180 Movie – o realitate tulburatoare despre holocaust, avort si viata vesnică
Un demers jurnalistic demn de toata aprecierea pentru maniera in care reuseste sa dovedeasca superficialitatea gandirii unora dintre semenii nostri. Abordarea pare sa fie asemanatoare cu felul in care profetul Natan s-a raportat la regele David (2 Samuel 12).
Sursa documentarului http://suceavaevanghelica.wordpress.com
Un film foarte interesant deoarece realizează o paralelă între Holocaust și avort. Am remarcat și modul în care realizatorul pune problemele, de o manieră diferită de ceea ce se obișnuiește atunci când li se prezintă oamenilor mesajul creștin. Rămâne ca fiecare dintre noi să luam atitudine și să acționăm împreună după cum menționa și Alicia. Cred că este nevoie de o voce unită a creștinilor evanghelici și uneori de o atitudine diferită de a prezenta mesajul Evangheliei.
Atentie ! Pentru limba romana urmeaza indicatiile din imaginea de mai jos :
“180″ movie – un proiect Heart Changer.
SUA: Mii de capelani militari refuză căsătoriile gay
O coaliție de peste 2.000 de capelani creștini evanghelici a anunțat că membrii săi nu vor oficia ceremonii de nuntă pentru cuplurile homosexuale, informează LifeSiteNews.
Alianța Capelanilor pentru Libertate Religioasă s-a alăturat Arhidiecezei Catolice pentru Servicii Militare și a spus „nu” directivei date de Pentagon prin care capelanii militari au fost autorizați să oficieze nunți gay.
Deși reprezentanții alianței spun că îi încurajează pe capelani să rămână în armată, există printre ei și slujitori care au decis să se retragă din serviciu din pricina deciziei Pentagonului.
Pentagonul a hotărât să permită capelanilor militari oficierea de uniuni între partenerii de acelaşi sex, fie în incinta sau în afara unei baze militare. Aceeaşi hotărâre permite oficierea de ceremonii private pe proprietatea Departamentului Apărării.
Premierul Republicii Moldova, Vlad Filat acuzat ca este sectant baptist

Vlad Filat
Acuzația vine din partea lui Ghenadie Valuta, reprezentantul Aliantei Asociatiilor Ortodoxe. Motivul acuzațiilor îl constituie faptul că premierul nu a dat curs unei promisiuni făcută Mitropolitului Vladimir ca va revizui Legea Cultelor. Membrii Aliantei Asociatiilor Ortodoxe sunt nemultumiti ca premierul nu a intreprins nimic de atunci. Evident este vorba de o revizuire care nu cred că va acorda o mai mare libertate religioasă celorlalte culte. Moldova a mai fost criticată pentru modul cum înțelege să respecte libertatea religioasă.
Sursa: http://www.protv.md
Aplicația Android care i-a scandalizat pe gay
O aplicație pentru telefoanele mobile dotate cu sistem Android a provocat reacții acide din partea asociațiilor franceze pentru apărarea drepturilor homosexualilor. Programul promite să învețe mamele să își dea seama, bazat pe răspunsul la câteva întrebări, dacă fii lor sunt gay.
„Îi place să se îmbrace bine? Îi place fotbalul? S-a bătut cu cineva până acum? Are o ‘cea mai bună prietenă’?” Mamele trebuie să fie foarte atente la ce răspund la aceste întrebări, fiindcă de ele depinde diagnosticul pe care îl pun fiilor lor. Aplicația propune 20 de astfel de întrebări și două verdicte: „Nu vă faceți griji. Fiul dumneavoastră nu este gay.” și „Nu are rost să vă faceți că nu vedeți. Fiul dumneavoastră este gay. Acceptați-l și fiți conștientă că nu este alegerea sa.”
Familiarizate deja cu aplicația, asociațiile homosexualilor francezi au reacționat dur. „Este o aplicație inutilă și odioasă, cu întrebări caricaturale.” Așa a caracterizat programul Louis-Georges Tin, membru al Comitetului IDAHO (International day against homophobia & trans). „Dacă băiatul este gay, este o catastrofă, dacă nu, este o ușurare,” rezumă Tin.
Reprezentanții Google au explicat că programele nu sunt filtrate înainte să fie publicate pe Android Market. Ele pot fi însă retrase dacă se dovedește că au un caracter ofensator.
Mihail Neamțu în dialog cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea I
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea III
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea IV
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea V
Vasilică Croitor despre „Rascumpararea memoriei” – Interviu – un an de la lansare – Partea II

În septembrie 2010, pastorul Vasilică Croitor, și-a lansat cartea Răscumpărarea Memoriei, lucrare care s-a dovedit mai mult decât o simplă carte prin informațiile furnizate dar și prin dezbaterile pe care aceasta le-a iscat. După un an de zile, în septembrie 2011 autorul cărții a acordat un interviu lui Mihai Ciucă publicat în două părți. Prima parte a fost publicată aici și anunțată de mine aici. Cea de-a doua parte a interviului tratează problema contestării realităților cuprinse în carte, a încercărilor de discreditare a autorului său a cărții. În concluzie preiau din partea de final a interviului discuția despre așteptările autorului precum și impactul demersului său.
M.C.: Totuși, îmi imaginez că atunci când ai inițiat acest demers, ai sperat că el va avea un anume impact. Dacă ar fi să corelezi rezultatul cu așteptările inițiale, care ar fi obiectivul care (încă) nu a fost atins? Și aș vrea să știu dacă există și rezultate surpriză, pe care nu le-ai anticipat…
C.V.: De bună seamă că am scris cu așteptări, dar nu cele imaginate de criticii mei. Principala așteptare a fost aceea de a genera un dialog care până la apariția cărții nu fusese posibil. Acest obiectiv a fost atins și cred că este un câștig important. Aș menționa aici și faptul că o serie de păstori și lideri de opinie și-au deschis bloguri, au început să interacționeze cu alții cum nu s-a mai întâmplat până acum. Dacă este să mă refer la rezultatele spirituale, decizia de a ne asuma istoria și a ne pocăi în mod colectiv, acestea depind de cei așezați în funcțiile de autoritate. Eu am fost un mesager, nimic mai mult. Îmi pare rău să văd că liderii au ratat șansa de a chema biserica la pocăință, după modelul biblic. Cred însă, cu toată convingerea, că va veni o zi în care biserica își va asuma istoria cu bune și cu mai puțin bune. Întrebarea este dacă o vor face liderii de astăzi, sau Dumnezeu va ridica o altă generație pentru aceasta.
Citește continuarea aici: http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/
Avem nevoie de un Muzeu al Dictaturii Comuniste?
Muzeul Dictaturii Comuniste „tine de aproprierea istoriei, de respectul pentru memoria victimelor, de confruntarea cu un trecut traumatic fara de care democratia romaneasca ramane vulnerabila si lipsita de credibilitate”.
Ciprian Siulea despre avansul secularizarii in Romania via Persona
Ciprian Siulea este unul dintre personajele cele mai interesante in peisajul jurnalistic (altminteri extrem de saracacios, chiar penibil adesea) de la noi.
Iata cum se prezinta el insusi pe platforma virtuala Vox Publica, pe care scrie din cind in cind:
Pînă acum m-am ocupat cu: un semestru de politehnică înainte de Revoluţie (deprimant), facultate de filosofie după Revoluţie (plăcut, uşor inutil), 4 ani de predat socio-umane la liceu (masochist, abject), cîţiva ani de cvasişomaj (interesant, mai degrabă plăcut), un an şi jumătate de copywriting/consiliere ideologică pe lîngă un mic partid fără succes (interesant, revelator), cîţiva ani de presă (derizoriu).
Între timp am scris o carte împotriva establishmentului cultural românesc din mai multe zone, enervînd o grămadă de oameni (deosebit de plăcut), iar acum traduc din engleză (masochist, inutil) şi îmi mai dau cu părerea despre cum merge treaba (whateva).
Recent el a publicat un text interesant in Vox publica, in care discuta rezultatele unui studiu sociologic recentfacut de Fundatia Soros cu privire la chestiunea atitudinii publice fata de obligativitatea studierii religie in scoala .
Citiți AICI extrase din articolul domnului Siulea, insotite de citeva comentarii personale ale lui Dănuț Mănăstireanu .
Ce am învățat despre religie la 9/11?
La împlinirea a 10 ani de la evenimentele din 11 septembrie 2001, pe blogul publicației Washington Post au fost prezentate răspunsurile multor personalități la două întrebări „Ce am învățat despre religie în ultimii 10 ani?” și „Care a fost impactul spiritual al 9/11?”
Rick Warren (pastorul megabisericii Saddleback): „Sunt 3 lecții de învățat de la 9/11. Unu, viața este un dar, este fragilă și scurtă. Orice ai vrea să faci cu viața ta, fă-o repede. Doi, fiecare avem nevoie de o comunitate. Trei, fiecare are un gol spiritual pe care numai Dumnezeu îl poate umple.”
Dalai Lama: „Trebuie să învățăm din amintirile dureroase de la 11 septembrie și să fim și mai conștienți de consecințele distructive ce apar atunci când cedăm în fața sentimentelor de ură.”
Deepak Chopra: „Catastrofele nu sunt o formă de pedeapsă divină, un test la care suntem supuși de Dumnezeu, o dovadă a păcatului sau mesaje secrete venite de dincolo. Ele sunt o parte a lumii noastre împărțite, iar o astfel de lume reflectă inima noastră împărțită.”
Tony Blair: „Am avut o serie de succese împotriva celor ce au plănuit aceste atacuri, dar ideologia extremistă care le-a alimentat acțiunile încă există.”
Imamul Feisal Abdul Rauf (promotor al moscheii din apropierea Ground Zero): „Americanii ar trebui să treacă în noul deceniu înțelegând că Islamul radical este redus și își pierde constant forța.”
Karen Armstrong (profesoară de religie): „După 10 ani lumea este mai polarizată iar religia – din motive evidente – este văzută mai degrabă ca o parte a problemei decât una a soluției.”
Rev. Katharine Jefferts Schori: „Cel mai măreț memorial pentru cei ce au murit acum 10 ani ar fi o lume înclinată mai mult spre pace.”
Cardinalul Donald Wuerl: „Iisus Christos ne oferă antidotul nu numai în fața acestui uriaș act de violență – de acum numit simplu 9/11 – ci tocmai rădăcinii și sursei tuturor acestor manifestări de ură.”
Rabinul David Wolpe: „Credința se poate transforma în răutate atunci când oamenii ajung să creadă cuvântul lui Dumnezeu este tot atât de limitat cât este o inimă nemulțumită. Credința poate fi tot atât de mare cât cerul și poate fi vindecătoare ca atingerea persoanei iubite atunci când înțelegem că Dumnezeu vrea bunătate.”
Daniel Dennett (filosof, ateu): „Nu cred că 9/11 ne-a învățat ceva nou despre religie, ceva ce nu știam. A fost evident de multă vreme – chiar și pentru cei ce sunt foarte religioși – că fanatismul religios este un factor extrem de periculos care duce la deraierea unor oameni care altfel sunt normali și binevoitori.”
Thomas Monson (liderul mormonilor): „Se pare că cea mai mare parte a renașterii credinței de după 9/11 s-a risipit în anii care i-au urmat. Nu ar trebui să vină o tragedie ca să ne aducem aminte de Dumnezeu.”
Despre vectorii de apărare împotriva extremismului religios
Mai întâi, o întâmplare. Eram pentru prima oară în Anvers (Belgia) în această vară când mi-am propus, într-o după-amiază, după ce am vizitat oraşul şi două muzee, să ajung într-un cartier şi să caut o anume biserică. Cum nu-mi place să mă uit pe hartă din cinci în cinci minute în timp ce merg pe jos, m-am lăsat dus de intuiţie şi de simţul orientării. Numai că de această dată am ajuns în cu totul altă parte. Am descoperit o biserică, era, desigur, închisă, cum sunt majoritatea în zona flamandă. Mai exact, cu excepţia marilor catedrale, sunt deschise (unele) doar trei (!) ore pe zi. În faţă era o mică piaţetă unde toate băncile erau ocupate numai de arabi îmbrăcaţi în binecunoscutul costum tradiţional. Unii jucau table, alţii vorbeau zgomotos etc. Ceea ce m-a frapat însă a fost faptul că la uşa bisericii (catolică, cel mai probabil) erau 3-4 copii care jucau mingea trimiţând-o în uşa edificiului religios. Am scos aparatul de fotografiat ca să reţin momentul. Unul dintre tineri, mai măricel, de vreo 15-16 ani, îmbrăcat la rândul său în costumul tradiţional, a zbughit-o din cadru astfel încât să nu-l prind. Nu ştiu dacă se simţea cu musca pe căciulă, dar i-am mulţumit amical (în realitate, am apucat să-l prind la marginea pozei). Şi, vorbind în engleză, l-am chemat mai aproape. Unde este moscheea voastră, l-am întrebat? Uite-acolo, la vreo 300 de metri, mi-a răspuns tânărul încântat de întrebare. OK, să ştii că fiul meu nu va juca niciodată mingea cu uşa moscheii tale, i-am spus zâmbind. Încredinţat că tânărul a înţeles ceea ce i-am zis, după figura pe care a făcut-o, m-am îndepărtat, înconjurând biserica, ca să mai fac câteva fotografii, chiar dacă, aveam să descopăr, nu era cea pe care o căutam. După doar două-trei minute tânărul a apărut însoţit de un altul, cam de aceeaşi vârstă, şi, de pe celălalt trotuar, a strigat arţăgos către mine, ca şi cum ar vrea să mă înjure, într-o engleză aproximativă: “You are American or Great Britain?”. I-am dat un răspuns parţial greşit: i-am spus că sunt român.
Puteți citi continuarea articolului pe http://www.contributors.ro/
Post Scriptum: Articolul exprimă punctul de vedere al autorului cu care editorul site-ului istorieevanghelica.ro nu este întru totul de acord (referire la partea a doua a articolului pe care nu am preluat-o).













