HotNews : „Așa ceva nu s-a mai văzut niciodată”. Bisericile ortodoxe din SUA atrag valuri record de noi credincioși
Parohiile creștin-ortodoxe din SUA elaborează strategii pentru a putea să găzduiască mai mulți potențiali convertiți decât poate gestiona în mod rezonabil clerul existent de unul singur, relatează Ruth Graham, reporteră de profil a prestiogioasei publicații americane The New York Times (NYT), remarcând că lucrurile se schimbă într-un colț altfel liniștit al creștinismului din țară, unul care se mândrește cu cât de puțin s-a schimbat de-a lungul timpului.
În SUA, tradiția străveche a creștinismului ortodox atrage adepți noi, plini de energie, în special din rândurile tinerilor conservatori. Aceștia sunt atrași de ceea ce descriu ca fiind o practică a creștinismului mai exigentă, chiar dificilă. Noile valuri de tineri convertiți spun că ortodoxia le oferă adevăruri dure și le afirmă masculinitatea.
În SUA, tradiția străveche a creștinismului ortodox atrage adepți noi, plini de energie, în special din rândurile tinerilor conservatori. Aceștia sunt atrași de ceea ce descriu ca fiind o practică a creștinismului mai exigentă, chiar dificilă. Noile valuri de tineri convertiți spun că ortodoxia le oferă adevăruri dure și le afirmă masculinitatea.
Între preoți circulă povești despre numărul record de participanți, iar membrii mai în vârstă se adaptează – sau nu – la afluxul de adepți noi.
„În întreaga istorie a Bisericii Ortodoxe din America, așa ceva nu s-a mai văzut niciodată”, a spus Preasfințitul Andrew Damick, preot ortodox antiohian și autor din estul statului american Pennsylvania, despre grupurile mari de tineri care își fac apariția în parohii. „Acesta este un teren nou pentru toată lumea”, a adăugat el.
În Statele Unite, creștinismul ortodox este de departe cea mai mică și mai puțin cunoscută dintre cele trei ramuri majore ale creștinismului, reprezentând aproximativ 1% din populație, comparativ cu ponderea de aproximativ 40% a protestanților, respectiv de 20% a catolicilor.
Mulți sunt atrași spre ortdoxie de influenceri din social media
Stranele ortodoxe din bisericile americane au fost ocupate din punct de vedere istoric de imigranți din Ucraina, Grecia și alte țări cu comunități ortodoxe numeroase. Copiii lor, născuți în SUA, aleg adesea alte biserici.
Totuși, remarcă reportera Ruth Graham, un creștinism ortodox autohton este în plină ascensiune în SUA. Mulți tineri americani care nu mergeau până acum la biserică au fost inițiați în ortodoxie de influenceri de pe YouTube și rețelele sociale. Criticii îi numesc pe noii adepți tineri „Orthobros” (un termen colocvial ironic care se traduce drept „frați ortodocși”).
Ortodoxia „rezonează cu sufletul masculin”, a spus Josh Elkins, student la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, care discuta cu alți tineri. (…)
Ortodoxia le cere practicanților să facă sacrificii precum postul, în loc să le ofere melodii contemporane emoționante și predici terapeutice, pe care criticii le descriu ca fiind experiența tipică a megabisericii evanghelice.
Citește articolul integral pe hotnews.ro
Partajează asta:
Metope cu Theodor Paleologu și invitatul Emanuel Conțac
Partajează asta:
Lansare volumului Omul evanghelic, încotro? – Otniel Bunaciu
Prelegerea Prof. univ. Otniel Ioan Bunaciu despre identitatea evanghelică este unul care merită ascultat și înțeles
Partajează asta:
Evocare pastor Iosif Țon | Dumitru Lungu
Dumitru Lungu, născut în anul 1928 (97 de ani în 2025 septembrie) a fost implicat în perioada comunistă în acțiuni de colportaj de literatură religioasă. În acest context l-a cunoscut personal pe pastorul Iosif Țon pe vremea tinereții acestuia.
În cadrul acestei evocări îl menționează pe Iosif Țon în anii ‘70 ca pastor la Biserica Baptistă din strada Mihai Bravu, București, clădire dărâmată de autorități în anii ‘80 când s-a lărgit strada.
Dumitru Lungu menționează că a primit clandestin din străinătate Biblii, cărți religioase și pixuri. Despre pixuri se menționează că era ceva nou în perioada respectivă. Acesta continuă mărturia menționând că a luat câteva pixuri, una, două Biblii și o carte care avea o perspectivă creștină despre teoria lui Darwin, precum și un răspuns la teoria marxist – leninistă. A așteptat încheierea serviciului religios și s-a dus la Taloș și Țon cărora le-a dat câte un pix, iar lui Țon i-a dat și cartea care combătea teoria darwinistă și oferea un răspuns marxism – leninismului. Țon a mai cerut câteva exemplare din această carte menționând că are de lucru cu ea.
Ca urmare a acestei cereri, Dumitru Lungu revine la Biserica Baptistă din Mihai Bravu și i-a mai dat lui Țon cărțile cerute.
Despre Țon se menționează faptul că era tânăr și proaspăt căsătorit, cu sensul că era tânăr și căsătorit (lămuriri ulterioare
Observații:
- Iosif Țon a predicat de mai multe ori la Biserica Baptistă din Mihai Bravu, dar nu a fost păstor al acelei biserici. El venea și predica frecvent acolo
- Iosif Țon se căsătorește cu Elisabeta prin anul 1959, așadar în anii ‘70 avea peste zece ani de căsnicie, dar Dumitru Lungu a dorit să evidențieze tinerețea lui Țon, nu faptul că era căsătorit de curând
Partajează asta:
Contextul politico – religios al persecuției în perioada regimului Antonescu | Marius Silveșan
Partajează asta:
București, 10 septembrie 2025 – lansarea cărții Omul evanghelic
📘𝑶𝒎𝒖𝒍 𝒆𝒗𝒂𝒏𝒈𝒉𝒆𝒍𝒊𝒄, 𝒊̂𝒏𝒄𝒐𝒕𝒓𝒐? 𝑶 𝒏𝒐𝒖𝒂̆ 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒐𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒓𝒐𝒕𝒆𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒔̦𝒕𝒊, coordonat de Dănuț Mănăstireanu și Dănuț-Vasile Jemna
🗓 Lansare de carte 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟏𝟎 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu
Invitați: Anda Mogoș, Pr. Francisc Doboș, Otniel Bunaciu, Dănuț Mănăstireanu, Dănuț-Vasile Jemna
Moderatoare: Nona Rapotan
Volumul va mai fi lansat la Iași (12 septembrie), Cluj (14 septembrie), Oradea (15 septembrie), Arad (17 septembrie) și Timișoara (19 septembrie).
Partajează asta:
Catedrala de Cristal și influența lui Robert Schuller
de Teofil Marius MOLCUȚ
Descoperirea Americii a fost una dintre cele mai mari realizări din istorie. Acest tărâm nou a servit drept un refugiu pentru creștinii protestanți din Europa, religia fiind elementul care închega comunitățile la început. Imigranții au sosit în număr covârșitor pe continentul american în secolul XIX. Principalele țări din care proveneau erau Marea Britanie, Portugalia şi Spania[1]. Într-un număr mai mic au emigrat germanii, francezii, olandezii şi alţi europeni. Olandezii au emigrat în mai multe valuri, având ca substrat fie dificultăţile economice, fie tensiunile din interiorul bisericii reformate care s-a îndepărtat de calvinism. Astfel, ei s-au stabilit pe coasta de vest a Americii de Nord, dar şi în regiunea cunoscută ca Midwest, în state precum Iowa, Michigan, Wisconsin şi Dacota de Sud.
Setea de libertate şi independenţă a olandezilor nou-sosiţi a dus la ruperea acestora de biserica oficială a Ţărilor de Jos, astfel că, în 1792, Biserica Reformată din Statele Unite a devenit Biserica Olandeză Reformată (Protestantă)[2].
Pe 16 septembrie 1926, în Alton, Iowa, într-o familie de creştini reformaţi olandezi, s-a născut Robert Schuller – cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei. Încă de mic, el a rămas marcat de cuvintele unchiului său, Henry Beltman, care îi spusese că într-o zi va fi pastor. Henry Beltman fusese misionar în China şi preşedintele sinodului Bisericii Reformate care, în anii ’80, număra cca. 345.000 de membri[3].
Robert Schuller a urmat o pregătire teologică la Western Theological Seminary din Holland, Michigan, iar după absolvire (1950) a şi fost ordinat ca pastor al Bisericii Reformate într-o biserică din Chicago (Ivanhoe Reformed Church)[4]. Când şi-a început lucrarea, biserica avea doar 38 de membri, dar în cei cinci ani petrecuţi acolo, a ajuns la 500 de membri. Ca urmare a succesului său, a fost trimis în Garden Grove, California pentru a înfiinţa o nouă biserică. În Garden Grove, însă, erau doar două familii care mai frecventaseră o biserică reformată înainte, aşa că a ales să nu folosească denumirea de “Biserica Reformată”, ci de “Biserica comunităţii” (Community Church), pentru a se adresa cât mai multor categorii de oameni. Şi-a început lucrarea într-un cinema în aer liber – un loc în care oricine putea să vină şi să asiste la slujbă din propria maşină. Această idee a funcţionat ca un magnet, astfel că în 1960, Robert Schuller ridică un locaş de cult în care putea să le predice atât celor din sală, cât şi celor aflaţi în parcarea generoasă ce putea găzdui până la 500 de maşini[5]. Pentru că audienţa sa creştea, Robert Schuller a construit o clădire emblematică din sticlă pe care a numit-o “Catedrala de Cristal” (Crystal Cathedral) – un locaş de cult care putea găzdui până la 2200 de persoane. Catedrala a fost inaugurată în anul 1980, dar faima lui Robert Schuller a crescut mai ales datorită programului televizat pe care începuse să îl difuzeze încă din 8 februarie 1970 – “Hour of Power”. Robert Schuller se numără printre primii televangelişti.
Teologia lui Robert Schuller a fost influenţată în mare măsură de cartea lui Norman Vincent Peale – “Puterea gândirii pozitive”. Odată cu inaugurarea Catedralei de Cristal, Robert Schuller nu şi-a mai folosit niciodată amvonul pentru a da învăţătură biblică, ci pentru a-şi face audienţa să se simtă bine – o evanghelie în care “totul este posibil”, o evanghelie care nu chema la pocăinţă şi nici la schimbare, ci încuraja gratificarea eului şi glorificarea personală. Problema omului nu mai era păcatul ci lipsa stimei de sine şi a respectului faţă de propria persoană. Predicile lui Robert Schuller deveniseră de fapt nişte discursuri motivaţionale, lipsite de orice doctrină biblică[6]. Iar “biserica” devenise doar o simplă afacere.
Influenţa lui Robert Schuller s-a răspândit rapid şi în alte denominaţiuni. Prin programele educaţionale oferite prin Robert H. Schuller Institute for Successful Church Leadership, au fost pregătiţi peste 20.000 de protestanţi şi catolici. În 1979, şi pastorul Rick Warren a parcurs cursul lui Robert Schuller, iar mai târziu a fondat biserica Saddleback – o megabiserică non-denominaţională tot din statul California, considerată una dintre cele mai mari biserici din Statele Unite. Rick Warren, în calitate de autor al cărţilor “Viaţa condusă de scopuri” şi “Biserica condusă de scopuri”, a vândut peste 50 de milioane de exemplare, traduse în peste 130 de limbi. Rick Warren, alături de alţi pastori de megabiserici şi personaje controversate, precum Bill Hybels, John Maxwell şi Donald McGavran, fac parte din noua mişcare de creştere a bisericii – o creştere “forţată” şi “accelerată” prin aplicarea principiilor de marketing şi management lumeşti pentru extinderea “Împărăţiei lui Dumnezeu” aici pe Pământ[7]. Ideologia megabisericilor americane a pătruns şi în România prin cărţile traduse de Editura Life sau prin “Summit-ul global de conducere” (Forumul român de conducere). Nu în ultimul rând, toate acestea sunt legate şi de mişcarea ecunmenică, ele urmărind rezultate rapide nu de durată.
Robert Schuller a reuşit să îmbine elemente bisericeşti cu un mesaj nebiblic, însă a construit pe nisip, nu pe stâncă, iar “afacerea” lui s-a năruit – în 2010, a intrat în faliment, iar familia sa s-a dezbinat mai ales după numirea propriei sale fiice în funcţia de pastor. Impunătoarea Catedrală de Cristal a fost cumpărată de Biserica Romano-Catolică, dar familia lui încă se agaţă de succesul de odinioară. Este greu de cuantificat pagubele produse de biserici ca şi cea a lui Robert Schuller, care momesc creştini din alte biserici mai mici prin grandiozitate şi opulenţă.
După toate eforturile de evanghelizare la scară globală, în ţinuturi cât mai îndepărtate de ţara de baştină şi prin mijloace tot mai moderne, Biserica adevărată a lui Isus Hristos ar trebui să-şi îndrepte atenţia în primul rând spre evanghelizarea celor de aproape. După cum afirmă şi Mark A. Noll, au trecut zeci de ani în care Statele Unite ale Americii au profitat de statutul de putere mondială şi au exportat din greu propriile manifestări ale credinţei creştine, pozând într-un Salvator al planetei[8]. Acum, însă, e un moment bun în care fiecare poate să arunce o privire în propria ogradă şi să şi-o cureţe în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/European_immigration_to_the_Americas – accesat la 24.05.2025
[2] https://www.ebsco.com/research-starters/social-sciences-and-humanities/dutch-immigrants – accesat la 24.05.2025
[3] https://www.upi.com/Archives/1984/04/03/The-Rev-Henry-Beltman-the-uncle-and-spiritual-mentor/1468449816400/ – accesat la 24.05.2025
[4] https://www.newnetherlandinstitute.org/history-and-heritage/dutch_americans/robert-h-schuller – accesat la 24.05.2025
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Schuller – accesat la 24.05.2025
[6] https://roseannetsullivan.substack.com/p/robert-h-schullers-journey-to-his accesat la
[7] Rudolf Ebertshaeuser, Creşterea bisericii sau seducerea bisericii?, trad. Olimpius S. Cosma, Ed. Agape, Făgăraş, 2009, p. 77
[8] Mark A. Noll, Momente cruciale din istoria bisericii, trad. Corneliu C. Simuț, Editura Casa Cărții, Oradea, 2020, p. 313.
Partajează asta:
ITBB, 27 mai 2025 – Simpozion internațional „500 de ani de credință, cultură şi mărturie anabaptistă”
Institutul Teologic Baptist din Bucureşti marchează 500 de ani de credință, cultură şi mărturie anabaptistă prin intermediul unui simpozion internațional.
În cadrul acestui eveniment științific voi avea o prelegere unde voi avea o perspectivă istorică privindu-i pe anabaptiștii din România.
Iată mai jos anunțul şi programul evenimentului
Programul
Partajează asta:
Protestanți în România (english subtitled) – documentar TVR realizat de Cristi Țepeș
Un documentar cunoscut, dar care rămâne actual
Istorie Evanghelica 