Arhive categorie: Cultură

La mulți ani, Cristian Caraman!


Cristian Caraman este dirijor interpret și conferențiar universitar în cadrul Institutului Teologic Timotheus din București și a Institutului Teologic Baptist din București. La Instituitul Teologic Baptist Cristian Caraman pregătește corul bărbătesc.

Iată și prezentarea de pe wikipedia.ro

Cristian Caraman este dirijor și interpret fiind un reprezentat de seamă al muzicii protestante din România. Absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București în anul 1986, Cristian Caraman a colaborat cu importante instituții muzicale din România și Europa.

Caraman provine dintr-o familie nobiliară cu rădăcini armînești prin bunicul de tată Nicolai Alexandru Caraman și genealogie germană prin bunica de tată contesa Elizabeth von Geldern Egmond (Arhivele genealogice ale familie Caraman). Tatăl său, Ion Caraman a fost ofițer în Armata Regală a României până la instalarea guvernului communist. După venirea comunismului familia își pierde domeniile din Dobrogea și toate proprietățiile deținute în București fiind totalmente destituită. Ion Caraman se zbate în sărăcie și se angajează ca portar la o unitate militară din capitală. Comandantul unității îl simpatizează datorită zelului cu care acesta își făcea datoria în fiecare zi, dar și scrisului de mână pe care îl etala fostul ofițer al Armatei Regale. Comandantul îl ia sub protecție și îi oferă posibilitatea să devină mic funcționar în cadrul unității până la pensionare.

Cristian Caraman este căsatorit cu Mariana Caraman încă din vara anului 1977 și este tată a doi copii, Emanuel-Cristian Caraman și Dorothea Lidia Caraman.

Familia Caraman se regăsește printre familiile protestante din România de mai bine de cinci generații, alternând între cultul Creștin după Evanghelie la primele generații și cultul Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în domeniul muzical, dar și cel teologic.

Caraman este director muzical al Bisericii Baptiste Nădejdea din București, Biseicii Creștine după Evanghelie Logos din Ploiești și dirijorul corului Biseicii Creștine după Evanghelie Antiohia din București. În paralel cu intensa activitate muzicală bisericească este diacon și învățător biblic în Biserica Baptistă Nădejdea din București, predicând Scripturiile în Biserica Creștină după Evanghelie Filadelfia din București.

Cristian Caraman a compus mai multe partituri muzicale religioase, lucrarea cea mai important fiind un ciclu de cântece sacre pe versurile prietenului său, regretatul poet și pastor roman baptist Petru Dugulescu. Ciclul a fost compus între anii 1983-1985, fiind rezultatul unei intense colaborări cu Dugulescu.

În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată Muzica Protestantă. Din 2006 este professor asociat la Institutul Timotheus din București, fiind titularizat ca Lector Universitar în anul 2010. În anul 2011 își publică rezultatele cercetării academice în cadrul a trei lucrări distincte la Editura Universității Naționale de Muzică din București: „Repere Istorice ale Muzicii Protestante”, „Muzica Protestantă Modernă”,  „Genuri ale Muzicii Protestante”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Caraman

Bogdan Emanuel Răduţ – La Est de libertate… se află lipsa ei


LA EST DE LIBERTATE_catalin_dupu

Note de lectură
a romanului La est de libertate de Cătălin Dupu

Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la Occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti). Americanii au venit (vizita lui Richard Nixon, august 1969), dar n-au adus cu ei libertatea.
Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi un loc de tranzit spre lumea liberă. Tito devenise astfel un paria al blocului comunist. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.
Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman. Aceste amănunte oferă lucrării aspectul unui roman istoric.
Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America, în favoarea celei de-a doua.
Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.

Craiova,
22 ianuarie 2016

Maxima zilei – 27 ianuarie 2016


 

F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Adevărul pieritor al lumii acesteia și adevarul cel veșnic stau față în față. Și adevărul cel veșnic se dovedește a fi mai presus decât adevărul lumii acesteia.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 496

La mulți ani, Vasilică Croitor


Vasilică Croitor la Centenarul Caraman&Ioanid, București 2012

Vasilică Croitor la Centenarul Caraman&Ioanid, București 2012

Vasilică Croitor este pastor al Bisericii Penticostale Bisericii Betel din Constanța. El este de asemenea și membru fondator al Agenției Penticostale de Misiune Externă. În calitate de membru ale acestei organizații, Vasilică a călătorit în diverse țări în scop misionar. Vasilică Croitor este și președintele Comunității Regionale Penticostale Constanța. Ca traducător și editor, a coordonat apariția a peste douăzeci de cărți în limba română, prin Editura Succeed Publishing.

Este autorul cărții Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă precum și alVasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei unor articole privind istoria penticostalismului românesc, preocupându-se și de biografia lui Constantin Caraman, prilej cu care a fost unul din organizatorii Centenarului Caraman și Ioanid desfășurat în luna decembrie 2012 la Biserica Penticostalîă Filadelfia din București. Cu prilejul acestui eveniment a lansat și blogul Eroii Credinței care poate fi accesat la adresa http://eroii.wordpress.com/. Volumul Răscumpărarea memoriei a fost desemnat 2010 European Christian Book of the Year, premiu decernat în timpul Târgului de Carte Creștină Europeană organizat lângă Oradea în 1-2 octombrie 2010.

Între anii 2006 și 2011 a păstorit și Biserica Betel din Constanța. Vasilică este căsătorit cu Mihaela și împreună au trei copii, Denisa, Beniamin și Miriam.

În cadrul Comitetului CRPC coordonează Departamentul de evanghelizare și misiune.

Timișoara – O viață nouă, o biserică vie: Conferință pentru slujitorii din bisericile locale


Sâmbătă, 30 ianuarie 2016, începând cu ora 9, Departamentul de Misiune al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, Institutul Teologic Baptist și Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea din București organizează o conferință pentru „toți cei care slujesc în biserica locală”. Gazda evenimentului este Biserica Creștină Baptistă Nr. 2 din Timișoara.

30ian-timisoara

Vor avea prelegeri:

Otniel Bunaciu – Conducerea ca formă de înviorare a bisericii

Daniel Mariș – Predicarea și înviorarea spirituală a bisericii

Sorin Bădrăgan – Exerciții personale pentru înviorarea bisericii

John Vătran – Importanța viziunii și a strategiei pentru înviorarea bisericii

Conferința este organizată cu sprijinul Bisericii Baptiste Nr. 2 din Timișoara și al Comunității Baptiste din Timișoara – Departamentul de misiune

Apariții editoriale (39) – Cătălin Dupu, O zi perfectă


O ZI PERFECTA- catalin dupu web

Volumul O zi perfectă este unul dintre cele mai complexe romane ale autorului. Acțiunea, poveștile de viață, apariția comisarului Gabriel Voinescu, personajele istoriei, mesajul cărții, situațiile comice, toate aduc cititorii în plăcuta situație de a nu lăsa cartea până la final.
Un grup de prieteni este în concediu, iar Beatrice îi declară soțului că își dorește să aibă o zi perfectă. Cum va arăta aceasta?
Romanul este scris cu dorința autorului ca lectura cărții să fie pentru toți o excelentă delectare și o recomandare.
(Descriere realizată pe coperta 4 a cărții)

Este cea de-a 14 carte pe care a scris-o Cătălin Dupu, lucrarea fiind un roman pentru întreaga familie. Îl pot citi și  adolescenții și tinerii.

Cu siguranță vor fi foarte curioși sa citească finalul.

Beatrice vrea o zi perfecta. Este în concediu și acesta este țelul ei. Se va împlini? Ce anume caută comisarul Gabriel Voinescu?

Sunt și destule scene haioase din viața de familie!

https://catalindupu.wordpress.com/2016/01/06/o-zi-perfecta-noul-roman-pentru-2016/

Prin intermediul acestui roman, Cătălin Dupu lansează o nouă perspectivă despre cum trebuie privită Viața.

o zi perfecta p

 

Cartea se poate comanda la birouapv@yahoo.com.

 

Maxima zilei – 13 ianuarie 2016


Dacă există ceva care ocrotește societatea, chiar în vremurile noastre, îl îndrumează pe făptaș pe calea cea bună și face din el alt om, este numai și numai legea lui Hristos.
F. M. Distoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p.110

Maxima zilei – 6 ianuarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Iubirea este o comoară fără preț cu care poți dobândi o lume întreagă.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 89

Maxima zilei – 5 ianuarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea ceealaltă.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 75

Maxima zilei – 4 ianuarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Vreau să trăiesc pentru nemurire; nu accept sub nici un motiv compromisuri sau jumătăți de măsură.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 45