BCB Nădejdea Bucureşti 90 de ani (1933-2023) – Biografie pastor Țopa Ioan + Mesaj Pastor Buni Cocar
Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” Bucureşti a fost fondată în anul 1933, același an cu greva ceferiştilor de la Atelierele Grivița din 16 februarie 1933.
Primul serviciu religios în casa de rugăciune din actuala stradă Liduş Nr. 4 a fost oficiat de pastorul Țopa Ioan în 10 septembrie (?) 1933.
Pastorul Țopa Ioan a fost pastor al bisericii în perioada 1933-1961.
Nepoata acestuia, Ligia Bora (căsătoritită Dan), rememorează câteva aspecte din viața pastorului Țopa Ioan.
Partea a doua a înregistrării reprezintă mesajul transmis Bisericii Nădejdea de către pastorul Buni Cocar
A mai căzut un stâlp, Bora Octavian (1941-2019)
A plecat la Domnul Bora Octavian, ani de-a rândul casierul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, persoană implicată activ în lucrarea de slujire, inclusiv cu Evanghelia. De asemenea, acesta a fost și membru în comitetul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, persoană capabilă în gestionarea problemelor financiare și nu numai.
Bora Octavian s-a născut la 1 mai 1941 și abdecedat la data de 11 octombrie 2019, a fost căsătorit cu Lidia Bora (fostă Țopa), având împreună două fete, Dana căsăt. Dragomir și Ligia căsăt. Dan. Bora Octavian a avut 4 nepoți și o strănepoată.
Bora Octavian a fost ginerele pastorului Țopa Ioan, cel care a pus în anii ’30 bazele adunării baptiste din Giulești, actuala Biserica Creștină Baptistă Nădejdea. Acesta a cunoscut în mod direct modul în care a fost dărâmatâ de către, la ordinul Securității lăcașul de închinare al bisericii baptiste din Giulești de sărbătoarea Rusaliilor 1985.
A fost activ în adunarea din Giulești pe parcursul slujirii pastorale a următorilor păstori: Buni Cocar, Vasile Talpoș, Elisei Pecheanu, Costel Ghioancă, Ovidiu Rusnac.


Serviciile religioase de priveghi și înmormântare se vor desfășura după următorul program:
Sâmbătă, 12 octombrie 2019, începând cu ora 19 va avea loc serviciul de priveghi în localul adunării din strada Luduș Nr. 4.
Serviciul religios de înmormântare va avea loc duminică, 13 octombrie 2019, începând cu ora 13:00.
Domnul sa mângâie familia îndurerată!
Foto: Marius Silveșan
Dr. Buni Cocar la BCB Nădejdea București (31.08.2018)
În cadrul turneului pe care îl efectuează în România, pastorul Buni Cocar, fost păstor și la Giulești în anii 80 ai secolului XX, va avea un mesaj în seara zilei de vineri, 31 august 2018 la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București.

Deportarea Lidiei Căldăraru și a pastorului baptist Eugeniu Jurenco
Perioada anilor ’40 este una în care am avut și acțiuni extreme precum deportările unor minorități, inclusiv religioase.
În primul caz vorbim de deportarea unor credincioși baptiști rămași în Basarabia cedată URSS-ului în vara anului 1940 la ordinul NKVD.
Trist este faptul că după recuperarea Basarabiei de către români în vara anului 1941 credincioșii baptiști au continuat să fie persecutați.
Iată mai jos link ul unde este prezentat acest caz de deportare al unei credincioase baptiste în baza unei documentări realizate de Vasile Bel care a fooosit informații regăsite în Revista Farul Creștin.
https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2018/06/lidia-caldararu-deportata.html?m=1
Un caz similar de deportare a minorităților religioase, inclusiv din Basarabia a avut loc în luna mai a anului 1942. Atunci Mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a dat un ordin secret care prevedea ca toți sectanții să fie deportați in organizațiile de muncă de pe Bug, în Transnistria. Ordinul a fost anulat la scurt timp și nu au fost deportați mulți credincioși baptiști, însă printre aceștia a fost si pastorul Eugeniu Jurenco din orașul Bălți care a fost închis în lagărul Golta din Transnistria. (Vezi AICI un portret al lui Eugeniu Jurenco realizat de Buni Cocar)
Problemele din perioada lui Antonescu le-am tratat în cadrul studiului „Evoluția legislației religioase referitoare la baptiștii din România în timpul Regimului Antonescu” publicat în Jurnalullibertății de credință, 2015, pp. 271-290.
Din prezentarea succintă acelor două cazuri putem observa faptul că acțiunile de deportare au vizat credincioșii baptiști în timpul unor regimuri totalitare sau autoritare pe parcursul anilor 40 ai secolului XX, un secol al extremelor după cum îl portretizează și Eric Hobsbawm.
Programul vizitei fratelui Buni Cocar în București pentru perioada 12-17 septembrie 2017
Mesaje creștine și lansarea noii cărți CAUT UN OM
marți 12 sept. Biserica DUNAMIS, pastor Aurelian Barbu – Colentina, orele 18:30
miercuri 13 sept. Biserica RAUL VIETII, pastor Răzvan Mihăilescu – Mihai Bravu, orele 18:00
joi 14 sept. Biserica NADEJDEA , pastor Ovidiu Rusnac – Giulești, orele 18:00
vineri 15 sept. Biserica GOLGOTA, pastor Daniel Mariș – N. Titulescu, orele 18:00
vineri 15 sept. Bis. BOB DE MUSTAR, pastor Pârvu Daniel – str. Morilor-Timpuri Noi, noapte de veghe
sâmbătă 16 sept. Biserica MARANATA, pastor Victor Tudorache – Pitești, orele 18:00
duminică 17 sept. Misiunea RENOVATIO, pastor Florin Ianovici – sala Eminescu Romexpo, orele 10:00
1983 – lucrări de extindere a clădirii Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” București
Pornind de la o fotografie preluată de pe pagina de Facebook a pastorului Liviu Căprar, l-am rugat pe fratele Mircea Bulatov să mă ajute în descoperirea contextului și personajelor care apar în fotografie.
Produsul final îl vedeți mai jos.

Mircea Bulatov mi-a mai scris următoarele: „Printre ceilalți tineri par să fie (nu sunt sigur) cei de la biserica din Tamaș de lângă Buftea unde făcea lucrări de misionariat și evanghelizare fratele Buni Cocar”.
Pentru înțelegerea necesității realizării lucrărilor din anii 80 am să reiau unele informații publicate în cadrul articolului 30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015) – update
„Biserica Baptistă „Nădejdea sau Biserica Baptistă Giulești, cum este cunoscută aceasta, este situată în cartierul bucureștean Giulești pe strada Luduș, Nr. 4. Conform informațiilor prezentate de către Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România, Biserica a luat ființă ca un punct misionar al Bisericii Baptiste din cartierul Ferentari. Actuala Biserică Baptistă Providența. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici, biserica a fost fondată în anul 1933 de către Țopa Ioan care fusese trimis de Biserica Baptistă din Ferentari pentru a stabili în cartierul Giulești o filială a Bisericii din Ferentari. Inaugurarea casei de rugăciune și oficierea primului serviciu divin în ea a avut loc la data de 15 septembrie 1933. Pe parcursul anilor biserica a cunoscut o creștere constantă, astfel că în anul 1961 când pastor era Constantin Bălgrădeanu, se ajunsese la un număr de 180 de membrii. Cutremurul din 4 martie 1977 a afectat clădirea bisericii, iar credincioșii au reușit să facă doar niște reparații minore cu toate că o perioadă de timp s-au întâlnit în capela Seminarului Teologic Baptist din București situat pe strada Berzei Nr. 29. Directorul Seminarului în acea perioadă (1970-1988) era pastorul Ioan Bunaciu. În anul 1980 a fost ales ca pastor al Bisericii, Buni Cocar, iar numărul de credincioși a continuat să crească astfel că se impunea mărirea locașului. În lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România, Ioan Bunaciu menționează faptul că Buni Cocar „a început construcția unei clădiri noi și mari peste vechea clădire a bisericii, a turnat stâlpi de beton, iar peste ei a turnat cupola și a început să zidească”. (p. 126)
Pastorul bisericii din acea vreme, Buni Cocar, scrie următoarele în lucrarea autobiografică Și tata a plâns : „În fiecare an am extins casa de rugăciune, dar cu toate aceste remodelări n-am avut un singur serviciu în care să nu stea oamenii în picioare. Era o lucrare a Duhului Sfânt în mijlocul nostru și noi încercam să oferim condiții cât mai bune pentru toți cei interesați să participe la slujbe.
Singura cale era să amenajăm casa pe care o aveam , s-o extindem puțin chiar. Am propus asta și frații mei de credință s-au dedicat construcțiilor și renovărilor. Ne-am bucurat să facem lucrarea, fiindcă simțeam că odată cu renovarea casei deveneam și noi puțin mai noi, mai ”renovați”. Din nefericire, extinderile le-am făcut mereu fără nici o aprobare de la cei în drept. Nu se dădeau și noi ne-am asumat riscul, construind fără avizul puternicilor zilei și nopții. După fiecare mărire constatam că trebuie să facem o alta.” (pp. 191-192)
Aceste modificări și construcții fără aprobarea autorităților, care oricum nu dădeau autorizații de construcție, a dus inevitabil la momentul demolării forțate de Rusalii 1985 despre care am scris AICI
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă

Partea a patra a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean abordează problema literaturii religioase în comunism și dezvăluie detalii interesante despre implicarea acestuia în distribuția acestei literaturi în zona Făgetului. De asemenea, sunt informații despre ajutoarele materiale oferite credincioșilor, dar și despre tracasările Securității.
Urmăriți și celelalte părți ale dialogului
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
După cum am anunțat AICI, revin cu prezentarea celorlalte părți ale dialogului avut cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean la Făget în data de 13 iulie 2015. În partea a doua discutăm despre perioada în care acesta a urmat Seminarul Teologic Baptist din București (1974-1978), unde a fost coleg printre alții cu Elisei Pecheanu și Buni Cocar.

Un eveniment major în timpul Seminarului a fost Memoriul de protest al seminariștilor din 1976. Elisei Pecheanu menționează că „doi colegi au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel)”
Pastorul Ioan Lăpugean menționează că nu a vrut să semneze acest memoriu, dar l-a făcut la insistențele colegilor, în principal ale lui Buni Cocar. Prin intermediul acestui memoriu studenții cereau printre altele ca Iosif Țon să vină ca profesor la Seminar.
De asemenea, în data de 2 aprilie 1977 este citit la Europa Liberă un alt memoriu de protest cunoscut generic sub numele de Scrisoarea celor 6. Acest document este prezentat pe larg în cartea pe care am realizat-o cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).
Dincolo de alte aspecte pastorul Lăpugean rememorează numele colegilor și al profesorilor, realizează scurte portrete ale acestora, printre care și pe cel al pastorului Elisei Pecheanu. În a doua parte a anilor 70 regăsim printre profesori pe Dr. Ioan Bunaciu (și-a luat doctoratul în 1974), Vasile Talpoș (profesor de Homiletică), Vasile Taloș (profesor de Vechiul Testament). Talpoș și Taloș au absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în promoția 1965-1969, cei doi fiind cei mai buni din anul respectiv la învățătură. Detalii despre acest aspect se găsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).
Doresc să menționez că dialogul nu se oprește aici, el continuă atât cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean. cât și cu alte persoane.
Buni Cocar: Amintiri (9)
Prin intermediul episodului 9 al amintirilor sale, pastorul Buni Cocar realizează o portretizare foarte frumoasă a lui Eugeniu Jurenco. Din câte știu acesta era din Basarabia, a fost implicat în distribuirea de Biblii în perioada comunistă și a fost o vreme administrator la Seminarul Teologic Baptist din București. Cred că la un moment dat un pastor, posibil Constantin Bălgrădean, secretar general al cultului, i-a pus în vedere să își găsească locuință în altă parte și să elibereze camera de la Seminar.
Nu stiu cati l-au cunoscut sau cati isi mai amintesc de Eugen Jurenco … Eu n-am cum sa-l uit fiindc-a fost vecinul nostru, al seminaristilor, timp de cativa ani (intre 74 si 78)…
Familia Jurenco nu era singura familie care locuia pe atunci in cladirile Seminarului, dar la celelalte doua era de-nteles, una se numea Socaciu iar cealalta Bunaciu si daca in loc de Jurenco as fi dat acolo peste „Popovici” sau „Trutza”, nu m-as fi mirat, dar …, Jurenco?
Incetul cu incetul am aflat ca fratele Eugen Jurenco este membru in Biserica de pe Titulescu, ca este si-n comitet, tine si scoala duminicala, dar nici aceste informatii nu explicau prea multe.
Intr-o zi mi s-a spus ca apartamentul lui Jurenco este „depozit” de Biblii … Nu mi-a venit sa cred. Nu era de crezut. Depozit de Biblii sosite clandestin in tara, tocmai in curtea Seminarului? Cine si-ar fi imaginat?…
Vezi articolul original 487 de cuvinte mai mult














