe lângă costurile în vieţi omeneşti, atentatele au adus, în viaţa de zi cu zi, un război pe care majoritatea europenilor îl credea foarte îndepărtat.

Uciderea fostului premier Benazir Bhutto (decembrie 2007): Al Qaeda şi talibanii pakistanezi o omoară, într-un atentat, pe Benazir Bhutto, ce urma să devină viitorul preşedinte al Pakistanului. Este începutul alunecării Pakistanului pe panta islamizării.
Invazia Georgiei de către Rusia (august 2008): la puţine luni după declararea independenţei Kosovo, micul stat georgian se confruntă, în august 2008, cu un val de violenţă armată nemaîntâlnit de la destrămarea URSS şi a conflictelor pentru independenţă ce au precedat-o. Operaţiunile militare declanşate de preşedintele Saakashvili împotriva republicii separatiste Ossetia de Sud au reprezentat un pretext bun pentru intervenţia armatei ruse, care, în câteva zile, se afla la câteva zeci de kilometri de Tbilisi. Conflictul s-a încheiat prin intervenţia forţelor de mediere europene, însă importanţa acestui conflict rezidă în absenţa principalului susţinător declarat al Georgiei, Statele Unite ale Americii. Această absenţă a fost un şoc nu doar pentru georgieni, ci pentru multe state care se bazau pe garanţiile americane, deschizând o eră în care marii actori, concentrându-se pe redresarea propriilor economii, sunt mai puţin doritori sau capabili de intervenţie în sprijinul aliaţilor. O recunoaştere a acestui fapt o reprezintă recenta iniţiativă a statelor Vişegrad, care au pus bazele unei mini-Antante regionale, exterioare NATO.

Prăbuşirea băncii Lehman Brothers (septembrie 2008): chiar dacă originile crizei financiare nu pot fi identificate foarte facil într-un mod punctual, falimentul gigantului bancar american Lehman Brothers a reprezentat momentul cheie al crizei. Reducând virtual la zero creditarea internaţională şi afectând grav încrederea pieţelor financiare, prăbuşirea Lehman Brothers a marcat trecerea într-un rol secund a free-marketului, în favoarea unui val de intervenţionism economic guvernamental, statele şi băncile centrale, şi nu sectorul privat, devenind principalii finanţatori şi susţinători ai activităţii economice. Era post-Lehman este în plină desfăşurare, unul dintre efectele sale nocive fiind creşterea nemăsurată a nivelului de îndatorare guvernamental, criza datoriilor suverane putând fi un nou chip al crizei financiare începute în urmă cu mai bine de trei ani.

Barack Obama preşedinte (ianuarie 2010): primul preşedinte de culoare al SUA a venit la Casa Albă într-o perioadă în care statul american se confruntă cu cea mai gravă criză financiară din perioada interbelică şi este implicat în războaie aparent fără sfârşit şi soluţionare. Pe ultima sută de metri, preşedintele Obama este în pericol să-şi piardă popularitatea, pe fondul unei situaţii economice în continuare tot mai fragile. Pierderea ratingului maxim de creditare, AAA, poate fi un argument electoral greu de contracarat de actualul preşedinte, în toamna electorală din 2012.

Emergenţa Chinei: Anul 2010 a fost, pentru principala economie emergentă a lumii, un interval care a adus două modificări statistice importante, ce confirmă poziţia Chinei la nivel internaţional. China a devansat Germania pentru a deveni principalul exportator al lumii, urmând, la scurt timp, depăşirea Japoniei în clasamentul celor mai mari economii la nivel mondial, secondând momentan SUA. Astăzi, China creşte într-un ritm ameţitor, însă multe voci critică sistemul chinez, afectat de deficienţe cronice de alocare a resurselor. Pe termen mediu însă, China reprezintă, alături de alte economii emergente precum India sau Brazilia, un suport pentru economia mondială, într-o perioadă în care statele dezvoltate se confruntă cu o criză de competitivitate.

Zona euro se clatină (2011): criza datoriilor suverane care afectează Europa are o consecinţă ce trece de barierele economice – posibilul eşec al sistemului Maastricht, care punea bazele zonei euro. Stat candidat la aderare în zona euro, România ar putea fi afectată de înăsprirea cerinţelor de aderare, nefiind exclusă nici o potenţială îngheţare a procesului de lărgire a blocului monetar european, până la stabilirea unor noi criterii.

Primăvara arabă (ianuarie 2011): protestele declanşate în Tunisia, care se termină prin plecarea preşedintelui Ben Ali, se răspândesc în Libia, Egipt, Siria şi Bahrein. Câteva luni mai târziu, statu-quo-ul este de nerecunoscut. Hosni Mubarak şi Muammar Gaddafi au fost înlăturaţi.

Raidul de la Abbottabad (2 mai 2011): uciderea lui Osama bin Laden de către un comando american.

Un articol de Gabriel Szekely

Sursa: http://www.revista22.ro

Publicat în: Istorie, Politică | Etichetat: Gabriel Szekely, Revista 22

Biblia și Dumnezeu la comemorarea 9/11

De Marius Silvesan pe 13/09/2011 | 1 comentariu

Deși în cadrul serviciile comemorative nu au luat cuvântul reprezentanții religiei, Dumnezeu și Cuvântul Său nu au lipsit. În timp ce fostul președinte Bush a invocat Divinitatea într-o rugăciune a lui Abraham Lincoln, fostul primar al metropolei New York și actualul președinte al SUA au citit fiecare din Biblie.

Președintele american Barack Obama a citit Psalmul 46 în cadrul ceremoniei de comemorare a victimelor atacurilor. Psalmul 46 este cunoscut pentru fraze precum „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru”, „Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi” sau „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. Obama nu a adăugat niciun cuvânt personal în cadrul discursului său ci s-a limitat doar la lectura Scripturii.

Fostul președinte George W. Bush a citit dintr-o scrisoare trimisă de Abraham Lincoln în 1864 unei văduve care-și pierduse cinci fii în războiul civil. Fără a-i putea aduce altă consolare decât conștiența faptului că o țară întreagă îi era recunoscătoare pentru jertfa fiilor ei, Lincoln a încredințat-o lui Dumnezeu: „Mă rog ca Tatăl nostru din ceruri să șteargă durerea suferinței tale și să-ți păstreze numai amintirea plăcută a celor iubiți pe care i-ai pierdut, a mândriei solemne pe care trebuie să o ai de a fi făcut un sacrificiu atât de scump pe altarul libertății.”

La rândul său, fostul primar al metropolei New York, Rudy Giuliani a spus că „perspectiva de care avem nevoie și de care am avut nevoie ca să putem trece prin acești ultimi zece ani este cel mai bine exprimată în cuvintele lui Dumnezeu, așa cum sunt ele notate în cartea Eclesiastul.” Giuliani a citit primele versete din capitolul 3 al cărții lui Solomon: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Nașterea își are vremea ei și moartea își are vremea ei […] războiul își are vremea lui și pacea își are vremea ei.” Fostul primar a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu peste sufletele și familiile victimelor, cerând ca această binecuvântare „să ne conducă la reîntâlnirea noastră din ceruri.”

http://www.semneletimpului.ro

Publicat în: Biblie, Știri, Politică, Religie, Video | Etichetat: Abraham Lincoln, Barack Obama, George W. Bush, New York, Rudy Giuliani, semneletimpului.ro, September 11 2001, SUA

„Rascumpararea memoriei” – Interviu – un an de la lansare – Partea I

De Marius Silvesan pe 13/09/2011 | 1 comentariu

Cu un an în urmă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc găzduia un eveniment cu adevărat excepțional pentru comunitatea credincioșilor evanghelici din România, anume lansarea cărții „Răscumpărarea memoriei” scrisă de pastorul Vasilică Croitor, carte care a provocat dezbateri aprinse și a schimbat perspectiva multora în ceea ce privește coabitarea stat-biserică în regimul totalitarist dinainte de 1989. Având în vedere această aniversare, Mihai Ciucă, l-a provocat la dialog pe autorul cărții pentru a discuta impactul acesteia în timpul scurs de la lansare.

Pentru a citi interviul apăsați pe imagine

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com

Publicat în: Comunism, Creștinism, Cultură, Cărţi, Deconspirare, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Penticostali, Politică, Postcomunism, Religie | Etichetat: interviu, Mihai Ciucă, Răscumpărarea memoriei, Vasilică Croitor

Arhiva privată a familiei Monica Lovinescu-Virgil Ierunca donată la IICCMER

De Marius Silvesan pe 12/09/2011 | Lasă un comentariu

Documentele şi manuscrisele din arhiva privată a familiei Monica Lovinescu-Virgil Ierunca au fost donate de Fundaţia Humanitas Aqua Forte către IICCMER. Primirea lor a avut loc pe 6 septembrie 2011 la sediul Fundaţiei, unde documentele au fost predate Directorului Departamentului Exil şi Minorităţi al IICCMER, Dna Damiana Oţoiu, de către reprezentantul Fundaţiei, Dnul Cătălin Cioabă. Documentele vor constitui fondul arhivistic „Monica Lovinescu – Virgil Ierunca”, o colecţie extrem de importantă, ce va fi adăugată consistentei arhive a exilului românesc pe care IICCMER o deţine deja.
Fondul arhivistic „Monica Lovinescu-Virgil Ierunca” va fi pus la dispoziţia tuturor cercetătorilor interesaţi începând cu 15 septembrie 2011, la sediul IICCMER. La aceeaşi dată va începe procesul de digitalizare a documentelor şi manuscriselor colecţiei. Întrucât mai multe persoane vor lucra simultan la proiectul de digitalizare, cercetătorii interesaţi vor putea accesa colecţia în format electronic în cel mai scurt timp.

Mai multe detalii pe site-ul IICCMER.

Sursa: http://cosmin-budeanca.blogspot.com/

Publicat în: Cultură, Educație, Știri, Politică, Postcomunism | Etichetat: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Monica Lovinescu, Virgil Ierunca

British MP urges government to force churches into same-sex unions

De Marius Silvesan pe 12/09/2011 | Lasă un comentariu

Photo via pewforum.org

A member of U.K. Prime Minister David Cameron’s government is calling for a ban on marriages at Christian churches if they refuse to also perform same-sex unions, reports LifeSiteNews.com.

“As long as religious groups can refuse to preside over ceremonies for same-sex couples, there will be inequality,” wrote Mike Weatherley, the Conservative MP for Hove and Portslade, in an August 21 letter to Cameron.

While Weatherley’s proposal is currently a “minority view,” it “could quickly become a main stream point of view,” warned Neil Addison, national director of the U.K.‘s Thomas More Legal Centre.

To read the full story, click here.

PS: Discutăm cu un prieten de la teologie, fost coleg de facultate despre acest aspect. Ajunsesem atunci la concluzia că nu va trece mult timp, și bisericile vor fi obligate să oficieze cununii religioase pentru persoanele de același sex împotriva voinței lor.

Publicat în: Politică, Religie | Etichetat: christiantelegraph.com, Marea Britanie

11-Septembrie 2001: 102 minute care au schimbat totul. Cronologia evenimentelor

De Marius Silvesan pe 11/09/2011 | Lasă un comentariu

8h46 – 10h28: in mai putin de doua ore, in data de 11 septembrie 2001, turnurile World Trade Center au fost reduse la un morman incadescent de beton si otel, Pentagonul lovit si aproape 3.000 de oameni si-au pierdut viata.

Atentatele au fost comise de 19 pirati ai aerului, membri ai al-Qaeda, care a deturnat patru avioane de pasageri pentru a ataca simbolurile economice, militare si politice ale Statelor Unite ale Americii.

Doua avioane au vizat World Trade Center din New York, un al treilea Pentagonul. A patra aeronava viza cel mai probabil Capitoliul, sediul Congresului, dar, in urma interventiei pasagerilor, s-a prabusit pe un camp din Shanksville, in Pennsylvania (nord-est).

Iata mai jos filmul acelei zile, realizate de agentia AFP:

8,46, New York: un Boeing al American Airlines deturnat dupa decolarea sa din Boston a lovit cu viteza de 790 km turnul nordic al World Trade Center (WTC). A creat o bresa enorma in etajele superioare, care au fost cuprinse de flacari.
9,03: un al doilea Boeing, plecat tot din Boston, se zdrobeste cu 950 km/h de turnul sudic.
9,05: Sarasota, Florida: presedintele George W. Bush incepe sa citeasca o poveste copiilor dintr-o scoala primara. „Un al doilea avion a lovit al doilea turn. Suntem atacati”, i se sopteste la ureche.
9,30: George W. Bush anunta scolarii ca se intoarce la Washington din cauza unui atac terorist.
9,37: un Boeing al American Airlines, deturnat dupa ce a decolat de pe aeroportul Washington-Dulles, se izbeste de Pentagon.
9,42: autoritatile aviatiei civile (FAA) inchid spatiul aerian si ordona anularea tuturor zborurilor.
9,59: turnul sudic al WTC, lovit cu 56 de minute in urma, se prabuseste intr-un imens nor de foc, otel si praf. Violenta a fost atat de mare incat nicio urma de ADN nu a fost vreodata regasita pentru sute de victime.
10,03, Shanksville (Pennsylvania): un Boeing al United Airlines deturnat dupa ce decolase de pe Newark (New Jersey) se prabuseste pe un camp. Mai multi pasageri, informati prin intermediul telefoanelor mobile de ceea ce se intamplase la New York, s-au opus teroristilor.
10,28: turnul nordic al WTC sse prabuseste, la o ora si 42 de minute dupa ce fusese lovit.
11,15: se inchide Wall Street.
13,04, Louisiana (sud): George W. Bush, evacuat la baza aeriana de la Barksdale, a plassat fortele armate in stare de alerta maxima si a promis „sa urmareasca si sa pedepseasca lasii vinovati”. Presedintele va fi apoi transferat la baza aeriana Offutt, din Nebraska (centru), inainte de a reveni la Washington, in cursul serii.
13,27, Washington: primarul Anthony Williams decreteaza stare de urgenta in capitala.
15,35: gruparea extremista al-Qaeda condusa de Osama bin Laden este banuita ca este implicata in atentate, declara un oficial american.
20,30: George W. Bush se adreseaza americanilor si denunta „acte teroriste deliberate”. El promite sa gaseasca vinovatii si subliniaza ca Washingtonul nu va face nicio diferenta intre teroristi si cei care ii gazduiesc.

http://www.hotnews.ro via http://romaniaevanghelica.wordpress.com

Publicat în: Istorie, Politică | Etichetat: 11 septembrie, George W. Bush, SUA, World Trade Center

Mai puţină libertate pentru libertate. Cum a schimbat 11 septembrie lumea

De Marius Silvesan pe 11/09/2011 | Lasă un comentariu

Ideea că lumea s-a schimbat după 11 septembrie 2001 pare a fi general acceptată. În America a apărut, după acea fatidică zi, conceptul „mai puţină libertate pentru libertate”. Principiul este cuprins în Patriot Act, o lege promulgată de preşedintele de atunci al SUA, George W. Bush, prin care, în numele siguranţei şi al libertăţii, se ofereau serviciilor de informaţii dreptul de a intercepta fără mandat convorbirile cetăţenilor americani şi de a avea acces la documentele firmelor americane. Legea, promulgată pe 26 octombrie 2001, este încă în vigoare, iar perioada de aplicare a ei a fost prelungită cu 4 ani de preşedintele Barack Obama. Prin Patriot Act, americanii au renunţat la o parte din libertate, în numele libertăţii, susţin unii dintre analiştii americani.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=110161

Publicat în: Istorie, Mass-media, Politică | Etichetat: Barack Obama, George W. Bush, libertate, Patriot Act, SUA

Arhitectii razboaielor SUA

De Marius Silvesan pe 11/09/2011 | Lasă un comentariu

Paul Wolfovitz
adjunctul secretarului american al Apararii, ianuarie 2001 – iunie 2005

Donald Rumsfeld
secretar american al Apararii, ianuarie 2001 – decembrie 2006

Condoleezza Rice
consilier pe probleme de securitate nationala, ianuarie 2001 – ianuarie 2005; secretar de stat ianuarie 2005 – ianuarie 2009

Gen. David Petraeus fost comandant al trupelor internationale din Irak si, ulterior, al trupelor din Afganistan. In iunie 2011 a fost confirmata nominalizarea sa pentru pozitia de director CIA.

http://www.hotnews.ro

Publicat în: Politică | Etichetat: Condoleezza Rice, Donald Rumsfeld, Gen. David Petraeus, HotNews.ro, Paul Wolfovitz, Statele Unite ale Americii

Este legitima discriminarea si persecutarea protestantilor pe motiv ca nu au vechime istorica?

De Marius Silvesan pe 10/09/2011 | 1 comentariu

Întrebarea care dă titlul acestui articol este în opinia noastră una legitimă, care se naște în urma comentariului primit de la George Enache, la articolul ONU: Monopol ortodox în religia Republicii Moldova.

Măcar prioritate are tot o religie crestina …si nu altceva. Dati slava lui Dumnezeu pentru asta, ca altfel poate ingaduie ceva mai rau si stiti la ce ma refer.

2. Ar fi chiar culmea ca sa nu fie ortodoxia religia cu prioritate în Moldova, doar cine a aparat tara asta? Toti domnitorii cu ostile lor care si-au varsat sangele pentru tara asta, pentru credinta lor ortodoxa, si acum veniti voi protestantii sa va cereti partea, voi care nu ati facut nimic pentru ea. Eu sunt din Romania, dar daca ar fi sa piara ortodoxia vreodata, în Moldova va fi ultimul loc unde ar pieri. Insa nu o sa piara, pentru ca ea este biserica lui Hristos pe care nici portile iadului nu o vor birui, precum zice în Scriptura. Ea a fost, este si va fi, in schimb toate miile astea de religii pe care voi le-ai inventat dezvoltat si dus mai departe prin alte ramificatii nu au fost ci au apărut, si nu au continuitatea de care se zice în Biblie ca nu vor pierii. (?) Doar o religie poate sa duca sprea adevărata cale, si aici vorbim ori de ortodoxie, ori de catolicism, doar aceastea au avut continuitate de cand a venit Hristos si pana acum. Restul au apărut în mintea unor oameni care nu au avut nici o treaba cu Dumnezeu, ci doar s-au revoltat pentru anumite probleme si dintr-o data s-au trezit cu un numar mare de adepți.
Studiati istoria ca stiu ca nu va place, pentru ca nu va avantajeaza pe voi deloc, pentru ca nu aveti istorie si nu sunteti in istorie. Aveti istorie de două trei sute de ani, pe cand ortodoxia are de 2000 de ani.

După cum se observă, mesajul acreditează ideea că persecuția protestanților de către ortodocși este ceva normal și că ei ar trebui să accepte acest lucru, dat fiind faptul că nu au vechime istorică. Pe de altă parte a afirma că protestantismul nu are istorie deoarece a apărut în istorie acum cinci sute de ani; este un fapt neadevărat și neștiințific. În ceea ce privește originea ortodoxiei, pe ce bază putem afirmă că ea este de origine divină? Putem afirma cu certitudine ca la rândul ei ortodoxia a apărut ca urmare a unei decizii omenești, motiv care nu justifică absolut deloc acțiunile pe care aceasta le-a inițiat împotriva altor biserici creștine. Dacă tot vorbim de vechime amintim aici afirmația Mântuitorului: „Cei din urmă vor fi cei dintâi” care demonstrează faptul că Împărăția Cerurilor se ia cu năvală și că nu vechimea contează ci faptele dovedite de smerenia inimii.

În ceea ce privește faptele pe care raportorul ONU le aduce în discuție, în urma lecturării articolului se constată faptul că acesta nu aduce în discuție vechimea Bisericii Ortodoxe, ci discriminările la care aceasta supune celelalte culte.

În Moldova s-a constatat monopolul bisericii ortodoxe în detrimentul celorlalte culte religioase.

Bielefeldt recunoaște libertatea religioasă din Moldova și faptul că este un stat laic, dar atrage atenția asupra unei concepții ce poate duce la situații periculoase – aceea că „doar o singură tradiție religioasă trebuie să servească drept element constitutiv sau stâlp al societății.”

Oficialul ONU a dat exemple în care credincioșii baptiști nu au putut fi îngropați în cimitirele comunitare ortodoxe, sau în care simboluri sau așezăminte ale altor religii au fost profanate.

Suntem în secolul XXI și vorbim de libertate religioasă. În ceea ce privește vechimea, după cum se știe, și protestanții au o genealogie care merge până în vremea Domnului Isus, nu numai ortodocșii. Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere problema nu constă în vechime ci în valori, și schimbările pe care le-au promovat ortodoxia, catolicismul și protestantismul, valori care au modelat diferit spațiul occidental de cel răsăritean. Există o serie de discuții și studii referitoare la rolul ortodoxiei în viața Țărilor Române, care reliefează faptul că noi nu suntem ortodocși de 2000 de ani, precum și faptul că alegerea religiei s-a datorat unor considerente politice. Dacă Vaticanul ar fi oferit domnitorilor români recunoașterea statutului pe care ei îl doreau împreună cu privilegiile care ar fi decurs din acest fapt, domnitorii români ar fi îmbrățișat religia catolică. Alegerea și menținerea ortodoxiei s-a datorat, dincolo de considerentele personale, considerentelor politice. În ceea ce privește protestantismul, acesta a fost perceput ca pe ceva străin datorită originii occidentale, dar și a faptului că era religia îmbrățișată de către unguri, sași, secui. Atunci când se amintește de rolul domnitorilor români în apărarea ortodoxiei, George Enache, are în vedere cu precădere pericolul otoman, însă consider că și acest aspect trebuie nuanțat. Spun acest lucru deoarece în facultate m-am ocupat la un moment dat de un aspect similar, anume de ce nu ne-au transformat otomanii în pașalâc. Ca urmare a studierii mai multor surse am ajuns la concluzia că acest lucru s-a datorat unei conjuncturi internaționale, situației interne din Imperiul Otoman, precum și a intereselor strategice ale Imperiului care aveau mai multe avantaje din exploatarea teritoriului nostru prin intermediul unor obligații în natură sau bani, decât prin ocuparea teritoriului și impunerea statutului de pașalâc(după cum istoricii au demonstrat, Bulgaria, deși a fost integrată în Imperiul Otoman, a avut un regim economic -de exploatare- mai blând decât noi.) Prin aceasta am vrut doar să aduc în discuție mitul independenței. Nu am studiat evoluția culturală și religioasă a Bulgariei în timpul ocupației otomane, însă consider că dincolo de dezavantajele de ordin economic, au existat indubitabil și avantaje ale statutului de „independență controlată” a Țărilor Române pe parcursul Evului Mediu.

Un alt aspect care merită adus în discuție este rolul protestantismului în viața culturală a românilor. Iată că deși nu „au istorie”, protestanții au făcut istorie. Când mă refer la rolul cultural am în vedere celebrarea slujbelor religioase și traducerea Bibliei și a celorlalte cărți de cult în limbile naționale, respectiv limba română.

Un aspect foarte important în acest context este acela al reciprocității. Astfel, în Occident, Biserica Ortodoxă se bucură de libertate religioasă, de recunoaștere, aspecte care includ și libertatea prozelitismului. A face prozelitism în Occident pe teritoriul protestant(vezi spre exemplu America) este ceva normal pentru ortodoxie, însă nu este de acord să acorde aceeași libertate religioasă și protestantismului în spațiul răsăritean, acolo unde este religie majoritară.

Pentru completarea informațiilor prezentate în cadrul acestui articol, precum și pentru a înțelege evoluția din punct de vedere religios a românilor, recomand o serie de articole și cărți, referințe care pot fi completate și cu alte resurse identificate de către cititori.

Cele 6 ipostaze ale creștinului din România

De ce suntem ortodocşi?

Razvan Theodorescu: E o enormitate a afirma ca ne-am nascut ortodocşi

De ce religia catolică a cumanilor nu i-a influenţat pe români. Interviu cu Neagu Djuvara

Baptisti sunt protestanti sau neoprotestanti?

Cine sunt creştinii după Evanghelie?

John Stott, Esența creștinismului în 10 cuvinte

Dorin Dobrincu, Legea cultelor: text, subtext si context

Credinţa la români, în cifre

Intoleranţă religioasă reciprocă – lumea creştină vs. lumea musulmană

BOR și atitudinea fata de societatea civila via Contributors

Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez via Persona