Situația baptiștilor din România la sfârșitul anilor 30 și în anii 40 ai secolului XX
Articolul de față dorește să ofere un răspuns la situația baptiștilor din România în perioada interbelică și a celui de-al doilea război mondial.
Referindu-mă strict la situația din 1938 se poate menționa pe bază de documente că nu toate bisericile baptiste au fost închise.
Dar iată ce informații avem de la Alexa Popovici, contemporan cu acele vremuri:
„La 14 decembrie 1938, toate bisericile baptiste din România au fost închise şi sigilate. Unui număr foarte mare de predicatori li s-au întocmit acte de dare în judecată. Unii dintre aceștia au fost arestați și aruncați în închisori […].” (p. 617)
…prigoană care a durat de la 14 decembrie 1938 până la 31 martie 1939, adică 3 luni şi 17 zile. Anularea în fapt a deciziei se datorează lui Nicolae Zigre, ministrul Cultelor, și lui Armand Călineacu, prim-ministru.” (p. 619-620)
Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, Editura Făclia, Oradea, 2007, 936 p.
https://roevanghelica.wordpress.com/2018/03/22/1938-noua-decizie-ministeriala/
Față de cele prezentate de Alexa Popovici în lucrarea Istoria baptiștilor din România se impun câteva precizări succinte.
Nu toate bisericile baptiste au fost închise. Este adevărat că au fost închise multe și unele s-au închis singure, dar nu toate. Aceasta cu atât mai mult cu cât decizia privitoare la obligativitatea ca o biserica sa fie formată din 100 de bărbați, capi de familie de etnie română, a fost schimbată cu puțin timp inainte de a expira termenul până la care bisericile baptiste trebuiau să se conformeze pentru a putea funcționa. Numărul capilor de familie necesari pentru a primii aprobarea funcționarii unei biserici a fost redus de la 100 la 50, dar și așa era mult. Anul 1939 va aduce cu sine alte prevederi la fel de restrictive ca cele anterioare.
Alexa Popovici, documentele vechi din Arhiva UBR, revistele baptiste sunt utile, dar insuficiente pentru o înțelegere obiectivă și complexă a istoriei baptiștilor din România. Un cercetător care se limitează la ele va avea o imagine parțiala a ceea ce s-a întâmplat în perioada interbelica si a celui de-al doilea război mondial și nu va putea fi obiectiv în ceea ce prezintă sau scrie. În București sunt mai multe instituții care au documente, arhive în cadrul cărora se regăsesc informații referitoare la situația religioasa din România in perioada menționată și implicit la baptiști. De asemenea, sunt disponibile și în limba română articole/ studii care tratează subiectul în discuție. Citind un astfel de studiu, despre perioada guvernării Patriarhului Miron Cristea (11 februarie 1938 – 6 martie 1939), am fost surprins sa constat ca informatii se găsesc si la Foreign Office în Londra. În limba engleză, de asemenea, sunt disponibile pentru cercetare studii șibarticole științifice, cărți, biografii, articole din revistele vremii care tratează specific anumite aspecte referitoare la situația baptiștilor din România în perioada interbelică, ce a celui de-al doilea război mondial sau perioada comunistă.
De asemenea, o idee pe care mi-am format-o trecand prin mai multe documente este aceea ca eliberarea nu a venit ca un dar din partea autorităților, ci a fost datorată unor acțiuni complexe. Vorbim de solicitări, memorii din partea conducătorilor comunităților baptiste, a Uniunii Baptiste din România, dar și din afara țării. Este de menționat activitatea, efortul, dăruirea și abnegația în asigurarea, obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România depuse de J. H. Rushbrooke.
Una din persoanele cărora baptiștii români ar trebui sa le fie mulțumitori este J. H. Rushbrooke, Comisar (comisioner) din partea Alianței Mondiale Baptiste pentru Europa, Secretar general și apoi Președinte al Alianței Baptiste Mondiale (1939-1947). Până în anul 1940 când România a declarat război Marii Britanii și i s-a interzis accesul în țara noastră, acesta ne-a vizitat de mai mult de 15 ori având întâlniri cu factori de decizie aflați în diferite poziții în cadrul administrației centrale în țară sau în afară (Anglia și SUA). Pentru ușurarea și reglementarea, clarificarea situației baptiștilor acesta a fost primit inclusiv de regele Carol al II-lea.
Se observă astfel faptul că istoria baptiștilor este frumoasă, tumultoasă și totodată complexă
În final doresc să menționez că perioada anilor 30 – 40 din istoria baptiștilor din România este analizată pe baza de documente în cadrul unui articol care sper să apară în această vară. O secvență din acest studiu amplu este cea care se referă la legislația religioasă privitoare la baptiști în timpul guvernării antinesciene. Dat fiind importanța acesteia am considerat oportun să o public și separat în cadrul unui articol apărut în Jurnalul libertății de conștiință eduția din anul 2015.
Partajează asta:
RVE Timișoara – Iosif Țon despre vizita lui Billy Graham în România (1985)
Iosif Țon a fost invitatul lui Ioan Ciobotă la emisiunea La Ordinea zilei de la RVE Timișoara din 22 februarie 2018. Interviul s-a realizat prin telefon din Portland și a avut ca subiect personalitatea lui Billy Graham și vizita acestuia în România în toamna anului 1985.
În partea de început a acestui dialog/ interviu Iosif Țon face referire la unele aspecte istorice ale vizitei lui Billy Graham în România comunistă (1985) pe care doresc să le amintesc aici:
1. Prima vizită a lui Billy Graham în blocul comunist a avut loc în URSS, iar a doua în Ungaria
2. Vizitele nu au avut audiență deoarece conform înțelegerii cu Alexander Haraszty, consilierul lui Billy Graham, și acceptată de evanghelist și echipa lui, primeau acordul să vină și să predice, dar fără a se face publicitate în legătură cu vizita sa. Acest aspect pare susținut de realitate dacă avem in vedere înregistrarea de la vizita din Ungaria de la sfârșitul anilor 70.
3. Iosif Țon a aflat că Billy Graham urma să vină în România și prin intermediul unui prieten a facut rost de itinerariul vizitei pe care apoi l-a facut public la Radio Europa Liberă. Astfel, beneficiind de „publicitate” vizita în România a avut o audiență destul de mare.
Audiență este dovedită de fotografii (vezi și pe Istorie Evanghelică), dar și de filmulețul realizat după aceea.
4. Iosif Țon avea cunoștiințe în România pe care le suna pentru a-i relata informatii despre cum a decurs programul/ Evanghelizarea în localitațile unde predica Billy Graham. Pe baza acestor informații Iosif Țon realiza o sinteză către Radio Europa Liberă, iar Europa Liberă prezenta informații actualizate despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham din România în cadrul buletinului de știri de la ora 10.
Pentru mine personal aceste informatii sunt inedite. Nu-mi aduc aminte să fii găsit astfel de informatii la Secția Română a Radio Europa Liberă și nici în cartea Denisei Bodeanu, Afacerea „Evanghelistul” : vizita lui Billy Graham în România (1985).
5. În 1948, chiar înainte de cruciada evanghelistică din Los Angeles, Billy Graham s-ar fi confruntat cu o criză spirituală datorită teologiei liberale. Din această criză a ieșit întărit datorită îndurării lui Dumnezeu și a încrederii pe care a primit-o în Biblie. Ca urmare cruciada din Los Angeles a fost una reușită, iar Billy Graham a propus apoi unor teologi înființarea unor seminarii teologice de nivel academic care să contracareze teologia liberală.
Un aspect despre care nu s-a vorbit în emisiune este cel referitor la condițiile vizitei. Mă refer aici la faptul că Billy Graham trebuia să nu atace comunismul și să nu vorbească despre persecuția creștinilor din „lagărul comunist”. Dintr-un interviu pe care l-am luat unui pastor acum câțiva ani am reținut faptul că la terminarea serviciilor religioase Billy Graham pleca destul de repede pentru ca oamenii să nu îi transmită scrisori sau să-i comunice informații despre persecuția din România. De asemenea, erau mulți securiști care aveau grijă ca oamenii să nu transmită informații confidențiale în opinia autorităților.
Deși s-ar fi dorit ca evanghelizările să se țină în aer liber, în majoritatea cazurilor acestea au avut loc în spații închise cu excepția Mânăstirii Vorona, dacă nu greșesc.
P.S. Interviul mi-a fost semnalat de Alin Cristea.
Partajează asta:
La drept vorbind, ce înseamnă să spui adevărul? – Biblioteca Națională a României, 20 februarie 2018
Marți, 20 februarie 2018, de la ora 18:00, la Biblioteca Națională (spațiul Pergament, parter) va avea loc dezbaterea La drept vorbind, ce înseamnă să spui adevărul şi cum îl poţi rosti?, în care profesorii Mircea Dumitru şi Daniel Barbu vor încerca să formuleze răspunsuri la întrebări precum: Există adevăr?; Cum putem defini adevărul obiectiv?; Cum putem stabili faptele în lumina adevărului?; Ce înseamnă să spui adevărul?; Care este raportul dintre opinie şi adevăr, expertiză şi adevăr, credinţă şi adevăr?. Moderator: prof. univ. dr. Otniel Bunaciu.
Inițiat de prof. univ. dr. Daniel Barbu, prof. univ. dr. Otniel Bunaciu, dr. Ana Petrache, dr. Iuliana Conovici, dr. Cătălin Raiu și dr. Bogdan Duca, în colaborare cu Biblioteca Națională a României, Proiectul Emmaus: cunoaşterea ca interpretare, călătorie, mărturie propune o serie de dezbateri şi conferinţe care se adresează universitarilor, cercetătorilor, specialiştilor, dar și tuturor celor interesați de subiect.
https://m.facebook.com/events/
Partajează asta:
Viața are un singur sens – un dialog cu Cătălin Dupu
Un dialog despre sensul vieții, abnegație și speranță.
Partajează asta:
Promoție: Viorel Achim, Politica regimului Antonescu fata de cultele neoprotestante. Documente – 10 RON
Lucrarea domnului Viorel Achim (936 pagini) este una valoroasă pentru cultele neoprotestante din România documentând minuțios persecuția din perioada Regimului Antonescu. Din nefericire în acea perioadă baptiștii, creștinii după Evanghelie și adventiștii (cultele tratate în carte) erau persecutate atât de stat cât și de Biserica Ortodoxă (exemple concludente în carte pe baza documentelor de arhivă).
Cercet. Viorel Achim și Conf. Daniel Mariș la lansarea cărții Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Bookfest, București, 2013. Foto: Marius Silvesan
Iată și prezentarea cărții așa cum se regăsește pe site-ul Editurii Polirom
In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.
Cumpara cartea la prețul promoțional de 10 RON accesând link-ul de mai jos.
http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/5090
Partajează asta:
Recomandări editoriale (9) – J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința
J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 399 pagini.
Fiind început de an vin cu o recomandare de lectură adresată atât celor interesați de istoria Bisericii, cât și celor care nu sunt pasionați de aceasta.
Lucrarea are informații din mai multe domenii și face referire la oameni și locuri despre care poate nu știați informațiile pe care autorul acestei cărți le menționează.
Iată și prezentarea de pe site-ul Editurii Casa Cărții.
5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.
În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom. Vei mai face cunoştinţă cu:
• sportivi creştini (Eric Liddell, campion olimpic)
• savanţi (George Washington Carve, Johannes Kepler)
• scriitori (G.K. Chesterton, John Milton, Anne Bradstreet)
• oameni de stat (William Gladstone, William Jennings Bryan)
• misionari (Gladys Aylward, William Carey, Francis Xavier)
• evanghelişti (Billy Sunday, Dwight L. Moody, „Gypsy” Smith)
• artişti (Rembrandt, Michelangelo)
• activişti sociali (William Wilberforce, Josephine Butler)
• soldaţi („Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell)
• şi cu mulţi, mulţi alţii care au trăit de-a lungul celor două milenii de creştinism, o întreagă galerie de oameni de seamă.
Fie că eşti pasionat de istorie sau istoria ţi s-a părut mereu plictisitoare, această carte are menirea să-ţi sporească cunoştinţele despre marea ta familie spirituală şi să te înveţe câteva lecţii deosebit de preţioase despre viaţă şi credinţă.
E vorba despre o istorie vie!
Partajează asta:
Regele Mihai I despre identitate și demnitate
Regele Mihai I: ” Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.”
http://www.lapunkt.ro/2017/12/10-zece-punkte-regele-mihai-i/
Partajează asta:
Stelian Tănase: O minoritate nu poate conduce democratic o societate
O minoritate nu poate conduce democratic o societate, ci numai prin dictatură.
http://www.stelian-tanase.ro/bolsevicii-si-secolul-xx-rus/
Partajează asta:
Samy Tuțac – Remember 22 decembrie 1989
O rememorare care merită atenția noastră.
Remember 22 Decembrie 1989…
În dimineața zilei de 22 Decembrie 1989, o zi de Vineri, coloanele de manifestanți veneau înspre Piața Operei. S-au adunat din nou peste 100.000 de oameni. Știam de la Europa Liberă de ceea ce se întâmpla în București. Eram încrezători în Dumnezeu și în victorie. Din balconul Operei se țineau scurte cuvântări mobilizatoare, apoi cântam:”Sfârșitul veacului trăim” și rosteam în genunchi rugăciunea Tatăl nostru.
Pe la ora 10.00 am plecat din piață, acasă la pastorul Petru Dugulescu. L-am găsit vorbind la telefon cu postul de știri BBC din Anglia. I-am spus că nu este nici un lider creștin în Piața Operei și că oamenii așteaptă un sprijin din partea Bisericii. Am plecat împreună spre Centru. Cristi Dugulescu era împreună cu noi. Am ajuns la Operă și am mers direct la intrarea laterală a Operei. Acolo erau doi prieteni care păzeau intrarea și ne-au dus înăuntru. A venit Beni Oprea să ne conducă sus unde se aflau liderii revoluționarilor. L-am lăsat pe pastorul Dugulescu acolo și am revenit în piață unde erau mai mulți credincioși de la Betel: Cornel Târziu, Gelu Paul și alții.
Cândva înainte de ora 12.00 în balcon, în aplauzele mulțimii, a apărut în uniformă militară, maiorul pe atunci, Viorel Oancea. Era primul ofițer care ne-a asigurat că Armata a trecut de partea noastră. La scurt timp s-a anunțat că Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit cu un elicopter de pe clădirea Comitetului Central PCR, din București. Entuziasmul era maxim. Peste puțin timp pastorul Dugulescu a vorbit din balcon, iar oamenii strigau:”Există Dumnezeu!” Am cântat din nou Imnul revoluției și ne-am rugat în genunchi Tatăl Nostru.
După ora 16.00 am plecat acasă pe jos. Era nebunie în oraș. Toți șoferii claxonau și arătau semnul victoriei. Miliția dispăruse, eram liberi în sfârșit. Auzeam tot felul de vești despre cei care au fost duși la crematoriul din București și arși. Între acești martiri ai Timișoarei era și Marga Căceu, mătușa soției mele Simona. Am aflat apoi și despre a doua mătușă ce fusese împușcată, Mariana Căceu, că era moartă, iar înmormântarea a avut loc pe 25 Decembrie.
Spre seară eram pregătit împreună cu Simona să ne reîntoarcem în Piața Operei. Era la noi și cumnatul meu Edi Cociuba. Înainte de a pleca am scris pe o coală de hârtie mai multe revendicări, între care: să fie luminați de Crăciun toți brazii din Centru și să fie invitat de urgență în țară Majestatea sa Regele Mihai I al României. Am semnat în numele unui grup de revoluționari. Am ajuns în Piață și am dat revendicările noastre prietenilor mei de la intrarea în Operă, iar aceștia le-au dus sus la cei din balcon.
Peste o oră revendicările noastre au fost citite în aplauzele celor din Piață. Când a fost rostit numele Regelui, mulțimea a început să scandeze:”Regele Mihai!” Eram atât de încântat să aud numele Regelui după ani de zile, mai ales că în casa noastră eram monarhiști, cântam cu tata Imnul Regal și an de an ascultam discursul Regelui la Europa Liberă. Peste ani, la Săvârșin, am avut ocazia să-i povestesc Regelui Mihai episodul din 22 Decembrie 1989.
Am continuat să cântăm și să ne exprimăm bucuria libertății, dar candva după ora 22.00 a început din nou să se tragă. Nimeni nu știa ce se întâmplă. Ne-am culcat la pământ și ne-am retras din Piață pe strada Alba Iulia. Am prins un tramvai, dar nu am îndrăznit să coborâm acasă, în zona Consiliului Județean. Am plecat la familia unchiului meu Romulus Tuțac în zona Calea Lugojului. La televizor am aflat că sunt „teroriști”, dar în realitate erau lupte pentru preluarea puterii, coordonate de oamenii fideli lui Ion Iliescu.
Încet dar sigur Revoluția a fost deturnată, iar prin manipularea facută de Televiziunea națională oamenii au ajuns să accepte conducerea F.S.N. Unii, ce-i drept puțini, am înțeles încă din seara zilei de 22 Decembrie 1989 că ultimul de pe lista Frontului Salvării Naționale, „cu voia dumneavoastră Ion Iliescu”, era doar un comunist care ne furase Revoluția. Niciodată, însă, Timișoara n-a mai fost îngenuncheată și niciodată urmașii comuniștilor nu au reușit să se impună la Timișoara.
După 28 de ani de la Revoluție, într-un context tensionat în care generația copiilor mei se luptă cu aceiași comuniști, este bine să ne amintim sfatul înțelept al Regelui nostru Mihai I: „Democraţia şi libertăţile nu sunt câştigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă! Omul îşi câştigă în fiecare zi dreptul de a avea un mâine…Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul…”
Samy Tuțac
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=863316450502448&id=100004723037132
Partajează asta:
Ultimul rege – Mihai I (Ep. 3)
ULTIMUL REGE este un serial documentar ( scenariu și regia STELIAN TANASE) – parte o unui proiect de mari dimensiuni DINASTIA – format din 22 de episoade care narează istoria celor patru regi ai noștri – Carol l, Ferdinand, Carol ll și Mihai l.
Episodul 2 este dedicat domniei ultimului rege pe care l-a avut România, Mihai I. Comentariul este citit de marele actor VICTOR REBENGIUC.
Textul este reprodus fidel în volumul DINASTIA publicat în 2017 de editura RAO sub semnăturile ELENEI VIJULIE și STELIAN TĂNASE. ( raobooks.com sau librariarao@rao.ro ).
http://www.stelian-tanase.ro/ultimul-rege-un-serial-documentar/
Episoadele anterioare pot fi urmărite aici:
Ultimul rege – Mihai I (Ep. 1)
Ultimul rege – Mihai I (Ep. 2)
Istorie Evanghelica 