Legea Educatiei nationale (Legea 1/2011) – forma aplicabilă începând cu 31 mai 2012
Publicata in M. Of. 372/2011, OUG 21/2012 modifica si completeteaza LEGEA Nr. 1/2011 a educaţiei naţionale. Articole care au suferit modificari/completari: Art. 63, Art. 158, Art. 160, Art. 162, Art. 193, Art. 252, Art. 253, Art. 254, Art. 2541, Art. 255, Art. 285, Art. 289.
Echipa Legalis va pune la dispozitie in format integral Legea 1/2011 cu toate modificarile si completarile incluse. Documentul este obtinut prin intermediul aplicatiei juridice online pentru informare juridica Legalis 2.0:
Sursa: http://www.legalis.ro
Recomandări:
Topul universităţilor din România, după standardele UE
In ce consta clasificarea universitatilor românești
Efecte ale clasificarii universităților
Marile noutati ale anului scolar 2011-2012
Partajează asta:
Cristina Ţopescu, mărturii din temniţele securităţii
„Când se încheia un mandat de arestare mi-era frică să nu primesc un altul, şi-l primeam”
Click pe imagine sau pe link pentru a citi articolul.
Partajează asta:
Preotul Constantin Burducea – „când cu steaua, când cu crucea“
Un articol de Adrian Nicolae Petcu pentru Ziarul Lumina
Constantin Burducea
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în mediul politic bucureştean, circula o butadă despre ministrul cultelor din noul guvern Petru Groza, preotul Constantin Burducea: „- Ce mai faci?/- Ce să fac, ca Burducea. / Când cu steaua, când cu crucea”. Evident că aceasta fusese lansată de cercurile politice ale partidelor istorice care se conturau într-o opoziţie tot mai înverşunată la adresa Partidului Comunist şi a sateliţilor săi politici. În fapt, reflecta oportunismul multor români, care încercau să-şi găsească loc sau să li se uite antecedentele legionare interbelice în noul context politic din România. Dar cine era preotul Burducea? Era originar din Năenii Buzăului, iar după absolvirea Seminarului Teologic de la Buzău a urmat Teologia la Chişinău. Îl are ca îndrumător la licenţă pe profesorul Petre Constantinescu-Iaşi, după care este hirotonit preot. Cu sprijinul ministrului liberal C. Angelescu, este numit paroh al Bisericii Progresul, de lângă Bucureşti. Încearcă să-şi facă loc în mediul politic naţional-cuzist, apoi din septembrie 1940, ca mulţi alţi oportunişti, încearcă să se afirme în Mişcarea legionară, însă fără succes. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial avea să-i aducă notorietatea în mediul politic românesc. În timpul bombardamentelor Aliaţilor asupra Bucureştiului din vara lui 1944 îl adăposteşte pe fostul său profesor Constantinescu-Iaşi, care de acum era văzut ca viitor om politic. Aşa se face că, la iniţiativa acestui profesor, alături de alţi clerici, preotul Burducea se raliază mişcării preoţeşti „democratice”, ca o contrapondere la activitatea vechii asociații generale a preoţilor. Prezenţa la înscăunarea patriarhului Alexei al Moscovei, apoi decesul liderului mișcării preoțești, profesorul Nicolae Popescu-Prahova, i-au netezit calea preotului Burducea pentru a ajunge preşedintele Uniunii Preoţilor Democraţi şi ministrul cultelor la 6 martie 1945. Preotul Burducea nu va putea păstra multă vreme aceste funcţii, atât din cauza iniţiativelor sale extrem de radicale în relaţia cu Patriarhia Română și confraţii de slujire, cât şi a rivalităţilor care se pronunţau tot mai mult în culisele puterii comuniste. Oficial, toate organizațiile politice afiliate Partidului Comunist erau aliate în drumul pentru cucerire
a puterii în statul român, însă erau lideri cu veleităţi tot mai individualiste de afirmare a loialităţii faţă de „marele aliat de la Răsărit”. Burducea era văzut ca omul lui Constantinescu-Iaşi. Nu era bine văzut însă de Petru Groza, care prin organizaţia sa, „Frontul plugarilor”, încerca să convingă tot mai mulţi clerici de necesitatea sprijinirii guvernului pe care îl conducea.Din acest motiv a iniţiat organizarea unui congres al „preoţilor democraţi”, care s-a ţinut la Bucureşti, în octombrie 1945 şi într-un context politic nefavorabil dominat de greva regală. Manifestarea a fost un eșec total, clericii fiind într-o prezenţă foarte mică, ceea ce a dat de înţeles că preoţii români nu aderă la politica guvernului Petru Groza. Eşecul s-a datorat mai ales din cauza unei participări minimale şi chiar a dezavuării exprimate neoficial de către patriarhul Nicodim. Groza nu şi-a atins scopul, dar a considerat că vinovat de eşec este chiar organizatorul: ministrul Burducea. În contextul încheierii grevei regale şi în acordul reprezentanţilor marilor puteri pentru aducerea în guvern a unor lideri ai partidelor istorice, în martie 1946, ministrul Burducea a fost demis. Groza trebuia să-şi asigure un sprijin al preoţilor români pentru alegerile care se pregăteau în toamna lui 1946. După această debarcare, preotul Burducea s-a retras la Parohia Progresul. Însă, pentru că întreţinea relaţii cu Legaţia Franţei, a fost urmărit de Siguranţă şi chiar i s-a înscenat un dosar penal. Cu toate acestea, în august 1948, el reuşea să fugă, împreună cu familia, în Iugoslavia titoistă, de unde, cu sprijin american, să fie internat într-un lagăr de lângă Roma. Prin 1956, în documentele Serviciilor Secrete era semnalat în Buenos Aires, pentru ca zece ani mai târziu să fie în Venezuela. Din documentele de arhivă nu reiese cum şi unde a activat sau când a decedat.
Partajează asta:
Cifrele de scolarizare pentru anul scolar si universitar 2012-2013
Guvernul a aprobat, in sedinta de miercuri, 23 mai, cifrele de scolarizare pentru anul scolar si universitar 2012-2013, pentru invatamantul preuniversitar si superior de stat, informeaza Ministerul Educatiei. Pentru invatamantul superior de stat au fost aprobate 62.400 de granturi pentru ciclul de studii universitare de licenta, 35.600 de granturi pentru ciclul de studii universitare de master si 3.000 de granturi pentru studiile de doctorat.
Cifrele de școlarizare pentru invatamantul superior de stat
- granturi pentru ciclul de studii universitare de licență: 62.400
- granturi pentru ciclul de studii universitare de master: 35.600
- granturi pentru studiile de doctorat: 3.000
Ce sunt granturile
Începând cu anul acesta, o noutate in invatamantul superior o reprezinta finanțarea pe baza de granturi. Conform Legii Educatiei Nationale, „Ministerul Educatiei asigura finantarea de baza pentru universitățile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu si per limba de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigura dezvoltarea sustenabila si competitiva a societatii, iar in interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe in ierarhia calitatii acestora, numarul de granturi de studii alocate unui program variind in functie de pozitia programului in aceasta ierarhie”.
Finanțarea de baza este multianuala, asigurându-se pe toata durata unui ciclu de studii, precizeaza LEN. Mai exact, aceste granturi reprezinta banii pe care Ministerul Educatiei ii aloca unui student care intra in octombrie in primul an de facultate, de exemplu, dar care nu sunt doar pentru anul I, ci sunt stabiliti pentru toti cei trei ani ai ciclului de licenta.
În aprilie, fostul ministru Catalin Baba declara, in baza HG propuse in mandatul sau pentru anul universitar 2012-2013, ca un grant de studiu a fost calculat pentru un student echivalent la 4.000 de lei pe an, fata de 2.600-2.800 de lei pe an cat era alocat pana acum unui student pe an.
Cifrele de școlarizare pentru învățământul preuniversitar de stat sunt următoarele:
- Numărul locurilor in gradinitele de stat este de 665.000
- Numărul locurilor din invatamantul primar este de 925.000
- Numărul elevilor in clasele V-VIII, invatamant de zi si cel cu frecventa redusa, a fost stabilit la 900.000
- Numărul locurilor in clasa a IX-a, invatamant de zi, este de 210.000
- Pentru învățământul profesional a fost aprobata o cifra de scolarizare de 20.000 de locuri, pentru clasa a X-a, învățământ de zi
- Pentru învățământul postliceal o cifra de 18.187 de locuri in anul I, invatamant de zi si seral.
Partajează asta:
MAI: Proiect de lege privind schimbarea permisului de conducere
Șoferii din România trebuie să se pregătească pentru un nou permis de conducere, potrivit unui proiect de lege iniţiat de Ministerul de Interne. Noul permis va fi conform cu reglementările Uniunii Europene. Informaţiile pe care le conţine documentul trebuie să fie codificate la fel ca în străinătate, pentru ca atunci când conduceţi pe o şosea din Europa şi vă opreşte un poliţist să fie familiarizat cu forma şi conţinutul permiselor din ţara din care el face parte.
Noul permis de conducere nu pare diferit faţă de cel vechi. Este însă puţin mai lat, pentru că au apărut informaţii noi, care îl vor însoţi pe orice şofer în toată Europa.
I. FORMA
A. Forma este dreptunghiularã, având aspectul unei cãrţi de credit. Suportul este din policarbonat, iar personalizarea este realizată prin gravare cu laser.
B. Dimensiunile sunt conforme cu standardul ISO 7810, după cum urmează:
– lăţime – 85,60 mm;
– înălţime – 53,98 mm;
– grosime – 0,76 mm;
– raza de racordare a colţurilor – 3,18 mm.
II. CONŢINUTUL
2.1 Permisul de conducere este confecţionat în sistem duplex (faţa I şi faţa II verso). Informaţiile înscrise pe feţele permisului trebuie să poată fi citite cu ochiul liber, iar pe faţa II (verso), în cazul punctelor 9-12, sunt folosite caractere cu înălţimea de 5 puncte.
Faţa I, prezentată în figura nr.1 din anexa proiectului de lege , conţine urmãtoarele:
– denumirea documentului înscrisă cu majuscule – PERMIS DE CONDUCERE;
– înscrisul „ROMÂNIA” şi indicativul statului în circulaţia internaţională, “RO”, încadrat într-un dreptunghi albastru şi înconjurat de 12 steluţe galbene;
– rubrici care cuprind următoarele date:
1. numele;
2. prenumele;
3. data şi locul naşterii;
4. a) data emiterii permisului de conducere;
b) data expirării permisului de conducere;
c) autoritatea emitentă;
d) codul numeric personal;
5. numărul permisului de conducere;
6. fotografia titularului;
7. semnătura titularului;
8. categoria (categoriile) de vehicule pe care titularul are dreptul să o (le) conducă;
– cuvintele „Model al Uniunii Europene”, precum şi denumirea „Permis de conducere” tradusă în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, care se înscriu cu litere roz, pe fundal.
Figura nr. 1
Faţa II (verso), prezentată în figura nr.2 din anexa proiectului de lege, conţine următoarele:
– un tabel cu rubricile 9-12, având următoarele semnificaţii:
9. categoria (categoriile) de vehicule pe care titularul are dreptul să le conducă;
10. data obţinerii fiecărei categorii: este data obţinerii categoriei prin examen. Această dată va fi retranscrisă pe noul permis la toate înlocuirile sau schimbările ulterioare ale acestuia. Fiecare câmp al datei este completat cu două cifre în următoarea ordine: ziua.luna.anul (ZZ.LL.AA);
11. data expirării fiecărei categorii. Fiecare câmp al datei este completat cu două cifre în următoarea ordine: ziua.luna.anul (ZZ.LL.AA);
12. informaţii suplimentare/restricţii, sub forma codurilor armonizate ale Uniunii Europene, pentru fiecare categorie, după caz. În cazul în care un cod se aplică tuturor categoriilor pentru care a fost eliberat permisul, acesta se poate imprima la rubrica inscripţionată pe orizontală cu acelaşi număr (12) din subsolul tabelului; 13. spaţiu destinat înscrierii datelor necesare gestionării permisului;
14. spaţiu alocat pentru înscrieri administrative sau legate de siguranţa rutieră;
– denumirea explicativă a rubricilor 1-12;
– codul de bare.
Figura nr.2
După cum am precizat mai sus, la punctul 12 vor fi trecute resctricţiile sau informaţiile suplimentare, sub forma codurilor armonizate ale Uniunii Europene, pentru fiecare categorie, după caz.
Vă prezentăm în cele ce urmează câteva dintre codurile armonizate ale UE, prezentate în proiectul de lege al MAI:
De exemplu, daca purtaţi ochelari sau lentile de contact, în rubrică va fi trecut codul 01,06. Dacă vi s-a impus restricţie de conducere din motive medicale la călătoria pe timpul zilei (de exemplu: o oră după răsăritul soarelui şi o oră înainte de apus), atunci va fi trecut codul 05.01.
Dacă maşina dumneavoastră a suferit modificări, precum pedala de acceleraţie adaptată, o să apară codul 25.01. Sau dacă aveţi o restricţie de a circula pe autostradă, apare un alt cod, 05.07.
Toţi conducătorii auto vor avea menţionat, însă, codul 05.08 care se referă la interzicerea consumului de băuturi alcoolice.
Sursa: http://legestart.ro
Pentru a afla semnificaţiile mai multor coduri armonizate, vă sfătuim să citiţi proiectul de lege al MAI.
Partajează asta:
Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)
Emy Răduț prezintă pe blogul său un document care atestă trecerea lui Simion Man de la confesiunea ortodoxă la cea baptistă. Nu știu dacă este aceiași persoană cu pionierul credinței penticostale despre care scrie Vasilică Croitor, când și cum a trecut la denominațiunea penticostală, însă consider acest document relevant pentru istoria comunităților evanghelice din România.
Indubitabil acest certificat este un document istoric care vorbește despre modalitatea în care o persoană putea trece de la un cult la altul, în speță de la cel ortodox la cel baptist în anii 40 ai secolului XX.
Certificatul este din 14 martie 1942, iar în partea de jos scrie Nagyvárad (Oradea). Aceste informații coroborate cu trimiterea la legislația religioasă maghiară (legile din 1868 și 1895) și la textul bilingv (maghiar-român) fac trimitere la situația Oradei în anul 1942 care a fost cedată Ungariei prin al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940.
Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena. (Wikipedia)
Menționăm și faptul că denominațiunea baptistă era recunoscută ca și cult religios în Transilvania cât timp aceasta era parte a Imperiului Austro-Ungar și probabil și în perioada septembrie 1940-1944. Acest fapt a determinat pe liderii baptiști care s-au aflat la conducerea Uniunii Baptiste în perioada interbelică să militeze pentru recunoașterea statului de cult religios în virtutea recunoașterii acestui statut în Transilvania și după unirea din 1918 (probabil până în 1928 când este promulgată legea cultelor) fără ca demersul lor să aibă finalitatea dorită.
Un alt amănunt interesant este faptul că în 1942 și ulterior în 1943 baptiștii sunt scoși în afara legii situație care durează până în august 1944.
Prezentăm mai jos documentul împreună cu comentariul lui Emy Răduț așa cum l-a publicat acesta.
Recent fratele Simion Man a trecut în veşnicie (13 mai 2012) la vârsta de 99 ani. Considerat cel mai bătrân pastor penticostal, prezentăm mai jos un document din 1944 cu ieşirea sa din cultul ortodox şi trecerea la cultul baptist:
Documentul mi-a fost oferit de pastorul Vasile Bel din Rohia (Maramureş)!
Sursa: http://emyradut.blogspot.com/2012/05/simion-man-baptist.html
Update
Conform informațiilor primite de la Emanuel Răduț (informații primite de la pastorul Vasile Bel), Simion Man la care face referire certificatul este una și aceiași persoană cu pastorul penticostal la care am făcut referire în articol.
Partajează asta:
Zenovie Pâclișanu, Biserica și Românismul
Lăpugean Emanuel-Zaharia, recenzie a cărții lui Zenovie Pâclișanu, Biserica și românismul, Cluj-Napoca: Galaxia Gutenberg, 2005.
Zenovie Paclisanu, preot greco-catolic, s-a născut în anul 1886 în comuna Straja din județul Alba. Face studiile
teologice la Blaj iar specializarea la Institutul Catolic Augustaneum din Viena, unde obține și doctoratul. De-a lungul vieții, a ocupat funcții importante, de la Director al Bibliotecii Centrale din Blaj, până la rangul de prelat Papal, iar mai apoi a fost numit în funcția de vicar general mitropolitan al credincioșilor Greco-Catolici din Muntenia, Oltenia și Moldova. În anul 1958 a murit în mâinile celor care îl torturau.
În cartea sa, Biserica și Românismul, autorul prezintă un studiu istoric bine documentat cu privire la credința creștină de pe meleagurile României, starea bisericească românească, condițiile de desfășurare a vieții mănăstirești, prezentând unele detalii importante, și accentuând puternic “durerea” sa, și de altfel o dilemă bisericească națională: “De ce România este o țară Creștină de credința Ortodoxă și nu Catolică?”
El prezintă lipsa de statornicie a Credinței românești, datorată influențelor slavonice, iar mai apoi grecești. România nu dispunea de cărți scrise în limba națională, singurele cărți liturgice de care dispunea fiind cărți în limbi slavonești, fiindcă nu aveau posibilitatea de a aduce cărți grecești din Constantinopol sau cărți latinești din Roma. Astfel a fost introdusă în lumea bisericească românească, limba Slavonă, care a stăpânit viața românească intelectuală.
Autorul scoate la iveală însă și alte variante ale folosirii limbii Slavone în slujba bisericească românească, și nu își impune crezul său, el insistând mult pe acest subiect, deoarece îl consideră vital pentru evoluția credinței creștine în România, dar și evoluția țării întregi.
Prin prezentarea cronologică a ideilor, autorul nu uită să puncteze și apariția primelor mitropolii din Muntenia și Moldova (sec. al XIV-lea), mitropolii care urmau situația ierarhică din Constantinopol. Dezamăgirea autorului este dată și de influența puternică pe care grecii au exercitat-o după slavonism asupra României.
Citând istoria, autorul afirmă că între secolele XVII-IXX Biserica românească a cunoscut foarte puternic extinderea grecismului. Lideri religioși greci au invadat România, și numărul clericilor greci așezați în țările Române fiind, metaforic vorbind, fără sfârșit. Problema grecismului era că ei se manifestau într-un mod deloc biblic. Mărturiile spun că ei erau lacomi și hrăpăreți, nu se însuflețeau deloc pentru idealurile și cultura românească, aceasta având de suferit enorm de mult, deoarece neamul românesc nu trăgea niciun folos din monasticism. Alte mărturii susțin că stareții aveau averi private, făceau negoțuri, practicau camăta, stăteau în afara mănăstirii, primeau măicuțe în mănăstiri, primeau în interior persoane care nu erau călugărițe, foloseau documente false pentru câștigarea de averi, etc.
Românii ajunseseră să fie indignați de atitudinea grecilor. Ei credeau că mănăstirile au fost centre puternice culturale din care ieșea lumina asupra neamului; însă atunci când s-au uitat cu băgare de seamă, în loc de muncă culturală spornică și febrilă, și în loc de idealism creștinesc, s-a găsit exact opusul, și anume întuneric și o ignoranță înspăimântătoare.
De la o asemenea conducere de mănăstiri, cultura românească nu putea să aștepte prea mult. Astfel, de-a lungul istoriei au fost multe încercări de a scoate egumenii (stareții) greci, și de a româniza mănăstirile, multe dintre încercări fiind eșuate datorită gradului ridicat de incultură. Aceasta era o problemă asupra tuturor regiunilor românești: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Muntenia, Dobrogea.
Chiar dacă într-un final România a scăpat de conducerea grecească din cadrul mănăstirilor, aceștia au lăsat urmări, iar România de astăzi trebuie să le sufere și să le poarte consecințele. Autorul încheie cartea sa într-un mod optimist, afirmând că DA!, Biserica Românească va fi una adevărată așa cum trebuie, după rânduiala lui Isus Hristos.
Partajează asta:
Lista candidatilor la Primaria Capitalei si sectoare
18 candidati s-au inscris in cursa pentru functia de primar general al Capitalei. Cele mai cunoscute nume sunt: independentul Sorin Oprescu, actualul primar al Capitalei, Silviu Prigoana – PDL, Anghel Iordanescu (UNPR), George Becali (PNG), Irinel Columbeanu (PPPS) si ONG-istul Nicusor Dan, independent. La primariile de sector lupta se da intre: sectorul 1- 11 candidati; sectorul 2 – 16, sectorul 3 – 18 candidati, sectorul 4 – 16 candidati; sectorul 5 – 21 candidati si sectorul 6 – 19 candidati. Vezi listele complete.
Primaria Capitalei
– Irinel Adrian Columbeanu – Partidul Popular si al Protectiei Sociale (PPPS);
– Constantin Cojocaru – Patridul Poporului (PP);
– Alexandru Vladu – Alianta Partidul Popular European si Democrati Europeni;
– Petrica Dima – Partidul Socialist Roman;
– Anghel Iordanescu – Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR);
– Sorin Oprescu – independent sprijinit de USL;
– Constantin Ionescu – Partidul Social Democrat al Muncitorilor;
– Silviu Prigoana – PDL;
– Petre Popeanga PRM;
– Horia Vasile Mocanu – Partidul Poporului Dan Diaconescu;
– Nicusor Dan, independent;
– George Becali – PNG;
– Vasile Lincu – Uniunea Ecologistilor din Romania;
– Florin Dobrescu – Totul pentru Tara;
– Ioan Ionita Todosiu – Alianta Socialista;
– Ionut Georgescu – Partidul Ecologist Roman;
– Nicolae Roman – Partidul PRODEMO;
– Adrian Grigore – Partidul National Democrat Crestin.
Sectorul 1
– Andrei Ioan Chiliman – USL;
– Theodor Paleologu – PDL;
– Liviu Goncea – UNPR;
– Mihai Alexandru Iorgulescu – PPDD;
– Victor Dan Dumitrescu – Partidul Ecologist Român;
– Ovidiu Ioan – PPPS;
– Emil Marian Nae – PSR;
– Denes Aron – UDMR;
– Cristian Marius Bălăneanu – Partidul Totul pentru Tară;
– Cristian Traşcă – PP;
– Gabriel Tiberian – PRM.
Sectorul 2
– Neculai Ontanu – UNPR;
– Cristian Florin Gheorghe – Partidul Verde;
– Dumitru Ion – Partidul Socialist Roman;
– Dragos Vasile Frumosu – USL;
– Catalin Lucian Iliescu – PDL;
– Marin Badea – Alianta Socialista;
– Elena Militaru – Uniunea Ecologista din Romania;
– Radu Mihai Popa – PPDD;
– Ionel Chircu – PNDC;
– Marin Stoica – PSDM;
– Nicolae Varbanciu – PPPS;
– Petre Chirica – PNG;
– Petre Raducanu – PRM;
– Bogdan Andrei Mustata – Forta Civica;
– Radu Balaban – Partidul Ecologist din Romania
– Iulia Ichim – PPLC;
Sectorul 3
– Liviu Negoita – PDL;
– Robert Sorin Negoita – USL;
– Iulian Popescu Dumitru – UNPR;
– Gheorghe Ovidiu Emil Stoenescu – PPPS;
– Florian Cristache – Partidul „Totul pentru tară”
– Ilie Pepenel – Forta Civică;
– Matei Cristiana – Partidul Național Democrat Crettin;
– Tudor Florian Ivan – Partidul Social Democrat al Muncitorilor;
– Cornelia Lalu – Partidul Verde;
– Cristian Ciocea – Partidul Poporului;
– Ion Uta – Uniunea Populară Social Creștină;
– Ruxandra-Georgeta Lungu – Partidul România Mare;
– Illyes Marton – Uniunea Democrată Maghiară din România;
– Cătălin Zamfira – Partidul Poporului Dan Diaconescu
– Gheorghe Mazilu – Partidul Socialist Român;
– Mihaela Zorzini – Partidul Alianta Socialistă
– Dragos Eugen Gasca – Partidul Uniunea Ecologistă din România;
– Gabi Parpala – Partidul Noua Generatie Crestin Democrată;
Sector 4
– Cristian Popescu Piedone – USL;
– Sulfina Barbu – PDL;
– Ghita Richard Vicentiu – PPDD;
– Razvan Valentin Costache – UNPR;
– Florian Udrea – PPPS;
– Ion Sarbu – PAS;
– Mihai Caciula – Partidul Verde;
– Cornel Costea – Forta Civica;
– Iosif Eugen Vucicu – Partidul Uniunea Ecologista din Romania;
– Marinica Bunea – Partidul Poporului;
– Nicolae Apostolescu – Partidul Social Democrat al Muncitorilor;
– Mariana Serban – PRM;
– Adonis Cezar Mihalache – Partidul National Democrat Crestin;
– Sorin Cristian Nica – PER;
– Gheorghe Ursa – Partidul” Totul pentru tara”.
– Filip Cristian Titian – independent.
Sectorul 5
– Ioan Dinu – PSDM;
– Corin Romanescu – UNPR;
– Marin Razvan Catana – PSR;
– Aurel Catalin Stochita – independent;
– Luminita Erchid – Partidul Verde;
– Mihai Cristian Atatasoaei – PDL;
– Daniel Schmid – PPDD;
– Marian Vanghelie – USL;
– Mugur Mihaescu – independent;
– Ioan Chiru – Partidul Poporului;
– Mihai Hrynaruk – Partidul Alianta Socialista;
– Ilie Gramescu – Uniunea Ecologista;
– Adrian Edu – Partidul Roman European;
– Laurentiu Iordache Sile – Partidul Totul pentru Tara;
– Ioana Rusu – PPPS;
– Florin Rusu – PMDC;
– Attila Banyai – UDMR;
– Nicusor Gigirtu – PRM
– Sorina Stefania Constantin – Partidul Forta Civica;
– Bogdan Alexandru Capota – PNG;
– Adrian Stoica – Partidul Ecologist Roman;
Sectorul 6
– Constantin Cristian Poteras – PDL;
– Ilie Gheorghe Vasile Cornel – PPPS;
– Stefan Badara – Partidul Poporului;
– Stefan Florescu – Independent;
– Constantin Tomescu – UNPR;
– Gheorghe Balean – Partidul Socialist Roman;
– Rares Serban Manescu – USL;
– Bogdan Nicolae Constantin Bratu – Partidul Uniunea Ecologista din Romania;
– Nicolae Petre – PNG;
– Adrian Popescu – PRM;
– Cristinel Eftimie – PPDD;
– Viorel Danut Constantin – PSDM;
– Sergiu Fendrihan – Forta Civica;
– Josef Bencze – UDMR;
– Alexandru Onofrei – Partidul Totul perntru Tara;
– Natalia Solomon – Partidul Alianta Socialista;
– Mihai Popescu – Partidul Ecologist Roman;
– Romeo Parhon – PNDC;
– Sorina Hanea – Partidul Verde.
Candidaturile pentru alegerile locale s-au putut depune pana marti, la ora 24.00. Fiecare candidatura poate fi contestata in termen de 48 de ore de la afisare.
Partajează asta:
A apărut volumul Sfârșitul regimurilor comuniste: cauze desfășurare, consecințe
După două decenii de la căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, deschiderea arhivelor şi libertatea de utilizare a unor surse alternative de documentare oferă specialiştilor în domeniul istoriei recente posibilitatea de a reconstitui evenimente petrecute în perioada totalitară şi de a elabora analize complexe. Cauzele, desfăşurarea şi consecinţele prăbuşirii regimurilor comuniste, atât în România cât şi în plan internaţional, sunt câteva din temele importante ale istoriei recente, destul de puţin cunoscute, şi care pot oferi chei de înţelegere a realităţilor prezente. Astfel, cele studii 27 de studii din acest volum reprezintă o contribuţie la cunoaşterea realităţilor istoriei recente din România şi din alte state care au cunoscut regimuri comuniste.
Volumul conţine lucrări prezentate la ediţia a IV-a a Simpozionului internaţional care a avut loc la Făgăraş-Sâmbăta de Sus în perioada 25-27 Iunie 2009 şi a apărut cu sprijinul Fundaţiilor Konrad Adenauer şi Aspera.
Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul volumului:
CUPRINS
Cuvânt înainte
SFÂRŞITUL REGIMULUI COMUNIST ÎN ROMÂNIA. CAUZE, DESFĂŞURARE ŞI CONSECINŢE
Doina Jela
De ce s-a prăbuşit regimul comunist şi cum s-ar fi putut oare să nu se întâmple acest lucru?
Mircea Stănescu
Relaţiile româno-sovietice de la Masa rotundă poloneză până la căderea comunismului în Europa de Est
Floarea Dobre, Luminiţa Banu
Reflectarea în documentele Securităţii a impactului programului de sistematizare a mediului rural (1989)
Ilie Gherheş, Mihaela-Cristina Tusluc
Petrova Maramureşului, 16 ianuarie 1989. Un moment de rezistenţă împotriva sistematizării ceauşiste
Florian BANU
Noiembrie 1989 – plecarea din România a Nadiei Comăneci – ultima lovitură de imagine dată regimului Ceauşescu
Elena Gherman, Liviu Ţăranu
Câteva consideraţii pe marginea evoluţiei economiei româneşti în ultimul deceniu comunist
Raluca Nicoleta Spiridon
Viaţa cotidiană şi starea de spirit a populaţiei premergătoare imploziei sistemului comunist din România în decembrie 1989 – Aspecte din dosarele Securităţii
Mihaela Toader
Exilul românesc şi Revoluţia din decembrie ’89
Cristina Roman
Prăbuşirea regimului comunist şi începuturile democratizării societăţii româneşti (1989-1992)
Cosmin Budeancă
„Între două patrii”. Percepţia românilor asupra etnicilor germani emigraţi din RomâniaISTORIA COMUNISMULUI ÎN POSTCOMUNISM
Alexandra Bogdanovici
Deportarea sârbilor în Bărăgan
Vladimir Lj. Cvetković
Tratativele privind rezolvarea incidentelor de graniţă din Timişoara în 1953 şi impresiile delegaţiei iugoslave cu privire la realitatea românească
Liliana Corobca
Desfiinţarea cenzurii comuniste româneşti (D.G.P.T.) în anul 1977*
Marius Silveşan
Relaţia dintre Biserică şi Stat în România comunistă. Studiu de caz: Alegeri la comunitățile baptiste în 1975*
Denisa Florentina Bodeanu
Informatorii din Cultul Baptist între 1979-1989*
Jánosi Csongor
Cariera unui ofiţer de Securitate. Ungváry József în documentele de arhivă şi în memoria colectivă
Antonovici Valeriu
Munca patriotică în Republica Socialistă România – Dacă-i ordin, cu plăcere!
Gabriel Catalan
Reflectarea evenimentelor din decembrie 1989 din România în manualele şcolare de istorie
Dragoş Carciga
Comunismul şi Muzeologia. O cercetare criticăCOMUNISM ŞI POSTCOMUNISM PE PLAN INTERNAŢIONAL
Larisa Turea
Consideraţii privind meandrele memoriei culturale şi colective (cu referire la schimbările de mentalitate induse de înfometarea populaţiei din R.S.S. Moldovenească în 1946-1947)
Ion Xenofontov
Mişcarea naţională din R.S.S. Moldovenească în istoriografie: premise, evoluţie, consecinţe
Lidia Prisac
Problema naţională în R.S.S. Moldovenească în contextul restructurării gorbacioviste
Eduard Boboc
Colapsul sistemului totalitar sovietic şi dezintegrarea U.R.S.S.
Mihai Croitor, Sanda Borşa
Deng Xiaoping şi limitele reformismului chinez
Boštjan Kolarič
Căderea regimurilor comuniste în Iugoslavia şi consecinţele asupra Sloveniei
Maria Dermendzhieva
Darzhavna Sigurnost (Securitatea bulgară din perioada comunistă) şi noile servicii de securitate naţională
După cum se remarcă și din parcurgerea cuprinsului, în cadrul acestui volum se regăsesc și două studii privitoare la evanghelicii din România în perioada comunistă.
Primul studiu este al Denisei Florentina Bodeanu (căsătorită Budeancă), cercetătoare la CNSAS care abordează o problemă spinoasă în societatea românească dar și în mediul evanghelic, cea a colaborării personalului de cult cu Securitatea ca instituție de poliție politică.
Cel de-al doilea studiu realizat de mine se bazează pe documente identificate în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte) și tratează alegerile de la comunitatea baptistă Oradea ce au avut loc în anul 1975, precum și cazul Liviu Olah.
Partajează asta:
Când au tipărit ortodocşii „Biblia baptistă”? – un posibil răspuns
Emanuel Conțac lansa începutul lunii septembrie 2011 o întrebare la care voi încerca să răspund prin intermediul acestui articol. În prima parte se regăsește citat articolul lui Emanuel pe care îl puteți accesa apăsând pe link-ul de mai jos.
Nu mai ştiu dacă anul trecut am citit cartea Lidiei Stăniloae (Lumina faptei din lumina cuvântului) despre tatăl ei.
Mi-a rămas, în urma lecturii, o „aşchie mentală”. Prin „aşchie mentală” înţeleg o informaţie măruntă care te intrigă şi pe care ai vrea să o verifici.
Ce am citit atunci la p. 330?
Îmi aduc aminte cum odată [D. Stăniloae] a venit de la Institutul Biblic cu ochii în lacrimi. „Ia mai slăbeşte-mă!” i-a spus directorul de atunci, Verzan, al editurii. „Ia mai termină cu toate cărţile astea! Ce tot vrei să tipăreşti atâtea? Am altceva de făcut acum. Trebuie să scot Biblia baptistă pentru care iau valută. N-ai altă treabă?”
Ştiu că am citit undeva că Vasile Talpoş şi Ioan Bunaciu au făcut la un moment dat demersuri pentru tipărirea Bibliei Cornilescu în ţară. Au fost la Societatea Biblică Britanică şi au adus „filmele”. Dar oare unde am citit?
Îmi poate cineva confirma informaţia? Din păcate, Lidia Stăniloae nu prea datează evenimentele.
La momentul respectiv i-am lăsat două comentarii:
Marius Silvesan Says:
2 septembrie 2011
Ioan Bunaciu vorbește de faptul că în timpul mandatului Hușanu-Talpoș (1984-1988) s-a reușit tipărirea Bibliei în țară. Justinian Marina a solicitat în 1969 (?) cu ocazia vizitei la Londra fonduri pentru tipărirea de biblii în țară. Informația este menționată de George Enache în cadrul unui articol din Ziarul Lumina.Shifu Says:
3 septembrie 2011
Cine a făcut respectivele demersuri? Vasile Taloș sau Vasile Talpoș? Talpoș (și Bunaciu) e mult mai probabil să fi fost în relații cu Verzan decât Taloș. Greu de spus când s-ar fi putut petrece evenimentul cu “Biblia Baptistă” ținând cont că Sabin Verzan s-a ocupat de publicațiile oficiale ale Patriarhiei și ale Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române de prin anii 60 până când a murit în 1997 (dacă bine țin minte).Cel de-al doilea comentariu vine ca răspuns la întrebarea lui Shiftu
Marius Silvesan Says:
4 septembrie 2011
Despre vizita Patriarhului Justinian la Londra în anul 1966, Adrian Nicolae Petcu scrie în articolul ,,Iunie 1966: Vizita patriarhului Justinian Marina în Anglia” publicat în Ziarul Lumina din 16 iunie 2011, următoarele:„Patriarhul român a fost primit inclusiv de regina Elisabeta a Marii Britanii, care i-a oferit în dar un automobil Rolls Royce. Faţă de gestul reginei, patriarhul i-a spus: “Majestate, vă mulţumesc. Sunteţi foarte generoasă, dar sunt informat că sunteţi preşedinta Societăţii Biblice Britanice. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie, care le poartă numele.
Eu am mai mult de 10 ani şi nu am izbutit să am o Biblie. Vă rog, în locul maşinii, daţi-mi hârtie şi materiale de legătorie, ca să pot tipări şi eu Biblia”. Astfel, au fost publicate cele 20.000 de exemplare ale Bibliei de la 1968.”
http://www.ziarullumina.ro/articole;1699;0;58460;0;Iunie-1966-Vizita-patriarhului-Justinian-Marina-in-Anglia.htmlÎn ceea ce priveste „Biblia baptistă” este vorba de tandemul Husanu -Talpos, respectiv presedinte, secretar general (1984-1988). O sa caut locul unde se vb de faptul ca acestia ar fi reusit sa obtina aprobare in anii 80 sa tipareasca Biblia versiunea Cornilescu în țară.
Nu am găsit pasajul din cartea lui Ioan Bunaciu unde se vorbește de faptul că în timpul mandatului Mihai Hușanu ca președinte al Cultului Baptist și Vasile Talpoș ca secretar general (1984-1988) aceștia ar fi reușit să tipărească Biblia în România. Cu toate acestea, văzând astăzi titlul articolului lui Emanuel Conțac, mi-am adus aminte că în cadrul unui mesaj datorat atitudinii BOR față de vânzarea împreună cu ziarul Adevărul a „Bibliei neoprotestante” rostit în luna aprilie 2012 la Biserica Nădejdea, pastorul Vasile Talpoş a relatat succint despre modul în care a reușit să tipărească Biblia, Ediția Cornilescu în România.
Din ceea ce îmi aduc aminte, evenimentul la care făcea referire pastorul Vasile Talpoș a avut loc în preajma vizitei lui Billy Graham în România (1985) sau curând după aceea. Cel puțin demersurile – din câte am înțeles eu – au fost inițiate înainte de vizita evanghelistului american tocmai pentru a folosi vizita acestuia ca pretext în obținerea aprobărilor necesare tipăririi Bibliei în România. Astfel, după ce a apărut ideea tipăririi Bibliei în România, Vasile Talpoș s-a dus la Departamentul Cultelor împreună cu Mihai Hușanu (dacă am reținut bine), unde au avut o serie de discuții cu (sau și cu) directorul Roșianu (?) în cadrul cărora s-a menționat necesitatea tipăririi unei Biblii pe care să o folosească evanghelicii. Pentru a obține aprobarea acesta a invocat interese de stat menționând că în acest fel se dovedea libertatea religioasă pe care România o proclama iar oficialii veniți cu Billy Graham vor putea constata acest fapt.
Următoarea etapă după obținerea aprobării din partea autorităților române a fost aceea de a obține acordul părții engleze. În acest scop, pastorul Vasile Talpoș care cred că la momentul respectiv era vicepreședinte al Federației Baptiste Europene (1985-1987) a zburat la Londra și a avut discuții cu oficialii Societății Biblice Britanice (?), instituție care deținea drepturile de autor asupra versiunii Cornilescu. După ce a primit dreptul de a tipări în țară Biblia acesta a stat o zi pe la ușile funcționarilor de la Societatea Biblică pentru a obține filmele după care putea să o tipărească.
Întors în țară s-a confruntat cu o altă problemă, aceea că baptiştii şi nici ceilalţi evanghelici nu aveau o tipografie proprie, fapt pentru care cea mai bună soluție a fost să apeleze la tipografia Patriarhiei.
Astfel, baptiștii au reușit să-şi tipărească Biblia la ortodocși.
Voi reveni și cu alte informații despre acest subiect atunci când le voi avea..
Cititorii sunt rugați să completeze sau să corecteze informația.
Istorie Evanghelica 