Arhive categorie: Istorie

Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică


  1. Dacă vreți să știți cum stăm cu corectitudinea istorică vă recomand să citiți Incorectitudinea istorică, scrisă de Jean Sévillia, lucrare tradusă și în limba română la Editura Humanitas, București, 2012, 345 pagini.  Incorectitudinea istorică este o carte interesantă care își propune să demitizeze istoria, să prezinte lucrurile așa cum s-au întâmplat și nu așa cum credem noi că s-au întâmplat. Acesta este unul din motivele pentru care o recomand tuturor celor interesați de istorie, dar și celor care își dau seama că istoria nu este întotdeauna corectă. Am remarcat faptul că autorul are o poziție pro Biserica (referire în principal la Biserica Catolică), deci pro creștină, iar acest lucru se întâmplă într-un context în care este la modă, chiar recomandat, să ataci Biserica, să ataci creștinismul și să acorzi raționalismului, „libertății individuale” un loc proeminent.

În privința surselor am observat că acestea sunt consistente, recente, dar exclusiv în limba franceză, deci mai greu de verificat de către un necunoscător al limbii franceze, sau de o persoană care nu are acces la lucrările citate. Ca și istoric recomand ca informațiile din această carte să fie pe cât posibil verificate și cu alte surse.

Din ceea ce am citit până acum îmi dau seama de faptul că acestă lucrare este structurată pe mai multe subiecte/teme:

1. Isus cel din istorie și Cristos cel din credință. Este de fapt o discuție care atestă istoricitatea lui Isus având ca bază de  pornire cartea Codul lui Davinci, care este o ficțiune cu pretenție de realitate.

2. Ce le datorează Occidentul medieval arabilor, ce nu le datorează. Această parte tratează, abordează rolul arabilor și a civilizației islamice medievale în transmiterea culturii grecești și romane către Occidentul European pe parcursul Evului Mediu.

3. Galileo Galilei, Biserica și știința dorește să-l prezinte pe Galilei în contextul epocii și să arate că Biserica Catolică nu a fost împotriva lui și chiar Papa Urban VIII i-a luat apărarea și l-a scăpat de condamnarea la moarte permițându-i chiar continuarea activității științifice. Apare aici și informația că expresia Eppur si mouve (Și totuși se mișcă) nu aparține lui Galileo Galilei, ci este apocrifă fiind „născocită în 1757, la mai mult de un secol de la moartea astronomului, de către un pamfletar italian instalat la Londra, Giuseppe Baretti, care scrria pentru niște cititori englezi cărora le măgulea antipapismul.” (p.68) Wikipedia.org menționează că această expresie aparține lui Galilei, iar ca sursă este dat un tablou descoperit în 1911 și datat aproximativ 1643 or 1645. Cu toate acestea se menționează că ea este menționată pentru prima data în scris de către Giuseppe Baretti.

4. Colonizarea: este Franța vinovată?

5. Nu mai înțelegem Marele Război

6. Al doilea Război Mondial prin prisma Soluției Finale

7. Vaticanul împotriva lui Hitler

8. Creștinii și evreii de-a lungul istoriei

9. Identitate națională, identități franceze

10. Franța și Islamul: o lungă confruntare

Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică. Sumarul cărții, la fel de bogat şi de incitant, include de data aceasta şi probleme controversate, prejudecați ideologice, tabuuri şi mistificări legate de istoria mare, a lumii: De ce oamenii au simțit uneori nevoia să fabrice un nou Isus, după gustul epocii? Care a fost cu adevărat contribuția arabilor în transmiterea cunoștințelor antice în Evul Mediu? Biserica a fost un obstacol în calea științei? Cine a profitat de pe urma colonizării? Cele două războaie mondiale au fost purtate în numele drepturilor omului? Într-un stil ferm, dar echilibrat şi dezinvolt, consacrat deja prin succesul cărților sale, Jean Sévillia construiește, pe baza unei documentări riguroase şi bogate, un traseu sigur pentru ieșirea din păienjenișul de piste false ale interpretării istoriei.

Coperta 4

„«Îmi urăsc istoria», pare să spună societatea noastră; însă această istorie este a noastră, şi nu putem trăi urându-ne. Dacă manipularea istoriei a existat întotdeauna, fenomenul a căpătat o întorsătură acută şi deosebită în cursul ultimelor decenii. Nu numai că figurile eroice şi momentele de glorie celebrate cândva au fost îngropate, dar privirea contemporană se focalizează asupra anumitor episoade. […] De ce atâta ură? De ce această ură de sine?“ (Jean Sévillia)

  Citeşte câteva pagini

http://www.humanitas.ro/humanitas/incorectitudinea-istorică

Incorectitudinea istorică este, pentru Jean Sévillia, o atitudine asumată de luptă împotriva unei corectitudini (istorice, politice, sociale) prost înțelese, prin care unii specialiști sau diletanți manipulează din ce în ce mai puternic în zilele noastre opinia publică pentru a orienta conform unor interese inaccesibile omului de rând. O carte – manifest pentru uzul celor care se simt exasperați de prea numeroasele discursuri mistificatoare ale începutului de secol XXI.

Interior coperta 3.

Am găsit și un articol din anul 2013 realizat de Dan Stanca în care acesta vorbește despre Jean Sévillia și cărțile sale traduse în limba română.

Jean Sevilla este un istoric francez de 60 de ani care prin tot ce a scris a șocat opinia publică europeană. Cărțile sale au apărut şi în românește şi s-au bucurat de aceeaşi audiență. Fiindcă lumea s-a săturat de clișee și de ideologizări ale momentului, o privire lucidă ca a autorului citat este mai mult decât necesară. „Incorectitudinea istorică“ este ultima sa carte tipărită de curând de Humanitas, care deja are parte de o receptare importantă. (…)

El nu admite să i se bage ceva omului pe gât şi să-l înghită ca atare fără să protesteze. Francezii, ca şi românii, deşi ei nu au avut parte de comunism, au fost siliţi să admită multe adevăruri „prefabricate“ cărora li s-au închinat precum unor falşi idoli, cum denunţa odinioară Francis Bacon. Şi această nouă lucrare a sa, după „Corectitudinea istorică“, „Corectitudinea morală“ şi „Terorismul intelectual“, se impune prin aceeaşi sinceritate bulversantă. Bunăoară, el se referă la falsa opinie potrivit căreia francezii au fost nişte colonizatori criminali. Dimpotrivă, colonizarea, în ciuda unor aspecte dure şi într-un fel explicabile, a reprezentat un fenomen civilizatoriu şi de fertilă comunicare între culturi diferite. Europenii nu au fost neapărat nişte acaparatori şi nici africanii sau asiaticii nişte inocenţi. A avut de fapt loc un proces de metisaj din care a luat naştere o altă populaţie, cu alte vederi decât până atunci. De asemenea, combatanţii din Primul Război Mondial nu trebuie priviţi ca simplă carne de tun pe care conducătorii de atunci au aruncat-o în luptă în scopuri imperialiste, cum ar spune marxistul. Într-un climat pacifist ca cel din prezent, ce s-a întâmplat este o oroare. Atunci însă, popoarele erau mult mai belicoase decât acum şi dorinţa de război era deplin autentică. Soldatul francez nu a plecat pe front „târât“ de mai-marii săi, ci convins că face bine. Un alt capitol al cărţii se referă la „mitul“ lui Galilei, la faptul că oamenii, în marea lor majoritate, văd în savantul din secolul XVII exact ceea ce nu este. Galilei nu a fost o victimă a bisericii precum Giordano Bruno. Şi nici Biserica Romano-Catolică nu a manifestat de la început tendinţe de frânare a cunoaşterii ştiinţifice. Adevărul este că Vaticanul nu i-a reproşat savantului viziunea heliocentrică, ci faptul că în sprijinul concepţiei sale nu putea să aducă dovezi. După cum şi Copernic la vremea lui, om de altminteri foarte cucernic, nu putea să dovedească ce gândea. Mai mult de atât. Oamenii de atunci, nu doar Biserica, erau atât de convinşi de poziţia centrală a Pământului în univers, încât orice le zdruncina o asemenea convingere era suspect de o gândire nesănătoasă. Jean Sevilla luptă împotriva clişeelor şi vrea să redea istoriei faţa ei adevărată. Viciem istoria fiindcă îi gândim epocile prin mentalitatea de acum şi nu ne putem pune în poziţia oamenilor şi a instituţiilor de atunci. Din cauza aceasta, istoricii falşi sunt aceia care în loc să respecte adevărul fac ideologie. Incorectitudinea istorică este o capcană în care cad cei mai mulţi, închipuindu-şi că singurul adevăr este acela care aparţine timpului lor.

See more at: http://ziarullumina.ro/incorectitudinea-istorica

Cartea poate fi cumpărată de pe:

 Libris.ro la prețul de  37.05  Lei

Libhumanitas.ro la prețul de 39 lei.

Buni Cocar despre Marcu Nichifor: „era „o bogăție” deși aparent sărac”


În cadrul celei de-a patra postări cu amintirile pastorului Buni Cocar publicate de Alin Cristea am găsit evocată și figura lui Marcu Nichifor.

Marcu Nichifor (glimboca.wordpress.com)

Marcu Nichifor (glimboca.wordpress.com)

Buni Cocar (romaniaevanghelica.wordpress.com)

Buni Cocar (romaniaevanghelica.wordpress.com)

Importanți deveniseră și slujitorii care purtau focul dragostei Lui. Astfel Harap, Marcu Nichifor, Ștef Ioan și Cure Simion au figurat printre invitații noștri favoriți din acel an. Curata sărbătoare! (…)

Marcu Nichifor era „o bogăție” deși aparent sărac. Uneori îl întrebăm: cum stăm? Sensul era: cum arată Biserica în care tocmai ați predicat? Dânsul zicea: „mai bine, dar mai sunt niște cioate”. Odată ni s-a făcut milă de fratele Marcu și tinerii din Petroșani i-au dat 1000 de lei. Ei i-am înmânat banii într-un plic și Marcu n-a spus decât: „mulțămesc în Numele lui Dumnăzău”.

M-a impresionat simplitatea și naturalețea, mă gândeam: deci așa se primește un ajutor … dar la Marcu era și un epilog. La vreo două zile, prezbiterul s-a-ntors în Petroșani, la locul faptei: „Bre mi-ai dat prea multi bani …”. Cum eu n-am vrut să-i primesc înapoi, dânsul mi-a cerut să-i spun câteva lucruri unde ar putea merge să misioneze în locul nostru pentru acei bani … Cred c-am văzut atunci „omul frumos”!

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/03/buni-cocar-amintiri-4/

Recomandări

Marcu Nichifor – Cum răspunde Dumnezeu

Marcu Nichifor – Viata are o singură tintă, de a face voia lui Dumnezeu

Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din Romania via Persona

FOTO: Ceremonia de încoronare a Reginei Elisabeta a II-a


Cu prilejul împlinirii a 63 de ani de la încoronarea reginei Elisabeta a II-a, ediția electronică a ziarului România Liberă pune la dispoziția publicului mai multe fotografii de la ceremonia de încoronare a reginei, precum și informații interesante despre activitatea acesteia ca suveran al Regatului Unit al Marii Britanii și a Irlandei de Nord.

Regina Elisabeta a II-a

Regina Elisabeta a II-a (foto Wikipedia.org)

În urmă cu 63 de ani, pe 2 iunie 1952, la Catedrala Westminster Abbey s-a desfăşurat ceremonia de încoronare a Elisabetei a II-a ca Regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi a Irlandei de Nord, suverană peste 16 state cunoscute sub numele de Commonwealth: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis. Ceremonia solemnă a fost condusă de arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher. La ceremonie au fost prezenți mai toţi reprezentanții nobilimii britanice alături de publicul larg, reprezentații străini și cei ai Commonwealth-ului. Toți au asistat la întreaga procesiune, în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea reginei, evenimentul a fost filmat.

A devenit regina Angliei la doar 25 de ani, după moartea tatălui sau, regele George al-VI-lea. Elisabeta era a treia în linia de succesiune la tronul britanic, în urma unchiului ei, Prințul de Wales devenit mai târziu, regele Eduard al VIII-lea, și a tatălui ei.

http://www.romanialibera.ro

Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România


După cum am anunțat AICI, în perioada următoare voi fi la Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată, ediția a II-a, Constanța 4-5 iunie 2015, organizată de Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Filiala Constanţa în colaborare cu Asociația „Astra Dobrogeană”.
*
*
În cadrul acestui eveniment voi prezenta o comunicare despre Seminarul Teologic Baptist în secolul XX.
Clădirile Institutului Teologic Baptist
*
Abstractul comunicării mele este prezentat mai jos.

Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România

Prin intermediul acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic Baptist din România.  Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul 1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce o rază de speranță în istoria acestei instituții devenită liberă să-și desfășoare activitatea fără îngrădiri.

Totodată, avem în vedere și prezentarea unor informații succinte privind începutul acestei instituții de învățământ evanghelic, evoluția acesteia în perioada interbelică și apoi în cea comunistă. Informațiile despre elevii Seminarului și bibliografiile celor doi rectori ai Institutului Teologic Baptist întregesc imaginea acestei instituții evanghelice.

Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată – ediția a II-a, Constanța 2015


Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Filiala Constanţa în colaborare cu Asociația „Astra Dobrogeană” organizează Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată, ediția a II-a, 4-5 iunie 2015, Constanța.

La această sesiune voi prezenta o comunicare despre Istoricul Seminarului Teologic Baptist din București, actualmente Institutul Teologic Baptist Bucuresti.

30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015)


Cei care au informații despre ceea ce s-a întâmplat atunci, amintiri, fotografii, documente, comentarii îi rog să contribuie la rememorarea acelor momente în orice mod găsesc oportun.
demolare

Anul acesta de Rusalii se împlinesc 30 de ani de la demolarea locașului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București al cărui pastor la momentul respectiv era Buni Cocar.

 

Cu acest prilej Mircea Bulatov, unul dintre martorii acelor evenimente, a realizat un material comemorativ pe baza propriei experiențe, a documentelor de arhivă, dar și a unor mărturii orale.

De Rusalii anul acesta se împlinesc 30 de ani
de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA, 
făcută de organele represive comuniste.
O demolare poate fi făcută cel puțin în două feluri.
Brutal și rapid prin dărâmare (cu mult zgomot) reușește să transmită  năucire și frică.
Calculat și lent prin desfacerea (compromitere) piesă cu piesă a elementelor unei construcții bine închegate.
Primul fel de demolare se practica în anii premergători lui ’89, celălalt a luat ființă după.
Pentru înțelegerea acelor vremi aveți mai jos câteva relatări a celor  ce le-au trăit.
Mircea Bulatov
 

Din atașament puteți descărca un scurt material, însoțit de imagini, cu descrierea acelor tulburătoare evenimente.

 

Pentru o înțelegere și mai profundă a grozăviilor de atunci urmăriți fragmente din mărturia lui COJOCĂRESCU ION subinginerul constructor și în același timp diacon al bisericii NĂDEJDEA în 1985, folosind următoarele linkuri:

 

 Partea 1 COJOCARESCU ION Întrebări și acuzații

Partea 2 COJOCARESCU ION Suferințe și torturi

Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români – referință despre cartea Constantin Adorian: un lider baptist român vizionar


După cum am menționat în cadrul postării Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar consider că o astfel de lucrare este utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

Constantin Adorian. Un baptist român vizionar

În partea de final a acestei cărți, respectiv pp. 191-192 se regăsește și o scurtă referință intitulată

Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români

O lucrare despre Constantin Adorian este binevenită oricând și cu atât mai mult acum când la 25 de ani de la Revoluție societatea românească încă își mai caută valorile.

Biografia acestui om al credinței este benefică atât comunității baptiste și evanghelice în general, cât și societății românești în ansamblul său prin valorile și conceptele la care face referire.

Autorii, Conf. Dr. Daniel Mariș și Asistent Drd. Teodor Colda, ambii pastori ai bisericii înființate de Adorian, și profesori la Institutul Teologic Baptist din București la a cărei fondare Adorian și-a adus de asemenea contribuția, se apleacă cu competență asupra biografiei acestui om al credinței. Sunt evidențiate. Este de menționat în cazul Bisericii Golgota, dar și în formarea lui Adorian ca lucrător, rolul bisericii baptiste germane din București, prin contribuția și cu susținerea căreia baptismul trece la români.

Este de remarcat dorința celor doi autori de a prezenta celor tineri biografia acestui vizionar om al credinței care a fost Constantin Adorian și evidențierea contribuțiilor acestuia  la fondarea Uniunii Baptiste, Seminarului Teologic Baptist, dar și a Bisericii Golgota.

Constantin Adorian a fost un om educat cu studii la Hamburg, fapt care s-a reflectat și în activitatea sa prin implicarea activă în formarea Uniunii Baptiste în anul 1920, ca organ reprezentativ al baptiștilor români, dar și în formarea Seminarului Teologic Baptist în anul 1921. Adorian a fost un om de acțiune, o persoană cultivată implicată activ în viața bisericii baptiste pe plan administrativ, educațional cât și pastoral în calitatea sa de lider spiritual al primei bisericii baptiste de limbă română din București, Biserica Baptistă Golgota. Deși este o lucrare care se adresează publicului larg ea nu face rabat de la rigorile unei cercetări academice îmbinând într-un mod util cele două stiluri de tratare a unor astfel de subiecte. Apelul la documentele vremii, fie că sunt de natură memorialistică sau de arhivă au rolul de a contura o imagine complexă a celui care a fost pastor, profesor, primul președinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România și primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea sa în iarna anului 1921 la București.

După cum se menționează și în subtitlul lucrării, autorii au dorit să vorbească nu numai despre omul Constantin Adorian, cât și despre lucrarea lui motivați de dorința de promovare a imaginii și moștenirii acestei personalități marcante a baptiștilor români. Luând în considerare aspectele menționate este de apreciat faptul că un loc aparte în economia acestei lucrări îl ocupă contribuția lui Adorian în lupta pentru libertatea religioasă a baptiștilor din România. Deși perioada interbelică a fost una de libertate politică, de înflorire din punct de vedere economic, drepturile religioase ale credincioșilor baptiști, dar și a celorlalți credincioși evanghelici au fost îngrădite. În acest context personalitatea lui Adorian, viziunea sa, sunt puse în slujba lui Dumnezeu, iar El este cel care le dă adevărata valoare. Contribuțiile sale, rolul său în plan pastoral, evanghelic, administrativ și educațional ne permit să considerăm ca fiind corectă încadrarea lui Adorian, așa cum au făcut-o și autorii, printre cei mai importanți 10 baptiști din România, poate chiar primul.

Prin intermediul acestei lucrării autorii demonstrează, încă odată dacă mai era nevoie, că valorile religioase și morale ale comunității baptiste au avut semnificație atunci și au semnificație și astăzi. Valorile acestei mici comunități religioase, marginalizată de autorități și biserica majoritară au îmbogățit societatea românească.

Exemplul lui Adorian este unul pozitiv care ne arată că merită să lupți pentru valorile și crezurile tale atunci când sunt în armonie cu Sfânta Scriptură. Merită să lupți pentru libertatea religioasă într-o societate în care conceptul de adevăr absolut este acceptat tot mai puțin.

 

Dr. Marius Silveșan
Istoric

Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar


DSC_0897

Cu prilejul Congresului Cultului Creștin Baptist din România, care se desfășoară în perioada 27-28 mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea, s-a lansat în premieră cartea Constantin Adorian – Un lider baptist român vizionar, lucrare care „prezintă viața și slujirea fondatorului primei biserici române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (Cuvânt înainte de Daniel Mariș, p. 9), dar și pe cea a fondatorului Uniunii Baptiste și a Seminarului Teologic Baptist.

Datele de identificare biografică sunt următoarele: Mariș Daniel Marius , Colda Teodor – Ioan, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, 192 p. (Bibliografie, 39 ilustrații)

Constantin Adorian. Un baptist român vizionar

Constantin Adorian a fost un lider vizionar fapt demonstrat de contribuțiile sale la istoria și identitatea baptistă.

Constantin Adorian

Constantin Adorian

Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (1912-1954)

Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)

Primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea acestuia la București (1921-1925)

Am extras aceste elemente din pagina 4 a cărții pentru a demonstra importanța acestuia.

Cartea este disponibilă la standul Institutului Teologic Baptist din cadrul Bisericii Emanuel din Oradea cu prilejul Congresului UBR la prețul de 10 RON.

Constantin Adorian. Un baptist român vizionar

Ca și istoric consider această lucrare utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015)


demolare

Anul acesta de Rusalii se împlinesc 30 de ani de la demolarea locașului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București al cărui pastor la momentul respectiv era Buni Cocar.

Cu acest prilej Mircea Bulatov, unul dintre martorii acelor evenimente, a realizat un material comemorativ pe baza propriei experiențe, a documentelor de arhivă, dar și a unor mărturii orale.

De Rusalii anul acesta se împlinesc 30 de ani
de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA, 
făcută de organele represive comuniste.
O demolare poate fi făcută cel puțin în două feluri.
Brutal și rapid prin dărâmare (cu mult zgomot) reușește să transmită  năucire și frică.
Calculat și lent prin desfacerea (compromitere) piesă cu piesă a elementelor unei construcții bine închegate.
Primul fel de demolare se practica în anii premergători lui ’89, celălalt a luat ființă după.
Pentru înțelegerea acelor vremi aveți mai jos câteva relatări a celor  ce le-au trăit.
Mircea Bulatov
 

Din atașament puteți descărca un scurt material, însoțit de imagini, cu descrierea acelor tulburătoare evenimente.

 

Pentru o înțelegere și mai profundă a grozăviilor de atunci urmăriți fragmente din mărturia lui COJOCĂRESCU ION subinginerul constructor și în același timp diacon al bisericii NĂDEJDEA în 1985, folosind următoarele linkuri:

 

 Partea 1 COJOCARESCU ION Întrebări și acuzații

Partea 2 COJOCARESCU ION Suferințe și torturi

Universitatea de Vară Râmnicu Sărat – Închisoarea tăcerii, o experienţă în comunism – Ediţia a IX-a, 21-29 august 2015


Universitatea de vară Râmnicu Sărat 2015

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Fundaţia Konrad Adenauer, deschide aplicaţiile pentru cea de-a noua ediţie a Universităţii de Vară Râmnicu Sărat, care se va desfăşura în perioada 21-29 August 2015, sub motto-ul Închisoarea tăcerii, o experienţă în comunism.
Universitatea de Vară Râmnicu Sărat este prima de acest fel din România destinată studierii sistemului represiv comunist. Sub titlul „Închisoarea tăcerii, o experienţă în comunism”, cea de-a noua ediţie îşi propune să analizeze modalităţile de rememorare sub raport istoric şi biografic a perioadei 1945-1989. Studenţii participanţi sunt invitaţi să afle şi să dezbată diferite aspecte ideologice, sociale şi politice ale comunismului. Efectele acestei perioade fiind încă resimţite la nivelul societăţii româneşti, o mai bună cunoaştere a trecutului recent poate ajuta la aprofundarea înţelegerii realităţilor prezente. Studenţii vor avea oportunitatea de a participa la dezbateri şi de a asista la prezentări pe diferite teme din perioada comunistă, susţinute de reprezentanţi ai IICCMER, experţi străini, istorici şi cercetători în domeniul comunismului şi post-comunismului românesc şi est-european.

Grupul ţintă al proiectului îl reprezintă studenţii cu vârste cuprinse între 19 şi 27 de ani din ciclurile licenţial, masteral sau doctoral de la facultăţile de istorie, filosofie, ştiinţe politice, sociologie, jurnalism, litere, drept, teologie din Universităţile din România şi Republica Moldova. Cei 18 participanţi vor fi selectaţi pe baza formularului de înscriere. Acesta va fi trimis pe adresa IICCMER, str. Alecu Russo, nr. 13-19, et. 5, ap. 11, Sector 2, Bucureşti sau launiversitatea@iiccmer.ro, aplicaţiile urmând să fie evaluate de un juriu format din experţi ai IICCMER. Candidaţii admişi vor primi ulterior informaţii suplimentare. Sunt excluse contestaţiile. Costurile de cazare, masă şi transport sunt acoperite de organizatori.

pdf descarcă fişă de înscriere (Word)

http://www.iiccr.ro/index.html?lang=ro&section=presa%2Fcomunicate%2Funiversitatea-de-vara-ramnicu-sarat