Arhive categorie: Persecuţie

Pastorul Iosif Țon, lider spiritual și o voce anticomunistă, a murit la vârsta de 91 de ani | Tribuna românească


Pastorul baptist Iosif Țon, născut pe 30 septembrie 1934, în Gârbovița, jud. Alba, a fost una dintre cele mai influente personalități ale creștinismului evanghelic din România. Prin scrierile, predicile și activitatea sa de peste șapte decenii, el a rămas un reper al credinței și un simbol al rezistenței spirituale în perioada comunistă. A murit vineri, 5 septembrie, la vârsta de 91 de ani.

Formarea intelectuală și teologică

Iosif Țon a urmat cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română din Cluj (1951–1955), iar apoi s-a dedicat studiilor teologice la Seminarul Baptist din București (1955–1957). Între 1958 și 1968 a fost profesor de limba română, dar chemarea spre slujire l-a condus la noi studii, de data aceasta la Universitatea Oxford (1969–1972), unde s-a specializat în teologie și limba engleză.

După întoarcerea în România, a predat la Seminarul Baptist din București și a păstorit bisericile baptiste din Ploiești și Oradea. Activitatea sa spirituală și publică a atras atenția regimului comunist, care l-a arestat și interogat de mai multe ori între 1973 și 1981.

Viața de familie

Pastorul Iosif Țon s-a căsătorit în 1959 cu Elisabeta, iar împreună au avut o fiică, Dorotea.

În 2015, într-un interviu oferit pentru Istorie Evanghelică, Iosif Țon a rememorat cum a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care a rămas alături de el ca un ajutor și sprijin de nădejde atât în viața de familie, cât și în lucrarea spirituală.

Disidența anticomunistă

Încă din anii 1970, Pastorul Țon a devenit o voce critică la adresa regimului Ceaușescu. Prin scrieri precum „Cine își va pierde viața” sau „Manifestul creștin”, el a cerut libertate religioasă și respectarea drepturilor fundamentale. În urma presiunilor, în 1981 a fost obligat să părăsească țara împreună cu familia, stabilindu-se în Statele Unite, la Wheaton, Illinois.

Din exil a condus Societatea Misionară Română (Romanian Missionary Society), a tradus și introdus pe ascuns cărți de teologie în România și a devenit vocea spirituală a milioanelor de români care ascultau, duminică de duminică, emisiunile sale la Radio Europa Liberă.

Revenirea în România și ctitorirea instituțiilor evanghelice

După Revoluția din 1989, Iosif Țon s-a întors în România și a pus bazele unor instituții de referință pentru mișcarea evanghelică:

Institutul Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Creștină Emanuel)

Editura Cartea Creștină

Postul de radio Vocea Evangheliei

Alianța Evanghelică din România, care reunește baptiști, penticostali și creștini după Evanghelie

A fost, de asemenea, pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, una dintre cele mai mari biserici baptiste din România, contribuind la ridicarea noului lăcaș alături de alți lideri spirituali.

Cercetare și misiune

În 1996, Pastorul Iosif Țon și-a susținut doctoratul la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia, cu teza „Suferința, martiraj și răsplătire în cer”. În același an s-a retras din slujirea pastorală la Oradea pentru a se dedica predării și cursurilor de formare spirituală. Programul său, intitulat „Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt”, a inspirat generații întregi de credincioși.

Între 1999 și 2000 a fost pastor la Biserica Baptistă Română din Brașov, iar ulterior și-a continuat activitatea misionară atât în țară, cât și în diaspora. Stabilit în Portland, Oregon, a revenit constant în România pentru turnee de conferințe și predici.

Moștenirea spirituală

Iosif Țon a scris și tradus numeroase lucrări teologice, a fondat instituții care continuă să funcționeze și a format generații de lideri spirituali. În ciuda unor controverse și a retragerii ordinării sale în 2010, impactul său rămâne unul de necontestat.

A fost, înainte de toate, un păstor al cuvântului și al conștiinței, un om care a avut curajul să înfrunte un regim represiv și apoi să construiască, cu răbdare și viziune, un viitor pentru comunitățile evanghelice din România.

https://tribuna.us/pastorul-iosif-ton-lider-spiritual-si-o-voce-anticomunista-a-murit-la-varsta-de-91-de-ani/?fbclid=IwZnRzaAMqxIdleHRuA2FlbQIxMQABHtzUMnJmBwqXjtFJ3A8R2d7Lm8JdNyBlij4yIPE-c3JAiOUz0LMqVtFzrFbV_aem__WnhQ0N-KybopImBQdejsQ

Observații:

  1. Pastorul Iosif Țon, retragerea ordinării s-a făcut potrivit comunicatului doar pentru bisericile baptiste din UBR, ar fi împlinit vârsta de 91 de ani pe data de 30 septembrie 2025
  2. A fost student (elev în termenii epocii) al Seminarului Teologic Baptist doar până în iarna anului II când s-a retras de la Seminar și apoi și din cult
  3. În perioada 1958-1968 a lucrat ca profesor de română la mai multe școli din mediul rural și urban
  4. Reîntoarcerea la credință are loc ca urmare și a discuțiilor cu Richard Wurmbrand eliberat din închisoare în 1964
  5. În 1968 primește viză medicală pentru Viena, iar din Viena pleacă în Anglia
  6. 1969-1972 urmează studii teologice în limba engleză la Regent’s Park College, Universitatea din Oxford. Conform documentelor de arhivă poartă corespondență cu pastorul Ioan Bunaciu, director al Seminarului între 1979-1988. Ioan Bunaciu îi promite că dacă se va întoarce în țară îl va lua ca profesor la Seminarul Teologic Baptist
  7. 1972, Iosif Țon se întoarce în țară după studiile teologice
  8. Se implică în acțiuni de rezistență și disidență anticomunistă (1972-1977)
  9. Profesor la Seminarul Teologic Baptist din București (1973-1974)
  10. Pastor la Biserica Baptistă din Ploiești 1974-1977
  11. Pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea (în prezent Emanuel) , 1974-1981
  12. 1981 este nevoit să emigreze în SUA împreună cu soția și fata
  13. 1981-1990 se implică activ în acțiuni de susținere a evanghelicilor din România, inclusiv prin studii biblice clandestine
  14. 1990-2025 se implică activ în viața religioasă din România postbelică ca pastor, profesor, dar și în alte moduri

Evocare pastor Iosif Țon | Dumitru Lungu


Dumitru Lungu, născut în anul 1928 (97 de ani în 2025 septembrie) a fost implicat în perioada comunistă în acțiuni de colportaj de literatură religioasă. În acest context l-a cunoscut personal pe pastorul Iosif Țon pe vremea tinereții acestuia.
În cadrul acestei evocări îl menționează pe Iosif Țon în anii ‘70 ca pastor la Biserica Baptistă din strada Mihai Bravu, București, clădire dărâmată de autorități în anii ‘80 când s-a lărgit strada.
Dumitru Lungu menționează că a primit clandestin din străinătate Biblii, cărți religioase și pixuri. Despre pixuri se menționează că era ceva nou în perioada respectivă. Acesta continuă mărturia menționând că a luat câteva pixuri, una, două Biblii și o carte care avea o perspectivă creștină despre teoria lui Darwin, precum și un răspuns la teoria marxist – leninistă. A așteptat încheierea serviciului religios și s-a dus la Taloș și Țon cărora le-a dat câte un pix, iar lui Țon i-a dat și cartea care combătea teoria darwinistă și oferea un răspuns marxism – leninismului. Țon a mai cerut câteva exemplare din această carte menționând că are de lucru cu ea.
Ca urmare a acestei cereri, Dumitru Lungu revine la Biserica Baptistă din Mihai Bravu și i-a mai dat lui Țon cărțile cerute.
Despre Țon se menționează faptul că era tânăr și proaspăt căsătorit, cu sensul că era tânăr și căsătorit (lămuriri ulterioare

Observații:

  1. Iosif Țon a predicat de mai multe ori la Biserica Baptistă din Mihai Bravu, dar nu a fost păstor al acelei biserici. El venea și predica frecvent acolo
  2. Iosif Țon se căsătorește cu Elisabeta prin anul 1959, așadar în anii ‘70 avea peste zece ani de căsnicie, dar Dumitru Lungu a dorit să evidențieze tinerețea lui Țon, nu faptul că era căsătorit de curând

Contextul politico – religios al persecuției în perioada regimului Antonescu | Marius Silveșan


București, 10 septembrie 2025 – lansarea cărții Omul evanghelic


📘𝑶𝒎𝒖𝒍 𝒆𝒗𝒂𝒏𝒈𝒉𝒆𝒍𝒊𝒄, 𝒊̂𝒏𝒄𝒐𝒕𝒓𝒐? 𝑶 𝒏𝒐𝒖𝒂̆ 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒐𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒓𝒐𝒕𝒆𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒔̦𝒕𝒊, coordonat de Dănuț Mănăstireanu și Dănuț-Vasile Jemna

🗓 Lansare de carte 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟏𝟎 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu

Invitați: Anda Mogoș, Pr. Francisc Doboș, Otniel Bunaciu, Dănuț Mănăstireanu, Dănuț-Vasile Jemna
Moderatoare: Nona Rapotan

Volumul va mai fi lansat la Iași (12 septembrie), Cluj (14 septembrie), Oradea (15 septembrie), Arad (17 septembrie) și Timișoara (19 septembrie).

Mărturii din viața și opera lui Nicolae Moldoveanu | PRODCAST | Speranța Doina Catană


Credo TV | Speranța Doina Catană – 100 ani Nicolae Moldoveanu


În anul 2022, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea poetului și compozitorului Nicolae Moldoveanu, Credo TV a realizat un interviu cu doamna Doina Speranța Catană realizat de Ioan Ciobotă

Nicolae Moldoveanu : Întemnițat pentru credință


Persecuțiile religioase din perioada comunistă au afectat mulți credincioși, printre care și le Nicolae Moldoveanu al cărui caz ni-l prezintă ai i doamna Lucia Hossu-Longin

Nicolae Moldoveanu – Dor și gând (mărturie)


Nicolae Moldoveanu (n. 3 februarie 1922 în comuna Movileni, județul Tecuci, – d. 12 iulie 2007 – Sibiu) a fost un compozitor, poet și scriitor creștin român.
Viata și lucrarea lui s-au defășurat, în cea mai mare parte, în perioada dictaturii comuniste din România, perioadă ostilă manifestărilor artistice cu caracter creștin. În 1959 a fost închis și condamnat la 12 ani de muncă silnică, confiscarea averii și 10 ani degradare civică pentru „compunerea de cântări religioase și propagandă religioasă”.
A compus peste 8000 imnuri și cântări duhovnicești, incluse într-o măsură semnificativă în repertoriile și cărțile de imnuri ale majorității bisericilor evanghelice din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului.
Este dificilă încadrarea sa într-o denominațiune creștină, întrucât omul Nicoale Moldoveanu s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor creștinilor.
Crescut în Biserica Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis casa ca loc de adunare pentru frați din toate confesiunile creștine. După ieșirea din Oastea Domnului, nu a mai fost înscris în nicio mișcare sau cult religios. Alături de bogata moștenire de cântări, asupra căreia n-a lăsat nici un drept scris, a scris comentarii la Noul Testament și la o parte din Vechiul Testament. Întreaga viață a cântat și a proclamat Harul fără plată al lui Dumnezeu.

România liberă : Oameni-cheie ai Revoluției au murit suspect


In zilele revolutiei, dar si in anii care au urmat, multi dintre oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au disparut ori s-au sinucis in conditii ramase neelucidate. Desi in majoritatea cazurilor anchetatorii s-au grabit sa diagnosticheze cauze naturale sau accidentale, exista numeroase suspiciuni legate de aceste decese. „Romania libera” a inventariat mortile suspecte si stadiul in care se afla cercetarile in putinele cazuri investigate de procurori. Moartea generalului Milea, dosar clasat in 2001, a fost redeschis anul acesta de procurorul Dan Voinea. Foarte aproape de instanta se afla dosarul mortii adjunctului de la USLA, Gheorghe Trosca, confundat cu teroristii si macelarit alaturi de uslasii sai in drum spre MApN. si moartea generalilor Nuta si Mihalea, al caror elicopter a fost doborat la Alba Iulia, cauza clasata initial, este reconstituita de Parchetul Militar. 
In rest, decese naturale sau accidentale, dar si sinucideri au scos din scena persoane-cheie ale evenimentelor din decembrie 1989. Nu vom sti probabil niciodata care este adevarul despre moartea generalilor Marin Ceausescu, stefan Gusa, Nicolae Militaru, Dumitru Puiu, Gheorghe Voinea, Stelian Pintilie, Emil Macri, Nicolae Doicaru, Gica Popa, Ion Bunoaica, Safta, Cerbu sau a coloneilor Gheorghe Ardeleanu si Vasile Malutan.


Dosarul Milea, redeschis in 2007
Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu („Tradatorul s-a sinucis!”) pe postul national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al PCR. Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze. Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte impotriva propriului popor. A doua ipoteza porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele comise pana la acea data. Presupusa sinucidere a avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui general.

Pana in 1998, dosarul decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul „sinucidere”, desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completa cercetarile si a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea. Dupa schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas. Anul acesta, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea cercetarilor.

Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanta

Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa sprijine apararea. Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara metodele de diversiune. Era unul dintre ofiterii care ar fi putut depista rapid „celula” transmitatoare de informatii diversioniste despre teroristi, „fantomele” care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li se aduc nu sunt, inca, publice.

Nuta si Mihalea au ars de vii
Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a fost doborat la Alba Iulia. 
Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele macelului de la Timisoara (pe data de 19 decembrie au trimis cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la Arad. In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui regiment de geniu din oras. Apoi au fost urcati intr-un elicopter (unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la Bucuresti. In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia. Elicopterul a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar fi fost vorba de „teroristi”. Ordinul a venit de la Bucuresti, de la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii, generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborare „a tot ce zboara”, precum si cei care le-au executat. Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi dorit disparut.

Puiu, disparut si declarat nebun
Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane. Conditiile disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse judiciare.

Misterul de la Viena
Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceausescu. La 28 decembrie 1989, acesta „s-a sinucis prin spanzurare” la sediul reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceausescu nu a fost anchetata.

Seful lui Pacepa si judecatorul lui Ceausescu, „sinucisi” 

Generalul Nicolae Doicaru (seful Directiei de Informatii Externe intre 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o partida de vanatoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de „sinucidere prin impuscare”. Toti participantii la vanatoare aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glont care nu se stie din arma cui a „pornit”. Doicaru a fost prieten cu Pantiusa Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, „defectat la americani”), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost clasat.
Judecator militar, generalul Gica Popa, presedintele completului de judecata in procesul Ceausestilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin impuscare intr-o unitate militara la data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada in strainatate, pentru protectie. Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pana la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de amenintare cu moartea. Dosarul a fost inchis.

seful USLA, intoxicat
Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost sef de contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993, cand s-a „intoxicat cu insecticid, stropind cartofi” la Petrani (langa Oradea). Diagnosticul: „moarte accidentala”. 

Bunoaica si Malutan au plecat cu elicopterul

Generalul Ion Bunoaica, fost sef al comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995, impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie). Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce ordine de reprimare a dat la Timisoara. Dosarul mortii a fost clasat.
Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la inaltimea de 12 metri „in timp ce uda vita-de-vie” la Fundulea („moarte accidentala”). Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca „la plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente”.

Militaru si Gusa, morti „natural” de cancer galopant

Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant („moarte naturala”) in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru a fost deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din care facea parte. 
Generalul stefan Gusa, seful Marelui Stat Major General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer galopant („moarte naturala”) in martie 1994. Membrii familiei sale au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele din decembrie 1989. z

In numarul de maine „Romania libera” va prezinta 10 ipoteze despre cine sunt si in numele cui au actionat teroristii.

DECESE NATURALE
» Cinci generali prea bine informati

» Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut imprejurarile „sinuciderii” ministrului Milea. A fost gasit mort in birou la inceputul lui 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerata „naturala”.
» Generalul Safta, seful dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990. El i-a cunoscut pe toti membrii „celulei de comanda” din sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost anchetate („moarte naturala”).

» Generalul Cerbu, seful centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat la TVR ca „s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…”. A stiut cine si ce ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de cancer galopant („moarte naturala”).
» Generalul de Securitate Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca „natural”. La revolutie, din centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu TVR.
Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat si cu ce scop.

» Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie. Macri nu a apucat sfarsitul procesului sau. El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost „infarct”, dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: „moarte naturala”.

Cântările Harului eliberate din temniță – Nicolae Moldoveanu