Agerpres: Biblia de la București (1688) sau Biblia lui Șerban Cantacuzino salvată printr-o minune de la epurare
Prima Biblie tradusă integral în limba română, cunoscută ca ”Biblia de la Bucureşti” (1688) sau ”Biblia lui Cantacuzino”, salvată printr-o minune de la epurare în perioada comunistă, se află printre cărţile valoroase deţinute de Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Brăila, unde este păstrată într-un spaţiu special denumit „Tezaur”. Considerată un monument al limbii române vechi, cu rol major în dezvoltarea limbii literare, ”Biblia de la Bucureşti” a fost descrisă de istoricul A. D. Xenopol, în lucrarea „Istoria românilor din Dacia Traiană”, ca fiind „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât şi prin limba ei cea minunată”.
„Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură” este scrisă în limba română cu caractere chirilice, este tipărită în roşu şi negru şi reprezintă atât un monument al limbii române vechi, cât şi un obiect de artă, datorită filigranelor şi a motivelor florale şi geometrice folosite. Prezintă iniţiale ornate cu motive florale, stilizate cu negru şi roşu la începutul fiecărui capitol. Titlul este încadrat într-o poartă-chenar cu motive florale şi geometrice, pe verso-ul paginii de titlu, într-un chenar, este tipărită stema Ţării Româneşti din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, încadrată într-un medalion înflorat, iar coperta este îmbrăcată în piele de culoare maro, cu ornamente de aur.” (…)
“Cartea prezintă valoare nu numai prin informaţia care există în interior, ci şi ca obiect de artă, pentru că are multe filigrane, ornamente. Fiecare capitol al lucrării are litera majusculă florală, foarte bine ornamentată, avem stema domnitorului Şerban Cantacuzino, paginile importante de început de capitol au marginile ornamentate, fiecare element de ornament reprezintă ceva în ştiinţa aceasta auxiliară de studiere a filigranului, fiecare desen are o semnificaţie. Noi aşteptăm un studiu poate mai amănunţit al acestei ediţii a Bibliei, poate cercetătorii îşi vor îndrepta atenţia şi asupra studiului din punct de vedere ornamental al acestui volum. Sunt motive florale, stilizate cu negru şi roşu la începutul fiecărui capitol. Chenarele au mare valoare în ceea ce priveşte ornamentele pe volumele de carte din epoca respectivă”, spune Ştefania Botez.
Partajează asta:
Marea temere. Cât de probabil este un nou război global? – Prof. Univ. Adrian Cioroianu la Conferințele Scena Gândirii
Partajează asta:
The Life and legacy of Martin Luther King Jr. (15 ianuarie 1929 – 4 aprilie 1968)
*
Partajează asta:
Apariții editoriale (61) – Mihai Ciucă, Baptiștii din România: Pionierii (vol I, II, III)
Sfârșitul anului 2023 s-a remarcat din punct de vedere editorial prin apariția unei lucrări de excepție scrisă de Mihai Ciucă intitulată Baptiștii din România: pionierii, Vol. I, Vol. II, Vol. III, lucrarea publicată la Editura Casa Cărții din Oradea.
Lucrarea este scrisă cu profesionalism acoperind o perioadă de timp mai puțin cunoscută din punct de vedere al istoriei baptiștilor din spațiul românesc şi, de asemenea, se bazează pe surse cunoscute sau mai puțin cunoscute în spațiul istoriografic românesc, inclusiv documente de arhivă.
Aşadar, celor interesați de istoria baptiștilor le recomand această lucrare, precum şi celelalte lucrări scrise de Mihai Ciucă.
Pentru cei care vă întrebați cine a fost Mihai Ciucă, cel care a plecat fulgerător dintre noi la Tatăl, iată o scurtă prezentare preluată de pe https://istoriabaptistilor.ro/mihai-ciuca-autor
Mihai Ciucă a fost un slujitor dedicat al Bisericii Baptiste Sfânta Treime din Brăila și un autor prolific. Și-a petrecut ultimii 17 ani din viață cercetând cu rigurozitate istoria baptiștilor din România în perioada 1928-1975. A debutat cu volumul „Baptiștii din Brăila: Un veac de mărturie (1918-2018)”, urmat de „Istoria baptiștilor brăileni în imagini, date și documente: Repere ale unui veac de mărturie (1918-2018)”, album care a venit în completarea primei cărți. În paralel, a explorat și istoricul misiunii scoțiene din Iași și și-a concretizat eforturile publicând cartea „Pe urmele lui Robert Murray M’Cheyne: Istoricul Misiunii Scoțiene pentru evreii din Iași”. O listă completă cu lucrări și contribuții poate fi gasită pe pagina Resurse.
Iată mai jos o prezentare generală a cărții Baptiștii din România: pionierii, precum şi tematica celor trei volume.
Mihai Ciucă, Baptiștii din România: Pionierii, 3 vol, Editura Casa Cărții, Oradea, 2023.
Baptiștii sunt recunoscuți, la nivel mondial, ca una dintre principalele confesiuni protestante, care s-a născut spre finele primului secol al Reformei. Spre deosebire de confrații lor, baptiștii români nu s-au bucurat de toleranță și acceptare, în cea mai mare parte a celor peste 160 de ani de prezență pe aceste meleaguri. Au fost considerați mereu un element alogen, bănuiți a fi promotori ai unor interese străine. Baptiștii din România – Pionierii a fost scrisă pentru a încuraja o conlucrare pașnică cu toate confesiunile, atât pentru ajustarea mentalităților, cât și pentru eliminarea prejudecăților și a stereotipurilor trecutului.
Volumul 1 prezintă progresul mișcării baptiste spre meleagurile românești în Vechiul Regat şi în fostele regiuni austro-ungare din 1856-1918.
Volumul 2 prezintă influența baptismului maghiar din Ardeal și extinderea baptismului românesc în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia. Autorul s-a aplecat, îndeosebi, asupra etapelor din procesul de consolidare a bisericilor germane și ruse în regiunile fostului Imperiu Rus şi a încheiat triumfător cu formarea Uniunii Baptiste Române după Primul Război Mondial.
Volumul 3 cuprinde colonizarea Dobrogei, Basarabiei și Bucovinei cu germani, în special istoria mișcărilor stundiștilor și a misiunilor menoniților și metodiștilor, abordează traducerea și răspândirea Bibliei în limba română și emigrarea românilor baptiști în SUA și se încheie cu o bogată colecție de documente traduse de autor.
Prețul celor trei volume este 250 lei şi pot fi comandate de pe site ul Istoria Baptiștilor
precum şi de pe site-ul Editurii Casa Cărții.
Partajează asta:
David Funderburk, <<Americanul cu inimă de român>>
Sursa: Creștinul Azi, Revista Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, numărul 8-9, iulie-august 1992, pagina 15.
David B. Funderburk a fost ambasador al S.U.A. în România, la București, între anii 1981-1985 ca reprezentant al administrației Regan. Ronald Regan a fost cel de-al 40 lea președinte al Americii și și-a exercitat cele două mandate pe perioada 1981-1989.
Despre Funderburk a scris un articol interesant Denisa Bodeanu în cadrul căruia arată că situația de la momentul respectiv din România era una complexă, iar unele dintre relatările ulterioare ale fostului ambasador trebuie privite cu circumspecție.
Cu toate acestea trebuie remarcat rolul acestuia în susținerea libertății religioase din România în proma parte a anilor ‘80. Pentru mai multe informații a se vedea David B Funderburk, Un ambasador american între Departamentul de Stat și dictatura comunistă (1981-1985), Dacon, 1994.
Vezi AICI interviul acordat de fostul ambasador postului de Radio Europa Liberă care oferă informații interesante despre parcursul său.
Partajează asta:
Capela ITBB, 2 noiembrie 2023: Dr. Paul E. Michelson – Dr. Everett Gill, Convenția Baptistă de Sud şi planul de misiune pentru România în perioada interbelică
Domnul profesor Paul Michelson ne propune prin intermediul acestei comunicări o incursiune în perioada interbelică şi o privire asupra relațiilor dintre America şi Europa, dintre America şi România în plan religios prin prezentarea planului de misiune al Convenției Baptiste de Sud (Southern Baptist Convention) pentru România. Comunicarea are la bază multiple cercetări asupra situației religioase din România în perioada interbelică.
De menționat că în Planul de misiune se regăsea şi înființarea unei şcoli pentru pregătirea teologică a viitorilor slujitori baptiști, deopotrivă bărbați, dar şi femei care îşi aveau rolul lor în slujirea creștină.
Partajează asta:
Conferința Creștinismul și secularizarea (video)
În data de 14 iunie 2023 Centrul de Cercetare Credință și Cultură din cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București a organizat conferința Creștinismul și secularizarea.
În cadrul acestei înregistrări veți regăsi ultimele trei prelegeri susținute de către Prof. Daniel Barbu, Prof. Adrian Sârbu și Drd. Daniel Bărnuț
Partajează asta:
Pastorul și profesorul Paul Negruț despre omul și liderul politic Corneliu Coposu
Paul Negruț – Profesor universitar doctor, pastor baptist
Amintiri
L-am întâlnit pe Corneliu Coposu în ultimele zile ale lunii decembrie 1989 la inițiativa poetului Ioan Alexandru. Era seara târziu, așa că am fost însoțit de patru confrați.. Întâlnirea a avut loc în demisolul unei clădiri obosite în București. Corneliu Coposu, era un om în vârstă, cu urmele anilor de pușcărie grefate pe un trup încovoiat de suferință și boală. Era însoțit de Ion Puiu și Ion Diaconescu. Ion Puiu vorbea mult și repede despre ceea ce se întâmplă în țară. Ion Diaconescu era tăcut. Corneliu Coposu, cu o privire pătrunzătoare, gânditor, a vorbit puțin, cu glas stins și răgușit, despre opțiunile politice pe care le are poporul român. Dincolo de vorbele însoțite de luciditatea unui om care vede dincolo de prezent, am simțit că ne-a pus în cumpăna morală, că a văzut și ce nu se vede cu ochiul liber.
Doi dintre confrații mei s-au înscris în seara aceea în Partidul Național Țărănesc, care a adăugat între timp și dimensiunea Creștin Democrat. Nu am vorbit aproape deloc în seara aceea, dar îmi amintesc că am plecat de la întâlnire cu sentimentul că am întâlnit un om neobișnuit pentru vremea noastră. Păcat că nu era măcar cu 20 de ani mai tânăr…
Următoarele întâlniri au avut loc după câteva luni în urma unei întâmplări ciudate. Un bărbat în jurul vârstei de 40 de ani, înalt, impunător, a venit la Oradea la sugestia lui Corneliu Coposu. Pentru că persoana pe care o căuta era ocupată, a fost îndreptat spre mine. O întâlnire ciudată. Mi-a vorbit despre ceea ce se va întâmpla în libertate și democrație, despre jocurile de interese și centrele de influență, despre provocările creștinismului, despre rolul oamenilor de afaceri în promovarea moralei publice, despre planurile lui de viitor. Am ascultat atent, fiind încercat de două gânduri: ori omul acesta visează cai verzi pe pereți, ori este genial. A biruit a doua variantă, și așa s-a născut o prietenie care a rămas până în ziua de azi.
Prin medierea acestui prieten, a început istoria întâlnirilor mele cu Corneliu Coposu. Eu mă adresam cu „Domnule Președinte”, iar dânsul îmi spunea „Reverendul.” Din bogăția amintirilor adunate în acei puțini ani în care Corneliu Coposu a fost printre noi, am ales doar câteva cu dorința de a lăsa celor care vor veni după noi și altfel de amintiri.
În octombrie 1990, patru români din spațiul disidenței anticomuniste au fost invitați în Marea Britanie la o întâlnire specială cu Primul Ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher: Corneliu Coposu din spațiul dizsdenței politice, Doina Cornea din spațiul disidenței întelectualilor, Mihai Gheorghiu din spațiul disidenței studențești, și Paul Negruț din spațiul disidenței religioase. Am fost solicitat de Corneliu Coposu să fiu transalatorul neoficial al domniei sale în timpul acestei vizite. Așa am ajuns să asist la discuțiile lui Corneliu Coposu cu Margaret Thatcher și cu alți liderii politici prezenți la acel eveniment. Am fost surprins de modul în care a prezentat o sinteză a istoriei politice a Romaniei interbelice, postbelice, comuniste și postrevoluționare. Profunzimea, claritatea și precizia discursului au făcut ca interlocutorii să asculte într-o tăcere întreruptă din când în când doar de sunete onomatopeice.
Alteori, când era întrebat despre neocomuniștii sau criptocomuniștii care au preluat puterea în Romania, Corneliu Coposu explica deosebirea între valorile fundamentale ale poporului român și importurile politice din alte zone ale lumii. Încheia discuția accentuând frumusețea și demnitatea poporului român și încurajând partenerii să acorde șansa pe care o merită poporul nostru de a ocupa locul care i se cuvine în familia popoarelor civilizate.
Cu ocazia vizitei unei delegații de la Consiliul Europei la București, pe lângă întâlnirile cu reprezentanții puterii, a avut loc și o întâlnire cu reprezentanții opoziției. În contextul discuțiilor despre marile teme politice ale tranziției, unul dintre membrii delegației a întrebat care este punctul de vedere al opoziției cu privire la drepturile homosexualilor. S-a făcut liniște în sală pentru că toți au înțeles aspectele nemărturisite din spatele întrebării. În liniștea apăsătoare a acelui moment, Corneliu Coposu s-a ridicat în picioare, înalt, cărunt, uscățiv, cu paloarea specifică bolii, s-a aplecat ușor în direcția celui care a pus întrebarea, și a spus: ”Excelență, noi românii suntem normali, nouă ne plac femeile.” Din momentul acela, discuția despre drepturile homosexualilor s-a încheiat.
Demnitatea discursului politic și ținuta unui adevărat om de stat au strălucit în timpul vizitei la Washington în iarna anului 1995. Cu argumente istorice, strategice, economice și culturale și-a convins interlocutorii că Romania merită să fie integrată în NATO și să devină un partener strategic al SUA la gurile Dunării și Marea Neagră. Argumentele pentru investițiile americane în Romania au fost însoțite de prezentarea oportunităților geo-strategice și de avantajele economice. Nu l-am auzit vorbind de rău țara sau să invoce anumite derapaje ale puterii politice de la București pentru a cere sancțiuni diplomatice, politice sau economice la adresa României.
A cultivat dezbaterea politică, și-a înfruntat public adversarii politici cu argumente, nu cu dușmănie. A folosit cu măiestrie ironia și umorul în momente delicate. De exemplu, la o recepție oferită în onoarea Guvernatorului John Ashcroft, în prezența lui Oliviu Gherman, pe atunci Președinte al Senatului, Corneliu Coposu a fost întrebat în calitate de lider al opoziției, ce părere are despre adversarul său politic. Cu un zâmbet relaxat, Corneliu Coposu a răspuns scurt: „un om bun într-un anturaj nepotrivit.”
Voi încheia pe o notă personală. Cu toate că am avut privilegiul să ascult cugetări teologice și filosofice din partea unui om cu o cultură uimitoare însoțită de un profund sentiment religios, răspunsul cel mai neașteptat l-am primit în ziua în care l-am întrebat:
– Domnule Președinte, în întâlnirile neoficiale sunteți un om foarte cald din punct de vedere relațional. Aveți umor fin și o față relaxată. Sunteți o prezență plăcută. De ce atunci când faceți declarații publice luați o înfățișare rigidă și spuneți lucruri care irită?
– Reverende, ca să pierdem alegerile.
Mi s-a părut că răspunsul sfidează logica politică, așa că am continuat.
– Domnule Președinte, orice lider politic dorește să câștige alegerile. Valoarea unui lider și a formațiunii pe care o conduce se validează în actul guvernării.
– Reverende, dacă Partidul Național Țărănesc ar intra acum la guvernare, ar ieși de pe scena politică pentru cel puțin 25-30 de ani. Partidul Național Țărănesc are nevoie de vreo 20 de ani în opoziție ca să poată forma oameni cu maturitate politică și pricepere de a guverna.
În 11 noiembrie, 1995 Corneliu Coposu a plecat dintre noi. Pe valul de simpatie națională față de personalitatea lui Corneliu Coposu, la finalul anului 1996 Convenția Democratică din Romania a câștigat alegerile și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat a intrat la guvernare. Restul este istorie… și Corneliu Coposu a văzut istoria…
Sursa: https://corneliu-coposu.ro/25-de-ani-fara-senior/
Partajează asta:
Discursul lui Corneliu Coposu la Congresul Partidului Conservator din Marea Britanie (11 octb 1990)
Corneliu Coposu (1914-1995) a fost un politician român, greco-catolic, liderul opoziției din România postcomunistă. Acesta a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea partidului de către comuniști în anul 1947, apropiat al președintelui PNT, Iuliu Maniu, ulterior a fost arestat și a petrecut 17 ani în închisorile comuniste. În anul 1990 a reînființat Partidul Național Țărănesc (PNȚ) sub numele de PNTCD al cărui președinte a fost de la înființare până la moartea sa (1990-1995). Corneliu Coposu a fost o personalitate a României secolului XX prin caracterul viziunea și eroismul său.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Coposu
Pastorul Paul Negruț de la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea a fost cel care l-a tradus pe Corneliu Coposu, liderul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).
Iată cum este prezentat evenimentul în cadrul unui articol de pe site-ul ziarului Adevărul
În 11 octombrie 1990, o delegaţie a Partidului Naţional Ţărănesc, condusă de Corneliu Coposu, era primită triumfal de premierul de la acea vreme al Marii Britanii, Margaret Thatcher, la Congresul Partidului Conservator. Coposu a susţinut un discurs în care a cerut sprijinul britanicilor pentru instaurarea democraţiei în România.
Delegaţia română condusă de Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD a fost primită de Margaret Thatcher la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie în 11 octombrie 1990.
Din delegaţie au mai făcut parte Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studenţilor şi Paul Negruţ, pastorul bisericii creştine baptistă Emanuel din Oradea, cel care a asigurat traducerea discursului susţinut de Corneliu Coposu. Liderul ţărănist a amintit atunci de de impunerea comunismului cu ajutorul Armatei Roşii, de persecuţiile îndurate pe parcursul acelor ani, precum şi de momentul decembrie 1989 când România şi-a recăpătat libertatea.
Coposu a menţionat că „noi am fost distruşi de Armata Roşie şi am renăscut în decembrie 1989”. În cadrul discursului său acesta a menţionat istoria de 140 de ani a PNŢ, lupta partidului împotriva comunismului şi mai nou (anii 90) lupta din opoziţie (referire la opoziţia politică) împotriva neocomunismului şi a socialismului. De asemenea, Corneliu Coposu a evocat în discursul său Partidul Conservator despre care a menţionat că este speranţa României şi speranţa Europei. de asemenea, a scos în evidenţă personalitatea liderului Partidului Conservator, Margaret Thatcher afirmând că acesta este „prima personalitate a continentului de la care România şi ţările din Est aşteaptă salvarea spre o nouă democraţie”.
Prima personalitate prezentată la Congres a fost Doina Cornea, care a fost aplaudată şi ovaţionată îndelung de membrii Partidului Conservator. Fiecare membru al delegaţiei române a fost primit şi felicitat personal de Margaret Thatcher. Primirea liderului ţărănist Corneliu Coposu a fost, de asemenea, triumfală. Fiecare proproziţie a discursului susţinut de acesta a fost însoţită de aplauzele participanţilor la Congres.
Istorie Evanghelica 